Citat:
În prealabil postat de anitag
Buna ziua,
Sunt casatorita de 5 ani si am o fetita de 2 ani si 3 luni. Va scriu pentru ca nu stiu cu cine sa mai vorbesc si nici ce sa fac. Casnicia mea a devenit un adevarat calvar de la nasterea fetei cand dupa cca 2 luni ne-am mutat de la parintii mei (zona Dristor) in casa socrilor (zona podul grand). De fapt au cumparat pe numele lor un apartament langa blocul lor. De atunci sotul meu a tot inceput sa ma acuze .. ca uite ce au facut parintii lui si ai mei nu .. ca trebuie sa-I respect pe ei sip e parintii mei sa-I “pun la punct” .. a inceput sa ma acuze ca nu sunt in stare sa fac nimic in casa .. sa-mi cresc copilul .. ajungand sa ma injure si pe mine si pe ai mei apropape zi de zi. Le-a interzis parintilor mei sa intre in casa, aproape ca nu mai au voie nici sa-si vada nepoata (nici macar in parc daca vin), nu vorbim la telefon din casa …
Anul trecut, pentru ca nu am mai suportat in luna iunie am intentat divort dar dupa 3 luni am renuntat de teama sa nu fac totusi ceva rau, am sperat ca lucrurile se vor schimba in bine, dar nu a fost asa. Am inceput serviciul dupa 1an si 2luni, atunci mi-a explicat ca mama lui trebuie sa stea cu fata ca e aproape si trebuie sa stea la noi in apartament. Am acceptat crezand ca va fi bine. Sambata sau duminica doreau si parintii mei sa vina la noi sau sa merg cu fata la ei dar a inceput sa tipe spunand ca el vrea sa stea cu fata in casa si ca nu il intereseaza de altii. Am tot tacut si i-am acceptat conditiile, dar tot nu a fost bine. La noi nu vin decat parintii lui, nu plecam nicaieri decat cu parintii lui, daca eu il rog sa mergem undeva cu fata imi zice mereu ca e obosit, ca nu are timp .. in schimb daca suna parintii lui imediat se imbaraca si se duce la ei (eventual ia si fata cu el). Nu mai stiu cum sa procedez iar acum mi-a pierit curajul sa plec din casa. Ma ameninta si ma injura mereu, mi-e frica pentru copil desi nu i-ar face rau niciodata intentionat .. asa cred .. De 3 zile mi-a luat cheile de la apartament si ma lasa sa intru doar daca e el acasa, cand pleaca ne inchide in casa, nu stiu ce sa mai cred. I-am zis sa ne vedem fiecare de viata lui ca asa nu se poate dar a inceput sa urle (din nou sa-mi injure parintii sip e mine odata cu ei) si am tacut de frica sa nu dea in mine mai ales ca fata s-a speriat si a sarit la mine in brate.
Sunt disperata, nu mai sunt in stare sa iau nici o decizie (atat de mult timp m-a facut proasta si etc.. ca am inceput sa cred si eu .. ), va rog sa ma ajutati
Multumesc,
Anita
|
poi stimata doamna, cum se poate sa fitzi asha de superficiala in sensul doar al echitabilizarii companiei socrilor asupra fetitzei?
eu observ din ce atzi scris ca sotzul dumitale a rabdat 3 ani sa stea la parintzii dumneavoastra, pe cand dumneata te plangi ca statzi intr-un apartament separat dar ca mai vine shi mama dansului pentru a sta cu fetitza? poi au trecut doar 2 ani fatza de cat a indurat dansul pe socrii sai... shi spunetzi-mi cum v-atzi simtzi daca atzi afla ca socrii tai, stimata doamna, i-ar baga in cap sa divortzeze, asha cum probabil ishi inchipuie dansul ca atzi fost bine sfatuita? Deci nu ma mira ca a reactzionat cu atata durere shi suparare cand a observat ce planuri "frumoase" v-atzi facut... incat va inchide in casa sau nu va lasa sa-i rapitzi fetitza... sau nu shtitzi cat de mult se atasheaza un tata de fetitza lui? ce inima putetzi sa avetzi? poate ca el n-ar intentzia sa va intinda nici o cursa pentru a scapa de dumneavoastra, poate e doar cu nervii la pamant in aceste dispute intre socrii, shi reactzioneaza asha cum considera ca e bine pentru familia lui... cine poate shti, chiar daca injura, inima este mai presus de gura iar daca nu va bate shi nu sparge inca va putetzi simtzi binecuvantata... Deci n-am ce sa va sfatuiesc decat sa incercatzi sa nu mai ducetzi razboiul socrilor, ca discutziile shi nemultzumirile rauvoitoare ale parintzilor in mod fatalmente shi regulat dezbina orice casatorie, cu atat mai mult cu cat dragostea s-a racit sau a aparut o alta ispita in viatza unuia dintre ei... :(