Uluitoarea ignoranta dogmatica

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Nu incetez sa ma mir de ignoranta religioasa a celor cu care intru in legatura. Unii dintre ei fiind oarecum credinciosi, in sensul ca au convingerea ca exista ceva sau cineva transcendent si merg, macar de Inviere, la biserica (partea de 20 de minute din Vecernia Invierii care se slujeste afara, bineinteles). Nu vorbesc de oameni fara carte, la care ignorarea Stiintelor Sacre e explicabila prin ignorare a cunoasterii in general. Ma refer la cunoscuti, colegi, prieteni care nu au avut probleme la bac, care au terminat de regula o facultate, care au o relativ solida cultura generala. Totusi, din cultura asta generala, lipseste ceva esential: ei traiesc in cea mai deplina ignoranta, precum si lipsa de interes nu numai fata de dogmatica, ci fata tot ce are atingere cu religia. Oricare dintre prietenii mei stie sa spuna macar trei lucruri despre Platon. Cand, insa, vine vorba de Sf Pavel, ignoranta totala. Oricare dintre prietenii mei stie sa spuna macar trei lucruri despre vreun sport pe care nu l-a jucat, totusi, niciodata, de exemplu despre hockey. Cand vine vorba de Sf Liturghie, se rupe filmul. "Pai, hockey stim de la televizor" ar putea spune. Bine, bine, dar se dau si Liturghii la televizor. Oricare dintre prietenii mei, chiar daca a studiat fizica in vremuri imemoriale si nu mai are legatura cu ea, poate formula corect Legea lui Ohm. Cand vine vorba, insa, de a enumera conditiile pentru ca o Sfanta Taina sa fie valida, tacere totala. Oricare dintre prietenele mele stie macar un lucru despre fiecare zodie, dintre cele 12, din horoscop, dar nu poate nici macar sa reproduca numele vreunuia dintre cei 12 prooroci din Vechiul Testament.

Sunt socat de ignorarea culturii religioase la oameni care, altfel, au o cultura generala stimabila. Si prima afectata este chiar...cultura generala. Majoritatea operelor de arta de pana acum vreo doua secole aveau tematica biblica. Cand nu aveau ca tema...Legendele Olimpului. Dar mai curand ma astept de la ei sa stie ca Zeus si Poseidon erau frati decat sa stie ca Sf Ap Iacob si cu Sf Ap Ioan erau frati. As vrea eu sa stie despre apostoli macar cat stiu despre basmele grecesti, dar nici pe departe nu e cazul.

Cand spun ca fara o minima cultura religioasa nu poti avea cultura generala, ma refer la situatii care apar la tot pasul. Sintagme intrate in vorbirea curenta, precum "fermentul in aluat", ori "a tine lumina sub obroc" nu pot fi intelese fara contextul biblic din care vin.

Mereu am oscilat in raspunsul la intrebarea daca e bine sau nu e bine ca religia sa fie obiect de predare (cvasi)obligatoriu. Dar, in fata unor dovezi de monumentala ignoranta la oameni care au, totusi, glagorie, inclin spre un raspuns afirmativ. Problema este ca religia ESTE, de mai bine de patru lustri, obiect de predare (cvasi)obligatoriu, fara nici cel mai mic rezultat vizibil. Probabil ca ar trebui facut altceva. Dar nu stiu ce anume. Vreo idee ?

Da. Ora de religie sa fie facuta la biserica, bineinteles, stabilit din timp cu preotul paroh, eventual cu chiriarhul locului. Practic, o cateheza sub girul comun al Bisericii si scolii. Nu ar fi extraordinar? Desigur, la catolici si (neo)protestanti cateheza este la fel de naturala ca respiratia. Ma uit la tine, "doar" un laic, cum stapinesti terminologia. Ma crezi ca exista viitori preoti care cred ca "Sacrament" e orasul ala din statele unite, Sacramento? Nu e banc, din pacate.
Culmea e ca un eclesiosceptic, poreclit "rolling release" in unele cercuri, ca mine, nu suporta ideea sa nu stie ceva. Tocmai pentru ca sunt sceptic privind Biserica post-Mediolanum si post-Niceea I (o sa deschid un topic despre asta) simt nevoia sa ma informez, ca sa stiu adevarul. Chiar si ateii o fac. (Bine, ei o fac din ura de Dumnezeu; eu nu urasc, sunt doar sceptic si dezamagit privnd institutia eclesiala, in orice sens e definita: ortodox, catolic, protestant. Asta ca sanu mai ma credeti, tu si altii din elita forumului si nu numai, "instabil spiritual". Cind voi fi un credincios/convertit adevarat, va veni, daca va veni, de la Dumnezeu prin mine, nu prin carti sau internet). Oameni cu credinta adevarata, nu o aderenta seaca si intelectualista, ca a mea si a altora, nu simt nevoia sa stie. Mi se pare deosebit de straniu.

[DragosP]

Poate ar trebui să crezi și apoi să știi.

[Mosh-Neagu]

Am ezitat un timp sa-mi dau cu parerea aici... Raspunzand... nu fac decat sa ingros numarul... ignorantilor.
Fratilor, daca am sti cu adevarat, cam la ce nivel de ignoranta duhovniceasca ne aflam cand vorbim de ignoranta celorlalti, am ramane chiar muti de uimire... Priviti in jur cu acei ochi cu care de fapt noi insine ne dorim sa fim priviti. Si atunci nu vor mai fi altii mai rataciti si mai neinsemnati decat noi. Sunt unii care dezamagesc in asteptari, ca si cum ar trebui sa se raporteze criteriilor noastre de selectie. Si totusi, Dumnezeu lucreaza si prin ei, poate cu mult mai bine decat ne inchipuim noi ca lucreaza prin propriile noastre atitudini.
Pana si citatul atat de bine-cunoscut: "Doamne, Tu stii ca te iubesc!", e un semn de mare ignoranta, fiindca prin propriile noastre reactii fata de semeni, nu doar ca nu-L iubim pe Dumnezeu sau Mantuitor, dar Il dezamagim si Il mintim fara a constientiza, crezand ca Ii suntem de mare folos. El ne raspunde zilnic, dar noi, tot din ignoranta, nu vedem acele raspunsuri...
Iar acum, daca aveti destula bunavointa, ma veti ierta ca am indraznit. Daca nu, accept orice judecata, fiindca o si merit!!!

Mantuire!

[Ioan_Cezar]

În multe sate din Bărăgan şcoala şi biserica sunt faţă-n faţă, aşa încât se poate trece de la un curs de mate-info la unul de patrologie, să zicem. Sau de la extemporal la spovedanie.
Îmi închipui că ar fi frumos ca doamna învăţătoare să îi treacă pârleazul pe cei mici, din sala de clasă în tinda bisericii, măcar.
Şi încă mai drag mi-ar fi să îi văd pe cei din biserică traversînd din când în când şoseaua. Către şcoală... Un isoscel, o alchenă, ceva, niscaiva exerciţii de dicţie ori gramatică n-or fi chiar de prisos. Cu atât mai puţin exerciţiul de a face inferenţe valide...
N-o fi chiar râul cel de foc între cele două ipostaze ale spiritului!

[iustin10]

Se pare ca oamenii pot trai si fara dogmatica pentru ca oricum aceasta e greu de inteles.
Si exista chiar credinciosi ferventi ,mai ales la sate,care nu au cunostinte minime de dogma.
Aplica niste dogme dar nu isi pun problema de unde vin si care e intelesul lor.
90% din oameni nici nu au auzit si nici nu inteleg o iota dintr-o carte de dogamatica.Acesta e un adevar obiectiv.E bine ca exista totusi cateheze cu intrebari simple,car fac dogmatica mai accesibila celor care chiar vor.
Acesti oameni nu trebuie criticati ci trebuie vazuta care e esenta dogmei,si de ce a devenit asa de criptata pentru publicul larg.
Poate s-a complicat putin esenta aceea simpla a credintei,si s-a intelectualizat prea mult.
Poate nu mai sunt dascali care sa o faca accesibila celor multi
Nu numai via e judecata ca nu adduce roade,ci si lucratorul care trebuia sa o faca sa aduca.
Dogma e neschimbatoare,de accord,dar ar putea aparea oameni care,prin daruire si intelegerea dificultatilor celorlalti,sa incerce sa o faca mai accesibila.

[tot-Laurentiu]

În prealabil postat de iustin10

Se pare ca oamenii pot trai si fara dogmatica pentru ca oricum aceasta e greu de inteles.
Si exista chiar credinciosi ferventi ,mai ales la sate,care nu au cunostinte minime de dogma.
Aplica niste dogme dar nu isi pun problema de unde vin si care e intelesul lor.
90% din oameni nici nu au auzit si nici nu inteleg o iota dintr-o carte de dogamatica.Acesta e un adevar obiectiv.E bine ca exista totusi cateheze cu intrebari simple,car fac dogmatica mai accesibila celor care chiar vor.
Acesti oameni nu trebuie criticati ci trebuie vazuta care e esenta dogmei,si de ce a devenit asa de criptata pentru publicul larg.
Poate s-a complicat putin esenta aceea simpla a credintei,si s-a intelectualizat prea mult.
Poate nu mai sunt dascali care sa o faca accesibila celor multi
Nu numai via e judecata ca nu adduce roade,ci si lucratorul care trebuia sa o faca sa aduca.
Dogma e neschimbatoare,de accord,dar ar putea aparea oameni care,prin daruire si intelegerea dificultatilor celorlalti,sa incerce sa o faca mai accesibila.

"Criptarea" despre care vorbeşti se datorează în mare parte teologilor filozofici care se ocupă îndeosebi de tot felul de tratate, fără să-i preocupe faptul că majoritatea oamenilor simpli, neavând studii teologice, nu pot înţelege discuţiile la nivelul la care ei le ţin şi de aceea ar fi necesare cărţi, nu multe, dar care să fie bine realizate cu explicaţii pe înţelesul tuturor.

"...în toată existenţa noastră se reflectă în mod inevitabil orice schimbare a părerilor noastre dogmatice. Pierderea, măcar parţială, a ceea ce ni s-a dat prin Revelaţie, atrage după sine schimbarea vieţii întregului "corp" al uneia sau alteia dintre Biserici."(Cuv. Sofronie Saharov)

"Cu toate că majoritatea zdrobitoare a oamenilor trăieşte în stare de credinţă predogmatică, adică doar într-un avânt al sufletului către Dumnezeu, cu toate acestea, şi în viaţa lor se reflectă cunoaşterea dogmatică sau învăţătura Bisericii de care ei aparţin."
(Cuv. Sofronie Saharov)

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de iustin10

Se pare ca oamenii pot trai si fara dogmatica pentru ca oricum aceasta e greu de inteles.
Si exista chiar credinciosi ferventi ,mai ales la sate,care nu au cunostinte minime de dogma.
Aplica niste dogme dar nu isi pun problema de unde vin si care e intelesul lor.
90% din oameni nici nu au auzit si nici nu inteleg o iota dintr-o carte de dogamatica.Acesta e un adevar obiectiv.E bine ca exista totusi cateheze cu intrebari simple,car fac dogmatica mai accesibila celor care chiar vor.
Acesti oameni nu trebuie criticati ci trebuie vazuta care e esenta dogmei,si de ce a devenit asa de criptata pentru publicul larg.
Poate s-a complicat putin esenta aceea simpla a credintei,si s-a intelectualizat prea mult.
Poate nu mai sunt dascali care sa o faca accesibila celor multi
Nu numai via e judecata ca nu adduce roade,ci si lucratorul care trebuia sa o faca sa aduca.
Dogma e neschimbatoare,de accord,dar ar putea aparea oameni care,prin daruire si intelegerea dificultatilor celorlalti,sa incerce sa o faca mai accesibila.

Poate pentru că dogmatica a devenit o disciplină scolastică.
Faptul că un om de la ţară, cum spui, e slab la scolastică nu implică faptul că nu cunoaşte dogmatică.
Când susţin aceasta mă gândesc că toţi credincioşii noştri de la sate, indiferent de nivelul studiilor academice sau chiar în ciuda acestora: îşi însuşesc dogmatica prin însăşi participarea la slujbe.
Conţinutul slujbelor este dogmatică.
Toate rugăciunile, Crezul sunt dogmatică pură în manifestare vie.
Restul e scolastică, cel mai adesea. Aşa încât e chiar mai bine că "nu ştiu dogmatică", în sensul că au scăpat de scolastică.
Aşa îmi pare, sper că nu greşesc prea tare...

[iustin10]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Poate pentru că dogmatica a devenit o disciplină scolastică.
Faptul că un om de la ţară, cum spui, e slab la scolastică nu implică faptul că nu cunoaşte dogmatică.
Când susţin aceasta mă gândesc că toţi credincioşii noştri de la sate, indiferent de nivelul studiilor academice sau chiar în ciuda acestora: îşi însuşesc dogmatica prin însăşi participarea la slujbe.
Conţinutul slujbelor este dogmatică.
Toate rugăciunile, Crezul sunt dogmatică pură în manifestare vie.
Restul e scolastică, cel mai adesea. Aşa încât e chiar mai bine că "nu ştiu dogmatică", în sensul că au scăpat de scolastică.
Aşa îmi pare, sper că nu greşesc prea tare...

Am omis intradevar dogmatica din inima. Aceea nu are nevoie de tratate , desi le urmeaza fara sa stie. Din inima stim ca e bine sa ne spovedim si sa ne impartasim ,si intreg corpul o simte si o confirma . Din inima stim ca maslul este singura speranta a celui bolnav dincolo de logica stiintifica medicala , ca ungerea este si sensibila dar si o ungere a milei nesfarstie a lui Dumnezeu

De aceea eu nu as condamna necunoasterea dogmelor,oricat de mare pare ignoranta in termeni,in cuvinte ,a aceluia.
As condamna mai degraba impietrirea inimii, care opreste capacitatile firesti ale omului de a se conecta la infinitatea energiei dumnezeirii .
Degeaba cineva incepe sa inteleaga anumite scrieri dogmatice ,daca nu isi lasa si sufletul sa soarba simplitatea si armonia prezentei lui Dumnezeu in fiecare din noi
Cartea de dogmatica suntem chiar noi,in care Dumnezeu scrie invataturile sale ,pagina cu pagina ,esec cu esec, dar neabandonindu-ne nici o clipa.
Dogmatica in cuvinte,este buna,atata timp cat cel care o citeste ,incearca sa o inteleaga,sa o integreze pina la ultima consecinta in fiinta sa.
Daca nu poti aceasta,si abstractul ei mai mult te indeparteaza de esenta ta ,mai bine urmeaza dogma simpla a inimii , si alege-ti doar 2..3 lucruri care iti sunt apropiate ,asa cum este rugaciunea urmatoarte simpla,se refera la putine lucururi si usor de inteles ,dar atinge esenta :

"Doamne si Stãpânul vietii mele,
Duhul trândãviei, al grijii de multe
al iubirii de stãpânie si al grãirii în desert
nu mi-l da mie!
Iar duhul curãtiei, al gândului smerit,
al rãbdãrii si al dragostei,
dãruieste-mi mie, slugii Tale!
Asa, Doamne, Împãrate,
dãruieste-mi ca sã-mi vãd greselile mele
si sã nu osândesc pe fratele meu,
cã binecuvântat esti în vecii vecilor. Amin."

Raspuns pentru Dragos:
Daca e vorba de Dumnezeu, o fac demult, din mila Lui. Daca e vorba de Biserica, pur si simplu nu pot.

[DragosP]

Biserica e trupul lui Hristos mon șer.
So...