Intoarcerea raului Iordan - numai pe stil vechi

<<b. Conferinţa Pan-Ortodoxă de la Moscova (1948)

Ca să acopere oarecum acest dezacord deranjant, Bisericile Ortodoxe (cu excepţia celei din Finlanda) care au introdus Calendarul Iulian îndreptat au hotărât, prin consens comun, să facă o concesie Bisericilor Ortodoxe, care au rămas la Calendarul Iulian neîndreptat şi să serbeze Sfintele Paşti şi sărbătorile legate ca dată de ele, după Pascalia veche (adică după Calendarul Iulian neîndreptat), iar celelalte sărbători din cursul anului bisericesc să fie prăznuite după Calendarul Iulian îndreptat, rânduială care - deşi lipsită de logică - s-a statornicit în întreaga Ortodoxie, îndeosebi după Conferinţa Pan-Ortodoxă de la Moscova, din anul 1948, cu care ocazie, printre altele s-a hotărât, ca toate Bisericile Ortodoxe să prăznuiască Sfintele Paşti după Calendarul Iulian neîndreptat şi anume după Pascalia veche (Alexandrină), la aceeaşi dată, în zi de Duminică, dar nu odată cu Paştele evreilor, până când toate Bisericile Ortodoxe surori vor adopta Calendarul Iulian îndreptat, iar cu privire la sărbătorile stabile (cu dată fixă n.n.) s-a hotărât, ca fiecare Biserică autocefală să se folosească de calendarul pe care îl are (Calendarul Iulian neîndreptat sau îndreptat).
La Conferinţa Pan-Ortodoxă de la Moscova, în anul 1948, a participat şi o delegaţie a Bisericii Ortodoxe Române, condusă de însuşi Patriarhul Nicodim Munteanu.
Nu cunosc motivele şi nici împrejurările, în care această conferinţă a Bisericilor Ortodoxe a fost programată să aibă loc tocmai la Moscova, nici problemele prevăzute pe ordinea de zi şi nici hotărârile luate, valabile - dacă nu pentru întreaga Ortodoxie, cel puţin pentru Bisericile Ortodoxe din spatele Cortinei de Fier.
Teologii români au menţionat frecvent această conferinţă şi hotărârile luate atunci, dar cât de obiective sunt studiile publicate de dânşii până în anul 1990, când bine ştim că nici pentru eticheta de pe cutia de chibrituri nu se primea avizul „bun de tipar”, până nu trecea pe sub ochiul vigilent al cenzurii? >>

Protoiereu Sorin Petcu - Freiburg, în August a. D. 2010

http://www.ortodoxia.de/html/despre_..._ortodoxa.html

Despre cei care contesta Tainele de pe stilul nou
<<Ne purtam ca fiarele si dupa aceea ne mandrim ca suntem ortodocsi autentici… Nu sunt de acord cu acei crestini de stil vechi care predica si trambiteaza ca Tainele celor de pe stilul nou nu sunt valabile, deoarece nu tin calendarul vechi. Intr-adevar, n-ar fi valabile, daca preotii ar cere ca noul sau vechiul calendar sa se pogoare din cer pentru a sfinti Cinstitele Daruri; insa ei cheama Sfantul Duh, care sfinteste Cinstitele Daruri si credinciosii se impartasesc cu Trupul si Sangele lui Hristos. Ceea ce spun ei este o mare amagire si erezie. Vai preotilor nevrednici, si mai mult celor care au vrajmasii intre ei. Sfintii ingeri participa la sfintele slujbe si Liturghii cu frica si spaima, in vreme ce noi, oamenii pacatosi, ne purtam ca fiarele si dupa aceea ne mandrim ca suntem ortodocsi autentici, pentru ca mergem dupa calendarul vechi si credem ca asta e de ajuns ca sa ne mantuim.
Hristos, care a venit in lume, nu ne-a invatat despre calendarul vechi si nou. Ne-a invatat despre iubire, smerenie, blandete, rabdare, dreptate, infranare, cumintenie. Citeste Sfanta Evanghelie, izvorul adevarului si luminii, si vei vedea ca nicaieri nu este scris despre calendare. Sfintii Parinti s-au sfintit nu prin calendare, ci prin rugaciuni, posturi, privegheri si alte nevointe, pe care le-au rabdat cu smerenie, pentru iubirea lui Dumnezeu. Si cei ce se vor mantui, se vor mantui nu prin calendare, ci prin credinta si iubirea lor fierbinte pentru Dumnezeu si prin faptele lor bune.
Oricum, daca calendarul acesta nu te multumeste, urmeaza-l pe cel vechi. Insa sa nu te amageasca vrajmasul ca te vei mantui deoarece esti pe stil vechi. Hristos, cand i-a trimis pe ucenicii Lui in lume, le-a spus: „Sa propovaduiti Evanghelia pe tot pamantul” si „Cel ce crede in asta se va mantui”. N-a zis: Sa propovaduiti vechiul calendar si cel ce va crede in el se va mantui.
Domnul ne-a poruncit sa-i iubim pe vrajmasii nostri si sa ne rugam pentru cei ce ne calomniaza si ne ocarasc. O parte a ortodocsilor o uraste, o osandeste si o vorbeste de rau, numind-o eretica, pe cealalta parte. Nesocotesc cuvintele Domnului si se numesc pe ei ortodocsi autentici! De vreme ce nu au iubire, nici ortodocsi nu sunt, nici nu se vor mantui. Caci pe cel ce n-are iubire, oricate harisme ar avea – profetic, misionar etc. – nici chiar mucenicia nu-l mantuieste“.>>
Fericitul Filotheos Zervakos
(din: "Ne vorbeşte Părintele Filothei Zervakos", Ed. Cartea Ortodoxa-Egumenita, 2007)
http://actualitateaortodoxa.com/arti...stilul_nou.php

<<Infatisam mai jos un fragment dintr-un capitol al “Vietii Cuviosului Paisie Aghioritul”, scrisa de Ieromonahul Isaac, in care este aratat cum Sfantul Batran Paisie, cu discernamantul sau fara cusur stia sa ia atitudinea cea dreapta in problemele cele mai spinoase ale Bisericii si sa sanctioneze atat ratacirile credintei “de-a stanga” (ecumenismul sau modernismul), cat si pe cele “de-a dreapta” (stilismul, zelotismul hipercorect) si sa lupte pentru vindecarea celor cazuti in aceste boli grave prin sfatul sau atitudinea sa ferma, dar si, intotdeauna, prin iubirea indurerata pusa in rugaciunea sa jertfelnica.>>

<<Fara sa urmareasca sa apara ca un marturisitor, prin felul sau insa, se impotrivea, vorbea si scria anumitor persoane bisericesti. ‘Biserica, spunea el, nu este corabia fiecarui episcop, astfel incat sa faca ce vrea el‘. Impotrivirile lui erau intotdeauna insotite de multa rugaciune si dragoste pentru Biserica, dar si pentru cei care se abateau de la dreapta credinta, si porneau dintr-o ravna lipsita de patima, plina de discernamant si de iluminare dumnezeiasca.>>

<<Un alt subiect care l-a preocupat a fost cel al calendarului. Suferea din pricina schismei facute in Biserica si se ruga pentru indreptarea situatiei. Se mahnea pentru formarea gruparilor vechilor calendaristi care sunt rupte ca mladitele din Vie si nu au comuniune cu Patriarhiile Ortodoxe si Bisericile locale. Cateva din astfel de grupari, din Atena si Tesalonic, s-au unit la indemnul lui cu Biserica pastrand insa calendarul vechi.
Staretul spunea:
"Bine ar fi fost sa nu fi existat aceasta diferenta de calendar, dar aceasta nu este o chestiune de credinta".

Iar atunci cand i se spunea ca noul calendar a fost facut de Papa, raspundea:
"Noul calendar a fost facut de Papa, iar cel vechi de un inchinator la idoli",
referindu-se la Iuliu Cezar.>>

(Viata Cuviosului Paisie Aghioritul, Ierom. Isaac , Editura Evanghelismos)
http://www.razbointrucuvant.ro/2007/...-si-stilismul/

<<Pentru a intelege mai bine pozitia Staretului in problema calendarului, vom da in continuare urmatoarea marturie:

Un grec ortodox traia in America impreuna cu familia sa de mai multi ani. Avea insa o problema serioasa. El era stilist, iar femeia si copiii lui tineau noul calendar.
Nu putem sa facem nici macar o singura sarbatoare impreuna, spunea el. Ei praznuiau Craciunul, eu praznuiam pe Sfantul Spiridon. Cand eu aveam Craciunul, ei praznuiau pe Sfantul Ioan. Si aceasta nu-i nimic. Lucrul cel mai rau era sa stii ca noii calendaristi sunt, asa cum ne invatau, eretici si se vor duce in iad. Oare este putin lucru sa auzi mereu ca femeia si copiii tai si-au tradat credinta, s-au dus cu Papa, ca Tainele lor nu au har si altele? Ore intregi discutam cu sotia mea, dar nu ajungeam la o intelegere. Ca sa spun adevarul, nu-mi placea nici la stilisti. Mai ales atunci cand veneau niste episcopi si ne vorbeau. Nu o faceau cu dragoste si durere pentru inselatii (asa cum ii considerau) neo-calendaristi, ci dimpotriva aveau o ura fata de ei si se bucurau atunci cand spuneau ca se vor duce in iad. Erau foarte fanatici. Cand se termina omilia lor, simteam o tulburare inaluntrul meu, dar nici nu ma hotaram sa plec de la ei. Imi venea sa plesnesc. Cu siguranta ca as fi patit ceva din pricina supararii, daca nu l-as fi intalnit pe Parintele Paisie.

Intr-una din calatoriile mele in Grecia i-am spus problema mea varului meu, Ioan. Acela mi-a vorbit despre un oarecare staret Paisie. Si astfel am hotarat sa mergem in Sfantul Munte sa-l intalnesc.
Am ajuns la „Panaguda”. Staretul ne-a tratat cu o fata zambitoare si ne-a pus sa stam langa el. Ma pierdusem. Se purta cu noi de parca ma cunoastea de multa vreme, de parca ar sti totul despre mine.
- Cum te descurci cu masinile acelea in America? Au fost primele lui cuvinte.
Eu ma zapacisem cu totul. Am uitat sa spun ca serviciul meu era la o parcare si, fireste, numai cu masinile ma ocupam.
- Ma descurc bine, au fost singurele cuvinte pe care le-am putut sopti, privindu-l ca un pierdut.
- Cate biserici sunt acolo unde locuiesti?
- Patru, am raspuns si un al doilea val de surpriza m-a cuprins.
- Pe calendarul vechi sau pe cel nou, a fost al treilea traznet care, in loc sa-mi mareasca buimaceala, mai degraba m-a familiarizat cu harisma Staretului, m-a facut sa „aterizez”, ca sa zic asa.
- Doua pe vechi si doua pe nou, i-am raspuns.
- Tu unde mergi?
- Eu la cea pe vechi, iar femeia mea la cea noua.
- Asculta. Sa mergi si tu acolo unde merge si femeia ta.

Si se pregatea sa-mi dea explicatii. Dar pentru mine subiectul se incheiase. Nu mai era nevoie de explicatii si argumente. Ceva inexplicabil, ceva dumnezeiesc s-a intamplat inauntrul meu. Mi s-a ridicat o greutate de pe suflet. Toate argumentele, toate amenintarile si afurisirile adresate celor ce tineau calendarul nou, pe care ani de zile le auzisem, s-au risipit. Am simtit harul lui Dumnezeu care, prin Sfantul Sau actiona asupra mea si ma inunda cu o pace pe care o cautam de ani de zile. Iar starea pe care o traiam mi se intiparise pe fata.

Ceea ce imi aduc aminte este ca acest lucru l-a facut pe Staret sa se opreasca pentru putin. Dupa aceea insa a continuat cu explicatii. Poate pentru a le spune altora sau poate sa le folosesc eu in vreme de ispita dupa ce va trece acea stare cereasca in care ma aflam.
- Noi, aici, in Sfantul Munte, tot pe calendarul vechi tinem, dar este alt caz. Suntem uniti cu Biserica, cu toate patriarhiile, si cu cele care il tin pe cel vechi. Recunoastem Tainele lor, iar ei pe ale noastre. Preotii lor impreuna-liturghisesc cu preotii nostri. In timp ce aceia, sarmanii, s-au rupt. Cei mai multi dintre ei au si evlavie si acrivie si nevointa si ravna pentru Dumnezeu. Numai ca aceasta ravna a lor este fara discernamant, ‘nu intru cunostinta’. Unii s-au abatut din simplitate, altii din nestiinta, iar altii din egoism. Au considerat cele treisprezece zile o chestiune dogmatica si pe noi inselati si au plecat din Biserica. Nu au comuniune nici cu Bisericile care tin calendarul nou, dar nici cu patriarhiile si Bisericile care tin calendarul vechi, pentru ca chipurile s-au spurcat din pricina comuniunii cu cei ce tin calendarul nou. Si nu numai aceasta. Putinii care au ramas, nu stiu in cate parti, s-au impartit si se impart mereu, anatematizandu-se, afurisindu-se si caterisindu-se intre ele. Nu stii cat m-a durut si cat m-am rugat pentru acest subiect. Trebuie sa-i iubim si sa-i compatimim, iar nu sa-i judecam. Si cel mai mult sa ne rugam pentru ei ca sa-i lumineze Dumnezeu.

Dupa mai mult de cinci ani de la adormirea Staretului, domnul H. a venit la „Panaguda” sa-i multumeasca pentru ca de atunci a aflat mantuirea duhovniceasca si linistea familiala. Atunci ne-a povestit cu lacrimi in ochi cele de mai sus.>>

Ierom. Isaac, "Viata Cuviosului Paisie Aghioritul", Editura Evanghelismos
http://www.razbointrucuvant.ro/2007/...-si-stilismul/

[mr nobody]

a o intrebare am observat tot mai des in ultima vreme ca sunt oameni ce postesc doar 2 saptamani din postul mare s-au din oricare post apoi merg si iau sfanta impartasanie chiar daca in timpul postului au fumat,baut si alte lucruri necuviincioase au facut, oare nu ar trebui ca sfanta impartasanie sa o iei intr-u curatie atat sufleteasca cat si trupeasca ? mie duhovnicul mi-a explicat ca postul e ca o scara spre rai si ca nu poti sari de la primele 2 trepte pana la ulimele ci trebuie sa le parcurgi pe toate asa cum si postul trebuie parcurs in intregime deci eu in cazul in care nu postesc nu primesc sfanta impartasanie si chiar daca postesc dar am facut pacate mai grele aghizama mare primesc pe cand in vecinatate aud de la prieteni ca au postit ba 2 sapatamani ba una la sfarsit si una la inceput si tot primesc sfanta impartasanie.. deci astept si de la voi o parere un punct de vedere NU STIU DACA AM ASEZAT CUM TREBUIE INTREBAREA E PRIMA DATA CAND SCRIU AICI SCUZELE MELE