![]() |
![]() |
|
#11
|
||||
|
||||
![]()
Povești adevărate cu îngeri
O picătură de lumină Eram obosită. Cu fiecare zi simteam cum energia mi se împrăștie în și între lucrurile pe care le făceam mecanic. Curățenia zilnică prin casă, îmbrăcatul copilului, gătitul, spălatul vaselor, al rufelor ș.a.m.d. În acea vară însă, licărul stelelor pe bolta nopții, momentele de cufundare în mine, răgazul pe care începusem să mi-l acord pentru a pătrunde sensul ascuns al lucrurilor și puterea minunată a liniilor trasate în vârful peniței, pe coli mari și albe, care mă ajutau să clădesc un nou Univers, o lume aparte, acestea toate mă făcură să renasc. Când seara cobora printre blocuri, așezându-se molatec deasupra liniei orizontului, simțeam un ușor fâlfâit din aripi transparente și atunci, mâna dreaptă cuprinsă de vrajă, dădea viață unor nemaivăzute vase cu flori sau peisaje necunoscute, în care liniile fremătau pline de subînțelesuri. Într-una din zile, ajunsă acasă după orele de serviciu, după ce m-am descotorosit de hainele subțiri și de pantofii cu tocuri înalte, mi-am îmbrăcat cămașa de « pictor« și m-am așezat pe gresia răcoroasă, printre foi și creioane împrăștiate în bucătăria inundată de lumina asfințitului. Brusc, o liniște mi-a cuprins sufletul și trupul, coborînd sub pleoape și în buricele degetelor. Am apucat la întâmplare un creion de lemn și mâna a purces să schițeze linii subțiri, firave, ca o pînză de paianjen. Apoi încetul cu încetul, s-a conturat un trup aburos, din dansul cărbunelui pe hârtia strălucitor de albă. O pată de lumină mă îndemna să scot din adâncuri minunata arcuire a două aripi ample, cu penaj străbătut de freamăt. Se contura tot mai frumoasă silueta unui înger, fără chip în neauzita și nevăzuta legănare a înaltelor sfere. Am lăsat ușor creionul, parcă a nu speria dansul aripilor înlănțuite care se mutaseră de pe hârtie deasupra creștetului. Am ridicat palmele alipindu-le într-o profundă mulțumire către Creator, căci simțisem o picătură din puterea Sa vibrându-mi în degete Simțeam că El, minunea din pagină, mă însoțise pas cu pas, întotdeauna, îndemnându-mă să merg pe drumul de lumină ce-mi fusese hărăzit. Și o clipă m-am simțit parte a Întregului, o picătură din Oceanul de lumină. Fusesem față în față cu Îngerul meu păzitor !... Prezenta ingerului meu pazitor, am simtit-o in ziua in care m-am hotarat sa merg in fiecare duminica si sarbatori la Sfanta Biserica. Asta se intampla, in 1999 06 iauarie, BOTEZUL DOMNULUI ( BOBOTEAZA ), cand mergand spre biserica am cazut pe un petec de gheta si m-am lovit foarte tare la cap, mi-am pierdut cunostiinta, mi-a venit sa vars, eram palida. Dupa ce mi-am revenit ,inainte sa intru in biserica, am mers la o fina de-a mea care mi-a dat sa beau apa sfintita si mi-a dat si pe umflatura de la cap ( ca un ou de gasca), am intrat in biserica, am plans tot timpul slujbei. Dupa doua zile, la rugamintea copiilor si a sotului, m-am dus sa-mi fac o radiografie ( pe care o pastrez si acum ) si bine inteles ca nu am avut nimica, ingerul pazitor m-a vindecat si eu mi-am respectat promisiunea. Pot sa numar pe degete, de cate ori am lipsit la Sfanta Liturghie de atunci incoace( nu mi-o luati ca lauda, doar va marturisesc ca viata mea s-a schimbat radical de atunci si-mi doresc o apropiere si mai mare de bunul Dumnezeu ).DOAMNE AJUTA-NE ! |
#12
|
|||
|
|||
![]()
S-a dat o stire cred ca la proTv mai demult nu chiar foarte demult, mai putin de 1 an, in care:
un pusti nu mai stiu de ce varsta a cazut peste balcon, de la un etaj inalt 6-7 parca si jos era direct ciment, nici un pom care sa ii atenueze caderea. A scapat cu 2 zgarieturi nimic rupt nici entorse absolut nimic de tratat in spital nici vorba sa moara. A declarat ca s-a simtit tinut la aterizare si a aterizat in picioare ca si cand ar avea parasuta. Vecinele au vazut si au fost mirate ca a aterizat in loc sa cada si nici nu a indoit genunchii la atingerea cu pamantul pt ca nu avea viteza. Mama mea dupa ce s-a operat de coxartroza a calcat stramb la coborarea din tramvai si era gata sa cada rau sa isi rupa tija de la operatie chiar cu piciorul ala, si astia la tramvaie se grabesc ingrozitor. S=a simtit tinuta de umeri (oamenii nu prea se baga sa ajute nu era nimeni sa fi venit sa o ajute)si s-a indreptat de coloana fiind in cadere, luru greu avand si 70 kg, iar in zona piciorului a simtit o caldura si o atenuare a durerii in loc sa creasca, si apoi forta in picior ca si cand ar fi sanatos. Nu a fost adrelina pt ca dupa eveniment nu a mai avut nici o problema. CIudat e ca s-a simtit si indreptata de la umeri schimbandu-se pozitia care era de cadere in alta de indreptare. |
#13
|
|||
|
|||
![]()
Fiica mea, cand era mica (sa tot fi avut vreo doi ani) ne-a chemat pe toti in curte sa ne arate pe "nenea ala alb de pe biserica". Noi nu am vazut nimic, dar ea se uita intr-un punct fix, ca si cum ar fi privit pe cineva.
Nu stiu ce a fost, dar imi place sa cred ca fetita mea a vazut un inger. |
#14
|
|||
|
|||
![]()
Copiii au capacitatea de a vedea ingerii pentru ca au sufletul si in mod deosebit mintea curate, fara ganduri adica.
Noi ca adulti trebuie sa ne muncim ca sa limpezim mintea de gandurile care parca nu se pot opri, care circula neincetat in mintea noastra, zi si noapte. Una din cai este rugaciunea care are ca prima conditie curatirea mintii de infestarea cu ganduri si apoi, incet incet curatirea sufletului. |
#15
|
|||
|
|||
![]()
fiul meu a invatat azi sa zica sf Nectarie ,iar celalalt mai mic are 1 an in acel moment a inceput sa rada si se uita in tavan dar isi plimba privirea dar nu se uita intr-un punct anume sa cred ca se uita la ceva dar mi s-a parut ciudat pt ca el nu s-a mai comportat asa cand i-am aratat icoana cu sf Nectarie a inceput sa rada si mai mult.cei doi copii ai mei au mai ras asa incat sa ma faca sa cred ca au vazut ingerul ,pe Maicuta Domnului,sau altisfinti,ca orice copilasi micuti.
|
#16
|
|||
|
|||
![]()
:)Si eu am vazut ingeri,am doi nepotei care sunt doi ingerasi adevarati,acestia sunt ingerii pe care ii pot vedea eu:).Cat despre faptul ca se uitau in tavan,pe pereti si la geam,cand erau ceva mai mici,cu putin mai mici numai,da,este cat se poate de adevarat si credibil,intrucat asa faceau ei,si mai si radeau,facand semne cu manutele si intinzand manutele spre ceea ce vedeau ei, fie ca era Maicuta Domnului, fie ingerii lor pazitori sau Sfintii lor ocrotitori,asta nu mai am eu de unde sa mai stiu.:)
|
#17
|
|||
|
|||
![]()
Ingeri nu sunt numai copiii,ci si atat acei calugari cu adevarat smeriti si nestiuti de nimeni(decat de Dumnezeu),dar si cei aflati de noi,prin pronia lui Dumnezeu,pt.tamadiurea trupurilor si a sufletelor noastre...:).
Cate "daruri" ne da Bunul nostru Parinte,numai ca noi sa nu ne pierdem in aceasta viata plina de rautati...???.Avem ajutor atat de la INGERII DIN CER,dar si de la INGERII DE PE PAMANT...:).Bucurati-va de ei! |
#18
|
|||
|
|||
![]()
:)Sylvie,acei calugari si acele calugarite,smeriti cu totii,si care sunt in umbra oamenilor,nestiuti de nimeni,adica anonimi,dar care sunt in lumina Lui Dumnezeu,sunt mari Sfinti si mari Sfinte cu viata ingereasca,fie ca sunt Sfinti Cuviosi sau Sfinti Prea Cuviosi,si Sfinte Cuvioase ori Sfinte Prea Cuvioase,ori Sfinti Mucenici si Sfinte Mucenite,dar eu ii vad pe toti copiii ingerasii Lui Dumnezeu,caci acestia sunt cei mai sinceri,nevinovati,inocenti,deci,puri,curati la inima, la trup si suflet,de aceea le este dat sa vada mult mai multe decat vedem noi,adica ingerasi sau pe Maicuta Domnului,ori pe Sfintii lor ocrototori,ale caror nume le poarta,atunci cand sunt mici,pt.ca ei nu au pacate asa ca noi,cei mari:)
|
#19
|
|||
|
|||
![]()
Eu nu am vazut niciodata nimic, dar am fost scapat de vreo doua ori din situaii extreme: odata m-a scos cineva din apa, daca nu era acel baiat care m-a scos repede la mal, cred ca ma inecam. A doua oara a fost cand m-am aflat in masina cu unchiul si cu verisoara, dar in acele momente tocmai se oprise masina pe calea ferata, iar trenul era foarte aproape de noi, deja incepeam sa simt vibratia produsa de locomitva, insa motorul masinii a pornit si am fost salvati. Cam atat imi amintesc acum, probabil au mai fost cumpene in anii trecuti, dar mai mici fara ca sa mi le pot aminti acum.
|
#20
|
|||
|
|||
![]()
Pisicuta si Consuela, ma incadrez si eu pe undeva pe acolo, nu sunteti singurele, am trait si eu momente asemanatoare, avand senzatie de deznadejde, dar mi-am revenit la normal prin ignorare fortata ale acelor ganduri.
Citat:
Citat:
|
![]() |
|
![]() |
||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Ingeri | nightwolffba | Generalitati | 10 | 11.04.2008 08:35:50 |
|