Animalele au suflet?

[zoridezi]

9. "Iată Eu închei legământul Meu cu voi, cu urmaşii voştri.
10. Şi cu tot sufletul viu, care este cu voi: cu păsările, cu animalele şi cu toate fiarele pământului, care sunt cu voi, cu toate vietăţile pământului câte au ieşit din corabie; (Geneza 9)

Eu de aici inteleg ca animalele au suflet... intelege altcineva altceva?

[MarinaAlca]

În prealabil postat de pisi

Am un caine , are 14 ani si este foarte bolnav, medicul a spus ca are cancer la plamani. Imi este tare mila de el cand il vad asa suferind avand in vedere ca a trait alaturi de mine 14 ani,este prietenul meu cel mai bun. As vrea sa-l ajut dar nu pot sa fac nimic.

Oare animalel au suflet? Sa mai am speranta ca o sa-l mai revad vreodata?Este bine sa ne rugam pt animale?

Eu iubesc la nebunie animalele.....
Sincera sa fiu eu am ramas cam dezamagita cand la mai multe predici din cadrul Sfintelor Liturghii, diferiti parinti sustineau aceiasi idee, cum ca animalele nu au suflet ci doar un duh al lor
Apoi iata ce am gasit scris in pravila bisericeasca:

[SIZE=2]"Plantele si animalele au un duh de viata biologica necesar vietii lor firesti, care nu depasesc trebuintele corpului lor fiind una cu el, caci la creatiune, Domnul numai a zis si s-au facut asa cum sunt ele si azi.

Omul a fost creat trupeste cu o pregatire speciala (Fac. 1, 26-30) si i s-a creat, un suflet special "un suflet viu" (Fac. 2, 7) adica nemuritor, avand insusirile speciale "dupa chipul" lui Dumnezeu nu dupa infatisare ci dupa nemurire, ca cel ce va avea sa se perfectioneze prin exercitiul vietii morale libere, conlucrand intru "asemanarea" cu Dumnezeu prin respectarea legilor Domnului, intru stapanirea de sine si conducerea fapturii supuse lui ca un reprezentant al lui Dumnezeu fata de cele pamantesti prin insusirile lui sufletesti si ca un delegat al lumii materiale fata de Facatorul, prin viata sa pamanteasca si trupeasca in care se sintetizeaza cele materiale ale pamantului: Deci el era si este un microcosmos, adica o lume mica a universului (Sf. Ioan Damaschin, Dog. II, 12).[/SIZE]

[Daniel777]

În prealabil postat de pisi

Am un caine , are 14 ani si este foarte bolnav, medicul a spus ca are cancer la plamani. Imi este tare mila de el cand il vad asa suferind avand in vedere ca a trait alaturi de mine 14 ani,este prietenul meu cel mai bun. As vrea sa-l ajut dar nu pot sa fac nimic.

Oare animalel au suflet? Sa mai am speranta ca o sa-l mai revad vreodata?Este bine sa ne rugam pt animale?

Conform parinetelui Cleopa,animalele au suflet dar nu au duh.
Noi suntem fii lui Dumnezeu,iar animalele ne-au fost date noua acum pentru mangaiere si ajutor.Insa nu trebuie sa facem o pasiune pentru ele,sa le iubim in anumite limite.
Ceea ce trebuie sa iubim,asa cum scrie in Evanghelie,asa cum este porunca,pe Dumnezeu-din toata inima si tot sufletul, si pe aproapele nostru ca pe noi insine.In aceasta directie trebuie sa ne orientam iubirea.
Sunt cazuri ,din pacate,de cupluri care nu au copii dar ingrijesc animalele ca pe niste copii.
Apoi sunt multe divorturi,insa cand se despart(o unire fagaduita in fata lui Dumnezeu) au grija sa nu se desparta de animalele lor.
Sfintii iubeau animalele si natura si se straduiau sa nu le faca nici un rau,insa jertfa lor era pentru Dumnezeu si semenul sau.
Daca mai vedem ca Dumnezeu ne-a ingaduit sa avem spre hrana si unele dintre animale,vedem clar diferenta intre noi si ele.
Deci:
-plantele au viata
-animalele au viata si suflet
-oamenii au viata ,suflet si duh

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Daniel777

Conform parinetelui Cleopa,animalele au suflet dar nu au duh.

Corect. Noi folosim cumva la întâmplare termenii de "suflet", "duh" (sau "spirit"). Îl spunem pe primul care ne vine în minte.

Din câte am înţeles (la greacă nu mă pricep), "psihe" şi "pneuma" au sensuri diferite.

În latină, avem aşa:
-animus este "suflul vital", este ceea ce ne ţine în viaţă. Animalele au animus în mod evident.
-anima este sufletul (sau inima în limbaj poetic, în timp ce limbajul comun numeşte inima "cor")
-spiritus este acel pol al sufletului orientat spre Dumnezeu.

[AlinB]

În prealabil postat de pisi

Am un caine , are 14 ani si este foarte bolnav, medicul a spus ca are cancer la plamani. Imi este tare mila de el cand il vad asa suferind avand in vedere ca a trait alaturi de mine 14 ani,este prietenul meu cel mai bun. As vrea sa-l ajut dar nu pot sa fac nimic.

Oare animalel au suflet? Sa mai am speranta ca o sa-l mai revad vreodata?Este bine sa ne rugam pt animale?

dpdv ortodox au un suflet (poate nu e termenul cel mai bun) dar nu e nemuritor.

Inteleg oarecum ce simti chiar daca nu am avut timp de 14 ani un animal si am avut ocazia sa vad persoane apropiate intr-o situatie asemantoare cu a ta si despre traumatizate dar trebuie avut grija ca atasamentul pentru animale sa nu devina un fel de surogat afectiv cum nu de putine ori se intampla in ziua de azi.

[Shyman]

deci, oameni buni intelegeti un lucru. Omul este inzestrat cu suflet, el se poate mantui, cu el lucreaza Dumnezeu, el se roaga lui Dumnezeu, sufletul lui se roaga practic. Animalul, dobitocul altfel numit, nu are suflet!!!!! nu este om, Doamne-fereste, ca doar de aceea el este incadrat in alt regn biologic. Animalul are acel instinct, are viata, normal ca are. are duhul de viata suflarea care ii porneste aceste asa zise sentimente : ca animalul se bucura, e trist, il doare.. normal, doar e fiinta vie, dar sufletul e cel mai bogat dar cu care poate fi inzestrat o fiinta si aceea este numai OMUL.

Diferenta de importanta dintre om si animale a fost evidentiata chiar de Mantuitorul nostru prin cuvintele din Predica de pe Munte: "Priviti la pasarile cerului. Oare nu sunteti voi cu mult mai presus decat ele?" (Matei 6, 26) sau "Cu cat se deosebeste omul de oaie!" (Matei 12, 12).
Sufletul animal detine numai ceea ce Sfintii Parinti au numit putere pasiva in care, pe langa puterea vitala (in baza careia sufletul isi zamisleste trupul si il intretine viu) intra doar dorinta si pofta.
Dintr-un astfel de suflet lipsesc puterile care il fac pe om ipostas al unei constiinte de sine statatoare, o persoana: puterea duhovniceasca, puterea contemplativa, puterea rationala.
Orientand dragostea noastra spre oameni, o orientam spre Dumnezeu in mod direct,caci numai in fiintele umane Il putem gasi salasluit pe Hristos.
Sfantul Siluan Athonitul (despre care nu se poate spune ca nu iubea creatia lui Dumnezeu, din moment ce se intrista pentru ruperea fara motiv a florilor) ne-a invatat ca nu trebuie nici sa vorbim cu animalele, caci ne coboram astfel la treapta lor de necuvantatoare. In lipsa comuniunii ramane ca dragostea sa imbrace haina milei.

[heaven]

În prealabil postat de Ana.Maria.

Sfantul Siluan Athonitul (despre care nu se poate spune ca nu iubea creatia lui Dumnezeu, din moment ce se intrista pentru ruperea fara motiv a florilor) ne-a invatat ca nu trebuie nici sa vorbim cu animalele, caci ne coboram astfel la treapta lor de necuvantatoare. In lipsa comuniunii ramane ca dragostea sa imbrace haina milei.

Cu tot respectul pe care il am pentru oamenii sfinti care au trait pe acest pamant,sunt sigura ca si ei au avut micile lor erori,puncte de vedere diferite chiar ei intre ei.
Oricine are o legatura mai aparte cu natura,florile,animalele,stie ca ele raspund si vibreaza cu iubire la cuvant,sentimentele frumoase pe care le transmitem catre ele,care in primul rand e necesar sa imbrace forma iubirii si a respectului si abia apoi cea a compasiunii.
Nu exista superior si inferior in Creatia Tatalui,ci si cea mai aparent neinsemnata gaza are rostul sau bine stabilit.Dumnezeu se afla in fiecare fir de iarba,iar lipsa de iubire si respect fata de Lucrarea Tatalui,inseamna lipsa de iubire si respect chiar fata de El...

[Yasmina]

În prealabil postat de Ana.Maria.

Diferenta de importanta dintre om si animale a fost evidentiata chiar de Mantuitorul nostru prin cuvintele din Predica de pe Munte: "Priviti la pasarile cerului. Oare nu sunteti voi cu mult mai presus decat ele?" (Matei 6, 26) sau "Cu cat se deosebeste omul de oaie!" (Matei 12, 12).
Sufletul animal detine numai ceea ce Sfintii Parinti au numit putere pasiva in care, pe langa puterea vitala (in baza careia sufletul isi zamisleste trupul si il intretine viu) intra doar dorinta si pofta.
Dintr-un astfel de suflet lipsesc puterile care il fac pe om ipostas al unei constiinte de sine statatoare, o persoana: puterea duhovniceasca, puterea contemplativa, puterea rationala.
Orientand dragostea noastra spre oameni, o orientam spre Dumnezeu in mod direct,caci numai in fiintele umane Il putem gasi salasluit pe Hristos.
Sfantul Siluan Athonitul (despre care nu se poate spune ca nu iubea creatia lui Dumnezeu, din moment ce se intrista pentru ruperea fara motiv a florilor) ne-a invatat ca nu trebuie nici sa vorbim cu animalele, caci ne coboram astfel la treapta lor de necuvantatoare. In lipsa comuniunii ramane ca dragostea sa imbrace haina milei.

Pe mine una,din contra,m-au impresionat intotdeauna dragostea si infratirea dintre sfiintii din pustie si animalele;asta din cate am citit,desigur.
Iata un mic fragment din viata Sfantului Fanurie:

"Si atata milostenie avea, incat si pe fiarele care se atacau intre ele, le impaca, ingrijindu-le, daca erau ranite si aranjandu-le culcusuri bune, ca nu de putine ori, l-a gasit parintele lui (pustnicul), culcat alaturi de vreun sarpe mare, care in timpul somnului lui Fanurie il pazea in gura vizuinei ca sa nu-l atace vreo alta fiara.
De asemenea, el avea darul, ca cei ce sunt atacati de multe fiare de prin pustietati, sa le certe pe ele si sa le porunceasca lor a se salaslui mai departe intr-o prapastie si sa nu mai supere pe vreun om, incat si fiarele cele mai de temut, cand erau atacate de om sau de alta fiara mai puternica, desi nu aveau grai, intorceau ochii spre coliba lui Fanurie si indata erau scapate. Deci s-a facut iubit de toate pustiile, din imprejurimi si mai departe, iara toti locuitorii pustiului multumeau lui Dumnezeu ca le-a trimis lor pe acel tanar prea imbunatatit, care si fiarele le imblanzeste si pe oameni ii tamaduieste. "

Este exact tabloul mental pe care-l am cand ma gandesc la un sfant, si mai nou,tare l-am indragit pe acest Sf.Fanurie pentru inima lui frumoasa si buna!

[Templier Knight]

În prealabil postat de pisi

Am un caine , are 14 ani si este foarte bolnav, medicul a spus ca are cancer la plamani. Imi este tare mila de el cand il vad asa suferind avand in vedere ca a trait alaturi de mine 14 ani,este prietenul meu cel mai bun. As vrea sa-l ajut dar nu pot sa fac nimic.

Oare animalel au suflet? Sa mai am speranta ca o sa-l mai revad vreodata?Este bine sa ne rugam pt animale?

Buna , si eu iubesc animalele si am si eu 2 caini si un motan,dupa parerea mea ar fi nedrept ca noi oamenii sa fim singurele fiinte care au suflet, animalele sunt conduse doar de instinct si cateodata de compasiune pentru stapani deci nu au vointa proprie de a face rau sa bine, cred ca tot la Creator se vor intoarce , asa ar fi drept .Am avut candva o discutie pe tema asta cu un penticostal , spunea ca animalele au fost create doar pt a ne servi si ca nu au suflet, nedrept zic ,apropo si eu am deschis un topic asemanator. Imi pare rau pentru catel.