Razboiul crestinilor cu diavolii!

[veilur]

Se mai numeste si "Razboiul nevazut",
Este un raboi greu din care putini vor izbandi > "Multi chemati, putini alesi."

[windorin]

În prealabil postat de georgeval

Sfantul Ioan Damaschin spune:"Dumnezeu ofera si diavolului, pururea, cele bune. Caci este izvorul celor bune, din care izvoraste bunatatea. Dar fiecare participa la ce le bune dupa cum s-a facut pe sine capabil de ele". De aceea nu Dumnezeu este cauza chinurilor eterne ale diavolului, ci acesta "de la sine se chinuieste si s-a facut el insusi pricina siesi de pedeapsa, mai bine zis se pedepseste pe sine insusi, dorind cele ce nu sunt"

Frumos cuvant al Sfantului Ioan Damaschin. Cam acelasi lucru se gaseste si la Sfantul Isaac Sirul: "Dumnezeu iubeste la fel de mult pe cei din rai si pe cei din iad, insa iubirea Sa se simte diferit de catre fiecare, de unii ca mangaiere, iar de altii ca suferinta chinuitoare, odata ce au constientizat deplin cat de mult au gresit fata de iubire, in toata viata lor." (parafrazare)

Sa nu ne dorim sa vedem nimic din cele ceresti, din lumea duhurilor. Nici bune si nici rele.
Este o vreme pentru toate.
Pana si cele mai mici apropieri constiente de diavol sunt cutremuratoare. Sa nu le dorim.

Un parinte din Pateric, cand i'a aparut Hristos la rugaciune, si'a inchis ochii si a fugit intr'un colt al chiliei (din smerenie, neconsiderandu'se pe sine vrednic a'L vedea pe Domnul) si a zis: "Doamne, eu nu in aceasta lume vreau sa te vad, ci in cealalta."

[costel]

Numai cel cazut spune ca doreste sa-l intalneasca pe demon fata catre fata, sa lupte cu el. Omul duhovnicesc zilnic inchide usa, nu are niciun motiv sa gazduiasca demoni, fie ei si "osteniti".

[George.m]

În prealabil postat de Florin-Ionut

se pune problema daca nu sunt capabili de smerenie ca sa redevina ce au fost (din mandrie) sau li se refuza posibilitatea asta.

Legat de acest subiect, Parintele Paisie Aghioritul marturisea ca "odata, pe un monah (se crede ca acest monah ar fi insusi Parintele Paisie) l-a durut rau de diavoli si, rugandu-se in genunchi cu capul la pamant, spunea: Tu esti Dumnezeu si daca vrei, poti afla un chip ca sa se mantuiasca si acesti diavoli nefericiti, care, mai intai avand o slava atat de mare, acum au toata rautatea si dracia lumii si daca nu ne-ai pazi, ne-ar fi distrus pe toti oamenii.

Deci in timp ce zicea aceste cuvinte, rugandu-se cu durere, vede un cap de caine alaturi de el ce ii scotea limba si-si batea joc de el.
Se vede ca Dumnezeu a ingaduit asta, ca sa-l instiinteze pe monah ca El este gata sa-i primeasca, numai sa se pocaiasca, dar ei nu vor mantuirea lor".

[MariS_]

Fiindca ne luptam noi, crestinii, intre noi, ei stau la umbra si se distreaza.
Har, smerenie si jertfa de sine.

[adrian010155]

[quote=ortodox4life;96554]De ce majoritatea oamenilor nu văd si nu simt pe diavoli?


Crestinii nu se lupta cu diavolii. Crestinii coexista cu diavolii in aceasta lume. Nu au nimic cu ei. Nici un crestin, cat ar fi el de extraordinar, nu are nici o putere asupra diavolului si nici nu este cazul sa se lupte cu el. Ca sa te lupti cu cineva trebuie sa ai o oarecare putere dar nimeni nu are vreo putere, nici crestinii si nici diavolii. Puterea este numai la Dumnezeu si atat. Crestinii doar se roaga la Dumnezeu sa-i apere de vicleniile diavolului. Nimeni, fratilor, nu are vreo putere, nici sa se lupte si nici sa ajute pe cineva. Toate vin de la Dumnezeu daca ne lasam in voia Lui. Aceasta este esenta crestinismului - sa ne lasam in voia lui Dumnezeu si sa-L marturisim pe Dumnezeu in Sfanta Treime indiferent de situatie si indiferent de risc.

[dobrin7m]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Ma intreb de ce demonilor nu li s-a dat posibilitatea sa redevina ingeri - nu sunt sigur ca-i asa sau nu. In fond, si ei sunt creaturi ale lui Dumnezeu.

Sau, daca au totusi aceasta posibilitate (spre exemplu recunoasterea greselii si smerenia in fata lui Dumnezeu), de ce n-o fac?! Caci ei nu au nevoie de credinta din moment ce cunosc realitatea lucrurilor si mai stiu ca se apropie judecata...

Odata la manastirea a carui staret era Parintele Tadei in Serbia, a fost adus de catre familie un tanar un pic slab de minte, cu rugamintea sa il tina acolo ca ei nu mai fac fata cu el. Pleca de acasa sinu stia sa se mai intoarca si trebuia mereu pazit.

Staretul Tadei l-a dat in grija unui calgar batran. dupa prima noapte calgarul a rugat staretul sa il ia ca nu poate dormi pentru ca tanarul ca vorbeste toata noaptea.
Si atunci Parintele Tadei l-a luat cu el in chilie.

Si cand a venit noaptea tanarul a inceput:
- uite, uite cum tarasc pe un om de par, vai ce negri sunt acestia care tarasc pe om. Vai il bat si ii spun sa nu uite ca s-a sinucis.
- Uite Parinte nu vezi, uite zboara sunt frumosi si albi cu aripi si vin si aici.
- Acuma vad unul negru si urat tinut de doi ingeri uite il duc, il duc de-o parte si de alta si plange si spune ca a vrut sa scape dintre diavoli si a urmarit o ceata de ingeri sa treaca si sa fie singur ca sa poata sa intre printre ingeri si sa scape. Si acum s-a pus in genunchi si a spus: Doamne milueste-ma. Uite ce frumos, o ploaie de lumina cade pe el si il curateste. uite il face alb ca neaua.
Parinte , tu nu vezi astea?

Si atunci Parintele Tadei si-a dat seama ca Dumnezeu i-a dat acest dar tanarului pentru ca era curat ca un prunc, nu avea ganduri rele fata de nimeni. de aceea putea vedea lumea duhovniceasca.

[dobrin7m]

În prealabil postat de silverstar

[COLOR=green]Cum arata diavolul? A facut cumva cineva poze cu el sa ni-l arate si noua? Sau acesta exista doar in imaginatia unor persoane dornice sa-i faca reclama?[/COLOR]

Despre asta nu trebuie vorbit nici in gluma.
Diavolul este duh. Pentru ca este duh are corp imaterial in sensul perceput de noi oamenii. Poate capata forme diferite. Dar in starea lui, forma ce o capata este a unui om, iar consistenta este ca un nor imaterial, negru, spun ca un nor, pentru ca este de necomparat.
Are doi ochi, in sens omenesc, da nu ca ochii ce ii stim noi, si cum ii percepem noi, pentru ca sunt doua focuri rosiatice, dar rece, foc rece la culoare si rau. E greu de explicat in cuvinte omenesti. Are putere asupra simturilor, iti poate viri in minte ganduri care nu sunt ale tale dar par a fi ale tale, asta poti sa deosebesti doar in timp, cat inaintezi in curatirea ta de pacate, la inceput nu iti dai seama.

Cel care nu are ispite de la diavol nu se afla pe drumul cel bun al curatirii.
La inceput diavolul te ispiteste prin ganduri iar daca starui in curatirea ta si in indreptarea ta te ataca de-a dreptul. atunci ti se arata, sau te loveste, si multe altele.
Multi nu il vad si nu l-au vazut niciodata pentru ca stagneaza in starea aceea de inselare, sau doar de ispitire prin ganduri. daca da roade doar ispitirea in ganduri el nu mai are nevoie sa te sperie altfel. E multumit ca asa usor te tine in mana lui.
Gandurile tale , care sunt ale tale el nu le stie, dar daca exprimi cu voce tare, atunci te aude si zadarniceste ceea ce tu vrei sa faci bun.
Nu trebuie sa te temi de el. Trebuie sa stai neclinitit si sa persisti in a te ruga Domnului si a cere sa te intareasca in credinta.

In clipa in care decizi sa te indrepti, sa te eliberezi de pacate, din aceea clipa incepe razboiul cu diavolul.
la inceput este doar cel al gandurilor.
E bine sa nu ne gandim la el, sa nu vorbim despre el, sa nu ii pronuntam numele prea des. Ca acolo unde este spus si amintit des acolo este si el.


``"Inainte ca vrajmasul sa inceapa lupta, incepe bombardarea cu ganduri. Rugaciunea lui Iisus este arma cea mai grea (puternica) impotriva gandurilor vrajmasului."


"Ingerii ne impart gandurile curate, demonii pe cele murdare. Fiecare da celorlalti din ceea ce are."


""Inapoia Mea, satano!" De vreme ce Hristos i-a spus diavolului astfel, noi de ce sa purtam discutii cu el prin gandurile cele de-a stanga?" ``

Din apoftegmele Parintelui Paisie Aghioratul

[dobrin7m]

În prealabil postat de veilur

Se mai numeste si "Razboiul nevazut"
Este un raboi greu din care putini vor izbandi > "Multi chemati, putini alesi."

Este un razboi greu pentru cei putin credinciosi. Daca esti intarit in credinta si te lasi in Voia lui Dumnezeu, lucrand poruncile Domnului nu ai de ce sa te temi.
Nu trebuie sa dai inapoi de la lupta de frica ca te va dobori.
Sfintii Parinti ne invata ca nu trebuie sa ne temem de ei, ca sunt slabi si prosti.
Si ca daca avem pe Dumnezeu in gand mereu si rugaciune neincetata si dorinta de pocainta inzbandim.

[dobrin7m]

În prealabil postat de costel

Numai cel cazut spune ca doreste sa-l intalneasca pe demon fata catre fata, sa lupte cu el. Omul duhovnicesc zilnic inchide usa, nu are niciun motiv sa gazduiasca demoni, fie ei si "osteniti".

Adevarat.
Numai ca de cele mai multe ori vine el nechemat ca sa zadarniceasca dorinta noastra de pocaire.
Ei ispitesc si pe ingeri darmite pe noi pacatosii.
Sfintii Parinti ne invata prin propria lor traire cum sa luptam cu diavolii.