Poate un gay să se mântuiască?

[Ioan_Cezar]

Iubirea, libertatea, singurătatea şi celelalte despre care vorbim mai mereu sunt, în ultimă instanţă, stări de spirit.
Pe care le alegem, preferîndu-le, sau pe care le respingem.
Din nenumărate motive, întreţesute de-a lungul vieţii noastre.

Unii oameni se simt foarte singuri, iar asta le dă un aer nenorocit, chiar în mijlocul lumii. Dacă vei veni aici, în Bucureşti, şi vei petrece o oră în buricul târgului, de pildă la Universitate, vei remarca o mulţime de oameni a căror făptură degajă un aer indiscutabil de fiinţe solitare, închise, pierdute undeva într-o lume a lor... Sunt oameni trişti şi singuri. Deşi petrec între milioane de semeni. Eu însumi mă număr printre ei, adeseori...
O situaţie similară ai cunoscut desigur şi în Cluj, că nu-i chiar un sătuc oarecare...:)

Pe de altă parte, de vei avea ocazia să întâlneşti vreun pustnic (eu am întâlnit unul), vei fi mirat să vezi şi să auzi chipul şi glasul omenescului întreg; de parcă toată omenirea ar fi adunată liniştit, în pace, înlăuntrul lui. Şi vei gusta lumină, împlinire.

Mereu e o legătură foarte strânsă între liniştea/pacea sufletească şi celelalte: iubirea, comuniunea, libertatea.
Revenind la exemplul din Piaţă, vei întâlni nu doar oameni lipsiţi de iubire şi pace, de comuniune şi bucurie. Vei vedea mulţime de oameni lipsiţi de libertate deşi, în aparenţă, întrucât se mişcă slobozi în buricul târgului fără să aibă nici o oprelişte (că-n Bucureşti noi nici la semafoare nu oprim, spre deosebire de clujeni...:)), ei sunt liberi. Şi totuşi din ei (şi din noi, mă rog...) răzbate un mesaj clar: sunt captivi în lanţuri interioare, în cuşca propriilor ziduri formate de nevoi imperioase, cerinţe şi dorinţe nesfârşite, nemulţumiri şi dureri mereu vii, pretenţii şi ifose, gânduri peste gânduri, temeri peste temeri, ambiţii peste ambiţii, scopuri şi aşteptări măreţe.... Şi nenumărate alte lucruri deşarte. Vane/trecătoare.

Dar acolo unde pacea sufletească a fost câştigată, printr-un anume meşteşug şi prin har, toate horesc şi petrec în libertate, în iubire, în comuniune.
Când ceva ne stinghereşte sau ne blochează liniştea veselă a împăcării noastre sufleteşti, atunci devenim prada lucrării unui duh al întunecării, al tulburării, al dezbinării, al rupturii, al iluziilor toate şi al descompunerii. Respingem firescul şi cultivăm nefirescul, nuntind cu moartea, cu propria moarte.

Aşadar, dincolo de formularea strictă a unei probleme în sfera relaţiilor tale sexuale, eu cred (şi îmi asum riscul să mă înşel, deci te rog să mă ierţi pentru eventuala proastă cugetare) că în realitate problema principală ar putea fi reformulată în alţi termeni, desemnînd alte conţinuturi mai de temelie: pacea ta sufletească, dragostea ta ca răspuns la Iubirea Domnului, lucrarea ta împreună cu lucrarea Harului, cuminţenia ta ca răspuns la Cuminţenia Domnului, veselia ta ca pereche a Veseliei Duhului, râvna ta ca împreună-pornire cu Râvna Domnului, grija ta pentru viaţa ta şi a celorlalţi - împreună cu Pronia Domnului .... şi aşa mai departe.
M-aş bucura să aflu că îţi dai seama de importanţa nu atât a problemei sexuale pe care ai semnalat-o (nu o bagatelizez, dar o consider efect, iar nu obârşie), cât mai ales de semnalul pe care îl primeşti prin intermediul acestei probleme de undeva din tainicele izvoare ale vieţii tale. Unde apa, cine ştie de ce (iar tu ar trebui să afli!) nu mai susură aşa de vesel şi de limpede, de curat şi de proaspăt...
Câtă vreme te ţii departe de aprofundarea acestor lucruri cu un duhovnic, deşi te numeşti creştin, eu cred că te ţii departe de însăşi calea către pacea ta şi a celorlalţi călători către pace. Îţi spun din experienţă, o amară şi lungă experienţă, că asta nu ajută, ci dă doar impresia că ajută, prelungind de fapt deznodământul dureros şi perdant.

Împărtăşeşte frământările tale cu un duhovnic! Cu Domnul la rugăciune (adică ridică tot mai des gândul la Dumnezeu, pune pe "Doamne" la începutul fiecărui gând)! Şi, eventual, chiar cu un grup de consiliere pe teme asemănătoare sau cu un consilier individual (întrucât la Cluj aveţi o ofertă mare şi valoroasă de psihologi care te pot ajuta să îţi lucrezi propriile ţarini interioare, să le desţeleneşti măcar, pe ici pe colo, ca lucrare pregătitoare pentru o însămânţare nouă, de mai mare calitate şi rodnicie, care va veni prin Duhul, cu adevărat).

Şi eu am avut, când eram copil, o experienţă ca a ta. Din fericire ea a rămas acolo, în trecut, ca o experienţă trecătoare, una din curiozităţile copilăriei sau, mai degrabă, un joc despre care nu ştiam pe atunci ce înseamnă. Şi totuşi azi nu mai suntem copii şi e potrivit să trăim la nivelul vârstei noastre, firesc. Să ne silim niţel ca să facem aceasta! Cu un strop de bunăvoinţă se deschid deîndată perspective nebănuite şi fericite. Adică perspective fireşti, nimic mai mult. Ceea ce nu-i puţin, frate!
Doamne ajută!

[Hartford]

În prealabil postat de bogdan.mx

Salutare.

Sunt în situația aflată mai sus și doresc o părere. Știu că lucruri ca acestea se discută la Spovedanie însă nu am găsit un duhovnic cu care să simt că vorbii orice fără rețineri.

Nu știu dacă e vina părinților sau nu, dar în opinia mea de la o anumită vârstă unui copil ar trebuii să i se explice puțin despre sexualitate ca să nu ajungă să o cunoască în mod pornografic. Poate ca orice copil pe la vârsta de 12 ani, am început să cunosc această parte omenească însă sub un mod păcătos. Iar prin gândurile mele pot să zic că mi-am făcut-o cu mâna mea, însă cred că poate dacă aveam o educație mai creștină nu se ajungea aici...

Cum spuneam de pe la 12 ani, am început să fiu stăpânit de astfel de gânduri dar nu sub formă gay ci sub formă "normală". Însă de la un timp m-am gândit eu așa, cum ar fi dacă lucrurile s-ar petrece invers, și aș păcătuii cu un băiat? Am făcut cea mai mare greșală a vieții mele să persist în gândurile acestea care în prezent mi s-au transformat într-o patimă foarte periculoasă. Acum am 20 de ani și credeți-mă că am ajuns să nu mă mai intereseze fete din punct de vedere sexual.Mai mult mi-e chiar scârbă... Bineînțeles că toate aceste lucruri se petrec înăuntrul meu, pentru că o problemă de asta nu o poți discuta cu oricine... sunt fel și fel de persoane care nu te-ar înțelege atâta timp cât ei nu știu cum e să trăiești așa ceva. Sunt conștient că această orientare nu este un lucru bun. Nu am avut prietene, dar nici prieten. Pentru că nu sunt deacord cu mine însumi și mi se pare patetic să ai ca iubit un bărbat. :)) Pur și simplu totul este de natură sexuală. Cum spuneam nu am avut relații cu un bărbat și nici nu intenționez să am pentru că dacă de alte păcate de abia fac sau nici nu fac pocăință suficientă,vai de sufletul meu o să fie dacă mă prinde moartea așa... Poate unii îmi veți recomanda să încerc o relație cu o fată ca să uit,dar credeți-mă că nu este o soluție. Cum spuneam, nu sunt interesat de fete, doar ca și amice și nimic mai mult. Ce trece mai departe mi-e scârbă pur și simplu... Dacă m-aș căsătorii aș face prostia vieții mele.Nici măcar nu aș putea avea o relație intimă... Întrebarea ar fi vreau să mă vindec de asta? Sincer... aș vrea, dar dacă nu îmi plac fetele e ciudat... Aș vrea să mă vindec, da. Dar fără să îmi placă fetele. Adică să nu mă mai atragă deloc băieții.

Citeam aici pe forum la un subiect că spunea cineva că omul e la fel și aici și în veșnicie. Dacă voi murii cu această poftă pe care nu am dus-o la capăt,îmi v-a afecta mântuirea?

Sper că nu voi primii răspunsuri răutăcioase.Zic răutăcioase pentru că poate unii care sunt acel tip de creștini care critică totul,vor crede că sunt la fel ca și cei care umblă din floare în floare și au o popularitate mai ceva ca vedetele. A, mai precizez că am un comportament normal, fără aere de damă și îmbrăcăminte strâmtă și colorată. Îmi place să mă îmbrac bine, și cu haine de ultimă modă (nu o să neg lucrul acesta), dar nu cu tentă colorată care să sară în ochi.

Apropo, nici nu mă gândesc la mănăstire pentru că acolo este o viață grea. Sunt crescut într-un oraș destul de nice , zic eu (Cluj Napoca) , și cum nu sunt obișnuit cu munca serioasă nu m-aș adapta. Doar aș comenta și așa ceva nu se face într-o mănăstire.

Știu că mă așteaptă o viață grea, mă refer la singurătate din punctul de vedere al unei partenere,însă sper ca acest lucru să nu îmi pună în pericol mântuirea...

"Cum spuneam nu am avut relații cu un bărbat și nici nu intenționez să am"


Atunci de ce te numesti GAY? barbatii nu iti plac femeile nu atunci ce?
Ai o varsta deja trebuie sa stii ce e cu tine, eu cred ca e timpul sa consulti si cu un doctor.

În prealabil postat de Hartford

"Cum spuneam nu am avut relații cu un bărbat și nici nu intenționez să am"


Atunci de ce te numesti GAY? barbatii nu iti plac femeile nu atunci ce?
Ai o varsta deja trebuie sa stii ce e cu tine, eu cred ca e timpul sa consulti si cu un doctor.

Ii plac barbatii biologic, dar religia il constrange sa nu aiba o relatie cu un barbat, fiind un pacat.

[Corinusha]

^exact. Motiv pentru care, in cel mi bun caz, peste ctiv ani va ajunge sa fie frustrat si scarbit de el insusi, depresiv si cin stie ce poate fce.

Bogdan, iti da un sfat prietenesc: accepta-te asa cum esti si mergi la un psiholog. Deja problema ta, asa cum e ea nu prea cred ca o poate rezolva duhovnicul singur. Ori tu cred ca stepti de la un preot sa iti dea undaverde sa fi cu un baiat/barbat, ceea ce nu se va intampla. Asa ca mergi rumos la un specialist pe probleme de genul, discuta cu el si da-ti seama ce vrei, pana nu e prea tarziu.
Si...daca e adevarat ce ai scris pe-aici si nu esi troll, esti intr-adevar gay, dar frica de iad te constrange sa fii cin esti. Scurt si la obiect.
Asa ca ai doua variante: ori te accepti asa cum esti si continui sa fii cine esti, ori "te schimbi" si devii depresiv din cauza ca Biserica nu ccepta homosexualitatea. Decizia e la tine.
Oricum nu e vei "vindeva" e aceasta "boala" pentru ca pur si simplu nu e o boala.

PS: nu va chinuiti sa imi sariti in cap; stiu ca un forum ortodox, dar fiind la sectiunea dedicata homosexualitatii, mi-am permis a dau un sfat realit, fie el si neortodox. Pentru ca sta e realitatea.
PS2: Scuzati mancatul e litere; tastatura nu merge cum trebuie si nu stiu cand va fii schimbata.

[Mosh-Neagu]

Uneori e nevoie sa apara cineva care sa aiba o problema, ca sa descoperim ce mari probleme avem noi insine. Si... din pacate nu constientizam ca o avem, iar daca totusi constientizam (cazul lui Bogdan), sub nicio forma nu vom accepta sfaturile celorlalti, pentru ca, in opinia noastra, sunt mai prosti sau mai rataciti decat noi! Raman la parerea ca psihologul nu rezolva problema mantuirii decat daca are atata intelepciune incat sa sfatuiasca el insusi clientul sa-si caute un duhovnic, ceea ce se intampla extrem de rar.
Tie, Bogdan, ti-ar trebui trei "femei" sa-ti rezolve problema: Credinta, Smerenia si Rabdarea. Din pacate am serioase rezerve ca esti dispus sa ti le apropii. Deocamdata lasi impresia de filozofie, nu de indreptare!

[Corinusha]

clar, psihologul nu rezolva problemele duhovnicesti, dar macar il poate ajuta sa isi dea seama ce e cu el.
Dar bogdan pare sa caute defapt acceptul bisericii, ceea ce nu vagasi, asta e clar. homosexualitatea este pacat pentru Biserica. punct. Ce ramane de facut este in primul rand sa isi ea seama de fapt ce vrea si cine este, apoi sa e gandeasca biiiine ce vrea. Pentru ca fie alege sa fie gay pe bune si atunci sa nu ia in considerare parerea bisericii, fie sa isi refuleze identitarea (daca chiar pe asta o are) si asculte de Biserica, oricum vor fi consecinte, indiferent care varianta o alege; oricum vor fi frustrari; cel putin pana nu isi pun ordine clara in ganduri.

PS: am zis in postarea trecuta ca suntem in sectiunea de homosexualitate; cum mi-am at seama ca am gresit. scuze.

[catalin2]

În prealabil postat de Corinusha

Asa ca ai doua variante: ori te accepti asa cum esti si continui sa fii cine esti, ori "te schimbi" si devii depresiv din cauza ca Biserica nu ccepta homosexualitatea. Decizia e la tine.

PS: nu va chinuiti sa imi sariti in cap; stiu ca un forum ortodox, dar fiind la sectiunea dedicata homosexualitatii, mi-am permis a dau un sfat realit, fie el si neortodox. Pentru ca sta e realitatea.

Deci tu esti 'realitatea", e bine ca ne-ai spus. E realitatea ta, fiecare om are o realitate, uneori rupta de cea reala. Nu intelege de ce tot timpul sfaturi dau abaaa si tu, unii intra aici pentru ca e forum ortodox, nu sa auda parerea strazii. Am inteles ca esti psiholog, deci daca vine un pedofil la tratament tu ii recomanzi sa se accepte asa cum e, sa nu asculte de Biserica sau societatea si sa-si trateze viciile. La fel, un alcoolic va avea parte de acelasi tratament. Sunt multi care au devenit heterosexuali, probabil nu au avut ghinionul sa dea peste terapeuti care ii indemne sa ramana asa.
Nu de frica Bisericii nu ar vrea sa pacatuiasca, tu din nefericire nu poti intelege asta, ca nu vrea sa fie pacatos, sa-L piarda pe Dumnezeu.

[bogdan.mx]

În prealabil postat de Corinusha

^exact. Motiv pentru care, in cel mi bun caz, peste ctiv ani va ajunge sa fie frustrat si scarbit de el insusi, depresiv si cin stie ce poate fce.

Bogdan, iti da un sfat prietenesc: accepta-te asa cum esti si mergi la un psiholog. Deja problema ta, asa cum e ea nu prea cred ca o poate rezolva duhovnicul singur. Ori tu cred ca stepti de la un preot sa iti dea undaverde sa fi cu un baiat/barbat, ceea ce nu se va intampla. Asa ca mergi rumos la un specialist pe probleme de genul, discuta cu el si da-ti seama ce vrei, pana nu e prea tarziu.
Si...daca e adevarat ce ai scris pe-aici si nu esi troll, esti intr-adevar gay, dar frica de iad te constrange sa fii cin esti. Scurt si la obiect.
Asa ca ai doua variante: ori te accepti asa cum esti si continui sa fii cine esti, ori "te schimbi" si devii depresiv din cauza ca Biserica nu ccepta homosexualitatea. Decizia e la tine.
Oricum nu e vei "vindeva" e aceasta "boala" pentru ca pur si simplu nu e o boala.

PS: nu va chinuiti sa imi sariti in cap; stiu ca un forum ortodox, dar fiind la sectiunea dedicata homosexualitatii, mi-am permis a dau un sfat realit, fie el si neortodox. Pentru ca sta e realitatea.
PS2: Scuzati mancatul e litere; tastatura nu merge cum trebuie si nu stiu cand va fii schimbata.

Bună Corinusha și mulțumesc de răspuns.

Nu caut un preot care să accepte să umblu cu băieți.Caut un preot care să mă ajute să să depășesc acestă patimă. Asta îmi doresc și eu. Nu pot să îmi bag pe gât să îmi palcă fetele dar măcar pot să stau în banca mea și să nu fac ce nu trebuie.

[bogdan.mx]

În prealabil postat de Hartford

"Cum spuneam nu am avut relații cu un bărbat și nici nu intenționez să am"


Atunci de ce te numesti GAY? barbatii nu iti plac femeile nu atunci ce?
Ai o varsta deja trebuie sa stii ce e cu tine, eu cred ca e timpul sa consulti si cu un doctor.

Pentru că mă simt atras de bărbați de asta mă numesc gay.Știu foarte bine ce este cu mine.sunt gay, dar nu vreau o să cad în păcat cu nimeni pentru că știu că apoi nu voi face pocăință suficientă...

Salut Bogdan, pana acum ai avut o experienta concreta sexuala, de tip homosexual, sau sunt doar observatii ale tale cu privire la o anumita inclinatie a ta?