Am obosit iubind...

[heaven]

În prealabil postat de simona76

In primavara lui 2004 (aveam 28 de ani), am gasit intr-o biserica din Constanta - catolica Sf Anton( eu sunt crestin ortodoxa dar cred ca un Dumnezeu e pentru toti si rarut intru si acolo)- ...am gasit o rugaciune...,trebuia spusa intr-un anumit fel si iti puneai apoi o dorinta.
In aceea vreme, imi doream tare mult macar sa-mi intalnesc sortitul(viitorul sot)...si pentru asta m-am rugat intens. Am finalizat rugaciunea iar dupa o vreme , la serviciul meu a aparut un barbat(cu treaba acolo) pe care l-am privit din prima secunda ca pe un dar ceresc si IL tot intrebam pe Dumnezeu in gand: <<Doamne, el este cel pentru care m-am rugat??).
Ne-am imprietenit, parea interesat sa lege o prietenie cu mine..Timpul a trecut...am gresit si eu, si el. Isi doreste sa traiasca clipa...si daca stau bine sa ma gandesc nici n-am ajuns vreodata sa-l cunosc f bine. Viata ne-a despartit.... Singura sursa de a-l mai vedea sunt niste poze pe un site de prietenii...acolo am si vb ultima data prin noiembrie.
Au trecut 5 ani...si nu il pot uita..

De unde reiese atat de clar ca acest om afisa o indiferenta superioara?
In caz ca nu ai inteles,viata i-a facut sa urmeze doua cai diferite si de asta au pierdut legatura.Deci,logic privind,daca au pierdut legatura,cum mai putea sa o curteze?
Indiferent poate fi un om care iti este in preajma,dar nu se manifesta nicicum,nu unul care este absent.
Ceva,ceva ti-a ajuns tie la urechi,domnul psiholog,dar vezi ca lipesti piesele unui puzzle in altul si nu prea se potrivesc...

[zaharia_2009]

În prealabil postat de simona76

Nici nu stiu cum sa incep, imi face rau sa si povestesc...dar simt ca am obosit, ma simt epuizata psihic...si ma rog la bunul Dumnezeu sa se faca la un fel odata pentru totdeauna.
In primavara lui 2004 (aveam 28 de ani), am gasit intr-o biserica din Constanta - catolica Sf Anton( eu sunt crestin ortodoxa dar cred ca un Dumnezeu e pentru toti si rarut intru si acolo)- ...am gasit o rugaciune...,trebuia spusa intr-un anumit fel si iti puneai apoi o dorinta.
In aceea vreme, imi doream tare mult macar sa-mi intalnesc sortitul(viitorul sot)...si pentru asta m-am rugat intens. Am finalizat rugaciunea iar dupa o vreme , la serviciul meu a aparut un barbat(cu treaba acolo) pe care l-am privit din prima secunda ca pe un dar ceresc si IL tot intrebam pe Dumnezeu in gand: <<Doamne, el este cel pentru care m-am rugat??).
Ne-am imprietenit, parea interesat sa lege o prietenie cu mine..Timpul a trecut...am gresit si eu, si el. Isi doreste sa traiasca clipa...si daca stau bine sa ma gandesc nici n-am ajuns vreodata sa-l cunosc f bine. Viata ne-a despartit.... Singura sursa de a-l mai vedea sunt niste poze pe un site de prietenii...acolo am si vb ultima data prin noiembrie.
Au trecut 5 ani...si nu il pot uita..Am avut si alti pretendenti dar el este atat de special pt mine incat nu il pot uita cu niciun chip. Mi-e teama ca a devenit deja obsesie.

Daca la inceput m-am rugat sa-mi apara sortitul, acum ma rog sa-l uit. Am obosit...realizez ca nu am sorti de izbanda, realizez ca este cel mai deosebit dintre toti cei pe care mi i-a scos Dumnezeu in cale dar vreau sa-l uit si nu pot.
Ce sa fac? Un sfat, o vorba buna!

Multumesc!
Simona (32 ani) -din Constanta

Exemplul tau ,sora draga,este unul f. bun, potrivit pt. atmosfera sa-i zicem duhovniceasca de aici de pe forum si pt. felul nostru de a privi ortodoxia . Sfaturi multe ca intotdeauna,multumiri in consecinta si...atit !
Eu vad lucrurile astfel : noi nici o data nu stim ce voieste D.zeu cu noi la un moment dat sau pe termen mai lung. Deasemenea nici nu stim ce ni se va intimpla in viitorul apropiat sau mai indepartat decit daca am merge pe la oculta satanica sa ne spuna viitorul. Cu alte cuvinte nu stim nimic, stim doar prezentul si trecutul si atit !. Pai starea aceasta ar putea fi simtita ,la un moment dat, ca o desorientare. Deasemenea ,indiferent de cit de credinciosi am fi sau nu noi avem dorinta, uneori si pretentia, de a trece prin toate evenimentele vietii pe care noi le consideram standard si mai ales la timpul lor . Nu gindim ca s-ar putea ca noi sa nu fim binecuvintati de D.zeu cu firescul lucrurilor si sa le sarim pe anumite ...asta bine inteles cu stiinta si cu incuvintarea tot a lui D.zeu. Nu gindim ,nu voim sa gindim , nu voim sa actionam in acest sens si mai mult decit atit nici nu acceptam o asemenea situatie . Noi stim una si buna ca si cu noi trebuie sa se intimple tot ceea ce se intimpla cu mai toata lumea. Si atunci ,dupa un timp de lincezeala duhovniceasca (in care puteam sa practicam bine viata ortodoxa)incepem sa intram in ,,furia" crestina . Adica incepem sa umblam pe la cit mai multe biserici, pe la multi duhovnici ,chipurile sa-i cercetam, sa facem tot felul de rugaciuni care mai de care mai neauzite(ale sf. Lazar, Corneliu sutasu,Parascevi, etc, etc)si in moduri dintre cele mai uimitoare : la anumite ore ale zilei, de un numar anumit pe zi, un numar precis de zile in sir ,cu luminari aprinse si de numere dintre cele mai diverse, cu aprindere de smirna si tamiie care se vinde special pt. anumite trebuinte, cu posturi cit mai severe, cu port de imbracaminte cit mai riguros acasa in timpul rugaciunii si si pe strada ,si cite si mai cite ciudatenii . Pina atunci nu prea ne-am omorit cu ortodoxia, nici dupa o asemenea perioada de supliciu dar cit ne bintuie nevoia pai ne sdrobim de rid dracii si se scarpina pe burta ,vorba batrinului Cleopa ! Alteori se intimpla ca D.zeu vazindu-ne zapaceala rivnitoare sa ne dea exact ce am vrut noi (ca si in cazul tau : ,,macar sa-l vad !")si sa constatam repede ca a fost o nebunie ce am cerut si ca ori nu-i bine ,ori nu-i destul ori este prea greu ...si sa o schimbe totusi, sa revina ca inainte !
Asa ca una peste alta, asemenea moduri de a vedea viata crestina si de a ,,comunica" cu D.zeu este mult gresita . Intimplarea arata ca nici duhovnic nu ai sau ca nu faci chiar ce te-a invatat el pt. ca altminteri nu ajungeai in stadiul acesta ! dar ce este de facu ?
Un crestin care poarta in sine dumnezeirea si dorinta constanta de a se curatii de pacate si a se apropia cit mai mult de Mintuitor are un mod de viata specific :
- are o legatura f. strinsa cu biserica (participa la cit mai multe slujbe ) si cu duhovnicul (se spovedeste regulat si des cautind sa traiasca cit mai curat posibil);
- isi face canonul zilnic si se roaga nu pentru ceva anume (la D.zeu nu mergem la conferinta de presa ca sa-I punem intrebari ,sa asteptam raspunsuri si sa-I facem cereri de graba)ci se roaga CA SA II DEA DUMNEZEU CE II ESTE LUI FOLOSITOR SI SPRE MINTUIRE ! Atit cerem de la Hristos si nici de cum lucruri precise,tintite pe nevoi aparente,momentane . Chiar este o vorba laica ,desprinsa dintr-un film, care spune ,, aveti grija ce-i cereti lui D.zeu pt. ca s-ar putea sa va si dea si sa nu puteti duce !"
- posteste , miluieste saracii , si nu are treaba cu lumea mondena ci cu cea a lui D.zeum,ferindu-se de ,,pacatele rele"(vorba unei surori de pe forum !)

Asta este treaba noastra , adica sa traim cu adevarat ortodox,sa facem poruncile lui Hristos si sa ne ferim de pacate, sa suportam in tacere si cu rabdare tot ce ni se trimite spre petrecere si de acolo in colo sa-L lasam pe Mintuitor sa lucreze El, pt. ca ne stie nevoile si sufletul si nevointa si se va milostivi spre noi cu tot ce ne este de folos si spre mintuire. Sa nu ne sperie ca trece timpul si noi nu mai apucam sa facem ceva anume pt. ca nici nu stim daca ni se ingaduie acel ceva pt. viata noastra sau mai rau noi nu avem de unde sti ca daca nu ni se da suntem feriti astfel de multe alte lucruri rele viitoare,tot spre mintuirea noastra .
Asa ca parerea mea este sa nu te mai sbuciumi si sa te mai necajesti cu aceasta problema. Cauta-ti duhovnic si marturisestete, analizeaza-ti viata pe care o duci daca este conforma cu poruncile Mintuitorului , traieste in tocmai, rabda in tacere tot ce-ti trimite Hristos, fa-ti pravila ta si te roaga pt. mintuirea ta si atit ! Si vei vedea minuni cu ochii tai facind numai astfel !
Poate tonul meu te va deranja dar sa nu-l intelegi ca pe o rafuiala sau ca o dare peste nas si nici ca pe o bravada pt. ca nu asta am dorit . Ci am dorit sa folosesc prilejul pt. a-ti raspunde si pt. a-mi spune parerea vis-a-vis de mentalitatea de a-l cauta pe D.zeu la nevoie si de a-l abandona iarasi dupa ceea cit si despre metoda rugaciunii tintita pe un folos urgent.
O singura neclaritate am : daca nu esti catolica ce cauti intro biserica catolica? S-au demolat toate cele ortodoxe din orasul tau sau ai epuizat rugaciunile la sfintii bisericii ortodoxe si acestia si-au intors fata de la tine nemaiprimind ajutor? Pai ce faci ,esti itineranta prin biserici ? Nu este bine asa, vezi de biserica ta si nu te mai lasa raspindita pe ori si unde !

Pace si spor duhovnicesc tie !

[moshu]

În prealabil postat de flegmatic

E clar ca individul de care ea vorbeste inspira un aer de indiferenta superioara, astfel observam ca au trecut cativa ani si nu a curtat-o. Femeile sunt atrase de indiferenta asta pentru ca o simt ca "putere si independenta masculina". A mai spus ca a mai avut alti pretendenti care insa nu au inspirat-o la fel ca primul.

Parca am vazut ca spunea cineva ca e "manipulare" insa e doar atractia femeilor catre putere. Nu o face constient omul acela.

Extraordinar. Eu cred ca scriam 3 pagini ca sa spun acelasi lucru. Te-as angaja pe post de "exprimator de ganduri", daca este vreo meserie din asta.

On-topic:
fratilor si surorilor! Orice se rezolva de la Dumnezeu (nu de la sine). Solutia problemei (sau problemelor care or fi ele) sta in putina smerenie, sfiala si teama crestina, si iubire de frati (care se va rasfrange apoi asupra ta). Intelepciunea lui Dumnezeu are 2 capete: unul este frica, ca prin frica te aproprii de El; frica te imblanzeste, si intelepciunea se incheie cu dragostea fata de El. Sa te ajute Dumnezeu!

În prealabil postat de moshu

Extraordinar. Eu cred ca scriam 3 pagini ca sa spun acelasi lucru. Te-as angaja pe post de "exprimator de ganduri", daca este vreo meserie din asta.

scurt si la obiect mai bine decat multe pagini.

În prealabil postat de heaven

De unde reiese atat de clar ca acest om afisa o indiferenta superioara?
In caz ca nu ai inteles,viata i-a facut sa urmeze doua cai diferite si de asta au pierdut legatura.Deci,logic privind,daca au pierdut legatura,cum mai putea sa o curteze?
Indiferent poate fi un om care iti este in preajma,dar nu se manifesta nicicum,nu unul care este absent.
Ceva,ceva ti-a ajuns tie la urechi,domnul psiholog,dar vezi ca lipesti piesele unui puzzle in altul si nu prea se potrivesc...

Nu e nici un puzzle aici.
Cum explici faptul ca nu i-a vrut pe ceilalti care au curtat-o? nu vezi ca ea e indragostita de idealul pe care l-a simtit in primul barbat? nu i-a trecut atractia nici dupa ani de zile, inca mai viseaza si acum.

ce vrei sa-ti fac daca nu intelegi cum functioneaza mintea femeilor?

[fragmente]

În prealabil postat de simona76

Nici nu stiu cum sa incep, imi face rau sa si povestesc...dar simt ca am obosit, ma simt epuizata psihic...si ma rog la bunul Dumnezeu sa se faca la un fel odata pentru totdeauna.
In primavara lui 2004 (aveam 28 de ani), am gasit intr-o biserica din Constanta - catolica Sf Anton( eu sunt crestin ortodoxa dar cred ca un Dumnezeu e pentru toti si rarut intru si acolo)- ...am gasit o rugaciune...,trebuia spusa intr-un anumit fel si iti puneai apoi o dorinta.
In aceea vreme, imi doream tare mult macar sa-mi intalnesc sortitul(viitorul sot)...si pentru asta m-am rugat intens. Am finalizat rugaciunea iar dupa o vreme , la serviciul meu a aparut un barbat(cu treaba acolo) pe care l-am privit din prima secunda ca pe un dar ceresc si IL tot intrebam pe Dumnezeu in gand: <<Doamne, el este cel pentru care m-am rugat??).
Ne-am imprietenit, parea interesat sa lege o prietenie cu mine..Timpul a trecut...am gresit si eu, si el. Isi doreste sa traiasca clipa...si daca stau bine sa ma gandesc nici n-am ajuns vreodata sa-l cunosc f bine. Viata ne-a despartit.... Singura sursa de a-l mai vedea sunt niste poze pe un site de prietenii...acolo am si vb ultima data prin noiembrie.
Au trecut 5 ani...si nu il pot uita..Am avut si alti pretendenti dar el este atat de special pt mine incat nu il pot uita cu niciun chip. Mi-e teama ca a devenit deja obsesie.

Daca la inceput m-am rugat sa-mi apara sortitul, acum ma rog sa-l uit. Am obosit...realizez ca nu am sorti de izbanda, realizez ca este cel mai deosebit dintre toti cei pe care mi i-a scos Dumnezeu in cale dar vreau sa-l uit si nu pot.
Ce sa fac? Un sfat, o vorba buna!

Multumesc!
Simona (32 ani) -din Constanta

.....

http://www.scribd.com/doc/3760014/RO...besc-prea-mult ....

apoi a se vedea Labirintul codependentei .. http://www.scribd.com/doc/9065290/La...-Codependentei

[heaven]

În prealabil postat de fragmente

.....

http://www.scribd.com/doc/3760014/RO...besc-prea-mult ....

apoi a se vedea Labirintul codependentei .. http://www.scribd.com/doc/9065290/La...-Codependentei

Foarte interesant,mi-a captat atentia si m-am pus si eu pe citit.
Cred ca ar fi de mare folos celor care trec prin astfel de trairi,dar si fiecaruia dintre noi pentru a constientiza mai multe lucruri referitoare la propria persoana.
Multumim frumos!

[Marimira]

În prealabil postat de simona76

Nici nu stiu cum sa incep, imi face rau sa si povestesc...dar simt ca am obosit, ma simt epuizata psihic...si ma rog la bunul Dumnezeu sa se faca la un fel odata pentru totdeauna.
In primavara lui 2004 (aveam 28 de ani), am gasit intr-o biserica din Constanta - catolica Sf Anton( eu sunt crestin ortodoxa dar cred ca un Dumnezeu e pentru toti si rarut intru si acolo)- ...am gasit o rugaciune...,trebuia spusa intr-un anumit fel si iti puneai apoi o dorinta.
In aceea vreme, imi doream tare mult macar sa-mi intalnesc sortitul(viitorul sot)...si pentru asta m-am rugat intens. Am finalizat rugaciunea iar dupa o vreme , la serviciul meu a aparut un barbat(cu treaba acolo) pe care l-am privit din prima secunda ca pe un dar ceresc si IL tot intrebam pe Dumnezeu in gand: <<Doamne, el este cel pentru care m-am rugat??).
Ne-am imprietenit, parea interesat sa lege o prietenie cu mine..Timpul a trecut...am gresit si eu, si el. Isi doreste sa traiasca clipa...si daca stau bine sa ma gandesc nici n-am ajuns vreodata sa-l cunosc f bine. Viata ne-a despartit.... Singura sursa de a-l mai vedea sunt niste poze pe un site de prietenii...acolo am si vb ultima data prin noiembrie.
Au trecut 5 ani...si nu il pot uita..Am avut si alti pretendenti dar el este atat de special pt mine incat nu il pot uita cu niciun chip. Mi-e teama ca a devenit deja obsesie.

Daca la inceput m-am rugat sa-mi apara sortitul, acum ma rog sa-l uit. Am obosit...realizez ca nu am sorti de izbanda, realizez ca este cel mai deosebit dintre toti cei pe care mi i-a scos Dumnezeu in cale dar vreau sa-l uit si nu pot.
Ce sa fac? Un sfat, o vorba buna!

Multumesc!
Simona (32 ani) -din Constanta

Draga Simona,
Nu am putut trece indiferenta pe langa tine, pe langa starea ta sufleteasca, pe langa durerea ta...pt. ca tot cel ce sufera are nevoie de alinare, de ajutor. Iti inteleg bine trairea stiu ce inseamna sa suferi din dragoste...neimplinita, crede-ma se poate chiar si mai rau.Sa iubesti sa fii iubita si sa nu poti fi , sa nu poti ramane cu persoana iubita...e chiar si mai dureros...cand ratiuni mai inalte pot desparti 2 oameni care se iubesc! Am observat ca mesajul tau e postat cu mai mult timp in urma, probabil intre timp ti-ai alinat suferinta, ai trecut de pragul acela dureros..Sper din suflet sa fie asa.Eu doresc sa-ti impartasesc cateva ganduri in speranta ca ele te vor intari si mai mult in credinta si rabdare in dorinta ta de a te apropia de D-zeu si de aproapele, oricare ar fi acesta.
Categoric fara rugaciune este greu de crezut ca ne putem apropia de D-zeu, in primul rand trebuie sa avem in sufletul nostru dorinta de a_L cauta si de a-L gasi..apoi sa ne gandim bine cum putem realiza lucr.acesta..IL putem gasi pe cale sigura prin biserica si slujbele ei.Biserica noastra ortodoxa este o cale sigura de a_L gasi, fiind singura care a pastrat neschimbate de la Mantuitorul si pana in prezent toate Sf.Taine.Astfel incat drumul pe care trebuie sa-l urmam este precis, sigur:mai intai implinirea poruncilor..celor 10 porunci, apoi cautand un duhovnic bun, prin participarea la Sf.slujbe, in special la Sf.Litughie, spovedania este obligatorie, pt.ca este baia de curatire a sufletului si omul curat sufleteste se apropie mai usor de D-zeu, ..."...cautati mai intai Imparatia lui D-zeu si toate celelalte vi se vor adauga voua!". Apoi este recomandat sa te rogi cat se poate de des, asa cum poti si cat poti..."Doamne Iiisuse Hristoase, Fiul lui D-zeu miluieste-ma pe mine pacatoasa.." cand te apuca temerile sau depresia...este foarte folositoare.Citeam undeva in sfintii parinti, nu mai stiu exact care ca "...prin citirea cu voce din Sf.Scriptura tristetea pe care o aduce vrajmasul se pierde", adica un fragment cat de mic din Biblie, citit cu voce va alunga tristetea pe care o aduce vrajmasul...apoi daca ai momente dificile cand nu te poti ruga, prin rostirea neintrerupta a numelui Mantuitorului poti iesi din stari sufletesti grele(Iisus, Iisus..).Apoi este necesar cand simti nevoie un dialog efectiv cu D-zeu, mai ales cand nu intelegi exact ce ti se intampla si de ce ti se intampla...intrebandu_L cu sinceritate si cu dorinta in acelasi timp de a te corecta in ceea ce ai gresit crede-ma sigur Va gasi o cale pe care sa-ti raspunda.Sf.Marcul Ascetul spunea undeva:" Daca se vor socoti faptele si gandurile, nu se va gasi dreptul...dar multi sunt drepti prin pocainta!" eu cred ca aceasta este calea cea mai sigura...si mergand pe ea intr- zi, mai devreme sau mai tarziu in functie de intensitatea si de sinceritatea trairilor tale vei afla raspunsul de la D-zeu ...daca El este sau nu alesul! Si cand vei simti bucuria ca D-zeu te-a auzit, ti-a raspuns atunci toate celelalte vor conta mai putin caci atunci vei sti ca esti in apropierea Lui, in gratia Sa divina. Important este sa cauti sa fii in armonie(impacare) cu D-zeu, cu tine si cu semenii.Mantuitorul nostru Iisus Hristos si Maicuta Sa Preasfanta sa-ti ajute!

[Marimira]

În prealabil postat de simona76

Nici nu stiu cum sa incep, imi face rau sa si povestesc...dar simt ca am obosit, ma simt epuizata psihic...si ma rog la bunul Dumnezeu sa se faca la un fel odata pentru totdeauna.
In primavara lui 2004 (aveam 28 de ani), am gasit intr-o biserica din Constanta - catolica Sf Anton( eu sunt crestin ortodoxa dar cred ca un Dumnezeu e pentru toti si rarut intru si acolo)- ...am gasit o rugaciune...,trebuia spusa intr-un anumit fel si iti puneai apoi o dorinta.
In aceea vreme, imi doream tare mult macar sa-mi intalnesc sortitul(viitorul sot)...si pentru asta m-am rugat intens. Am finalizat rugaciunea iar dupa o vreme , la serviciul meu a aparut un barbat(cu treaba acolo) pe care l-am privit din prima secunda ca pe un dar ceresc si IL tot intrebam pe Dumnezeu in gand: <<Doamne, el este cel pentru care m-am rugat??).
Ne-am imprietenit, parea interesat sa lege o prietenie cu mine..Timpul a trecut...am gresit si eu, si el. Isi doreste sa traiasca clipa...si daca stau bine sa ma gandesc nici n-am ajuns vreodata sa-l cunosc f bine. Viata ne-a despartit.... Singura sursa de a-l mai vedea sunt niste poze pe un site de prietenii...acolo am si vb ultima data prin noiembrie.
Au trecut 5 ani...si nu il pot uita..Am avut si alti pretendenti dar el este atat de special pt mine incat nu il pot uita cu niciun chip. Mi-e teama ca a devenit deja obsesie.

Daca la inceput m-am rugat sa-mi apara sortitul, acum ma rog sa-l uit. Am obosit...realizez ca nu am sorti de izbanda, realizez ca este cel mai deosebit dintre toti cei pe care mi i-a scos Dumnezeu in cale dar vreau sa-l uit si nu pot.
Ce sa fac? Un sfat, o vorba buna!

Multumesc!
Simona (32 ani) -din Constanta

"Daca veti avea rabdare in necazuri veti avea si Duhul Sfant.Dar daca veti avea si puterea de a multumi in necazuri atunci va straluci Duhul Sfant in voi".Pr.Arsenie Boca

[AndreiM]

Daca iti doresti cu adevarat,gaseste-l!

[Hartford]

În prealabil postat de simona76

Nici nu stiu cum sa incep, imi face rau sa si povestesc...dar simt ca am obosit, ma simt epuizata psihic...si ma rog la bunul Dumnezeu sa se faca la un fel odata pentru totdeauna.
In primavara lui 2004 (aveam 28 de ani), am gasit intr-o biserica din Constanta - catolica Sf Anton( eu sunt crestin ortodoxa dar cred ca un Dumnezeu e pentru toti si rarut intru si acolo)- ...am gasit o rugaciune...,trebuia spusa intr-un anumit fel si iti puneai apoi o dorinta.
In aceea vreme, imi doream tare mult macar sa-mi intalnesc sortitul(viitorul sot)...si pentru asta m-am rugat intens. Am finalizat rugaciunea iar dupa o vreme , la serviciul meu a aparut un barbat(cu treaba acolo) pe care l-am privit din prima secunda ca pe un dar ceresc si IL tot intrebam pe Dumnezeu in gand: <<Doamne, el este cel pentru care m-am rugat??).
Ne-am imprietenit, parea interesat sa lege o prietenie cu mine..Timpul a trecut...am gresit si eu, si el. Isi doreste sa traiasca clipa...si daca stau bine sa ma gandesc nici n-am ajuns vreodata sa-l cunosc f bine. Viata ne-a despartit.... Singura sursa de a-l mai vedea sunt niste poze pe un site de prietenii...acolo am si vb ultima data prin noiembrie.
Au trecut 5 ani...si nu il pot uita..Am avut si alti pretendenti dar el este atat de special pt mine incat nu il pot uita cu niciun chip. Mi-e teama ca a devenit deja obsesie.

Daca la inceput m-am rugat sa-mi apara sortitul, acum ma rog sa-l uit. Am obosit...realizez ca nu am sorti de izbanda, realizez ca este cel mai deosebit dintre toti cei pe care mi i-a scos Dumnezeu in cale dar vreau sa-l uit si nu pot.
Ce sa fac? Un sfat, o vorba buna!

Multumesc!
Simona (32 ani) -din Constanta

Draga Simona iubitul de la distanta se cheama pierdere de timp,eu zic sa-ti revii la realitate nu de alta dar sigur o sa regreti mai tirziu.