MOTIVELE pentru care mă CĂLUGĂRESC

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de crincrin

2.1. Cauzele falsului misticism

Cauzele falsului misticism sunt multiple. De cele mai multe ori ele se conjugă în proporţii diferite de la caz la caz, nuanţând într-un fel specific fiecare deviere mistică. Le putem totuşi prezenta în felul următor:

a) Unele sunt cauze ivite dintr-o viaţă spirituală degenerată în superstiţii şi practici oculte, „Mulţi dintre cei care practică formele magiei şi ale superstiţiei socotesc că nu păcătuiesc faţă de Dumnezeu, ci chiar Îl servesc. Ceea ce dă practicilor magice un caracter de fals misticism este convingerea celor ce recurg la ele că intră oarecum în contact cu lumea de dincolo, supranaturală.”[1] Tocmai această ofertă a contactului şi a ajutorului imediat ce vine din lumea nevăzută atrage mulţi oameni spre respectivul domeniu. Superstiţia împreună cu erezia şi ateismul formează triada infernală cu care diavolul ameţeşte minţile oamenilor, deviindu-i de la dreapta credinţă în Dumnezeu spre căile pierzării veşnice.

b) Alte cauze sunt cele patologice, bolile şi deranjamentele psihice, care produc şi alimentează deseori falsul misticism. Unele tulburări şi stări de boală se datorează multora dintre aşa-numitele viziuni şi comunicări cu fiinţe din alte lumi. „Ele sunt susţinute însăşi de o frământare religioasă în cei ce le produc, ca şi în cei care le acceptă, spre deosebire de manifestările ocultismului, care sunt lipsite de o frământare religioasă, deşi sunt însoţite şi ele de un fior al întâlnirii cu nevăzutul. Dar, dacă privim atent, observăm că şi frământarea religioasă la subiectele producătoare de false viziuni este bolnăvicioasă.”[2]

c) Între cauzele morale ale evlaviei false amintim ignoranţa, lăcomia şi prezumţia (închipuirea de sine). Deseori azi, mentalitatea magică, lăcomia şi prezumţia se întâlnesc în unul şi acelaşi impostor, care, exploatând ignoranţa creştinilor, devine promotorul pe scară largă al unor experienţe şi fenomene paranormale.[3] Însă „formele epidemice ale falsului misticism sunt un semn trist de înapoiere religioasă generală şi un certificat ruşinos pentru păstorii sufleteşti ai unui popor. (…)

https://unsufletortodox.wordpress.co...lui-misticism/

Ştii tu că am o viaţă spirituală degenerată ? Că sunt superstiţios şi fac practici oculte ?
Doamne fereşte... soră, cum mă poţi acuza de aşa ceva ? Adaogă tristeţe sufletului meu, că-mi este întărire... oricum acestea sunt printre ultimele mesaje care le schimbăm...

Am practicat forme ale magiei ? Am considerat că nu păcătuiesc faţă de Dumnezeu ? Arată-mi te rog unde am fost superstiţios ? Unde-i erezia şi ateismul ce le-am săvârşit ? Te rog mult să mi le arăţi, ca să le îndrept.

Şi apoi din patologie, de care am vorbit mai sus... Am spus în alte posturi că am mers la psiholog destul de des, pentru serviciul mamei mele de asistent maternal, ce se întâmplă cu tine, soră, ai uitat ? De ce faci acuzaţii aşa puternice, din nimic şi nefondat ?

Am avut evlavie falsă, am fost ignorant, lacom, cu închipuire de sine ?

Of, scumpii de voi, frăţiorii mei, vă rog să mă iertaţi dacă vi-am greşit cu ceva în postările mele, dacă v-am smintit, nu ăsta a fost scopul, ci vindecarea, cu tot ce înseamnă ea...

Pomeniţi...

[Igor_Paslusnik]

Şi dacă şi toţi slujitorii noştrii vor face la fel, urmând pe Hristos şi chemând oiţele să-i imite, să-i urmeze, Biserica va înflori. Iar dacă vor veni timpuri când în oraşe nu v-a mai fi mijloc de tranport în comun şi fiecare va avea obiectul lui de transport, atunci episcopii, preoţii şi diaconii, să ia fiecare un obiect de transport mare, încăpător, ca să intre cât mai mulţi din cei cărora li se v-a strica obiectul de transport sau care nu-l vor avea, din varii motive.

Da, Hristos a folosit mânzul asinei. Adică un pui de măgar, tocmai ca să dea exemplul smereniei. Deci aplicat în secolul nostru, ce înseamnă mânzul asinei? Un Tico, sau Trabant, un Matiz, întreţinute, frumoase, recondiţionate mereu, care să nu fie cumpărate, ci împreumutate, precum a împrumutat şi Hristos mânzul asinei. Sau primite donaţie. Şi mai degrabă folosite doar de sărbători. Sau deloc. Doar înafara oraşului. Dar există trenul.

Ce minunat ar fi dacă am vinde toţi creştinii care iubim mult pe Domnul, obiectele scumpe, chiar şi cele primite donaţie şi să luăm sau să primim aceleaşi, dar smerite, poate un Logan, sau Cielo, e suficient. Cu banii obţinuţi, salvăm poate 1-3 familii cu 2 copii fiecare familie, cumpărându-le poate un apartament cu 2 camere, întrun oraş cu preţuri mai mici. Depinde ce preţ luăm pe acel obiect. Orice obiect scump şi nefolositor. Orice confort în plus, sau bogăţie materială de care ne putem lipsi. Firesc, pentru aproapele. Să ne punem viaţa pentru turma Domnului.

Iar în oraş, să folosim cu toţii doar autobuze sau tramvaie. Nu ne simţim în siguranţă cu un Logan sau Daewoo Cielo sau alt echivalent? Ducem Loganul la service, să-l ranforseze şi să-i bage în tocuri şi peste tot, bare de metal, ca la maşinile de curse, în caz de coliziune sau rostogolire, nimeni să nu păţească nimic. Dar oricum, dacă rânduie Dumnezeu să moară cineva, în moarte năpraznică, va muri fie că are Logan simplu, sau Logan cu bare ca la cursele de maşini în tocuri, întărit pentru accident, sau fie că are o maşină de zeci de mii de euro.

Deci să avem credinţă. Multă credinţă. Şi puţină bogăţie materială, fiindcă aduce discernământul şi măsura. Şi rugăciunea şi asceza. Să nu prefere nici un creştin să stea în confort şi bunăstare, ci modestie, mai ales monahul, altfel va uita de cele 3 voturi monahale date lui Hristos, unul din ele fiind votul sărăciei de bună voie, să nu uite că au prioritate la toate cele materiale, săracii, orfanii, văduvele din parohie sau eparhie, mănăstirile, schiturile, of... să nu uite că sunt 32.000 de oameni care mor de foame la fiecare 24 de ore... Biserica este prigonită suficient de necredinţă, îndoială, erezie, ateism, păgânism. Să nu adăugăm mai multă prigoană. Avem nevoie de slujitori cât mai jertfelnici.

Spunea inventatorul român Iustin Capra: "maşina şi avionul de azi, sunt o abominaţie, sunt făcute ca să se transporte pe ele însele, consumă mult şi au numai efecte dezastroase asupra mediului. A călători cu autobuzul, tramvaiul, trenul, este o formă de jertfă şi asceză extraordinare şi un exemplu absolut minunat.

24 - Ca şi omenire, global, consumăm mult, bogaţii, modeştii, săracii, investim mult în noi şi de alţii ne pasă puţin sau deloc, avem muritori de foame peste tot, n-au mâncare, locuinţă, chiar în judeţul nostru, noi preferăm să ne luăm ultimul gadget, electronice, tehnologie, televizoare mari, luăm apartamente mai mari, mobilă mai bună, mai frumoasă, renovăm, extindem, ne diversificăm afacerile, exploatarea. În loc să creştem salariile celor angajaţi deja, să poată trece şi ei de la o garsonieră, la un apartament cu 2 camere, fiindcă altă sursă de venit înafară de salar nu au, sau ca persoana singură să se poată căsători, să facă o familie.

Nu ne pasă cu adevărat de ceilalţi, fiindcă nu-i iubim cu adevărat pe ceilalţi. Să se ducă să muncească, spunem, nu? În Timişoara, la magazinul bisericesc unde lucrez, vin foarte mulţi cerşetori, boschetari, orfani, de la casele de copii, îi ajut pe fiecare cât de bine pot... Unii mai primesc ajutoare, pe aceia îi ajut puţin sau deloc, dar majoritatea nu au servici, nu au bani... Ştiţi ce-mi spun?

Dacă ne-ar face cineva buletin şi ne-ar plăti o chirie, ca să ne putem spăla, să ne prezentăm cât de cât onorabil la servici, poate ne-ar angaja cineva, dar din pensia de handicapat, de 400 de lei, nu ne permitem nimic, abea ne ajunge de mâncare, câteva haine de la second-hand, în fiecare lună, că pe cele vechi le aruncăm, că nu avem unde să le spălăm, oricum au costat doar vreo 30 de lei, şi iarna, dormim pe ţevile de căldură de reţea, care sunt tot mai puţine, că lumea îşi tot pune centrale termice şi se debranşează, ţevile se împuţinează...

Majoritatea au fugit din centrele speciale şi din orfelinate, că acolo erau molestaţi, bătuţi, chinuiţi, le erau luaţi toţi banii şi abea primeau o napolitană pe zi, ca desert. Vara dorm prin cimitire, că acolo nu-i bate nimeni şi nu le fură amarul banilor lor... Oameni care se luptă maxim, după fier vechi, nimeni nu le face buletin, nu-i angajează, nu le dă apă curentă şi cei 5 sau 8 copii, trăiesc din mila altora. Au primit de la primărie un container mare de fier, care l-au amenajat ca o locuinţă şi le-a fost pus întro zonă mai nelocuită a oraşului. Cum ar fi să trăieşti aşa ? Miliarde de oameni trăiesc aşa...

Îmi spuneau acei oameni minunaţi, aceste cuvinte cu lacrimi în ochi...

25 - Suntem tot mai nemulţumiţi, mereu vrem tot mai mult, să fie progres în cele materiale, stricăcioase, distrugând resursele, consumăm foarte mult în bunăstarea materială, dezvoltăm economii de exploatare, de întreţinere, dezvoltare, de desfacere, de consum, etc., în loc să aplicăm şi să dorim progres dezvoltat în cele duhovniceşti, să înaintăm din "slavă în slavă", cum spun Sfinţii Părinţi.

26 - Mulţi sunt sau devin rasişti, ţinând unii cu cei cu pigmentul pielii negru, alţii cu cei cu pigmentul pielii alb, în America şi alte locuri, prea des, neo-nazismul sau alte clase politice rasiale, se favorizează unii pe alţii, în societăţi, în companii, văzut sau nevăzut, se pun în poziţii bune, se răsplătesc pentru "efortul" depus, se menţin în familie, cât mai mult şi cât mai bine, nepăsându-le de nimeni alţii. Ceilalţi oare, nu sunt oameni? Avem acelaşi sânge, aceaşi transpiraţie, aceaşi salivă, acelaşi scaun şi deşeuri umane, aceaşi organizare a trupului, de ce intenţionat vrem să distrugem egalitatea dintre noi?

27 - Sclavagizăm oamenii, prin sisteme gândite pentru luxul şi confortul unor puţini, prin dependenţa de monitoare şi ecrane, undele alfa, imagini mişcătoare, pe principiul vechiului imperiu roman, "pâine şi circ", adaptat modern, pentru a ne ţine ocupaţi.

28 - Dependenţa cât mai mare, de orice depărtează de mântuire, la care renunţăm greu sau deloc, neglijând şi nepăsându-ne de omenire, ne lipim inima de deşertăciuni şi nu vrem să renunţăm la ele, le considerăm de folos, continuăm să investim în ele, bani, timp, viaţa noastră.

29 - Dezvoltăm proiecte secrete, cluburi oculte, grupul bildenberg, bohemian grove, culeşi şi aleşi încă din facultate, precum la Utah, SUA, oamenii craniului şi oaselor, din care au ieşit preşedinţii americii, lucrurile acestea nu le ascund, le arată şi dovedesc public, fiindcă nu le e frică de nimeni, mai ales nu de Dumnezeu, nu de Hristos. Facem experimente pe oameni, precum mk-ultra şi altele, pe care le ţinem cât mai secrete posibil. Anual dispar peste 2000 de oameni din America, care nu mai sunt găsiţi niciodată. De ce? Cum? Doamne...

Dezvoltăm aparatură militară cât mai avansată şi cât mai secretă, să fim mereu în faţa şi înaintea celorlalţi, în caz de război, să-i batem cât mai uşor şi cât mai repede. Unde-i Hristos în toate acestea? Domnul ne învaţă: "cei din urmă, vor fi cei dintâi" şi ne învaţă să ne iubim duşmanii, să întoarcem şi obrazul celălalt, să aruncăm cu pâine în cine aruncă în noi cu pietre, să binecuvântăm pe cei ce ne blestemă.

Un avion de vânătoare mediu, un MIG-29 consumă combustibil de 18.000 de dolari pe oră şi costă 55 de milioane de dolari. Şi poate fi aruncat în aer, deci explodat, de o rachetă de 5.000 de dolari venită din alt avion, de exemplu un F-35 care costă 80 de milioane. Exemplele sunt relative, dar se pot verifica pe internet statisticile. Câte vieţi pot fi salvate cu acei bani? Câţi muritori de foame vor avea ce să mănânce şi pentru cât timp? Nici unui sistem politic, dezvoltat pe principiul evoluţionist "supravieţuirea celui mai în formă şi mai capabil", nu-i va păsa de muritorii de foame din Africa şi Asia şi de omenire în general, ci doar de tehnologii, de armată, bani pregătiţi practic pentru uciderea în masă a populaţiilor, la un caz de război. Oare doar Bisericii, creştinilor le mai pasă cu adevărat de omenire?

30 - Dragostea se răceşte tot mai mult şi toată virtutea şi scopul omului pe pământ se răceşte: sfinţenia, curăţirea, luminarea, îndumnezeirea, Hristos în inimile oamenilor, devine tot mai puţin gândit, căutat, râvnit, ajuns, înmulţit, dăruit.

31 - Poate adesea indirect, discriminăm, punem praguri ideologice în acţiunile noastre prin credinţa slăbită, punem prea mari diferenţe între oameni, mai ales ateii şi bogaţii pământului, ne considerăm superiori faţă de alţii, ne vedem mai înţelepţi, mai buni, mai capabili, mai stabili mental, economic şi pe multe criterii (necreştineşti) luăm hotărâri, care adesea ne pun pe noi în lumină mai bună (cât mai bună) vrem să ne etalăm în faţa altora prin modă, posesiuni, atitudini, poate inconştient îi şi asuprim, îi desconsiderăm, nu le apreciem existenţa, nici privirea, nici nu-i vrem în preajma noastră, nu-i considerăm egalii noştrii, ajungând probabil, Doamne fereşte, la uciderea lor sau la a-i face sclavi, direct sau indirect, cum mulţi acceptă azi, de bună voie, din cauza atâtor neputinţe şi nevoi. Domnul a lăsat libertate. În responsabilitate. Spre mântuire... Împărăţia...

[crincrin]

2.2. Formele falsului misticism

Formele falsului misticism sunt şi ele multe. Trăgându-şi puterea din izvoarele prezentate până acum, falsul misticism se ramifică totuşi în trei direcţii principale de manifestare. Le vom expune în continuare pe scurt, insistând asupra detaliilor doar acolo unde este nevoie.

a) Domeniul ocultismului, al magiei şi al superstiţiei[1], cu următoarele forme: practicile vrăjitoreşti, descântecele, ghicirile şi prezicerile (prin cuvânt, fie în stare de transă, fie pe baza interpretării unor semne şi a visurilor), considerarea unor zile, numere sau evenimente ca norocoase, purtarea de talismane, astrologia, horoscopul, spiritismul, teozofia, bioenergia, radiestezia, parapsihologia.

b) Domeniul patologicului, cu forme mai uşoare sau mai puţin grave de manifestare, cu tendinţe de extindere mai mult sau mai puţin accentuate.

Boala psihică, fie moştenită genetic, fie instalată prin educaţie (teroare în familie ori răsfăţ), fie dezlănţuită în urma unor şocuri emoţionale (bucurii euforice, crize sentimentale, rateuri în viaţă), generează în imaginaţia omului unele idei fixe, obsesii, halucinaţii şi viziuni mai mult sau mai puţin religioase. Caracteristică psihopatologiei este prezenţa halucinaţiilor, a vedeniilor cu conţinut fantastic. „Dar, falsul misticism se întreţine nu numai prin halucinaţii, ci şi prin iluzii. La halucinaţie este mai întâi ideea, reprezentarea mintală, apoi senzaţia, sau imaginea cu aparenţă de realitate. La iluzie este întâi o senzaţie reală şi apoi o idee, o reprezentare falsă despre ea, o interpretare greşită a ei. Dacă halucinaţia este mai ales, apanajul celor bolnavi, iluzia nu presupune numaidecât o boală.”[20] Ea apare în general acolo unde este o percepţie superficială a realităţii şi a vieţii religioase, o confuzie şi o ignoranţă propice răspândirii falsului misticism.

Totuşi, în unele forme patologice de fals misticism un rol important în întreţinerea acestei atitudini îl deţine folosirea substanţelor halucinogene (băuturi, droguri) şi a muzicii psihedelice), prin care „misticii” îşi provoacă rapid şi-şi întreţin vedeniile şi extazurile. Cu toate că unii mistici psihopaţi îşi cunosc şi recunosc starea de boală[21], sunt printre ei şi unii care devin de bunăvoie înşelători ai bunei credinţe a oamenilor, promovându-şi în public, cu mare avânt, „profeţiile apocaliptice”[22].

c) Domeniul ignoranţei şi al relei credinţe, cu nenumăratele lui expresii, atât la nivel individual, cât şi social.

https://unsufletortodox.wordpress.co...lui-misticism/

[Igor_Paslusnik]

32 - Ne otrăvim şi poluăm apa, cu fluoride, cloruri "testate" şi sigure şi alte chimicale, direct, ştiut sau indirect şi neştiut, punând în pericol pânza freatică prin tot felul de metode de minerit, în loc ca inginerii sau inventatorii să descopere metode cât mai bune pentru desalinizarea apei, la cei care n-au apă şi mor din lipsa apei sau a bolilor rezultate de acolo.

33 - În vaccinuri ajungem să punem substanţe periculoase, testate şi sigure mai mult sau mai puţin, iar dacă copii sunt afectaţi nervos sau mental, poate devin autişti sau altele asemănătoare, nimeni nu va plăti amendă sau închisoare pentru biologia acelui vaccin, poate distrugerea atâtor vieţi, ne pasă de scopuri tot mai puţin creştineşti.

34 - Ţinem cât mai bine sub control populaţia, mai ales în Africa şi Asia, fiindcă spunem că ajungem la suprapopulaţie, în loc să găsim soluţii pentru a nu mai polua şi pentru a crea ecosistemele dezvoltării umane, echitabile, necondiţionate, nepărtinitoare, juste, cu un prag cât mai mic între bogaţi şi săraci, fără a mai folosi şi exploata pe alţii pentru binele şi bunăstarea câtorva, să nu mai construim bogăţia pe sărăcia şi slăbiciunile năpăstuiţilor.

35 - Ne respectăm tot mai puţin libertatea dată de Dumnezeu, acceptăm şi aplicăm sisteme şi filosofii străine de Hristos, de libertate, dragoste, de virtuţi, sfinţenie şi mântuire.

36 - La nivel global, omenirea nu se încurajează cât mai viu unii pe alţii, în urmarea învăţăturii Evangheliei, a duhovniciei, vrem "binele" nostru, în definiţiile noastre, văzut de noi, pentru noi, îi ţinem ca prieteni pe cei ca noi, cât mai bogaţi, şi pe cei care ne apreciază, ne laudă, fiecare în parte să fie văzut cât mai bine de toţi cei din cercurile elitiste şi înalte, nu acceptăm critica, suntem indispuşi de orice este în contradictoriu cu preceptele noastre, îi respingem, îi îndepărtăm, căutăm să-i alungăm pe cei care nu sunt ca noi, iar restul, masele, sunt rotiţele în fabrici, filosofia de azi, e fiecare pentru el, egoism şi egocentrism, cum nu a mai existat vreodată în istoria umanităţii, care se răspândeşte ca cea mai incurabilă boală de pe pământ. De ce? De ce ne pasă tot mai puţin de Hristos şi de dragoste, de iertare, de rugăciune, de smerenie?

37 - Exploatarea omului de către om, a devenit mai activă ca niciodată. Să produci cât mai mulţi bani, întrun timp cât mai scurt, cu cât mai puţine repercursiuni în cât mai multe planuri. Dacă repercursiunile se măresc, dar şi banii produşi cresc, căutăm să afle cât mai puţini, nu ne mai pasă aşa mult de repercursiuni. Fiindcă un motto iubit: scopul scuză mijloacele. Aş adăuga eu: şi aduce iadul. Doamne, ai milă de noi.

38 - Epuizăm resursele planetei, toate zăcămintele şi minereurile, pădurile, peştii oceanelor, animalele de pe pământ, inconştient adesea săvârşim răul, de ce suntem atât de nemulţumiţi? De ce dorim atât de puţin să fim creştini, să ne pese de ceilalţi?

39 - Comandăm şi impunem legal, ca un lucru normal, ordine şi acţiuni anti-omenire, precum codex alimentarius, în alimente.

40 - Considerăm că este normal să modificăm genetic legumele, animalele, oamenii. Clonăm şi vindem animalele, pentru bogaţii care le-au avut ca animale de companie, şi care sunt atât de împătimiţi şi lipiţi cu inima de acele animale, încât plătesc sume colosale, pentru clonarea şi readucerea lor, când atât de mulţi alţii, oameni, nu animale, mor de foame. Investim şi dorim lucrul acesta, adesea în experimente genetice ţinute sub control, ascunse în laboratoare guvernamentale secrete, "pentru a ajuta şi a grăbi evoluţia omului". Vă daţi seama ce diabolism demonic este în spatele acestor gândiri, ideologii, filosofii, aplicate în sistemele de acţiune ale lor? În loc să dorim vindecarea de tot ce ne pierde timpul şi ne depărtează de lângă Hristos.

41 - Dacă avem de exemplu 200 sau 20.000 de hectare de pământ, nu suntem de acord să rămânem cu 10, dacă avem 2 copii şi să lucrăm pentru familia noastră acele 10 hectare şi restul de 190 sau 190.000 să le donăm la 19 sau 19.000 de familii, câte 10 hectare la fiecare familie cu 2 copii, sau 15 la 3 copii, 20 la 4 copii, cu hotărârea prin notarul public să nu le vândă niciodată, ci să le lase moştenire copiilor ce se vor căsători şi cu verificarea eventual amendarea familiei, care nu-şi lucrează pământul. E o soluţie a scăpării din sărăcia lucie, în care trăiesc peste 5 miliarde de oameni.

42 - Suntem ca în timpul comunismului: pe-atunci erau doar două opţiuni la votare, azi, spre exemplu în America, sunt tot două opţiuni. E firesc? Libertatea adevărată nu este asta, ci doar cea în Hristos. De ce nu există pe listele de vot şi monarhia? Şi orice sistem politic care construieşte şi întăreşte omenirea, nu care-o consumă şi-o ucide. Unde sunt filosofii, gânditorii, intelectualii? Care să schimbe politica de azi? Atâtea emisiuni la televizor, arată problemele, dar nu arată soluţiile. Nu sunt capabili? Nu vor? Ce se întâmplă, Doamne, cu omenirea şi cu pământul pentru care ai deschis Uşa, şi-ai arătat Calea, ai spus Adevărul şi ţi-ai dat Viaţa?

43 - Nu considerăm normal, ci antisocial ca un om să nu aibe şi să nu folosească telefon mobil şi maşină, de exemplu, dacă omul vrea să aibe şi să fie găsit numai telefon fix, considerăm o absurditate, o acţiune fanatică(?), ultra-conservatoare, tradiţionalistă, conservă, nu? Poate ne mai scapă să spunem că e faptă necreştină. Fără să ne gândim a urma mai vârtos lui Hristos. Hristos a fost şi El ultra-conservator, nu? Nu! El a fost normal. El este stasul normalităţii şi standardul umanităţii. Şi Apostolii. Şi Sfinţii Părinţi. Şi Sfinţii Mucenici. Şi oricine îi urmează.

44 - Până în secolul 8, existau în Biserică 12 Sfinte Taine, apoi s-au făcut 7, apoi prin lutheranism s-au făcut 2 taine, nădăjduiesc că nu va veni un timp când se va renunţa la orice taină, ci propun reîntoarcerea, reintroducerea celor 12 Sfinte Taine, deci şi celelalte 5 care au fost scoase: Înmormântarea, Călugăria, Sfânta Aghiasmă, Exorcizarea şi Ungerea unui Monarh (Rege) pentru conducerea ţării (adaptat azi, din lipsa monarhiei, alcătuirea de către imnografii Bisericii în dezlegarea Sfântului Sinod, a Sfinte Taine de Binecuvântare a Conducătorilor ţării sau continentului).

45 - Pentru părerea de rău că tot mai mult după căderea în păcat adamică, omenirea s-a lipit tot mai cu poftă de cele materiale şi tot mai lipsiţi de cele duhovniceşti, tot mai mult de cele ce sunt străine de Hristos, iar creştinii cei fără erezie, cei cu adevărat ai lui Hristos, pe care lumea îi urăşte, pentru neaccptarea nebuniilor lumii, sunt tot mai puţini, prin unele Sfinte Mănăstiri şi unele Sfinţite Apartamente... Tot mai puţini iubitori, jertfitori şi asceţi.

46 - Un subiect foarte actual, pentru creştinismul în modernism ce îl trăim (şi post-modernism), tot mai puţine fete şi băieţi se păstrează în feciorie (virginitate) până la căsătorie, iar cele care spun că sunt în feciorie, dacă li se cere să meargă să confirme asta la un medic ginecolog, care eliberează la cerere un certificat de virginitate, nu acceptă, sau spun că doar la ginecologul familiei vor să meargă, fiindcă cu acel ginecolog pot să vorbească de dinainte, în prealabil pentru ca dorinţa lor să fie aranjată după voia lor. Sau motivând că băieţii, cum pot dovedi fecioria lor? Pot face un jurământ foarte aspru, pe Sfânta Scriptură, pe Sfânta Cruce, pe Dumnezeu, ca în sala de judecată, ca la terminarea facultăţii de Teologie, ca în armată. E jurământ dăruit odată în viaţă, femeii cu care vor să-şi unească drumul spre mântuire, în Taina Căsătoriei. Dar asta să nu fie ca o justificare a căderii ei din feciorie.

47 - Tot mai puţine fete/femei, poartă capul acoperit în Sfânta Biserică, contrar învăţăturilor Sfântului Apostol Pavel: "orice femeie care se roagă sau prooroceşte cu capul neacoperit, îşi necinsteşte capul; căci tot una este ca şi cum ar fi rasă (cheală, dacă nu poartă capul acoperit). Căci dacă o femeie nu-şi pune văl pe cap, atunci să se şi tundă. (chel)" - 1 Corinteni 11, 5-6. De ce spune Sfântul Apostol Pavel asta, femeilor creştine? Pentru a arăta dorinţa lor de a primi un luptător pentru ele şi copii lor, pe bărbat, şi dorinţa lor de a-l asculta, pentru ca el să lupte mai bine pentru ele, şi pentru familia lui, pentru mântuirea lor. Iar dacă noi ca şi creştini, ne rugăm neîncetat, cum spune la 1 Tesaloniceni 5, 17, atunci nu oare şi femeia să aibe capul acoperit neîncetat? Spun ele, dar ce sunt maică, sunt monahie? Nu mai e la modă. Hristos e la modă? Nu am găsit o fată, femeie, să fie preoteasă, cu această conştiinţă de monahie, cu dorinţa şi ardoarea de a urma astfel pe Hristos.

Abea, abea acceptă femeile să poarte capul acoperit în Sfânta Biserică, dar înafara ei, nici în ruptul capului. De la noi, au preluat regula şi musulmanii apăruţi în anul 622, şi au dus regula asta la extrem, conduşi fiind de demoni, au obligat femeile să poarte hijabul, acea haină lungă largă, care-i acoperă şi tot capul, şi numai ochii i se văd, ba încă este un port că-i pune un fel de sită şi pe ochi. Hristos nu impune şi nu obligă pe nimeni cu nimic. Fiecare femeie poartă ce vrea, bărbaţii creştini nu vor dori femeile altor bărbaţi şi femeile creştine, nu vor dori bărbaţii altor femei, fiecare dându-şi silinţa să fie cât mai mult pe placul femeii lui şi femeia pe placul bărbatului ei, amândoi în Hristos Domnul. Nu suntem habotnici, fixişti, rigizi, suntem liberi, iubitori, dar cu cât iubim mai mult pe Domnul, ne silim la o măsură cât mai bună, pe placul Domnului, al Sfinţilor, al mântuirii noastre în Împărăţia Cerurilor. Acestea nu sunt glume, precum islamismul e o glumă ieftină şi foarte violentă, o imitaţie demonică a creştinismului.

[crincrin]

4. Demascarea şi combaterea „falşilor mistici”

Omul cu adevărat duhovnicesc nu-şi face şi nici nu încurajează la alţii reclama propriilor virtuţi; „poziţia sigură în spiritualitatea ortodoxă este cea din smerenie; aceasta este, de fapt, criteriul ei absolut. Cei care au fost şi au rămas în smerenie au putut să se bucure de daruri duhovniceşti reale, au putut să le păstreze şi au putut folosi şi pe alţii cu ele. Pe aceştia îi impune însuşi Duhul Adevărului, Duhul Bisericii întregi Care lucrează printr-înşii. Duh care respiră nevăzut şi discret prin toată lucrarea lor, iar sentimentele pe care le angajează în credincioşi nu cad sub cenzura îndoielii. Dacă un asemenea om are şi o vocaţie misionară, el o întreprinde cu sfat, fără grabă, desfăşurând-o progresiv, în timp, fără publicitate, fără „eu” la orice pas şi fără adunare de „partizani”[1].

De aceea, din momentul apariţiei unui nou „prooroc”, se cuvine ca Biserica, prin preoţii şi învăţătorii ei, să-l cerceteze şi să-1 caracterizeze în public imediat, după criteriile următoare:

1) în legătură cu persoana lui: dacă este sau nu sănătos la minte, smerit, evlavios, bun cunoscător al Ortodoxiei, lipsit de patimi;

2) în legătură cu mesajul lui: dacă nu e în contradicţie cu datele Revelaţiei dumnezeieşti, dacă nu are contradicţii interne, dacă nu inovează, dacă e moral, dacă e serios şi limpede;

3) în legătură cu urmările prezente sau eventuale pe care le-ar putea avea promovarea şi propovăduirea lui.

Biserica nu trebuie să tolereze sau să aştepte maturizarea cazurilor de fals misticism; extinderea unor asemenea cazuri poate genera secte şi chiar erezii. Nu trebuie îngăduit (atenţie!) ca turma lui Hristos să fie dezbinată!

Primul lucru care trebuie făcut după identificarea falsului este contracararea lui cu toate mijloacele misionare pe care rânduiala bisericească le prescrie. Tratativele politicoase şi aşteptarea ca aceşti „prooroci” să dea singuri faliment nu sunt indicate, întrucât le prelungesc autorizaţia de a înşela. Dialogul şi cateheza cu cei căzuţi în rătăcire sunt metodele principale pentru aducerea lor în perimetrul Ortodoxiei, metode trăite şi explicitate de Sfinţi. În general, într-o formă de fals misticism, inspirată sigur nu de Duhul Adevărului, oamenilor li se oferă noutatea, senzaţionalul, mirajul unor experienţe deosebite, accesul la unele „taine” descoperite doar câtorva „aleşi”, aflarea unor profeţii şi chiar exersarea unor „semne şi minuni paranormale”. Aceste experienţe, precum vedem, nu intră în viaţa normală a unui bun creştin ortodox, luminat, care-şi păzeşte sufletul pe drumul lin şi drept al sfinţeniei. Ele, de fapt, nu sunt cuprinse în cele nouă Fericiri ale Mântuitorului.

https://unsufletortodox.wordpress.co...silor-mistici/

[Igor_Paslusnik]

Şi mai spune minunat Pavel: "Judecaţi în voi înşivă: Este, oare, cuviincios ca o femeie să se roage lui Dumnezeu cu capul descoperit?" - 1 Corinteni 11, 13. Şi apoi continuă: "pentru o femeie, dacă îşi lasă părul lung, este cinste? Căci părul i-a fost dat ca acoperământ. Iar dacă se pare cuiva că aici poate să ne găsească pricină, un astfel de obicei (ca femeile să se roage cu capul descoperit) noi nu avem, nici Bisericile lui Dumnezeu." - 1 Corinteni 11, 15-16.

Oare exemplul Maicii Domnului din Sfintele Icoane, de ce ar fi greşit să-l urmeze? Cuminţenia, sfiala, gingăşia, suavitatea, fecioria, blândeţea, înţelepciunea. Ce preoteasă model ar fi, pentru toate femeile din parohia ei ! Şi cu adevărat, multe ar urma-o.

48 - Tot mai puţin fete doresc să poarte fustă lungă, oriunde merg printre oameni, înafara pragului casei, pentru mărturisirea lui Hristos, ci din contră, tot mai multe poartă fuste până la genunchi, precum surorile rătăcite în culte/secte. Scopul acoperirii femeii, spun Sfinţii Părinţi, este a arăta cât mai puţină piele şi forme ale corpului, ca să nu instige minţile celor slabi, la desfrânare cu ele, în gând, apoi în cuvânt şi faptă, că spune Hristos Domnul: "dacă te-ai uitat la o femeie şi ai poftit-o în inima ta, ai şi săvârşit desfrânare cu ea". Sigur, din nou, fiecare la măsura ei, cu cât iubeşte mai mult pe Domnul, Sfinţii şi pe soţul ei.

49 - Tot mai puţini preoţi poartă reverenda pe ei, când ies din locuinţa lor, contrar învăţăturii Sfinţilor Părinţi, şi Scripturii. Asta e una din cele mai mari dureri ale mele, doar 2-3 preoţi din cei care vin la magazinul bisericesc unde lucrez, au reverenda pe ei. Prin reverendă Îl predici şi-L mărturiseşti pe Hristos. Şi spune Domnul: "Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri." - Matei 10, 32-33. Şi-atunci cum să dorească jertfă, slujire cât mai desăvârşită, asceză, dacă le este ruşine de Hristos şi nu-şi poartă reverenda? Cum să le mai ceri apoi, să nu folosească niciodată maşina în oraşe, ci numai mijlocul de tranport în comun(iune)? Întâi trebuie să poarte peste tot reverenda, ca să poată trece la altă nevoinţă şi asceză, spre o birunţă mai mare în Hristos. Of... Doamne miluieşte...

50 - Tot mai puţini băieţi/bărbaţi, poartă negru sau culori închise, care arată şi simbolizează pocăinţa, la fel ca şi părul lung şi barba. Preferă o aranjare cât mai bună, iar preotesele tot mai puţine se jertfesc să suporte şi să accepte părul lung şi barba. Şi care şi ele să poarte culori închise, preferabil negru, care înseamnă pocăinţă. Făcând astfel, vor avea o măsură a jertfei, a slujirii şi dăruirii, a ascezei, tot mai bună, mai curată, mai înaltă. Şi preotul şi preoteasa.

Oare exemplul Domnului Hristos, din toate, dar toate Sfintele Icoane din Biserică, unde poartă Domnul părul lung, prin în coadă şi barbă medie, de ce ar fi greşit de urmat? E exemplu mântuitor de urmat. Să nu-şi mai frezeze atât de mult părul şi barba, ci să le lase în numele Domnului, pentru Domnul şi oiţele Sale. Ca aspect, biblic, acel minunat părinte, ar fi demn de urmat.

51 - Oamenii poartă tot mai puţin şi mai rar, haine cuminţi, ci vor să transmită mesaje rebele, moderne, cu aspecte şi invitaţii la desfrânare trupească, preferă emanciparea şi afirmarea în toate aspectele, psihologic, intelectual, trupesc, expresii proprii, plasând orice neputinţă sau nebunie, în aria artistică şi-a libertăţii (neresponsabile), fiindcă nu au identitate, nu mai sunt persoane şi refuză să-şi modeleze un aspect cuminte, plăcut, care-i va naşte ca personalitate, ci mereu nemulţumiţi, refuză şi atacă furibund orice învăţătură a cuminţeniei, a Bisericii, a lui Hristos, a creştinilor, refuză deci asceza, răstignirea, creându-şi propriile lor reguli, seturi de precepte, ghidaje în acţiuni şi filosofii sterile, nu le pasă, nu îi doare, nu plâng pentru alţii, nu se smeresc, nu se implică.

Iar în măsura în care amăgiţi, cred că-i doare şi că le pasă, nu se diferenţiază cu nimic de toţi ceilalţi îmbolnăviţi de egocentrism, doar că altfel înţeles şi exprimat, dându-se pe sine prin tot ce fac, ca exemplu, creştinilor căldicei sau reci, nepracticanţi, pe care-i vor agăţa şi doborâ prin neascultarea cu adevărat a amândurora de Hristos.

52 - Pentru că Biserica lui Hristos, nu vorbeşte deschis, precum în primul mileniu, prin ierahii, preoţii, diaconii ei (cu scopul vindecării înşelăciunii) despre oile rătăcite, fraţii risipitori, în eresuri, care sunt azi mai ales în ereziile mişcării romano-catolicismului şi protestantismului, de care e îmbolnăvită Biserica din Occident, din Apus.

Reamintim cele 25 de mari erezii ale romano-catolicismului :

1. primatul papal (supremaţia papală).
2. infailibilitatea papală (imposibilitatea de a greşi).
3. filioque.
4. purgatoriul.
5. azima.
6. Maria imaculata (imaculata concepţie, de la Duhul Sfânt a Născătoarei de Dumnezeu)
7. transubstanţialitatea.
8. celibatul obligatoriu al preoţilor.
9. indulgenţele.
10. lumina şi harul create.
11. tezaurul de merite ale Sfinţilor.
12. infanţii fără euharistie şi mirungere.
13. euharistia fără spovedanie.
14. mirenii nu primesc sângele, doar trupul.
15. botezul fără cufundare, ci stropire sau turnare.
16. inovaţia postului.
17. căsătoria între rude, începând de la gradul 3, cu dispensă episcopală.
18. repetarea Liturghiei pe acelaşi altar de mai multe ori pe zi şi prescurtarea ei la 40 minute.
19. euharistia în buzunar.
20. desacralizarea monahismului cu ordine monahale (iezuit, benedictin, franciscan, etc.)
21. holocaustele, genocidele, crimele împotriva umanităţii: Cruciadele şi "Sfânta" Inchiziţie.
22. adorarea inimii lui Hristos şi-a Preacuratei.
23. statuile.
24. uniaţia (greco-catolicismul) sau sincretismul religios.
25. ecumenismul.
26. scolasticismul, implicit fabricarea şi acceptarea oricărei inovaţii.

Deci?
Cum să accepte Biserica aşa ceva?
Aceste practici nu existau în Biserica Primară... A primului mileniu...

Spre exemplu ecumenismul, că azi e băut în Biserică şi doresc mădularele slujitoare ale Bisericii acel pahar cum doreşte alcoolicul paharul cu licoarea îmbătătoare, care-l ucide.

Ce legătură are Dumnezeu cu Mamona? Putem "bea şi din paharul Domnului şi din paharul dracilor"? Nu. Dacă ereticul nu vrea să lepede de ereziile lui, e vinovată Biserica şi Hristos? Nu. Cu nimic. Da, îi dorim, îi iubim, aşteptăm, chemăm, avem ectenii dedicate unirii cu Biserica a toţi oamenii de pe pământ, şi ectenia celor chemaţi, a neofiţilor, luminaţilor, dar nu ieşim din Adevăr pentru nimeni şi nu-L modificăm, fiindcă atunci ieşim din Biserică. Singuri devenim anatema. Concesiile se fac cu discerământ şi pogorământ, dar numai în acrivie, niciodată în dogmă, precum a făcut Apusul şi alte erezii înaintea Apusului.

Dacă nu ne place dogma şi învăţătura mântuitoare a Bisericii, ce ce-i de vină Hristos ?
Dacă nu vrem să ne mântuim şi nu vrem să fim creştini, ce ce-i de vină Biserica ?

Datoria mărturisitoare a Bisericii este să spună chiar şi unui episcop, şi unui Sinod, că greşeşte şi învaţă greşit şi să ajungem apoi la Sfânta Neascultare, pentru că dacă ascultăm de eres, ieşim din Biserică şi din mântuire şi din Împărăţia Cerurilor.

Oricine e liber să devină eretic, sau păgân sau ateu. Dumnezeu nu te bagă cu forţa în Rai, nici în Iad, pentru fiecare aceste dobândiri veşnice, din slavă în slavă sau din abis în abis. Dumnezeu vrea toată omenirea mântuită, dar nu obligă pe nimeni cu nimic.

Dumnezeu nu l-a dat afară pe diavol din Rai, s-a dat singur. Şi i-a lăsat apoi Domnul, să reintre de câte ori vrea, şi a intrat când a ispitit pe Adam şi Eva, apoi când a vorbit cu Domnul despre Iov, apoi când a cerut pe Apostoli să-i cearnă ca pe grâu. Demonii ştiu ce este harul, fiindcă de acolo au căzut, de aceea ei luptă împotriva a toată creaţia lui Dumnezeu, fiindcă nu mai vor să fie în har, ci precum Dumnezeu, Izvorul Harului şi Luminii Necreate.

De aceea au inima împietrită şi nu se vor mântui niciodată, de aceea Origen a născut erezia apocatastazei, mântuirea dracilor, de aceea Dumnezeu a gătit iadul "diavolului şi îngerilor lui", nu ca să chinuie pe draci, ci pentru ca ei să fie adunaţi la un loc, când va ridica Domnul pe cei ce au dorit mântuirea, înapoi la starea primordială, în Împărăţia Cerurilor, când vor cuprinde înăuntrul lor, în dragostea lor, şi pe demoni şi toată creaţia, când vor fi îndumnezeiţi, la odihna în Dumnezeu Treime Savaot Iubire şi când tot Universul va fi al lor, în Domnul Treime. Cum este deja de la Hristos.

Aşadar, la fel şi Biserica Occidentului, din Apus, cei îmbolnăviţi de superioritate în 1054, nu Biserica i-a dat afară, nu Domnul, ci singuri s-au dat afară din Biserică, singuri au trimis pe cardinalul Humbert la Constantinopol, în Haghia Sophia, cu pergamentele de excomuniare a Răsăritului trântite pe Sfântul Altar. Iar în aceaşi zi, murea Patriarhul Romei de atunci. Apoi au început ca întro fabrică de dogme, să nască eresuri. Cu ce-a greşit Biserica pentru prostioarele şi nebunelile lor? Cu nimic. Nu vrem să-i jignim, dar îi vrem puşi pe calea mântuitoare. Domnul îi vrea înapoi, dar ei nu se lasă de întunericul în care sunt şi mai mult, vor să cadă şi alţii din Biserică, în unirea cu ei, prin ecumenism, cum şi satana vrea, să cadă cât mai mulţi dintre oameni, în unirea cu el, moştenitori ai iadului.

Ce facem pentru vindecarea acestor îmbolnăviri ? De ce Biserica, azi, nu spune nimic împotriva ereziilor? Să se adune în Sinoade naţionale, să răspundă în Duhul Sfânt, ereziilor. S-au ridicat prostestanţii, creând alte noi erezii, întrun nou creştinism, schimbat şi machiat cu inovaţii şi lipsiri, şi Biserica din Apus tot bolnavă a rămas.

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

41 - Dacă avem de exemplu 200 sau 20.000 de hectare de pământ, nu suntem de acord să rămânem cu 10, dacă avem 2 copii şi să lucrăm pentru familia noastră acele 10 hectare şi restul de 190 sau 190.000 să le donăm la 19 sau 19.000 de familii, câte 10 hectare la fiecare familie cu 2 copii, sau 15 la 3 copii, 20 la 4 copii, cu hotărârea prin notarul public să nu le vândă niciodată, ci să le lase moştenire copiilor ce se vor căsători şi cu verificarea eventual amendarea familiei, care nu-şi lucrează pământul. E o soluţie a scăpării din sărăcia lucie, în care trăiesc peste 5 miliarde de oameni.

42 - Suntem ca în timpul comunismului: pe-atunci erau doar două opţiuni la votare, azi, spre exemplu în America, sunt tot două opţiuni. E firesc? Libertatea adevărată nu este asta, ci doar cea în Hristos. De ce nu există pe listele de vot şi monarhia? Şi orice sistem politic care construieşte şi întăreşte omenirea, nu care-o consumă şi-o ucide. Unde sunt filosofii, gânditorii, intelectualii? Care să schimbe politica de azi? Atâtea emisiuni la televizor, arată problemele, dar nu arată soluţiile. Nu sunt capabili? Nu vor? Ce se întâmplă, Doamne, cu omenirea şi cu pământul pentru care ai deschis Uşa, şi-ai arătat Calea, ai spus Adevărul şi ţi-ai dat Viaţa?

Scuze, dar nu am putut sa observ cat de multa ironie se afla in aceste doua motive.

[CristianR]

Cred că ar fi trebuit să intitulezi topicul „Motivele pentru care vreau să mă călugăresc”. Pentru că nu te călugărești singur; nu depinde numai de tine, ci de un stareț, poate și de un episcop, după o vreme de noviciat, nu? Abia apoi vei vedea, atât tu, cât și mai-marii mânăstirii, dacă ești potrivit pentru călugărie.

[Iorest]

..................................

[gpalama]

Il pune dracu sa exagereze, acum si tu te pui cu mintea unui copil...

Hai sa vedem ca face bine, ca are potential de bine nu de rau.

Exagereaza incercand sa implineasca binele nu sa faca rau.

Nu este Moroco - ala e cu sorcova, ala e un negativist convins.

Hai sa gandim pozitiv de Igor, s-a indreptat singur, vorbeste ortodox, este intr-o perioada de cautari.... ii dam un cec alb pentru tineretea lui.

Igor o sa isi revina dupa un timp, dupa ce se mai linisteste si ajunge la casa lui. Are pornire buna, dar nu are masura... mai trebuie lucrat la masura.

Hai sa nu il ciuntim si condamnam si sa ii dam un mesaj pozitiv, sa vada putin masura corecata a lucrurilor.

Igore, daca ne auzi, incearca sa lucrezi putin la masura corecta a lucrurilor, ca la tinerete toti au impresia ca zboara, cand dau putin din maini... dar dupa un timp isi dau seama ca sunt tot pe pamant.

Anunta-ne daca inca visezi ca zbori.