Discutii despre credinta

[iustin_dumitru]

În prealabil postat de Iorest

Părerea mea e că tu ești mai mult o fire teoretică, decât practică, aici greșești, probabil ai un grad mare de comoditate în a te duce pe la mănăstiri, schituri, chiar în afara județului tău pentru a pune întrebări exponențiale pt parcursul tău duhovnicesc.

Eu zic să te pui pe treabă, de pe net n-o să culegi mare lucru, oricum ar fi, e experiența altuia, nu a ta și poți să dai de oameni înșelați care să te încurce mai mult.

Eu zic să te duci și pe la Cășiel la părintele Serafim cu unele întrebări.

Și nu mai pune întrebări doar de dragul problematizării sau al teoretizării, ci pt ca să-ți rezolvi din situațiile pe care le ai, nu încercăm să scriem un doctorat de apologetică pe forum.

Da ,intradevar, sunt o fire mai teoretica, dar si tu reduci totul la practica , si si aceea practica mai mult in aspectele ei formale.

Adica nu pomenesti si de faptele bune : vorbeste cu cei din casa, invingeti comoditate resentimente ,daruieste cuiva ceva,nu judeca pe altii etc

Pomenesti mai mult de mers la Biserica ,de aspecte exterioare, dar care desigur pot ajuta foarte mult , si sunt foarte de dorit, dar nu doar ele.

E drept ca nu as fii eu in masura sa spun care e proportia justa , ca sunt deficitar cand cu mersul la Biserica, cand cu fapotele bune, cand cu rugaciunea, cand cu o anumita ratacire in sufletul meu.

Dar nici sa ma concentrez doar pe un aspect nu sunt sigur ca as putea-o duce

Eu unul personal nu as putea face lucruri exterioare, fara o motivatie puternica interioara. De aceea pun accent pe intelegerea credintei, pe trairea ei, si in final practica sa fie o continuare a ceea ce ai in suflet.

Dar sa stii ca indemnurile tale sunt utile, sunt o alternativa sanatoasa de viata , numai ca si eu ti as recomanda sa aprofundezi si partea spirituala, intelesurile lucrurilor, sa fii mai deschis.

Eu cred ca armonia dintre teorie si practica, mai exact dintre toate puterile noastre : gand, suflet,fapta este esentiala si nici una nu le poate inlocui pe celelalte.

Si apoi scopul meu poate ajuta pe altii , daca se dovedeste adevarat si nu o himera, si daca intradevar este indicat in ortodoxie sa ai discutii libere cu altii.

Daca voi ajunge la concluzia ca nu e recomandat , ca nu e util, ca stilul tau si al altora, de 'a face' e mai sanatos, atunci poate ma voi reorienta si eu.

Dar deschiderea catre oameni si dorinta de a comunica cu ei,. cred ca nu ma va parasi niciodata

[Iorest]

În prealabil postat de iustin_dumitru

Da ,intradevar, sunt o fire mai teoretica, dar si tu reduci totul la practica , si si aceea practica mai mult in aspectele ei formale.

Adica nu pomenesti si de faptele bune : vorbeste cu cei din casa, invingeti comoditate resentimente ,daruieste cuiva ceva,nu judeca pe altii etc

Păi cercetarea Bisericilor, mănăstirilor, e tot o jertfă, de timp, de resurse financiare care au în spate munca.

În prealabil postat de iustin_dumitru

Eu unul personal nu as putea face lucruri exterioare, fara o motivatie puternica interioara. De aceea pun accent pe intelegerea credintei, pe trairea ei, si in final practica sa fie o continuare a ceea ce ai in suflet.

Pomenesti mai mult de mers la Biserica ,de aspecte exterioare, dar care desigur pot ajuta foarte mult , si sunt foarte de dorit, dar nu doar ele.

Mersul la slujbe e esențial, toți marii duhovnici nu ratau nicio slujbă, de acolo le venea harul și puterea, unde mai pui că aveau un canon de rugăciune personală destul de riguros.

[iustin_dumitru]

În prealabil postat de cozia

1. Asta este o mare taina, Nimeni nu stie cu adevarat ce si cum. Uite la faza cu "Femeia Samanineanca"care nu era botezata in Duhul si a fost aleasa SPECIAL pentru revelarea lui Iisus Hristos ca Mantuitor al lumii,...iti dai seama, desi era goima n-avea treaba cu evreimea.
Incredibil!

2. La nivelul nostru de cunoastere trebuie sa fii un foarte bun psiholog ca sa reusesti abilitatea asta de a fi placut de oameni cand le spui ADEVARUL in fata. Iisus deseori, in diverse situatii critice nu prea tinea cont de cum este perceput cand le vorbea direct. Stia ca mintea omului in general este facuta MUCI de catre atasamentul pentru Mamona si imparatia BANULUI ( ALL MIGHTY DOLLAR)

3. Depinde de patimi. Avem patimi marunte( zahar, mancare, carbohidrati, indragosteli, workoholici) si patimi uriase( unii, fereasca Dumnezeu, ingrozitoare).

Totul este sa nu ai pacate mari!( spun unii mari duhovnici experimentati in ale impatimirii)



4. Pe langa rugaciuni de bine, sa scrii cat mai multe pomelnice pentru cei vii de langa tine.

Doamne Ajuta!

Si cum ziceam evenimentul s-a produs, vorbind mai clar incep si oamenii sa inteleaga ce vreau. Acum tre sa inteleg eu ce vor sa zica ...:)

1) Pai botezul nu a venit mai tarziu? Pe atunci de abia era in curs botezul cu apa. Nicidecum cel cu Duhul.
Altfel e adevarat ca Duhul lucreaza cum vrea El si prin cine vrea

2) Dar in afara de psihologie, chiar porunca cea mai mare te poate ajuta:
" iubeste-l pe aproapele ca pe tine insuti " .Asta sigur ar trebui sa iti deschida calea catre aprecierea aproapelui

3) :)) Pai pe mine chiar patima marunta cu work-alchoolic ma opreste cred sa ma rog. orei mai fi ele si altele.
Orice patima cred ca te poate afecta dar nu iti vine sa crezi ca are efect asa mare incat sa nu te poti ruga.


4) Pomelnicele pot fi un ajutor, bine zici, dar rugaciunile alea de bine de care vorbesti ,cum s-ar putea face?
Cum sa simti cat mai tare in sufletul tau necazul celuilalt?

[iustin_dumitru]

În prealabil postat de Iorest

Mersul la slujbe e esențial, toți marii duhovnici nu ratau nicio slujbă, de acolo le venea harul și puterea, unde mai pui că aveau un canon de rugăciune personală destul de riguros.

Multi participau la acele slujbe , si poate l;a fel de mult. Dar nu toti cred ca au avut aceleasi foloase din ele, ca si sfintii .

De acord ca, cantitatea aduce in cele din ruima calitate , ca gandul si inima noastra pleaca cu ceva din acele slujbe si cresc.

Dar daca nu ne ingrijim de sufletul nostru, efectul slujbelor se poate pierde.

In opinia mea sfintii au acest dar sa imbine lucrurile vazute : slujbe, rugaciuni cu ratiunea si sufletul lor personal, si de aceea au atata ravna si placere chiar in a participa. Pentru ca ei sunt dedicati cu totul credintei.

Eu incerc sa cred despre mine ca sunt dedicat lui Hristos . Poate daca as reusi sa asociez in inima mea acele suljbe cu Hristos, as avea aceeasi sete de participare ca a unui sfant, nici macar ca a unui miream normal.

Am dat exemplu acesta doar pentru a vedea cat de mult conteaza interiorul , nu pentru a ma lauda ca nu e cazul , si cum acesta poate face dintr-un lenes si un dezorientat , un credincios profund