Urmarea lui Hristos

[Florin-Ionut]

Uite ce frumos ne raspunde autorul in aceste doua capitole, parca ar fi asistat la discutia noastra de mai sus:

Capitolul IV
BUNA CHIBZUINTA A FAPTELOR NOASTRE

1. Nu te pripi sa dai crezare oricarei vorbe si porniri, ci mai înainte de orice, cumpaneste si chibzuieste temeinic orice fapta în fata lui Dumnezeu. Caci iata, vai, de cele mai multe ori, atunci cînd vine vorba de altii, dam crezare mai curînd lucrurilor rele decît celor bune, atîta sîntem de subrezi. Dar cel desavîrsit nu ia drept buna orice vorba, caci îsi da seama care sînt metehnele firii, tragînd omul la rau, mai ales pe alunecusurile limbutiei.
2. Mare întelepciune e sa nu te pripesti niciodata si sa nu tii cu încapatînare la parerile tale. Aceeasi trasatura te fereste de a te încrede în cuvîntul orisicui; si, de asemenea, de a purta vorba de colo-colo, de îndata ce vreun zvon ti-a ajuns la urechi. De aceea, sfatuieste-te, pe cît se poate, cu un om întelept si constiincios, cautînd mai curînd sa dobîndesti învatatura de minte, decît sa urmezi orbeste nazaririle tale. Viata chibzuita, potrivita vointei lui Dumnezeu, face omul întelept si încercat în multe. Cu cît va fi mai smerit în fata constiintei sale si mai supus înaintea lui Dumnezeu, cu atît, în toate privintele, el va fi mai întelept si se va bucura de mai multa pace.

Capitolul V
DESPRE CITIREA SFINTEI SCRIPTURI

1. Nu rostirea frumoasa, ci Adevarul e ceea ce trebuie cautat în Sfintele Scripturi. Întreaga Scriptura se cere astfel citita, în duhul în care a fost scrisa. Nu iscusinta cuvîntarii, ci folosul învataturii e de cautat cu precadere. Tocmai de aceea, cu aceeasi placere se cade sa citim cartile evlavioase si simple, precum cele înalte si adînci. Nu te poticni de numele si faima scriitorului, nu te gîndi la cît de mare sau de mic a fost socotit; la citire sa te traga un singur lucru - dragostea de adevar. N-are rost sa te întrebi cine a zis cutare lucru, ci urmareste cu sîrguinta ce s-a spus.
2. Oamenii sînt trecatori, dar adevarul Domnului ramîne neclintit în vesnicie. Dumnezeu vorbeste în noi în cele mai felurite chipuri fara a tine seama de crainic. Ne stînjeneste adesea, în citirea Sfintelor Scripturi, dorinta de iscodire nemasurata, atunci, de pilda, cînd am vrea sa cernem prin ciur si sa deslusim lucruri asupra carora, de fapt, trebuie trecut mai departe. Daca tii sa-ti priasca citirea, citeste cu duhul drept si cinstit al smereniei si nu urmari sa capeti faima de învatat. Nu te sfii sa pui întrebari si asculta în tacere raspunsurile sfintilor: nu dispretui pildele batrînilor; nu fara rost au fost si-ti sînt împartasite.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de PLMA

D-le FLORIN-IONUT, VA DORESC IN CONTINUARE...DRUM DREPT, LUMINA, IUBIRE, INTELEPCIUNE, VOINTA, FORTA, DIVINA! AMIN! Sincere...Felicitari!

La fel si dumneavoastra.

[vsovi]

În prealabil postat de Florin-Ionut

M-am gandit ca ar fi de folos sa citim impreuna o carte controversata, care se gaseste de vanzare si in Biserica Ortodoxa. As vrea sa incep astazi sa o postez capitol cu capitol, iar daca cineva va vrea sa o comenteze, este binevenit.

Cartea I: Îndrumari de folos pentru viata sufletului

Capitolul I
URMÎND PAS CU PAS PE HRISTOS, SA TRECEM CU DISPRET PESTE DESERTACIUNILE LUMII

1. Cel ce ma urmeaza nu umbla în întuneric (In 8, 12), zice Domnul. Sînt chiar cuvintele lui Hristos, îndemnîndu-ne sa traim întru totul dupa pildele vietii lui, daca dorim cu adevarat sa propasim întru lumina, dezrobiti de orice orbire a inimii. Iata de ce prima noastra straduinta se cuvine sa fie aceea de a chibzui si cugeta adînc la viata lui Isus Hristos.
2. [COLOR=red]Învatatura primita de la Hristos depaseste cu mult toate învataturile sfintilor[/COLOR], iar cel ce are în inima darul duhului sau nu va întîrzia sa descopere în ea miezul unei mane ceresti (Ap 2, 17). Se întîmpla ades ca multi dintre cei care asculta în chip obisnuit cuvîntul Evangheliei nu îi simt decît prea putin chemarea, caci le lipseste duhul lui Hristos. Cel ce vrea cu adevarat sa înteleaga si sa guste cuvintele lui Hristos, va trebui, tocmai de aceea, sa-si rînduiasca cu sîrguinta întreaga viata dupa pildele vietii Domnului.
3. La ce ti-ar folosi sa dezbati de-a fir-a-par nepatrunsele taine ale Sfintei Treimi, daca, lipsit în sufletul tau de virtutea smereniei, ai displace Sfintei Treimi? Într-adevar, nu vorbele dibace si iscusite sînt cele ce fac omul sfînt si drept în ochii lui Dumnezeu, ci viata cea de toate zilele traita în virtute. Mai bine ar fi sa simt în inima mea ce este adevarata cainta, decît, pe din afara, sa-i cunosc definitia. Daca ai sti pe de rost toata Scriptura si toata învatatura filosofilor, la ce ti-ar folosi atare stiinta, fara dragostea si harul lui Dumnezeu? Desertaciunea desertaciunilor si toate sînt desertaciune (Eccl 1, 2), în afara de iubirea si slujirea lui Dumnezeu. Cu adevarat, [COLOR=red]aceasta-i întelepciunea cea mai mare:[/COLOR] trecînd cu dispret peste aratarile lumii de fata, sa poti cu barbatie pasi spre împaratia cerurilor.
4. Desertaciune, prin urmare, e sa cauti avutiile trecatoare, dupa cum zadarnic este sa-ti pui în ele nadejdea. Desertaciune, de asemeni, sa jinduiesti dupa onoruri sau sa rîvnesti sa fii ridicat la scaunele înalte. Desertaciune, sa te lasi tîrît de dorintele trupului, poftind acele lucruri de pe urma carora, la sfîrsit, omul nu culege decît osînda. Desertaciune e sa tînjesti sa ai parte de o viata cît mai lunga, în loc sa te îngrijesti ca viata data tie sa fie cît mai buna. Desertaciune, sa fii cu ochii numai la viata de fata si de cea viitoare, cu nesabuinta, sa nu-ti pese. Desertaciune, sa-ti lipesti inima de ceea ce trece cu repeziciune, în loc de a grabi pasul spre acel loc unde desfatarile nu au sfîrsit, ci ramîn ca o bucurie vesnica.
5. Tocmai de aceea, adu-ti adeseori aminte de spusa Sfintei Carti: ochiul nu se satura de a vedea si nici urechea a auzi (Eccl 1, 8). Sileste-te, prin urmare, sa-ti dezlipesti inima de cele vazute si învata sa te apropii cu drag de cele nevazute. Caci lasîndu-se tîrîti de imboldul simturilor lor, multi au ajuns sa-si pîngareasca constiinta, pierzînd astfel harul lui Dumnezeu.

acuma vezi? , cu roshu e foarte rau, iar cu negru rau... adica un carturar ce urmeaza propria pricepere a pildelor viaetzii Domnului fara a participa cu viatza sa la taina Duhului Sfant... la Biserica... ci o urmare fariseica... a shtiintzei ce vine din parerea de sine... "au doara" s-or fi inshelat sfintzii cei mari ?...

[Florin-Ionut]

Rosu, negru... eu tot nu vad greselile in textul de mai sus. :) Explica-mi atunci de ce au fost scrise atatea carti ortodoxe, caci atunci si Sfintii Parinti ar putea fi acuzati de ceea ce spui tu si Traditie, nu?

Si apoi, invatatura lui Dumnezeu venita direct de la El Insusi este desavarsita, evident. Invatatura Sfintilor poate fi contaminata de mici greseli, dovada ca sunt greseli in Traditie, nu? Exemple sunt, nu are sens sa le amintim.

Deci este clar ca si in aceasta carte, fiind scrisa de un om, poate contine greseli. Arata-mi o carte din Traditia noastra care este perfecta! Arata-mi un om perfect, afara de Dumnezeu intrupat! Cate carti se vand la taraba din fata bisericii care nu merita sa fie citite, maculatura si copaci taiati degeaba...

Respect.