Aceleasi realitati pot fi privite din perspective diferite - indemn la deschidere in

[dobrin7m]

adevarul este ca foarte multi oameni incearca experienta iubirii cu cei de alte confesiuni, sau atei, sau alte credinte, insa nefiind strapunsi de Duhul Sfant sfarsesc prin a se sminti ei insisi in numele iubirii. Aceasta este una dintre subtilele inselari ale diavolului care manipuleaza dorinta nevinovata de iubire a omului pentru seaman.

Trebuie multa rugaciune pentru ca Dumnezeu sa ne invete cum sa iubim oamenii ca sa ramanem neatinsi. Mult am intrebat pe Domnul cum trebuie sa iubim semenii. Si am facut multe greseli pe care ulterior le-am vazut si de care mi-a parut rau.
Un lucru important am invatat: nu e suficient sa tolerezi plin de iubire seamanul hindus, musulman, ateu sau crestin de alte confesiuni, aprobandu-l sau cautand puncte comune care sa ne uneasca ci trebuie pur si simplu sa traiesti intru Hristos, sa faci faptele lui Hristos in tacere cu smerenie fara sa astepti nimic in schimb. Iar mintea, in tot acest timp sa fie la Dumnezeu, ca sa nu mai aiba timp sa primeasca ganduri viclene.
Nu unirea trebuie cautata , ca de aceasta are grija Dumnezeu, ci trairea intru Hristos, faptele pentru Hristos, sa traiesti faptele credintei ortodoxe cele adevarate fara cuvinte de prisos. Odihneste , bucura si iubeste seamanul fara cuvinte si pastreaza credinta ta neintinata. Fii statornic in credinta si infaptuie binele.

Cand vorbim de "aceleasi realitati ce pot fi privite din alte perspective" ne gandim la oamenii care au aceleasi realitati dar se afla in pozitii diferite. Insa cand este vorba de alte confesiuni, deja sunt realitati diferite privite din pozitii diferite.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de dobrin7m

Nu poti fii ortodox daca nu ai botezul ortodox.

Mihaela, dă-mi voie să îţi reamintesc un amănunt: Biserica Ortodoxă recunoaşte alte două forme de botez: al sângelui şi al dorinţei.
Probabil că sutaşul Corneliu ar face parte din categoria celor care au botezul dorinţei, nu ştiu sigur.

Însă greşeala de logică eu cred că e la tine, nu la Laura.
Anume, omiţi faptul că Biserica este instituită de Hristos, apoi inaugurată la Cincizecime, pentru a CONTINUA lucrarea Lui de mântuire şi sfinţire, iar nu pentru a o începe.
Cei care au avut contact direct cu Mântuitorul şi au primit de la El iertarea de păcate, direct şi personal, nu putem să spunem că erau ortodocşi (nu făceau parte din instituţia sfântă şi sfinţitoare care continuă lucrarea Domnului)
dar putem spune că au primit paşaportul pentru Împărăţie, semnat şi parafat. Şi chiar mai mult, că au ajuns la Destinaţie.
Oare Zaheu, Lazăr, Maria Magdalena, Apostolii şi ucenicii Domnului, precum şi sutaşul Corneliu: mai aveau nevoie să fie ortodocşi?
Ce e mai important: să fii ortodox sau să fii mântuit de Hristos?
Păi, dacă nu cumva sunt fan al Ortodoxiei, precum sunt şi al lui Dinamo ori Jacques Brell, mă pot dispensa liniştit de Ortodoxie dacă aş avea acces direct la Hristos. Dar nu am, întrucât Domnul a lăsat după Înălţarea la Cer pe Apostoli şi pe ceilalţi membri ai Bisericii, spre mântuire şi sfinţire, prin Duhul Sfânt. Astăzi, pentru noi, singura Cale de mântuire şi sfinţire e prin Domnul în Biserica Lui. Atunci, însă, Calea şi Adevărul erau exclusiv prin Domnul, Care era prezent faţă către faţă, "hic et nunc".

Deci sutaşul Corneliu nu avea nevoie de Biserică, de Ortodoxie, întrucât fusese deja mântuit de Hristos, ca şi tâlharul de pe cruce, de pildă.
Noi însă, avem. Şi ar fi bine să n-o confundăm cu vreun club de basket, pentru că Domnul nu mântuieşte fanii cluburilor, nefiind preşedintele lor, ci mântuieşte şi sfinţeşte pe membrii Bisericii, Cap fiind Acesteia, iar nu altei instituţii sau ligi profesioniste.

Vezi tu, îmbătat de succesul în fotbal şi Gigi Becali se crede îndreptăţit la mântuire. Că doar a cotizat (crede el). Dar nu face distincţia între creştin şi fan al Stelei. Deşi e atât de apropiat de oi, nu pricepe condiţia oilor. Că le vinde.
Pentru bani şi pământ. Şi case din ţărână.

În prealabil postat de dobrin7m

Draga mea
Ai amintit aici de sutasul roman. As dori sa iti amintesc un lucru extrem de important. Biserica lui Hristos a luat fiinta dupa cincizecime cand Apostolii, plini de Duhul Sfant, au botezat la 3000 de oameni acestia constituind prima comunitate crestina. Deci sutasul roman nu avea cum sa faca parte din biserica cea adevarata la acel moment al intalnirii sale cu Hristos. De altfel chiar astazi pe Trinitas a fost difuzat un dialog foarte interesant spre intelegerea acestei pilde cu sluga sutasului. Si preotul invitat a fost intrebat daca sutasul a devenit crestin apoi. Iar preotul a spus: nu se spune dar cu siguranta a devenit pentru ca de fapt toate persoanele care au avut un contact direct cu Hristos au devenit crestini ulterior.

deci exemplul tau cu sutasul, ca fiind in afara bisericii dar care totusi a primit ajutor de la Hristos pentru credinta lui, are o greseala de logica.

Nu poti fii ortodox daca nu ai botezul ortodox. Dupa cum nu poti fi ortodox adevarat daca nu cunosti dogma ortodoxa.

Ca sunt oameni care totusi simt ortodox desi sunt de alte confesiuni, asta nu ii face ortodocsi insa arata inca odata adevarul minunat pe care Par. Rafail Noica ni l-a spus: Ortodoxia este firea omului. cum bine ai amintit si tu. Si aceasta este o dovada in plus ca ortodoxia este cea adevarata.

Am convingerea ca tot mai multi oameni de alte confesiuni, vor recunoaste ortodoxia din sufletul lor si vor veni la Botezul cel datator de viata care ii va face cu adevarat ortodocsi. Slava lui Dumnezeu pentru toate!

cat despre ortodocsii care nu traiesc ortodox sa ne rugam sa fim izbaviti de pacate si patimi care ne tin departe de Hristos!

De fapt, greseala de logica e asta: daca nu se spune/nu se stie, de unde/de ce se poate postula? Doar din motive de propaganda? Nu e suficient, mai trebuie si adevar documentat si stabilit factual.

[laurastifter]

În prealabil postat de DragosP

Oamenii sunt oameni.
Dreapta credinţă e una. Adevărul e Unul. Raportarea la El nu poate fi decât una. Restul e sminteală.
Am fost suficient de constructiv?

Desigur că aţi fost constructiv.
Aţi exprimat câteva idei pe care le mărturisesc şi eu.
Ceea ce mă surprinde este faptul că le-aţi formulat ca şi cum, în mesajul meu, aş fi promovat vreo idee contrară acestor adevăruri de credinţă evidente.
Unde anume am scris eu, în mesajul de deschidere a topic-ului, că ar exista mai multe adevăruri?
Unde am pus la îndoială faptul că dreapta credinţă este una singură?
Oare Sfinţii Apostoli nu erau convinşi că unicul Adevăr absolut este Hristos, Învăţătorul şi Dumnezeul lor?
Şi totuşi, cât de diferit s-au comportat faţă de El, deşi toţi (cu excepţia Sfântului Ioan Evanghelistul) I-au urmat până la capăt, murind pentru El ca martiri!
Fiecare dintre ei, ca persoană unică, a trăit într-un mod unic relaţia cu Unicul Adevăr în Care toţi credeau şi Care-i unea pe toţi întru iubirea Sa. Fiecare dintre Apostoli a înţeles să-L iubească şi să-L mărturisească într-un stil propriu, potrivit personalităţii sale.
Oare credinţa lui Toma nu era aceeaşi cu a lui Petru? Oare nu ambii, în împrejurări diferite şi manifestându-se în mod diferit, L-au mărturisit corect, adevărat, pe Domnul Hristos? Oare sintagma "Domnul meu şi Dumnezeul meu", exclamaţia plină de entuziasm a "necredinciosului" căutător de dovezi empirice ale Învierii, nu este aceeaşi (nu prin formă, ci prin conţinut) cu mărturisirea lui Petru: "Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Cel viu"? Şi totuşi, cât de diferite au fost, în multe împrejurări, manifestările celor doi ucenici, modurile în care fiecare dintre ei a trăit şi a exprimat aceeaşi credinţă în Cel Care "ieri, astăzi şi în veci Acelaşi este" (Evr13, 8)!
Cât de diferită de a celorllaţi a fost şi atitudinea lui Ioan Evanghelistul, "ucenicul pe care-l iubea Iisus" şi care, la Cina cea de Taină, a ţinut capul pe pieptul Învăţătorului, în timp ce Petru, înflăcărându-se în stilul său, se lăuda că-şi va vărsa şi sângele pentru Hristos, iar Toma, nedumerit şi căutător, Îl întreba pe Domnul unde Se va duce şi care este calea.
Singurul dintre ucenici, care a pierdut şansa de a aparţine Adevărului, a fost, aşa cum bine ştim, Iuda Iscarioteanul.
De ce?
Nu din cauza diferenţelor fireşti, normale, dintre el şi ceilalţi ucenici, ci pentru că el s-a despărţit de Domnul său, s-a-nchis în sine, a respins până la capăt comuniunea, iar ura şi trădarea de Hristos dacă sunt trăite până la capăt, duc, în mod inevitabil, la suferinţă, deznădejde şi moarte veşnică.
Exemplele pot continua... dar cred că s-a înţeles suficient de clar mesajul meu, aşa încât voi încheia aici, aşteptând cu bucurie opiniile dvs. :)
Bucurie şi pace întru Hristos!

[DragosP]

În prealabil postat de laurastifter

Unde anume am scris eu, în mesajul de deschidere a topic-ului, că ar exista mai multe adevăruri?

Cred că înţeleg în mod diferit limba română. A te raporta în mod diferit la Adevăr înseamnă, nu numai din punctul meu de vedere, a-L interpreta în mod diferit. Ori asta ce înseamnă, după tine?

Laura, daca binevoiesti, raspunde te rog la o intrebare: Sfintii Parinti de la sinodul I, cand au spus ca: <<cel care schimba „un singur cuvant” din simvol anatema sa fie>>, au fost inspirati de Duhul Sfant sau nu ?

edit: în mod evident eu sunt convins că au fost inspirați; în același timp înclin să cred că un catolic care nu a moștenit altceva afară de catolicism nu intră în imperiul duhovnicesc al anatemei. Ar fi interesant totuși să exprimi ce crezi tu cu privire la acel canon. Fiindcă de îl consideri inspirat, nu văd cum ai putea să compari diferența dintre Toma și Petru cu cea dintre cei care au păstrat (ca reper) „credința cea predată sfinților odată pentru totdeauna” și cei care nu.

[laurastifter]

În prealabil postat de VladCat

Laura, daca binevoiesti, raspunde te rog la o intrebare: Sfintii Parinti de la sinodul I, cand au spus ca: <<cel care schimba „un singur cuvant” din simvol anatema sa fie>>, au fost inspirati de Duhul Sfant sau nu ?

edit: în mod evident eu sunt convins că au fost inspirați; în același timp înclin să cred că un catolic care nu a moștenit altceva afară de catolicism nu intră în imperiul duhovnicesc al anatemei. Ar fi interesant totuși să exprimi ce crezi tu cu privire la acel canon. Fiindcă de îl consideri inspirat, nu văd cum ai putea să compari diferența dintre Toma și Petru cu cea dintre cei care au păstrat (ca reper) „credința cea predată sfinților odată pentru totdeauna” și cei care nu.

Doamne ajută!
Cred că Sfinţii Părinţi s-au referit la faptul că ideile, conţinutul Crezului se cuvine a fi păstrat neschimbat, adică, aşa cum aţi spus şi dvs, "credinţa dată Sfinţilor odată pentru totdeauna" (Iuda1, 3).
În formă, textul Crezului de la Niceea diferă de cel de la Constantinopol (381) şi mă-ndoiesc că Sfinţii Părinţi participanţi la Sinodul II ar fi încălcat hotărârea înaintaşilor lor de la Sinodul ecumenic precedent. Doar că ei le-au urmat nu în literă, ci în duh.
Crezul Niceo-Constantinopolitan diferă de cel de la Niceea nu doar prin faptul că au fost adăugate articole noi (ref. la Duhul Sfânt, Biserică, Botez, iertarea păcatelor, învierea morţilor şi viaţa veşnică), ci şi prima parte (art. ref. la Tatăl şi Fiul) a fost reformulată. Comparând cele două texte (cel de la Niceea şi cel de la Constantinopol) putem observa diferenţele. Voi reda mai jos textul Crezului de la Niceea, invitându-vă să-l comparaţi cu cel Niceo-Constaninopolitan, pe care nu-l mai citez, fiindcă-l ştim toţi. Textul pe care-l voi reda mai jos se găseşte şi-n excepţionala lucrare "Canonul Ortodoxiei" a arhid. prof. dr. Ioan I. Ică Jr, apărută la Ed. Deisis în 2008.
"Credem într-Unul Dumnezeu, Tatăl, Atotţiitorul, Făcătorul tuturor celor văzute şi nevăzute.
Şi într-Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, născut din Tatăl, singurul născut, adică din Fiinţa Tatălui, Dumnezeu din Dumnezeu, Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut, deofiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut, cele din cer şi cele de pe pământ, Care, pentru noi oamenii şi pentru mântuirea noastră, S-a coborât şi S-a întrupat, S-a făcut Om, a pătimit şi a înviat a treia zi, S-a înălţat la ceruri, şi va veni să judece viii şi morţii.
Şi întru Duhul Sfânt.
Pe cei care spun: era cândva când nu era, şi că înainte de a Se naşte nu era, şi că S-a născut din cele ce nu erau, sau afirmă că Fiul lui Dumnezeu este din alt ipostas ori fiinţă, sau supus schimbării ori transformării, pe aceştia îi anatematizează Biserica Catholică (Sobornicească) şi Apostolică"
Merită observat şi faptul că, pentru Părinţii de la Niceea, cuvintele "fiinţă" (ousia) şi "ipostas" ("hypostasis) erau încă sinonimi: "...că Fiul lui Dumnezeu este din alt ipostas sau fiinţă". Cumva aveau o credinţă incorectă, confundând noţiunea de fiinţă cu ceea de persoană/ ipostas? Nu, ci limbajul nu era încă stabilit definitiv, de comun acord. Ulterior, Sfântul Vasile cel Mare (330-379) a clarificat sensurile celor două cuvinte, argumentând faptul că noţiunea de "ipostas" desemnează persoana, iar cea de "ousia" se referă la fiinţă. Prin urmare, noi, dacă afirmăm că Hristos este un Ipostas diferit de Tatăl, nu cădem sub anatema Sinodului I ecumenic, dar dacă spunem că este dintr-o altă fiinţă, atunci da, suntem excomunicaţi automat.
De aceea, am spus că şi limbajul este foarte important. Dacă Sfinţii Părinţi de la Niceea ar veni acum, în zilele noastre şi ar citi, într-un manual de Dogmatică ideea că Persoanele Sfintei Treimi sunt Ipostasuri diferite, ne-ar crede, probabil, triteişti... De ce? Fiindcă, în vremea lor, sensul termenului "ipostas" era diferit.
Îmi veţi putea replica că, în teologia catolică, s-a introdus dogma "Filioque", care este nu doar diferită în formulare, ci şi în conţinut şi străină de învăţătura Bisericii noastre ortodoxe.
Da, în această privinţă sunt întru totul de acord cu dvs.
În Sfânta Evanghelie după Ioan, sunt consemnate mai multe referiri ale Mântuitorului Hristos la "Duhul Sfânt, Care de la Tatăl purcede", nu "de la Tatăl şi de la Fiul"... şi mai există, de asmeenea, alte multe argumente dogmatice prin care se poate combate dogma "Filioque" - argumente pe care, însă, nu le voi menţiona aici, pentru a nu mă abate de la ideea principală a topic-ului.
Sigur că, dacă am asuma dogma "Filioque", ne-am îndepărta de la duhul în care a fost scris canonul la care v-aţi referit.
Ceea ce cred în acest sens este că, deşi aceasta şi alte câteva dogme ale BC nu pot fi acceptate de către noi (fiindcă sunt, în mod evident, neconforme Revelaţiei), noi nu avem motive să conchidem, ca judecători supremi ai universului, că toţi credincioşii acelor confesiuni sunt eretici şi vrednici de iad. Vorba Sf. Siluan Athonitul, asta ar însemna că avem o inimă de fier, iar în raiul iubirii dumnezeieşti nu-i nevoie de fier... Dacă ei au şi învăţături pe care noi nu le putem accepta, atunci este datoria noastră să le mărturisim, cu argumente (şi, în primul rând, cu iubire), că, în acele privinţe, Revelaţia ne conduce la alte concluzii decât cele la care au ajuns Bisericile lor. Putem vorbi cu ei cu dragoste, ca-ntre creştini, fără a nega întreaga lor spiritualitate (uneori atât de autentic ortodoxă) doar pentru că, în anumite puncte, au luat-o pe alături. :)
Nu putem sacrifica, sub nici un motiv, nici adevărul sub pretextul iubirii (relativism confesional), nici iubirea pentru aşa-zisa apărare a adevărului.
Sper că acum am reuşit să exprim mai clar ceea ce gândesc. :)
Hristos în mijlocul nostru, Vlad!

[Decebal]

ŞI APROPO, ÎN CE AR CONSTA, AŞA LA MODUL PRACTIC ŞI DIRECT, DESCHIDEREA PE CARE TREBUIE, CICĂ (DE PARCĂ NU AM AVEA-O), SĂ O AVEM FAŢĂ DE CEI DE ALTE "CONFESIUNI", ŞI ÎN SPECIAL FAŢĂ DE " CATOLICI"?

În prealabil postat de laurastifter

Ceea ce mă surprinde este faptul că le-aţi formulat ca şi cum, în mesajul meu, aş fi promovat vreo idee contrară acestor adevăruri de credinţă evidente.

Poţi să spui în numele cărui adevăr de credinţă creştină ortodoxă îndemni la deschiderea pe care ţi-o doreşti ca unii (în fapt şi de regulă, pravoslavnicii) faţă de alţii (în fapt şi de regulă, "catolicii")? Şi despre ce fel de deschidere vorbeşti, că putem să le facem o deschidere ... de să-i băgăm în şah mat.

Şi nu am înţeles nici acum de ce deschiderea ar trebui să o avem noi?

În prealabil postat de laurastifter

Unde anume am scris eu, în mesajul de deschidere a topic-ului, că ar exista mai multe adevăruri?

Dacă există perspective diferite ale aceleiaşi realităţi, atunci înseamnă că la nivelul subiectiv al fiecăruia, sau al fiecărei comunităţi, adevărul este altul despre una şi aceeaşi realitate. Altfel spus, oricât ai da-o la întoarsă există mai multe adevăruri, sau cel puţin asta este ceea ce deduc eu din ce ai spus, sau mai bine zis şi minciuna, înşelarea sau erezia pot avea, conform subiectivităţii unora, statut de adevăr, la nivelul lor, iar noi ceilalţi trebuie să ne deschidem lor fără niciun dram de discernământ, că doar aşa ne cer noile regulamente ecumeniste.

Şi pravoslavnicii şi "catolicii" se uită la Dumnezeu, fiecare cum poate, unii mai de aproape de Lumină şi mai cu Lumina în ei, alţii mai de departe şi cu lupa raţionalismului; dar deşi se uită la acelaşi Dumnezeu, pravoslavnicii nu văd cum Duhul purcede de la Tatăl şi de la Fiul ca dintr-un singur principiu, deşi Tatăl şi Fiul, oricât i-ai uni, rămân şi vor rămâne pururi două persoane, altfel spus Ei pot fi un singur principiu al Duhului dacă priveşti spre Dumnezeu din camera obscură din care privesc aşa zişii catolici. Obscuritatea şi întunecimea nu numai din cămara lor ci chiar din lăuntrul lor îi face să Îi vadă pe Tatăl şi pe Fiul ca o singură Persoană, ca un singur Chip, anulând în fapt Persoana din Sfânta Treime.

În prealabil postat de laurastifter

Unde am pus la îndoială faptul că dreapta credinţă este una singură?

Dacă dreapta credinţă este una singură, atunci ce sens mai are să ne pierdem timpul cu alte credinţe care nu sunt drepte? De ce să avem deschidere şi câtă să avem faţă de credinţele nedrepte?

În prealabil postat de laurastifter

Oare Sfinţii Apostoli nu erau convinşi că unicul Adevăr absolut este Hristos, Învăţătorul şi Dumnezeul lor?

Şi baptiştii, sau măcar unii dintre ei cred acelaşi lucru? Asta înseamnă că baptiştii sunt Sfinţi Apostoli?

În prealabil postat de laurastifter

Fiecare dintre ei, ca persoană unică, a trăit într-un mod unic relaţia cu Unicul Adevăr în Care toţi credeau şi Care-i unea pe toţi întru iubirea Sa. Fiecare dintre Apostoli a înţeles să-L iubească şi să-L mărturisească într-un stil propriu, potrivit personalităţii sale. (...) Exemplele pot continua... dar cred că s-a înţeles suficient de clar mesajul meu, aşa încât voi încheia aici, aşteptând cu bucurie opiniile dvs

Fiecare a trăit în mod unic, dar într-un chip totuşi unitar cu ceilalţi! Duhul Sfânt este Duhul unităţii, nu al dezbinării, altfel spus pot exista percepţii distincte ce ţin de subiectivitatea fiecăruia, dar numai înlăuntrul aceluiaşi spaţiu al adevărului, adică numai în interiorul Pravoslaviei. Unitatea în diversitate poate fi luată în considerare numai în interiorul Pravoslaviei. În afara ei, poate fi luată în considerare diversitatea, dar nu în unitate, ci doar în perspectiva unei aduceri la unitate, la unitatea în Duhul a Pravoslaviei!

În prealabil postat de laurastifter

Bucurie şi pace întru Hristos!

Bucurie şi pace întru Sfântul Părinte PAPA!

[guardian knight]

În prealabil postat de DragosP

Oamenii sunt oameni.
Dreapta credinţă e una. Adevărul e Unul. Raportarea la El nu poate fi decât una. Restul e sminteală.
Am fost suficient de constructiv?

sminteala, spuneau si talibanii ca sunt statuile lui bhudda !!!

[guardian knight]

Talibanii credintei, fundamentalistii, exista in orice religie, pentru ca Diavolul speculeaza la extrem rautatea umana ,urmarind sa faca rau aproapelui !!!

Cati oare din acesti pseudo-deontologi ai credintei adevarate,dincolo de dogmele lor inguste,retetare de credinta, si prezente ritualiste la slujba de duminca, faca cu adevarat voluntariat prin muca fizica, pentru a ingriji un blolnav paralizat si facut pe el, poate de alta credinta, poate musulman de pilda ???

Hai ,da- de !!!