comunicarea in familie

[Carine]

În prealabil postat de Annyta

Ştii, e o vorbă: binele cu forţa nu se poate. Nici dragoste cu forţa.
Ştiu că este dureros să nu existe comunicare cu membrii apropiaţi ai familiei, dar stă în voinţa ta să stabileşti o comunicare bună cu Tatăl nostru din ceruri, Care nu te va dezamăgi niciodată.

Asa este, doar Dumnezeu nu o s ane dezamageasca niciodata, asa ca doar in El ne putem pune baza. Si de fapt asa gandesc si eu, imi propusesem sa nu dau niciun sfat daca nu mi-a fost cerut. Dar mi se pare ca sufera si nu ma pot abtine. Dar o sa ma fortez de acum sa nu ma mai implic, decat daca-mi cere.

Dar poate nici cand imi cere sa ma implic nu o s-o mai fac, ca de obicei ma pune sa-l sun pe fratele meu sa vorbesc cu el sa-l conving sa faca ce vrea ea. Data trecuta mi-a zis ca fratele meu a suparat-o foarte tare prin ceva ce facuse si i se parea ei gresit, asa ca pe mine ma punea sa-l sun si sa-i zic ca a facut rau.... "sa-l suni, da?!", si eu nu ziceam nimic si atunci imi mai aducea niste argumente ca sa ma convinga ca EA avea dreptate. In fine, daca a vazut ca tot nu-i promit ca-l sun si ca i-am spus ca dupa parerea mea problema era alta (de exemplu faptul ca l-a lasat la bunica, femeie in varsta, care l-a crescut cum a putut) s-a enervat si bineinteles mi-a inchis telefonul. Recunosc ca am gresit spunandu-i ceva ce nu i-a picat bine, dar e greu sa-ti pastrezi calmul in situatii de-astea, mai ales ca nu vorbeste pe un ton normal si incepe sa tipe.

[anita]

În prealabil postat de Carine

Cu parintii mei nu am putut niciodata sa comunic. Cand era vorba de subiecte superficiale da, dar lucruri serioase niciodata. Sa discutam despre o problema se transforma intotdeauna in cearta cu tipete, dialogul surzilor

Asta s-a intamplat si ultima data cand am incercat sa discut cu mama despre o problema cu care se confrunta. Eu am vrut sa o ajuta, ea prefera sa nu vorbeasca despre asta, ca ii trezea emotii negative; imi zice "gata, nu mai vreau sa vorbeasc despre asta, vreau sa ma simt bine, acum no o sa mai pot sa dorm la noapte". Adica bagam covoru sub covor si pretindem ca totul e bine. Chiar nu putem discuta despre o problema ca sa o rezolvam.

Eu am insistat ca sa-i spun ca ce vreau sa-i spun e positiv, nu ca sa se simta prost, vroiam sa o ajut. Dar nu ma auzea, tipa intr-una.

Pana la urma i-am spus ce ma doare : "Oricum noi niciodata nu am putut comunica, asa a fost mereu!" S-a enervat si mi-a inchis. De fiecare data cand nu-i place o discutie imi inchide telefonu in nas. Asa rezolva ea lucrurile. Cand era doar un copil de cativa anisori practica strategia "nu mai vorbesc cu tine", din te miri ce. Si ma ignora. Acum tot asa, nu mai vorbeste cu mine de cateva zile. Ma intreb cat de mult am gresit in povestea asta, dar nu mai pot sa-mi cer scuze, ca inainte imi ceream scuze si cand nu greseam, ca ma gandeam ca daca pe ea a ofensat-o e mai bine sa-mi cer scuze. Dar nu imi accepta scuzele, imi dadea cu flit mereu si zicea "nu te iert, ca o sa reincepi (ce?), asa face si fratitu." Precizez ca ma baga in aceeasi oala cu fratele meu care in anumite perioada o injura si o facea in toate felurile, si care e departe de a-si cere scuze pentru ceva. Mi se pare nedrept, mai ales ca eu imi recunosteam greselile, in timp ce ea NICIODATA nu-si cere scuze, ca ea are intotdeauna dreptate, ea are mereu o justificare si de raneste pe cineva...

Ma doare situatia asta, si cred ca nu se va schimba niciodata. Din cauza asta se nasc in mine sentimente foarte negative fata de ea. Acum astept sa se conecrteze pe internet ca sa vorbim dar nu o face, semn ca este inca suparata.

Incearca sa te apropii de mama ta discutand subiecte care ii fac ei placere.
Inconjoar-o cu dragoste si ea isi va deschide inima catre tine. Nu mai forta conversatia ,las-o sa spuna ce vrea ea.
Pomeneste-o la cateva manastiri din tara ,sunt manastiri unde pomenirea se face pe 80 zile ,cum ar fi Vladiceni ,Iasi sau man.Lainici.
Pentru ca prea mult nu te costa si vei culege roadele cat de curand.
Poti citi in post Paraclisul Maicii Domnului si inainte de a incepe sa citesti gandeste-te la mama ta ,pomeneste-i numele.
Poti vorbi cand vii in tara cu un parinte induhvnicit si sa te folosesti de sfatul lui.
Doamne ajuta !

[Hartford]

În prealabil postat de anita

Incearca sa te apropii de mama ta discutand subiecte care ii fac ei placere.
Inconjoar-o cu dragoste si ea isi va deschide inima catre tine. Nu mai forta conversatia ,las-o sa spuna ce vrea ea.
Pomeneste-o la cateva manastiri din tara ,sunt manastiri unde pomenirea se face pe 80 zile ,cum ar fi Vladiceni ,Iasi sau man.Lainici.
Pentru ca prea mult nu te costa si vei culege roadele cat de curand.
Poti citi in post Paraclisul Maicii Domnului si inainte de a incepe sa citesti gandeste-te la mama ta ,pomeneste-i numele.
Poti vorbi cand vii in tara cu un parinte induhvnicit si sa te folosesti de sfatul lui.
Doamne ajuta !

Apoi nu e telefonul asa ieftin sa stea la vorbe eu zic sa-si resolve problemele ei apoi sa mai vorbeasca, mama e femeie matura si stie ce e bine si ce rau dar ma rog citeodata si parintii mai au nevoie de sfaturi daca vor sa le primeasca. Sa ne rugam unii pentru altii e cel mai bine.Cred ca ai citit nu are drept de munca inca si nu e usor.