vreau sa il ajut si nu stiu cum

[MarinaAlca]

În prealabil postat de geo.nektarios

Sa stii ca Sf,Nectarie face MARI minuni numai sa nu merggi la el cu inima indoielnica, ci sa crezi deplin ca te ajuta! Eu am trait N minuni cu Sf.Nectarie! Il iubesc si simt binecuvantarea lui! Nu te indoi zicand ca "poate" te ajuta, ca fiind "hai sa vad daca poate si asta sa faca ceva" ceea ce inseamna neincredere si apoi batjocura!
Fii deplin convinsa ca Sf.Nectarie te ajuta! Cere de la parintii calugari de acolo sa iti dea intr-o sticluta ulei din candela Sfantului unde sunt Moastele! Si sa il ungi mereu pe frunte si sa il rogi in minte sau cu voce sa il ajute!

Da-mi te rog si mie NUMELE lui, ma voi stradui sa il pomenesc si eu la rugaciune si sa il trec la pomelnic si nadajduiesc in mila lui Dumnzeu si a Sf.Nectarie ca VA FI BINE!!!!

Pe de alta parte as dori sa mai adaug ca e f important sa nu ne pierdem aceasta incredere, chiar daca raspunsul la rugaciunea noastra nu a fost cel asteptat de noi!!!!!Sa nu deznadajduim!!.... am avut ferma convingere ca tata se va face bine.. si m-am rugat Sf Nectarie sa il readuca acasa.. simteam in inima mea cu tarie ca tata va ven acasa... dar uite ca nu a fost asa! Nu mi-am pierdut insa increderea ca Sfantul continua sa reverse binefaceri in viata mea si a familiei mele.

Eu as indrazni sa spun ca e si un fel de fala din partea lui geo.nektarios, avand in vedere ca intre sfantul despre care vorbeste si el exista o relatie de rudenie.

[MarinaAlca]

În prealabil postat de scrabble

Eu as indrazni sa spun ca e si un fel de fala din partea lui geo.nektarios, avand in vedere ca intre sfantul despre care vorbeste si el exista o relatie de rudenie.

E ceva ce mie mi-a scapat pana acum?????????????????????????????????
Poate de rudenie in spirit, draga Scrabble....Geo il numeste atat de frumos "bunicutul" lui,ptr ca a ajuns intr-o adanca comuniune cu Sfantul Nectarie, il poarta cu dragoste in inima si in sufletul lui.. retine, te rog, CU DRAGOSTE!!!! cati dintre noi simtim la fel? in majoritatea cazurilor, noi nevrednicii, stim doar sa alergam repede sa insiram km de papirus plin cu cerinte si asteptam de la sfantul sa aduca vindecari miraculoase in vietile noastre...si daca uneori nu o face chiar ne si suparam pe el! cum de a indraznit sa nu ne indeplineasca cererea?Dar cati ne gandim la Sfantul Nectarie dezinteresat??.. cu dragoste neconditionata???... cati dintre noi ii aducem rugaciuni de lauda???? CATI?????

Atunci discursul lui geo.nektarios m-a pacalit, ca vorbeste despre sfant ca si cum i-ar fi bunic. Asta e, m-am incurcat

[silverstar]

În prealabil postat de oanamiki26

intrebarea mea este: se poate ajuta un om in asemenea situatie?...

[COLOR=green]Da, se poate ajuta cu o conditie, sa accepte, sa vrea si el sa fie ajutat. Daca el nu vrea, nu se poate face nimic.[/COLOR]

[razvan_andrei]

În prealabil postat de oanamiki26

buna. ma numesc oana, si am 26 ani. Timp de 5 ani am fost impreuna cu un baiat,ne-am inteles f bine dar brusc relatia s-a rupt,a vrut sa ne despartim fara nici o explicatie. Am aflat ulterior ca el sufera de epilepsie si inainte sa ne despartim noi, ar fi avut o criza ff urata, de fata cu toti colegii lui. Eu nu am stiut de aceasta boala a lui timp de 5 ani, a mai avut o singura criza inainte de a ma cunoaste pe mine, iar aceasta a doua, a venit ca o confirmare practic, a acestei boli. De atunci, de un an si ceva, omul asta s-a schimbat radical...a avut relatii cu femei usoare, bazate doar pe partea fizica si atat...conduce masini cu multi cai putere, lucru contraindicat la boala lui. Spune tot timpul ca el este un om nenorocit, ca nu va putea fi niciodata fericit din cauza bolii lui, nu accepta sa vb cu nimeni despre ea...zice ca Dumnezeu l-a batut intr-un mod prea crunt.
Am incercat sa vb cu el, i-am explicat ca boala nu poate sta in calea fericirii noastre, dar el o tine pe a lui, ca nu are ce sa imi ofere, asa ca mai bine stam despartiti
intrebarea mea este: se poate ajuta un om in asemenea situatie? sau este pe un drum prapastios, si fara intoarcere...eu ma rog aprins pt el, ma duc si ii dau acatiste pe unde pot. Acum ma duc la Sf Necatrie la Radu Voda, poate primesc ajutor pt el...NU mai stiu ce sa fac...e din ce in ce mai afunadat in deznadejdea asta...

Oana, in primul si in primul rand trebuie sa fim realisti si sa tratam obiectiv problema. El se comporta asa deoarece nu-si accepta boala, incearca sa se convinga ca nu are nicio problema, ca poate sa mearga cu 150 la ora, ca poate face ce doreste el asa cum fac prietenii lui, ba chiar mai mult de-atat. Lumea nu cunoaste prea multe lucruri despre aceasta boala, lumea nu stie ca sunt sute de mii de oameni care sufera de epilepsie si au o viata normala cu ajutorul tratamentului pe care il fac. Sunt mari personalitati care sufera de aceasta boala. Acum, lasand la o parte aceste lucruri, el trebuie sa faca investigatii in legatura cu forma de epilepsie pe care o are. Din cate am inteles sufera de epilepsie in forma generalizata, fiind caracterizata de convulsii. In principiu aceasta forma se poate tine sub control cu ajutorul medicamentelor. Exista f multe medicamente cu un spectru larg si o actiune foarte buna, cu putine reactii adverse. Are nevoie de un medic neurolog bun, investigatiile obligatorii: EEG, tomografie, eventual un RMN. Trebuie sa inteleaga ca este o boala ca oricare alta, fiind provocata de descarcarea partiala sau totala a neuronilor. El este singurul care poate rezolva problemele sale, el este cel care trebuie sa accepte ca este epileptic si trebuie sa inteleaga ca in cazul epilepsiei nu se pune problema vindecarii, ci a controlului crizelor. Asta inseamna combinatia necesara de medicamente, consecventa in a respecta tratamentul si sa fie constient ca este posibil ca, in ciuda a tuturor straduintelor medicilor, boala sa nu poata fi controlata niciodata 100%. Din pacate, in 3 cazuri din 10 boala nu poate fi controlata. Totul tine de puterea de a accepta realitatea. Atunci cand accepti ca boala aceasta o sa fie toata viata alaturi de tine, atunci te vei simti un om cat se poate de normal. Insa e f greu sa accepti ca esti epileptic, iar asta datorita societatii care discrimineaza oamenii bolnavi de epilepsie. Daca vrei sa il sustii si il iubesti, arata-i acest lucru si comporta-te cat se poate de normal. Nu manifesta sentimente de mila, de compasiune, pt ca asta il va scoate din minti. Trebuie sa fi indiferenta atunci cand e vb de boala, sa vb ca si cum ai vb despre un lucru banal. Insa ti-am spus, mai presus de medici, tratamente si orice altceva, sta puterea lui de a accepta realitatea, de a accepta ca este epileptic. Este f greu, insa nu imposibil. Mie mi-a luat mai binde de 6 ani pana am acceptat ca niciodata nu ma voi vindeca de aceasta boala, iar de cand am reusit sa accept asta sunt cat se poate de fericit. Au trecut 10 ani de cand sufar de epilepsie, am prieteni adevarati, am iubita mea care ma iubeste asa cum sunt, sunt un om normal si niciodata nu ma voi lasa invins de oamenii care nu inteleg aceasta boala. E o vorba in popor: 'Ursul trece, cainii latra.' Sa auzim numai de bine!

@geo.nektarios: repet, nu ma deranjeaza nimic la dumneata, pur si simplu am facut o confuzie.