Draga nede_mar, trebuie sa te intaresti mult mai mult in rugaciune. A rosti Tatal Nostru in astfel de situatii si numai in astfel de situatii, sunt o parte mica din practicile "babesti". Trupul , templul sufletului, trebuie in permanenta pregatit, protejat de rugaciunea continua, nu numai in situatii extreme. Trebuie sa-ti creezi deprinderea rugaciunilor de dimineata si de seara, cititul Acatistelor, Paracliselor si al Psaltirei. Credinta nu este facultativa, ea trebuie sa faca parte integranta a vietii noastre, precum si aprinderea candelei, alaturi de Icoanele Sfintite, precum si participarea cu trup si suflet, la Sfantul Maslu si la Sfanta Liturghie. A spune din automatism Tatal Nostru doar la nevoie si doar asa, cand ne aducem aminte este mare inselatorie. Sa nu-ti fie rusine a-ti face Sfanta Cruce, ori de cate ori treci pe langa o Biserica, Troita, sunt elemente intru binele nostru si a apropierii de Hristos . De vrem sa-L urmam trebuie sa ne nevoim in post si rugaciune . Raul nu are spor in nici un fel, acolo unde este credinta si dragoste adevarata. Credinta nu este "de ochii lumii"ci ea, trebuie sa fie in permanenta in mintea si sufletul nostru, chiar si atunci cand gresim, fie cu vorba, gandul sau fapta. Cum nu uitam a manca, cand foamea ne apasa , asa sa avem foame si sete continua, dupa cele cu folos sufletului.
|