|
#11
|
||||
|
||||
Citat:
__________________
https://www.facebook.com/sil.en.94 |
#12
|
||||
|
||||
BOR s-a pronuntat deja pe tema asta, nu?
|
#13
|
|||
|
|||
|
#14
|
||||
|
||||
asta este în spiritul sloganului "cipofobia salvează România".
ne salvează ce cip și ne da cip-cirip ... pe creier. |
#15
|
|||
|
|||
Citat:
-daca esti robot o sa-l accepti |
#16
|
||||
|
||||
Citat:
mă inarmez pana în dinți (poate îmi pun niste dinți de vampir) și mă scund în munți, să trăiesc precum strămoșii. |
#17
|
|||
|
|||
Cuvântul Părintelui Justin Pârvu pentru MITINGUL din 14 martie: „Să ne unim în dragoste și armonie, ca să putem ieși de sub jugul erei electronice”
Iubiți fii ortodocși ai acestui neam, Ortodoxia noastră românească, alături de celelalte popoare ortodoxe, mai apropiate sau mai îndepărtate, este în același cuget ortodox de a apăra ființa și libertatea umană în fața celui mai aprig atac îndreptat asupra vieții noastre creștine, prin implementarea forțată a cipurilor electronice în actele noastre de identitate. Este un atentat asupra libertății umane, dăruită de Dumnezeu în actul creației. Nicio o forță din lume nu are dreptul sa atenteze sau să anihileze această libertate a omului, care este de origine divină. Vrem să fim tratați ca fii ai lui Dumnezeu, liberi, după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, iar nu ca infractori sau ca niște mașini, după chipul și asemănarea omului modern, a omului satanizat. Iată însă că acum se abate asupra noastră poate cel mai mare atac la ființa spirituală a neamului nostru. Avem datoria să conștientizăm pericolul de instaurare a unei dictaturi mondiale, prin urmărirea cetățenilor și implantarea microcipurilor, începând de la actele de identitate până la corpul uman. Acesta este și scopul: obișnuirea cu cipul și implementarea în corpul uman, în cele din urmă, ceea ce va duce la transformarea noastră în niște roboți și sclavi care nu vor mai putea fi stăpâni pe gândurile și voința lor." De aceea se cere tuturor fiilor acestui neam, indiferent ca este țărănist, democrat sau socialist – să răspundă împotriva acestor măsuri de control total al populației, de instaurare a unui stat polițienesc. Să ne unim în dragoste și armonie, ca să putem ieși de sub jugul erei electronice. Din rațiuni politice, eu și atâți alți fii ai acestui neam, am făcut ani și zeci de ani de pușcărie, datorită unui sistem dictatorial comunist. Am purtat numere în loc de nume, ca acum să ajung să trăiesc în libertate și să fiu identificat tot cu un număr? Noi avem nume prin Botez, un nume dat de părinții noștri. Dacă îmi anulezi numele, înseamnă că mi-ai anulat și părinții și toată legătura mea cu Dumnezeu și cu strămoșii acestui neam. Dar poate că aceasta se și dorește: să fim fii ai unei Europe unite, sau ai unui stat mondialist, care nu are nici Dumnezeu și nici milă, care mai mult ne fură decât ne ajută. Noi putem să trăim în liniște și pace cu toți vecinii noștri fără să ne anulăm identitatea, și fără să ne vindem toate bunurile și valorile acestui neam. Pentru cei care consideră că nu este duhovnicească atitudinea noastră de a ieși în fața oamenilor să protestăm, țin să le amintesc faptul că poporul grec a ieșit cu sutele de mii cu preoți și monahi în fruntea poporului, apărându-și dreptul creștin de a renunța la aceste acte electronice. De asemenea Biserica rusă a hotărât că aceste măsuri electronice și biometrice sunt abuzive și nu sunt agreate de către concepția Bisericii. Noi de partea cui ne situăm? |
#18
|
|||
|
|||
Citat:
|
#19
|
|||
|
|||
Citat:
Daca Dumnezeu respecta liberul arbitru al oamenilor, atunci si "ei", cine or fi ei, trebuie sa ne respecte alegerea in ceea ce priveste cipul. Cine il vrea, sa si-l ia; cine nu, nu! |
#20
|
|||
|
|||
Un alt soi de miting – dr. Paula Iliescu – medic, membru ApLR
http://bucovinaprofunda.wordpress.co...c-membru-aplr/ Ei bine, eu am fost la miting. Eu am trăit ce au trăit toți cei prezenți acolo.Și m-a durut atât de tare răutatea ziariștilor încăt am plâns. Azi dimineață am plâns. Am plâns cu durere mare, adâncă. Și m-am simțit ca un câine bătut cu pietre și bețe de copii răi, care nu înțeleg că acel câine suferă și că-l doare. Ei cu seninătate și cu arme în mâini, eu cu trupul lovit și sufletul rănit și inima ca o coardă, gata să plesnească de durere și chin neînțeles… Și abia acum încep să înțeleg cu adevărat ,abia acum, cu durere, înțeleg ce înseamnă îndemnul să nu judeci pe alții și să nu încerci să acuzi, să nu condamni, sau să explici dacă nu ai fost și tu acolo, în starea aceea, în situația aceea! Nu ai dreptul! Nu știi! Iar dacă știi și ai fost, nu vei judeca, ci vei înțelege și vei scuza și eventual vei ierta. Nu știți cât de tare dor toate acuzațiile ziariștilor și comentatorilor, cititori de presă on line, nu știți ce adânc te rănesc. Și nu mă rănesc pe mine, în egoul meu, ci pe mine pentru ei, pentru ceilalți, pentru cei care au participat alături de mine și eu alături de ei. Pentru bătrînelele care vorbeau de “cipuri” (într-un mod nepermis ridiculizat de domnul Moise Guran), pentru tinerii nevinovați care au venit cu sufletul deschis, pentru oamenii maturi, serioși, neobișnuiți a participa la astfel de manifestări și care și-au pus sufletul în palmă, pentru preoții și călugării și călugărițele care s-au expus în mod conștient oprobiului public, știind dinainte ca vor fi aruncați în arena leilor- a românilor care în mod majoritar se declara ortodocși dar care au o ură neîmpăcată și nejustificată față de orice reprezentant al Bisericii. Nici nu pot să explic în cuvinte ce a fost acolo. Am fost un suflet, o trăire. Și toți au plecat fericiți, ca și cum ar fi participat la un festin regesc, cu sufletul plin și inima plesnind, gata să iasă din piept.Imi pare rău pentru toți care nu au fost și ar fi putut fi, aș fi vrut ca toți sa simtă ce au simțit cei de acolo. Să fii fericit pentru ceilalți și nu pentru tine, să-ți pese de celălalt mai mult decât de tine, să vrei să-ți pui sufletul pentru celălalt și nu pentru tine. Nu cred că avem în viață astfel de situații foarte des sau nu avem deloc. Și e trist ce s-a spus și că nu s-a înțeles mai nimic din ce a fost acolo. Am fost fericită să-i văd acolo pe toți cei pe care îi văd duminică, de duminică, și îi salut cu un blazat Doamne ajută!. Am fost fericită să văd oameni mai mult sau mai puțin cunoscuți, dar care acum erau frații și surorile mele, mai mult decât atât, eram un trup și mă bucuram ca un copil când își vede părinții după o absență indelungată. Am fost fericită, cu adevărat, sursa fericirii nefiind ceva material și nici neavând eu vreun mod oarecare de a o influența. Fericirea venea de la ceilalți, pentru ceilalți și pentru mine, într-un mod lipsit de orice egoism. Și nu numai eu am simțit asta, căci și alții mi-au mulțumit sau au mulțumit altora mai apoi cu aceeași fericire în glas că i-am chemat, că i-am convins, deși nu era meritul meu sau al altora că ei veniseră acolo, ci doar al lor… Dar și ei erau fericiți și cred că la fel fericirea lor era dinspre ceilalți, pentru ceilalți și ei, ca un tot și, de aceea, simțeau nevoia să le mulțumească altora pentru ce au trăit! Eu cred că Părinții și maicile au adus cu ei un duh al rugăciunii, o trăire aparte, căci nu a fost miting, ci un “soi de demonstratie”(a avut și Moise Guran dreptate intr-un singur punct, dar nu în cel în care crede el, Dumnezeu să-l ierte!), a fost un soi pe care el și alții nu l-au putut înțelege și aprecia. Dar nouă ne pare rău pentru toți care nu au fost și nu au trăit. A fost o stare de fericire, de har aș îndrăzni să spun, care nu s-ar fi împuținat, indifirent la câți ar fi fost împărțită și indiferent ce se va fi spus mai târziu…" |
|