Doliul , ce inseamna el?

[costel]

"Desi fiecare persoana reactioneaza si se manifesta diferit fata de durere si suferinta, totusi psihologii au evidentiat un pattern comun al trairilor doliului. Acest proces a fost impartit de cei mai multi psihologi in patru faze, incepand cu cea de soc, o stare initiala ce dureaza 10-14 zile (aparuta, de regula, pe fondul unei morti neasteptate). Uneori, are loc o lipsa a reactiei emotionale si un sentiment de irealitate de la cateva ore la cateva zile. In acest stadiu, persoana indoliata nu accepta in intregime ideea ca a avut loc moartea celui drag.

Dupa acest soc urmeaza o perioada de profunda tristete, iar persoana indoliata are tendinta de a reduce contactele sociale. Aceasta se simte trista, abatuta, plange, doarme prost si-si pierde apetitul, intampina o neliniste motorie si dificultate in concentrare si evocare.

Urmeaza apoi stadiul maniei si al invinuirii, cand persoana pare sa protesteze fata de moartea neasteptata. Mania, furia poate fi directionata catre doctori sau asistente, catre Dumnezeu, catre ceilalti dragi, catre sine sau chiar catre persoana decedata. Ganduri precum "Ar fi trebuit sa...", "As fi putut sa..." sau "Imi doresc sa fi..." sunt adesea obisnuite. Fiecare tip de pierdere semnifica faptul ca am avut ceva ce ni s-a luat. Durerea poate fi traita ca o reactie mentala (manie, vina, anxietate, tristete, disperare), fizica (tulburari de somn, schimbari ale apetitului, probleme fizice, imbolnaviri), sociala sau emotionala.

In cursul perioadei de un an, durerea scade in intensitate si persoana revine la normal, atinge stadiul de adaptare sau resemnare. Persoanele cu puternice convingeri religioase recurg, de regula, la credinta lor, nu doar pentru consolare emotionala, dar si pentru o explicatie rapida si utila pentru motivul mortii sau al pierderii.

Un studiu din luna iunie 2008 sugereaza ca, in mod paradoxal, mahnirea cronicizata activeaza anumite zone ale placerii din creier, ajutand la tratarea sentimentului de doliu. Cand cei dragi sunt in viata, primim o satisfactie recompensatoare la vederea acestora sau a lucrurilor ce ne amintesc de ei. Dupa ce aceste persoane mor, cei care se adapteaza pierderii se opresc din a mai primi aceasta recompensa neuronala. Pastrarea amintirilor, transformarea lor in ceva intim, sufletesc, pe termen lung, contribuie la scaderea durerii sufletesti resimtite de persoana indoliata." (Andreea-Raluca Neagu)

Eu nu am avut parte de astfel de stari. Multumesc lui Dumnezeu, ca pe cei trecuti la cele vesnice, nu i-am dat uitarii.

[windorin]

Nu de putine ori am observat o incercare de interiorizare a doliului.

Oricat de reala ar fi starea de doliu a inimii, nu as putea accepta o relativizare totala a manifestarii lui exterioare. Pe acelasi principiu - "simt in inima mea, de ce sa mai arat si in afara" - am putea anula si alte manifestari crestine. Aspectul exterior sustine zidirea interioara.

O persoana care poarta doliu aduce cu sine un gand roditor: gandul la moarte. Intr-o lume care ascunde moartea intr-o cripta a ratiunii, care o considera ceva macabru si nepotrivit vietii de zi cu zi, este fireasca respingerea acestui gand. Insa intr-o minte crestina, care vede moartea ca pe un indemn la a iubi si a ierta pe cei de langa noi, gandul la inevitabilitatea si rodnicia mortii este ceva bun si de dorit.

Moartea sotiei poate face sotul sa se imbrace in negru toata viata, ca un calugar. Am putea spune ca doliul si purtarea acestuia - interioara si exterioara - este direct proportionala cu iubirea purtata acelei persoane. Cu toate acestea, dragostea nu se poate masura prin numararea zilelor de doliu exterior. Cine simte doliul in inima lui, il va purta si in trupul sau.

Gandesc la faptul ca aspectul exterior sustine zidirea interioara si interiorul se reflecta in exterior.

[costel]

În prealabil postat de windorin

Moartea sotiei poate face sotul sa se imbrace in negru toata viata, ca un calugar.

Exista si aici riscul, ca dupa o vreme, sa nu mai simta nimic atunci cand imbraca culoarea negru. Cred ca si un monah, daca nu ar participa neincetat la slujbe, vesmintele sale nu ar mai avea nici o relevanta pentru mine. Asa si aici, atat timp cat exteriorul nu mai are legatura cu ce se petrece in interior, a imbraca ceva negru va fi lipsit de importanta, caci e ceva sec, fara miez.

[lumivali]

Buna ziua, am o problema si as vrea sa ma ajutati cu niste sfaturi, bunica mea a murit in data de 20.12.2010, si anul acesta in luna octombrie am stabilit data nuntii.Mama mea nu este acord, a fost mama dansei, deoarece doreste sa tina un an de zile, din cate am citit asa ceva nu exista.
Va rog sa-mi spuneti gresesc, cum sa fac?

Va multumesc din suflet si va multumesc pentru timpul acordat.

[calator prin ploaie]

Si ce se intampla daca cel care moare , inainte de asta , lasa cu limba de moarte sa nu porti doliu dupa el? de fapt iti ramane sufletul indoliat, oricum....

[costel]

Insemna ca trebuie sa mergi cat mai des la mormantul lui, sa-l pomenesti cat mai des in rugaciunile tale, la Liturghie, sa-i arati ca esti tainic cu el, ca nu-i plecat din tine.

[glykys]

Nici bunicii mele nu ii placea deloc doliul, culoarea negru... Eu am tinut doar foarte putine zile doliu, pentru ca nu am nici haine negre si pentru ca stiu ca ei nu ii placea deloc culoarea asta. Pana la urma, Sfintele Liturghii, pomenirile, rugaciunile si milosteniile ajuta sufletul mortului, nu hainele negre ale rudelor, panglica din piept sau de la palarie. Nici mie nu imi place sa vad oameni in negru - mi se pare deprimant. Cred ca obiceiul este sa se tina 40 de zile.
Stiu insa ca oamenii din jur sunt cam barfitori cand vad ca rudele nu tin doliu - bunica s-a imbracat in ngeru dupa mama ei 2 sau 3 zile si cand si-a schimbat culoarea cernita, imediat a sarit o baba cu gura, de ce nu mai poarta doliu. Bunica i-a spus ca doliul se tine in suflet si nu in afara.

[Geony]

În prealabil postat de lumivali

Buna ziua, am o problema si as vrea sa ma ajutati cu niste sfaturi, bunica mea a murit in data de 20.12.2010, si anul acesta in luna octombrie am stabilit data nuntii.Mama mea nu este acord, a fost mama dansei, deoarece doreste sa tina un an de zile, din cate am citit asa ceva nu exista.

Intreab-o pe mama ta ca dupa un an de zile ce va face, va purta carpa rosie si va asculta manele?
Hai sa fim seriosi! e nunta ta nu a mamei tale; daca erai in situatia mamei tale (sa-ti pierzi mama) mai ziceam sa nu faci nunta pana dupa 1 an.
Acum. mai nou, se stabileste nunta dupa cum gasesc viitorii miri local...sunt altii care au local liber peste un an, da avans si poate le moare cineva apropiat ...ce face? nu face nunta? ...pierde avansul sau, in cel mai fericit caz , mai sta un an de zile pana ii reprogrameaza...

Acum tu faci cum vrei, eu ti-am dat idei pe care sa le dezvolti in dialog cu mama ta.

[costel]

În prealabil postat de lumivali

Buna ziua, am o problema si as vrea sa ma ajutati cu niste sfaturi, bunica mea a murit in data de 20.12.2010, si anul acesta in luna octombrie am stabilit data nuntii.Mama mea nu este acord, a fost mama dansei, deoarece doreste sa tina un an de zile, din cate am citit asa ceva nu exista.
Va rog sa-mi spuneti gresesc, cum sa fac?

Mama ta sa tina nu un an doliu, ci toata viata. Iar cand spun doliu nu ma refer la culoare neagra.

Dumnezeu sa o ierte pe bunica ta.

Biserica nu ne spune ca nu trebuie sa facem nunta dupa decesul cuiva, ci ne spune ca nu trebuie sa facem nunta in post. Asa ca daca data pe care ati ales-o nu este in post, sfatul meu este sa va casatoriti si sa va bucurati unul de celalalt vesnic.

[Doina97]

În prealabil postat de lumivali

Buna ziua, am o problema si as vrea sa ma ajutati cu niste sfaturi, bunica mea a murit in data de 20.12.2010, si anul acesta in luna octombrie am stabilit data nuntii.Mama mea nu este acord, a fost mama dansei, deoarece doreste sa tina un an de zile, din cate am citit asa ceva nu exista.
Va rog sa-mi spuneti gresesc, cum sa fac?

Va multumesc din suflet si va multumesc pentru timpul acordat.

Poate ca mama ta este inca indurerata de pierderea mamei. Probabil ca a asteptat si nunta dvs. si vrea sa aprecieze momentul la adevarata lui valoare si nu sa se gandeasca ca si-a pierdut mama.
Si la mine in zona,doliul se tine un an. Am vazut insa, cazuri cand rudele decedatului purtau negru si tineau petreceri....doliul este in suflet,nu pe haine.