preotia

[Va_iubesc]

În prealabil postat de cristinaaus

Isus le-a dat intr-adevar ucenicilor Sai puterea de a ierta pacatele si aceasta putere exista si astazi. Cu toate acestea, ea nu apartine in exclusivitate preotilor, fie catolici fie ortodocsi, sau ai altor culte. Orice credincios in Hristos poseda aceeasi putere de a pronunta iertate pacatele cuiva, bazandu-se pe ispasirea de pe cruce a lui Cristos.

Draga Cristina, ceea ce spui tu este departe de adevar, este o erezie. Nici macar toti preotii nu pot sa dea iertare pacatelor in numele Domnului, ci cei care au hirotesia si care pot sa spovedeasca si sa indrume duhovniceste sufletele noastre. A te crede tu insuti/insati capabil/a de a face asta e un semn vizibil de mandrie care a facut sa cada ingerii. In toate versetele pe care le citezi se vede adresarea Mantuitorului catre Sfintii Apostoli, nu catre intreaga lume. Din asta rezulta importanta continuitatii apostolice, pe care numai preotii o au.

Tu spui ca "toti credinciosii au aceeasi putere de a pronunta iertarea pacatelor ca fiind marturia vestii bune a lui Hristos". Credinciosii trebuie in primul rand sa aiba grija ca ei sa fie in adevar, pe calea care duce spre mantuire, sa se curete de tot ce murdareste sufletul (atat duhul lumii, cat mai ales duhul neadevarului care propovaduieste pe Hristos dar in mod fals!), apoi sa se roage ca Dumnezeu sa se milostiveasca spre ei si spre ceilalti, sa-I spuna Domnului neputinta si nimicnicia lor si nu sa se increada ca ei pot sa faca ceva. Asta e un semn clar al caderii, cand omul crede ca el a ajuns ca Dumnezeu si poate sa ierte si sa dezlege, sa faca si sa desfaca, sa interpreteze si sa dezinterpreteze.

Iti spun ca unei surori, ai grija de sufletul tau! Asa cum spunea Liviu, se simte ca esti in neadevar. Stiu ca acum esti foarte revoltata de tonul meu, dar tocmai in asta se vede ca duhul mandriei de care vorbeam mai sus e acolo. Ai mare grija! Incearca sa mergi spre origini, incearca sa vezi tot ce s-a intamplat in primele secole crestine si o sa intelegi mai bine ce inseamna adevaratul crestinism, cel in care El este Calea pe care sa O iei, Adevarul pe care sa-L urmezi si Care iti va da Viata vesnica. Iar Calea aceasta e una. Fugi de ce-ti spun cei din adunarea in care mergi si de indoctrinarea exterioara, si incearca sa-L rogi pe Dumnezeu sa-ti calauzeasca pasii spre adevar, un adevar care-ti spune ca tu nu poti nimic fara El, adica un adevar smerit!

Elena

[vsovi]

Poi Elena, ce se intampla? A ierta pacatele celorlaltzi este o datorie crestina si nu este data doar preotzilor, sau ne intoarcem la ideea prin care doar preotzii au voie sa ierte si noi doar sa ne razboim intre noi? NU, si a spus Mantuitorul Iisus foarte clar ca zilnic trebuie sa iertam de cateva ori, si asta nu inseamna ca trebuie zilnic sa dam fuga la preot fiindca doar el iarta pacatele... Nu, ci inseamna foarte clar ca trebuie sa ne straduim si noi sa iertam. Si asta sustineam ca trebuie avut grija ca putem sa iertam mai ales celor care ne-au gresit... si uneori nu reushim fara ajutorul lui Dumnezeu... Dar ideea de baza crestina este ca asha cum cei trimisi iarta tot cam asha si noi ar trebuie sa iertam... Ce tot o scaldatzi de parca cinestie ce ar trebui sa intzelegem din asta... Problele vin in alta parte, ca e greu, ca nu ne prea convine, ca nu prea stim ce si cum sa facem si altele... fireshte!

[costel]

In atentia lui vsovi - acesta era textul pe baza caruia am facut afirmatiile de mai sus: "Isus le-a dat intr-adevar ucenicilor Sai puterea de a ierta pacatele si aceasta putere exista si astazi. Cu toate acestea, ea nu apartine in exclusivitate preotilor, fie catolici fie ortodocsi, sau ai altor culte. Orice credincios in Hristos poseda aceeasi putere de a pronunta iertate pacatele cuiva, bazandu-se pe ispasirea de pe cruce a lui Cristos".
P.S. Trebuie sa faci o diferenta intre iertarea primita prin Taina Sovedaniei si iertarea primita de la ceilalti. Daca nu ar fi diferenta intre ele, ce sens ar mai avea Taina Marturisirii. Cred ca ar fi bine sa ne pronuntam unde stim cum stau lucrurile si sa nu ne aventuram in afirmatii de dragul afirmatiilor.
Toate bune.

[vsovi]

În prealabil postat de costel

In atentia lui vsovi - acesta era textul pe baza caruia am facut afirmatiile de mai sus: "Isus le-a dat intr-adevar ucenicilor Sai puterea de a ierta pacatele si aceasta putere exista si astazi. Cu toate acestea, ea nu apartine in exclusivitate preotilor, fie catolici fie ortodocsi, sau ai altor culte. Orice credincios in Hristos poseda aceeasi putere de a pronunta iertate pacatele cuiva, bazandu-se pe ispasirea de pe cruce a lui Cristos".
P.S. Trebuie sa faci o diferenta intre iertarea primita prin Taina Sovedaniei si iertarea primita de la ceilalti. Daca nu ar fi diferenta intre ele, ce sens ar mai avea Taina Marturisirii. Cred ca ar fi bine sa ne pronuntam unde stim cum stau lucrurile si sa nu ne aventuram in afirmatii de dragul afirmatiilor.
Toate bune.

Si de ce ai impresia ca aceste taine ar dispare daca ele sunt duse maideparte de crestinii care le fac mai departe, in viatza lor, tot cam asha cum le primesc? Cred ca altcineva este in situatzia de a nu cunoashte, dar n-am sa-l amintesc... fiindca nici eu nu am pretentzia ca au sunt mai acatarii... eu raman la ideea ca mai aproape de adevar s-a aflat cristinaaus decat domnia ta sau Elena.:)

[costel]

Cum sa duci mai departe ceva ce nu-ti apartine? Una este sa te afli in postura de marturisitor si altceva in postura de cel care primeste marturisirea si acorda iertarea divina.
P.S. Sa nu confundam iertarea pe care o primim de la oameni cu cea pe care o primim de la Dumnezeu prin preot. Insa, cele doua stau strans unite, mai bine zis nu trebuie sa ajungi sa-ti marturisesti pacatele in fata duhovnicului decat dupa ce ai parcurs drumul prin care ti-ai cerut iertare celor carora le-ai gresit.

[vsovi]

În prealabil postat de costel

Cum sa duci mai departe ceva ce nu-ti apartine? Una este sa te afli in postura de marturisitor si altceva in postura de cel care primeste marturisirea si acorda iertarea divina.
P.S. Sa nu confundam iertarea pe care o primim de la oameni cu cea pe care o primim de la Dumnezeu prin preot. Insa, cele doua stau strans unite, mai bine zis nu trebuie sa ajungi sa-ti marturisesti pacatele in fata duhovnicului decat dupa ce ai parcurs drumul prin care ti-ai cerut iertare celor carora le-ai gresit.

Ce nu-ti apartzine Costel? Nu e chiar totuna, uneori iertzi, alteori ceri tu iertare, fireshte, dar ai impresia ca iertarea divina se opreshte la preot?, probabil esti preot si nu creshtin de rand daca sustii acestea? Ei bine afla macar acuma, daca n-ai aflat pana acum ca domnia ta se insheala si nu eu sau Cristinaaus... Tainele se primesc si unii creshtini pot sa le duca mai departe in viatza lor si sa ierte cam ca si trimishii sau slujitorii Domnului (preoti, crestini, cantori, femei, mironositze, fratzi, surori, fii, fice si altzii...) :)

[Va_iubesc]

Cred ca vorbim de doua lucruri diferite: iertarea aproapelui facuta din iubire de aproape si iertarea/dezlegarea pacatelor aproapelui in fata Judecatii. Iertarea fata de aproapele nostru e conditie sine qua non a iubirii, deci nu se pune aceasta problema aici. E absolut normal. Faptul ca noi il iertam pe aproapele nostru care a gresit, asta inseamna ca noi am inteles sa nu judecam, sa-l acceptam pe celalalt asa cum e, si sa-l iubim. Dar asta nu implica iertarea pacatelor lui in fata lui Dumnezeu. Pentru aceasta e nevoie de dezlegare de pacate.

Aceasta iertare care sa implice dezlegare a pacatelor si neluare a lor in considerare la Judecata, adica reala eliberare a omului, se poate face numai prin preot. Un preot hirotonit si hirotesit. Iar aceasta iertare e conditionata de indeplinirea unui canon, adica de o adevarata indreptare a omului. Sa nu ne amagim crezand ca daca preotul ne citeste dupa spovedanie rugaciunea de dezlegare, pacatele sunt iertate. Spun Sfintii Parinti ca numai indeplinirea canonului si o plangere continua pentru greselile facute, dar si in speranta milostivirii Domnului, ne repun in aceeasi stare de dinainte de cadere. De aceea avem nevoie de preot, nu numai ca e singurul care iarta si dezleaga pentru vesnicie, dar el e singurul care ne poate vindeca cu ajutorul lui Hristos, dandu-ne acest medicament care e canonul.

Elena

[vsovi]

În prealabil postat de Va_iubesc

Cred ca vorbim de doua lucruri diferite: iertarea aproapelui facuta din iubire de aproape si iertarea/dezlegarea pacatelor aproapelui in fata Judecatii. Iertarea fata de aproapele nostru e conditie sine qua non a iubirii, deci nu se pune aceasta problema aici. E absolut normal. Faptul ca noi il iertam pe aproapele nostru care a gresit, asta inseamna ca noi am inteles sa nu judecam, sa-l acceptam pe celalalt asa cum e, si sa-l iubim. Dar asta nu implica iertarea pacatelor lui in fata lui Dumnezeu. Pentru aceasta e nevoie de dezlegare de pacate.

Aceasta iertare care sa implice dezlegare a pacatelor si neluare a lor in considerare la Judecata, adica reala eliberare a omului, se poate face numai prin preot. Un preot hirotonit si hirotesit. Iar aceasta iertare e conditionata de indeplinirea unui canon, adica de o adevarata indreptare a omului. Sa nu ne amagim crezand ca daca preotul ne citeste dupa spovedanie rugaciunea de dezlegare, pacatele sunt iertate. Spun Sfintii Parinti ca numai indeplinirea canonului si o plangere continua pentru greselile facute, dar si in speranta milostivirii Domnului, ne repun in aceeasi stare de dinainte de cadere. De aceea avem nevoie de preot, nu numai ca e singurul care iarta si dezleaga pentru vesnicie, dar el e singurul care ne poate vindeca cu ajutorul lui Hristos, dandu-ne acest medicament care e canonul.

Elena

Elena, imi pare rau ca desi pare ca ai dreptate in totalitate, pe baza cunostintzelor tale, nu pot totusi sa fiu deacord, nu e vorba de nici o judecata si nu e vorba despre diferentze in felul de a ierta.

Aceluia care ne-a greshit ii iertam greselile pe care le-a facut cam ca si preotzii ... inca cernd ca asha sa ni se ierte si noua pacatele aratand prin asta ca ne straduim sa iertam asha cum Domnul Iisus Hristos ne-a invatzat sa facem si noi. Absolvindu-l complet de judecata pentru faptele pe care le-a savarshit impotriva noastra, sau macar in parte daca exista anumite situatzii...

Deci clar: - preotul pe deoparte ne invatza, lucreaza pentru noi si ne povatzuieshte cum sa ne dezlegam de pedeapsa si sa-i dezlegam si pe cei ce ne-au greshit tot cam asha cum o face si el adica preotul sau slujitorul sau trimisul sau ajutorul dat de Dumnezeu.

Nu stiu ce idei ciudate introduci/introduceti (ma refer la Colors) cu judecata si cu preotul si cu ... astea in opinia mea sunt tendintze de falsificare pentru anumite scopuri... sigur ca dorintza de a nu o lua pe aratura poate fi luata in seama, dar nici chiar asha sa rastalmacim lucrurile, si apoi cei care s-au departat, n-au decat sa se preocupe sa-si gaseasca adevarul pe care il cauta, eventual sa mearga la lumina si sa respecte mai mult din ce ii e dat, din ce a cerut sau rugat pe Domnul pentru cam ca cei ce vor sa continue traditzia noastra romaneasca, creshtina si ortodoxa... :)

[iuda]

În prealabil postat de Va_iubesc

Cred ca vorbim de doua lucruri diferite: iertarea aproapelui facuta din iubire de aproape si iertarea/dezlegarea pacatelor aproapelui in fata Judecatii. Iertarea fata de aproapele nostru e conditie sine qua non a iubirii, deci nu se pune aceasta problema aici. E absolut normal. Faptul ca noi il iertam pe aproapele nostru care a gresit, asta inseamna ca noi am inteles sa nu judecam, sa-l acceptam pe celalalt asa cum e, si sa-l iubim. Dar asta nu implica iertarea pacatelor lui in fata lui Dumnezeu. Pentru aceasta e nevoie de dezlegare de pacate.

Aceasta iertare care sa implice dezlegare a pacatelor si neluare a lor in considerare la Judecata, adica reala eliberare a omului, se poate face numai prin preot. Un preot hirotonit si hirotesit. Iar aceasta iertare e conditionata de indeplinirea unui canon, adica de o adevarata indreptare a omului. Sa nu ne amagim crezand ca daca preotul ne citeste dupa spovedanie rugaciunea de dezlegare, pacatele sunt iertate. Spun Sfintii Parinti ca numai indeplinirea canonului si o plangere continua pentru greselile facute, dar si in speranta milostivirii Domnului, ne repun in aceeasi stare de dinainte de cadere. De aceea avem nevoie de preot, nu numai ca e singurul care iarta si dezleaga pentru vesnicie, dar el e singurul care ne poate vindeca cu ajutorul lui Hristos, dandu-ne acest medicament care e canonul.

Elena

ai dreptate elena,le spui ca la carte

[visconti]

o intrebare, daca nu va e cu suparare. o persoana nascuta ortodoxa, care a ratat un examen de admitere la seminarul teologic ortodox, trece apoi la romano-catolicism, din propria vointa, dar mai mult pentru a deveni preot romano-catolic. insa nici asta nu iese, deoarece se casatoreste in cele din urma cu o femeie romano-catolica (nascuta si ea ortodoxa, la randul ei, dar trecuta la romano-catolicism pentru a se face maica). acum, este posibil ca el sa revina la credinta si ritul pe care le-a avut la nastere, respectiv crestin-ortodox, pentru ca apoi sa poata deveni preot? as dori daca se poate un raspuns din partea unei persoane competente, eventual un preot sau cineva care imi poate oferi si o scurta parere despre toata aceasta intamplare. va multumesc anticipat !