Despre istoria Basarabiei si perspectiva unirii Republicii Moldova cu Romania

[stefan florin]

În prealabil postat de Florinvs

Deschid acest topic, pentru a discuta despre un subiect astazi intens dezbatut in societatea romaneasca, si anume perspectiva unirii Republicii Moldova cu Romania.

Fac precizarea din capul locului ca sunt pentru aceasta unire, pe baza argumentului (pe care cred ca nici un om bine intentionat nu-l poate contesta) ca NU exista popor si limba moldoveneasca (acestea fiind doar o inventie a propagandei tariste si apoi sovietice) , si ca romanii de pe ambele maluri ale Prutului formeaza unul si accelasi popor, care trebuie sa traiasca intr-un singur stat.

Drama romanilor din Basarabia si a acestei stravechi provincii romanesti incepe in anul 1812.

Inițial numele Basarabia a fost dat Țării Românești, datorită dinastiei întemeietoare a acestui voievodat, familia Basarabilor. Aceștia, în luptele lor împotriva tătarilor între 1328 și 1342, au luat în stăpânire stepa cuprinsă între Carpații Vrancei - Dunăre - Marea Neagră și o linie mergând de la confluența Trotușului cu Siretul la capul Codăești (la sud de Cetatea Albă, nu departe de gura Nistrului).

Ulterior, acest teritoriu a fost cedat în secolul al XIV-lea de Alexandru Basarab voievodatului Moldova, în cadrul căruia i-a rămas numele de Basarabia. În 1484, Turcii cuceresc malurile Dunării și Mării Negre cu cetățile-porturi Chilia și Cetatea Albă, iar în 1538 cuceresc Tighina și restul teritoriului de acum încolo numit de ei Bugeac, dar de restul Europei și de români Basarabia. Aceasta a fost Basarabia istorică până în 1812.
În 1713, Turcii iau în stăpânire și cetatea Hotinului cu ținutul dimprejur, dar acest ținut nu făcea încă parte din Basarabia atunci, numele acesta limitându-se încă la ceea ce numim astăzi Bugeac.

Abia în 1812, când Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și Nistru, pe care l-a alăturat ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la Turci, a fost acest ansamblu numit Basarabia, cu prilejul transformării sale într-o gubernie împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău. Teritoriul Basarabiei astfel extins spre nord până la Hotin coincide parțial cu teritoriul Republicii Moldova, în timp ce partea de sud (Bugeac) și cea de nord (cea mai mare parte a fostului județ Hotin) intră astăzi în componența Ucrainei.

In urma războiului ruso-turc din 1806–1812, câștigat de Imperiul Țarist, rușii cereau „ambele țări românești” (Țara Românească și Moldova).
Doar iminența atacului lui Napoleon Bonaparte a făcut ca pretențiile rusești să se reducă treptat, de la ambele țări române, la toată Moldova, apoi la teritoriul Moldovei dintre Nistru și Siret, pentru ca până la urmă pretențiile să se limiteze la ținuturile turcești dintre Nistru și Prut: ținutul Hotin și Bugeacul (Basarabia pe hărțile europene).

Iscusința negociatorului francez Gaspard Louis Andrault, conte de Langeron (1763-1831), care servea interesele țarului, a permis însă și anexarea părții răsăritene a Moldovei care nu făcuse parte din vilayeturile (provinciile) otomane, prin extinderea frauduloasă a denumirii de Basarabia la toate ținuturile dintre Dunăre și Hotin, mulțumită complicității primului dragoman al Porții, Dumitru Moruzi care și-a trădat suveranul în schimbul unui latifundiu și al unui inel foarte prețios. (Ulterior primul dragoman a fost executat pentru trădare din ordinul Porții.)

Tratatul de la București din 16/28 mai 1812, încălca astfel practica internațională și normele de drept existente la moment, devreme ce Imperiul otoman ceda ținuturi care nu-i aparțineau și care făceau parte dintr-un stat vasal, dar autonom, anume Moldova, cu care imperiul avea un tratat garantând frontierele de atunci.

Au urmat schimburi importante de populații cu Imperiul otoman, musulmanii turci și tătari din Bugeac, precum și un număr de peste 30.000 de romani din Basarabia, părăsind teritoriul anexat pentru a se stabili în Dobrogea (teritoriu rămas otoman, unde se amestecară cu românii locali ziși Dicieni) și fiind înlocuiți prin peste 60.000 de bulgari și găgăuzi veniți din Bulgaria și Dobrogea, precum și de aproximativ 150.000 de ruși și ucraineni, rușii stabilindu-se cu precădere la orașe.

Pe lângă aceștia, dezvoltarea economică a secolului XIX, chiar dacă era mai înceată decât în restul Europei, a contribuit și ea la procesul de rusificare a regiunii, chiar dacă nu toți noii veniți erau ruși. Afluxul de Evrei, Armeni, Greci, Germani și alții a făcut din gubernia Basarabiei un ținut în care orașele erau foarte pestrițe, rusa fiind singura limbă comună, iar băștinașii (romanii) nu mai erau decât 70 % din populație în 1910.

Autonomia guberniei, garantată în 1816, este desființată în 1828, guvernatorii boieri moldoveni fiind înlocuiți prin guvernatori militari ruși. În 1829, biserica este trecută, în ciuda protestelor clerului, din obediența mitropoliei moldovene care ținea de patriarhia Constantinopolului, în subordinea patriarhiei Moscovei ; șerbia și robia, care fuseseră desființate în 1749 de domnul moldovean Constantin Mavrocordat sunt restabilite (până în 1861), iar limba română este interzisă în administrație.

Procesul de deznaționalizare s-a desfășurat și prin rusificarea toponimelor (Chișinău -> Kișiniov, Orhei -> Orgheev, Ciubărciu -> Ciobruci...) sau prin oficializarea sistematică a denumirilor turcești în dauna denumirilor moldovenești, oridecâte ori se putea (Frumoasa -> Kagul, Oblucița -> Ismail, Cetatea Albă -> Akkerman, Tighina -> Bender...). Nu este vorba aici de antiromânism, dat fiind că sentimentul românității nu apăruse încă în Basarabia în perioada 1812-1840 : Imperiul Țarist căuta pur și simplu să șteargă istoria româneasca a Basarabiei.

Ca urmare a războiului din Crimeea, pierdut de Imperiul Rus, între 1856 și 1878 județele Cahul, Bolgrad și Ismail au reintrat timp de 22 de ani în componența Moldovei, respectiv din 1859 a României.

După 1850, sentimentul național începe să se manifeste în Basarabia, atât ca românism cât și ca moldovenism, cele două revendicări fiind atunci sinonime. Dar ele nu se puteau manifesta fățiș, pe planul politic, atâta vreme cât Imperiul Țarist le considera ca fiind manifestări de trădare.

Îndată, însă, ce prelungirea primului război mondial a condus la prăbușirea țarismului, mișcarea națională a băștinașilor din Basarabia a devenit politică. Astfel, la Chișinău în data de 3 martie 1917 a fost înființat Partidul Național Moldovenesc sub conducerea lui Vasile Stroescu cu obiectivul de a "crea o dietă provincială numită Sfatul Țării". Prima întrunire a Sfatului Țării a avut loc în ziua de 21 noiembrie 1917 când a fost ales în funcția de președinte Ion Inculeț, în timp ce Pan Halippa a fost ales vicepreședinte, iar secretar a devenit Ion Buzdugan. Sfatul Țării a proclamat oficial Republica Democrată Moldovenească (și nu "Basarabeană") la data de 2 decembrie 1917. Minoritățile aveau deasemenea reprezentanți în Sfatul Țării.

Apărut la Chișinău abia în 1906, primul ziar de limba română, Basarabia, funcționează mai puțin de un an, autoritățile închizându-l după ce publică Deșteaptă-te, române!. În 1912, când se celebrau cei 100 ani de la anexarea rusească, Făclia Țării scria că "Țărișoara noastră este cuprinsă de întuneric ca și o sută de ani în urmă"; ziarul este închis imediat de autorități. În chemările către basarabeni lansate în aprilie 1917, Emanoil Catelli spunea :

„Moldovenii care au tăcut timp de 106 ani, trebuie să vorbească astăzi mult mai tare, să li se audă glasul nu numai până la Petrograd, ci până la Londra, la Paris și la Roma. Căci ei sunt români, numai rușii i-au degradat la rolul de "moldoveni". Și ei vor să-și ceară acum toate drepturile. Mai mult – ei vor să și le ieie singuri. De aceea-i revoluție acum, ca să luăm îndărăt tot ce ne-au furat tâlharii timp de 106 ani.

oare Basarabia, mai este populata cu basarabeni?Sa nu uitam ce a facut tatucul Stalin cu Basarabia

[sophia]

Oameni buni, nu se mai poate!
Este al nu stiu catelea subiect pe teme istorice si politice care se deschide pe acest forum.
De ce? Acesta este un forum crestin-ortodox, unde ar trebui sa se discute numai pe aceste teme.
De ce nu va duceti sa cautati forumuri cu asa domeniu?
Ah, ca mai apare vreun eveniment deosebit in social, este una, dar numai de discutat istorie si politica la modul general, nu este locul potrivit.

Si in plus ar trebui sa incheiem cu trecutul si razboaiele odata si sa vedem ce este cu oamenii de langa noi. Ce vor ei, ce simt ei, ce au nevoie. Nu sa tot discutam teorii.

[Florinvs]

În prealabil postat de stefan florin

oare Basarabia, mai este populata cu basarabeni?Sa nu uitam ce a facut tatucul Stalin cu Basarabia

Conform ultimului recensamant a populatiei efectuat in 1989 pe timpul URSS, in RSS Moldoveneasca, 64% din populatie s-a declarat de etnie romana (in actele de atunci aparea asa-zisa etnie moldoveneasca, care evident este sinonima cu cea romana).

[Florinvs]

In privinta transporturilor si telecomunicatiilor, si acestea cunosc o anumita modernizare dupa 1960, in RSS Moldoveneasca.

La transportul feroviar, modernizarile au constat in consolidarea terasamentelor liniilor de cale ferata, a podurilor, utilizarea sinei de tip greu, introducerea tractiunii diesel (in 1961 prima locomotiva 3TE-10M intra in parcul depoului Balti-Slobozia), a echiparii cu instalatii de centralizare electrodinamica a statiilor (in 1980 este inaugurata cladirea CED a statiei si triajului Chisinau) si cu bloc automat de linie, a constructiei de noi cladiri pentru statiile de cale ferata (in 1948 este inaugurata actuala cladire de calatori a statiei Chisinau, in decembrie 1970 este inaugurata actuala cladire a statiei Balti-Slobozia, etc).

Din pacate, nu s-a facut lucrari importante de eliminarea a curbelor stranse si a rampelor mari, precum si a traseelor serpuite a multor caii ferate din Basarabia, ceea ce limita drastic viteza de deplasare a trenurilor de calatori, dar si tonajul si sarcina pe osie la trenurile de marfa.

Astfel, in 1990, pe cel mai bun tronson feroviar din RSS Moldoveneasca, linia Ungheni- Chisinau, in lungime de 107 km, un tren international fara oprire parcurgea acest traseu in 1 ora si 45 minute, viteza medie comerciala nedepasind 70- 80 km/h.

In plus, pe reteaua feroviara din RSS Moldoveneasca s-au efectuat extrem de putine lucrari de dublare de linii , si nici un kilometru de linie nu a fost electrificat.


In transporturile rutiere, se realizeaza noi drumuri (soseaua Chisinau- Balti) si se modernizeaza cele existente, iar pe traseele interurbane se introduc autobuze produse la Lvov in special (de tipurile PAZ-672, LAZ-695 si LAZ-699).

De asemenea, se construiesc noi autogari si autobaze.


In transportul urban in comun, in anii 1960 fostele retele de tramvaie din Cernauti si Chisinau sunt desfiintate, dar in schimb sunt realizate retele de troleibuze in Chisinau (1949), Tiraspol (1967), Balti (1972) si ulterior in Tighina (1993, inclusiv o linie de troleibuze intre Tiraspol si Tighina).
Cel mai cunoscut si raspandit tip de troleibuz din fosta URSS era troleibuzul ZIU-9 (in 1991 in Chisinau existau cca 400 astfel de troleibuze).

Ca si autobuze urbane, din anii 1970, sunt introduse modernele pe atunci autobuze diesel, de mare capacitate, de productie maghiara IKARUS-260 si IKARUS-280.


In privinta transporturilor aeriene, in 1974 este inaugurata actuala cladire a aeroportului Chisinau, care era legat prin zboruri regulate de 73 orase din fosta URSS, cu avioane cu reactie de tipul TU-134, TU-154, AN-26, etc. Atunci erau transportati, de pe aeroportul din Chisinau, cca un milion de pasageri/an.

Insa nu existau curse externe de pe aeroportul din Chisinau, de-abia in 1990 fiind inaugurata prima cursa externa (Chisinau- Frankfurt).


In privinta comertului, si acesta se dezvolta. O unitate de elita era Moldcoop (cooperatia de consum si mestesugareasca din RSS Moldoveneasca), care aveea numeroase magazine, restaurante, spatii de cazare, unitati de mica productie industriala, prestari-servicii, etc.
Am o ruda din Soroca care inainte de 1991 a lucrat ca si gestionara la Moldcoop, si angajatii de acolo beneficiau de anumite avantaje.


In privinta turismului, si acesta se dezvolta. Un mare avantaj a fost ca in RSS Moldoveneasca cladirile vechi, de patrimoniu, cu valoare istorica si arhitecturala, nu au fost demolate, ci pastrate si restaurate, iar apoi valorificate dpdv turistic.

Se realizeaza si noi unitati de cazare si alimentatie publica, unitatea-fanion fiind atunci hotelul Inturist din Chisinau (astazi in ruina).

[Florinvs]

In privinta procesului de sistematizare urbana si a constructiilor de locuinte, trebuie spus ca acesta a fost mai bine gandit si realizat in RSS Moldoveneasca, decat in Romania!

In primul rand, in RSS Moldoveneasca, cladirile vechi, de patrimoniu, nu au fost demolate, fiind pastrate. Astfel, chiar in epoca sovietica, orase precum Chisinau, Cernauti sau Soroca, si-au pastrat zonele vechi, cu un farmec aparte, ceea ce da o nota distincta acestor orase.

Apoi cartierele de blocuri au fost realizate in general la marginea oraselor, pe terenuri libere. Intre blocuri s-au pastrat spatii foarte mari, de multe ori impadurite, iar strazile si bulevardele din orase au fost construite largi, cu un traseu, pe cat posibil, drept.

In zona centrala a orasului Chisinau, strazile sunt perpendiculare, precum in orasele americane.

Un exemplul reusit de sistematizare urbana este sectorul Botanica din Chisinau (am avut neamuri care locuiau acolo)

La începutul anilor 1970, din bugetul unional, s-au alocat peste un miliard de ruble, pentru dezvoltarea orasului Chisinau (si datorita faptului ca liderul URSS de atunci Leonid Brejnev fusesera prim-secretar in RSS Moldoveneasca in anii 50).

De asemenea, s-au realizat si unele cladiri noi, dar cu o arhitectura interesanta, cum ar fi-

-Actualul sediul a presedentiei RM (construita in anii 1984-1987, dupa proiectele arhitectilor Iuri Tumanian, A. Zaltman si V. Iavorski. In 1991 cladirea adapostea sediul sovietului suprem)

-Actualul sediul a parlamentului RM (construit intre anii 1976-1979, dupa proiectele arhitectilor Alexandru Cerdantev si Grigore Bosenco. In 1991 cladirea adapostea sediul comitetului central)

-Circul de stat din Chisinau (construit in 1981, dupa proiectul arhitectilor S. Soihet, A. Kirilenko, inginerii T. Goriunova si M. Sein, executat de brigadierul A. Parsin, electrosudor-montor M. Postolache, muncitorul-marmurist N. Startev, etc, care au fost distinsi cu premiul de stat al RSSM)

-Magazinul Unic din Chisinau (construit in 1983, dupa planurile arhitectilor M. Orlov, V. Lepskii si A. Varsaver)

-Sediul Moldtelecom

-Cladirea Romaska (Romanita) din Chisinau, un bloc-turn cu o forma cilindrica (cea mai inalta cladire din Chisinau, cu 20 de etaje)

-Ansamblul rezidential Portile Orasului (arhitecti- Iu. Skvortova, A. Markovici si A. Spasov).



De asemenea, trebuie sa recunoastem ca dupa 1960, de dezvolta si activitatea de cercetare stiintifica si tehnica in RSS Moldoveneasca, dar si activitatea cultural-artistica.
Infiintarea televiziunii de la Chisinau, a studionului Moldova-Film, au facilitat afirmarea personalitatilor artistice din film, teatru, cultura, etc.

In aceasta perioada au aparut si s-au afirmat artisti renumiti, precum Anastasia Lazariuc, Gheorghe Urschi, Zinaida Julea, Olga Ciolacu, Eugen Doga, Nicolae Botgros, etc.

Dincolo de constrângerile de ordin politic si ideologic (datorita cenzurii sovietice, anumite subiecte considerate sensibile, in domeniul istoric, nu puteau fi abordate public), totusi trebuie sa recunoastem ca teatrul, opera, baletul, filmul in fosta URSS erau renumite pe plan mondial.


Am prezentat pe scurt realitatile economice si sociale din RSS moldoveneasca dupa 1960, pentru a fi cinstiti in fata istoriei, si a recunoaste si lucrurile bune care s-au facut in timpul regimului sovietic acolo.

Dar procesul de deznationalizare a romanilor din Basarabia a continuat si dupa 1960, chiar daca prin mijloace mai putin violente si mai subtile.

[Florinvs]

Procesul de deznationalizare a romanilor din Basarabia dupa 1960 s-a petrecut prin o serie de mijloace si metode, cum ar fi

-De obicei, in fabricile si uzinele construite in RSS Moldoveneasca, in functiile de conducere (directori, ingineri, chiar si maistri) erau numiti si primeau repartitie cetatenii de etnie rusa sau ucraineana, adusi din RSS Ucraineana sau RSFS Rusa.

Acestia primeau repartitie in posturi de conducere, bine platite.

Cetatenii de etnie romana, care terminau o facultate cu profil politehnic in RSS Moldoveneasca, primeau de obicei repartitie in alte republici unionale a URSS (de multe ori in republicile din Asia Centrala sau din zona Caucazului)

-In conditiile in care in fosta URSS problema constructiei de locuinta era una mereu deficitara (fonduri masive fiind alocate pentru inarmare), o alta parghie de stimulare a stabilirii in RSS Moldoveneasca a cetatenilor de etnie rusa sau ucraineana era cea a atribuirii imediate a unei locuinte (daca acestia ar fi ramas la Moscova sau Harkov ar fi trebuit sa astepte ani la rand pana când li s-ar fi repartizat o locuinta)


-Aprovizionarea cu produse alimentare si de larg consum era mai buna in RSS Moldoveneasca, decat in alte republici unionale.


-Tinerii de etnie romana din RSS Moldoveneasca, care efectuau stagiul militar obligatoriu in armata sovietica, era repartizati de regula in unitati militare din alte republici unionale. Am avut o ruda, care, desi era nascut in Chisinau, a fost repartizat sa faca stagiul militar obligatoriu la Moscova.


-Obligativitatea studierii limbii ruse din clasa a doua, si utilizarea limbii ruse ca limba oficiala
Legat de aceasta, erau numeroase cazurile când in magazinele din RSSM gestionarii sau gestionarele de etnie rusa sau ucraineana, refuzau sa serveasca un client, daca acesta vorbea in limba romana.

Prin aceste metode, dar si prin multe altele, se ajunsesera ca in 1989, populatia de etnie romana din RSS Moldoveneasca, sa nu depaseasca 64%.

Astfel, in anul 1977, in industrie autohtonii (cetatenii de etnie romana) detineau o pondere de 46%, in agricultura de 78%, in comert de 56%, in domeniul ocrotirii sanatatii de 58%, iar in aparatul de conducere de stat si de partid de doar 43%!

Din aceste cifre statistice, reies mai multe lucruri

-Pârghiile de conducere in aparatul de stat si de partid se aflau in mainile celor veniti din alte republici unionale

-Autohtonii trebuiau, in viziunea organelor unionale, sa aibă acces la muncile mai prost platite si mai slab calificate.

De-abia in anii 1970 este numit un cetatean de etnie romana in guvernul RSSM (ca ministru al sanatatii), si de-abia in noiembrie 1989 este numit un cetatean de etnie romana ca prim-secretar al RSSM (Petru C. Lucinschi).

Semnificativa in acest sens este si etnia si locul nasterii primilor secretari ai RSSM dupa 1945- Nikita G. Koval (1946-1950, etnie ucraineana, nascut in RSSM, Transnistria), Leonid Brejnev (1950-1952, etnie ucraineana, nascut in RSS Ucraineana), D.S.Gladki (1952-1954, etnie ucraineana, nascut in RSS Ucraineana), Z.T.Serdiuk (1954-1961, etnie ucraineana, nascut in RSS Ucraineana), Ivan Ivanovici Bodiul (1961-1980, etnie ucraineana, nascut in RSS Ucraineana), Simeon Grossu (1980- noiembrie 1989, etnie ucraineana, nascut in RSS Ucraineana, sudul Basarabiei), Petru C. Lucinschi (noiembrie 1989- februarie 1991, etnie romana, nascut in RSSM, Basarabia), Grigore I. Eremei (februarie-august 1991, etnie romana, nascut in RSSM, Basarabia).