Cat sa ma rog?

În prealabil postat de mirelat

dar intrebarea nu e bine pusa in cazul de fata...

ma refer la intrebarea care da titlul topicului, care mie mi se pare pusa in bataie de joc. ca si intrebarile adresate "userilor" ulterior.

[Agkelos]

Nu exista ateu 100% ci doar oameni care nu sunt siguri in ceea ce cred. Deci o intrebare nu e niciodata hotarata. Poate fi o intrebare pusa in bataie de joc, important e sa primeasca un raspuns bun. Un raspuns bun pentru un ateu e o sansa de mantuire pentru sufletul lui. Poate in momentul de fata un raspuns bun nu il ajuta cu nimic, dar important e sa fie acolo pentru ca Dumnezeu nu doarme ci in continuu ne lasa cate o dovada ca e langa noi indiferent de cat suntem de credinciosi. Dumnezeu ii ofera o sansa fiecaruia sa se pocaiasca. E important ca omul atunci cand se intoarce la Dumnezeu sa gaseasca oameni care sa ii raspunda la toate intrebarile, ca sa-si poata face putina curatenie intre idei.

Despre importanţa rugăciunii, ea spunea aşa:

- Lumea se ţine cu rugăciunea. Dacă măcar o oră va înceta rugăciunea, şi lumea va mai înceta să existe. Şi mai ales este nevoie de rugăciunea de noapte. Ea îi este plăcută lui Dumnezeu mai mult decât celelalte.

- Cea mai mare şi mai grea nevoinţă este a te ruga pentru oameni. Trebuie să fii răbdător, să te rogi, să te nevoieşti, fără a te lăsa influenţat de ceva, oricât ai fi de certat şi bârfit. Există bârfire din stânga, de la cel viclean, dar există şi din dreapta - de la cei apropiaţi. Ambele sunt grele, dar sunt folositoare şi chiar necesare. Toate cele ce ni se trimit trebuie să le împlinim înaintea Ochiului lui Dumnezeu, cu gândul la Maica Domnului, cu inima spre Dumnezeu. Nu e nevoie de nevoinţă exterioară, ci, mai mult ca orice, de curăţirea inimii. Să nu-ţi permiţi niciun fel de viclenie, să fii deschis cu oamenii. Şi să nu-ţi închipui nimic despre tine.

În prealabil postat de mirelat

ma refer la intrebarea care da titlul topicului, care mie mi se pare pusa in bataie de joc. ca si intrebarile adresate "userilor" ulterior.

Nu-i nimic, Mirela. Intreband, va afla si cat de importanta e rugaciunea, si ca nu se roaga destul.

Nu cat sa ma rog; ci cum sa ma rog si cand sa ma rog.

[patinina34]

În prealabil postat de izvoran

Am si eu o umila intrebare la adresa userilor de aici: cum se cuantizeaza rugaciunile in fata lui dumnezeu? Altfel spus, cum decide dumnezeu cate rugaciuni sunt necesare pentru a realiza ceva? Cum actioneaza odata ce numarul/intensitatea rugaciunilor a atins nivelul dorit?

Rugaciunea este ceva relativ, in functie de ceea ce simti tu personal.
In general o persoana care se roaga, se roaga pentru ca mintea sa a venit in contact cu Divinitatea, si gaseste ca dupa rugaciune este mult mai linistit sufleteste si mult mai multumit, iar pentru el/ea lucrurile devin mai simple.
Adica: unele probleme sint intr-devar minore, si fara importanta cind te rogi, dar devin intense is iti preocupa mintea toata ziua asa incit la rugaciune nu te mai gindesti, incerci sa faci totul de unul/una singur/a. Raspunsul este: cu cit te rogi mai mult, cu atit devii mai linistit, fata ta va deveni senina, desi vei avea probleme nenumarate. Iti vei gasi pacea interioara.
Ti se va parea un fleac, ceva de ras, cind cineva va incerca sa rida de tine, pentru ca acea persoana nu-si da seama ce este in sufletul tau.

Roaga-te treptat, dac niciodta nu te-ai rugat, sau daca nu esti obisnuit cu rugaciunea, deoarece sint mai de pret "cei doi bani ai vaduvei, decit toata bogatia bogatului".

Chiar si o fraza, pe care tu o simti, spusa din suflet iti va aduce mantuirea.
Iisus Hristos nu a venit pentru cei sanatosi, ci pentru cei bolnavi.

[georgeval]

În prealabil postat de izvoran

Am si eu o umila intrebare la adresa userilor de aici: cum se cuantizeaza rugaciunile in fata lui dumnezeu? Altfel spus, cum decide dumnezeu cate rugaciuni sunt necesare pentru a realiza ceva? Cum actioneaza odata ce numarul/intensitatea rugaciunilor a atins nivelul dorit?

Cred ca atunci cand ne familiarizam cu Dumnezeu si-L intelegem ca pe Cel dorit, vom intelege ca ne dorim ca relatia cu El sa fie cat mai deasa, sa nu se incheie. Parintele Rafael Noica spunea ca doi indragostiti nu conditioneaza iubirea de timp si spatiu, nu se iubesc doar in timpul intalnirii.

De ce trebuie să citim rugăciunile? Nu ar trebui să vorbim cu Dumnezeu cu gândurile noastre, aşa cum sunt ele?

Încercaţi să vorbiţi cu Dumnezeu cu gândurile voastre şi o să vedeţi că nu le veţi putea ridica la măsurile la care sunt rugăciunile pe care le citim. În ce măsură mă pot identifica cu nişte rugăciuni care au fost compuse de alţii? În măsura în care câştigi şi tu sentimentele altora.

De exemplu, „Domnul este păstorul meu“ - Psalmul 22 - socotesc că e o rugăciune pe care parcă aş fi făcut-o eu. Sunt altele cu care nu mă potrivesc foarte bine, dar, în orice caz, noi putem să ne cercetăm sentimentele şi să ni le îndreptăm, să ni le apropiem de ceea ce aduc în noi ideile respective. Evagrie Ponticul spune că rugăciunea este „vorbirea minţii cu Dumnezeu“, nu repetarea mecanică a unei formule de rugăciune. Când recităm rugăciuni nu ne rugăm, ne rugăm atunci când ceea ce spunem simţim, când ceea ce spunem ne impropriem.

Cine este în sfera recitărilor nu se roagă, ci doar spune rugăciuni, iar cel care vorbeşte cu Dumnezeu prin cuvintele rugăciunii acela se roagă. Întâi este rugăciunea cu cuvântul, rugăciunea gurii, apoi vine rugăciunea minţii, când cele ce le rostim cu gura le înţelegem şi cu mintea, rugăciunea minţii putând fi detaşată de rugăciunea gurii, fiind mai înaintată decât rugăciunea gurii; rămâne la nivelul gândului, dar la nivelul gândului prin cuvinte, pentru că rugăciunea este prin cuvinte chiar când nu spunem cuvinte cu gura, când spunem cuvinte cu gândul, cuvinte pe care le-am putea spune şi cu cuvântul vorbit. Şi există o rugăciune a inimii, care este rugăciunea deplină, rugăciunea în care nu se roagă numai gura, nu se roagă numai mintea, ci se roagă şi inima, adică omul întreg se roagă, la idei adăugând şi simţirea. Aceasta este, de fapt, rugăciunea inimii - când inima se roagă împreună cu mintea, când între inimă şi minte se face o legătură în aşa fel încât omul întreg se roagă, adăugând la idei sentimente.

Cum sporeşti în relaţia ta cu Dumnezeu prin rugăciunea din biserică şi cum sporeşti în relaţia cu Dumnezeu prin rugăciunea făcută acasă? Care este diferenţa şi echilibrul dintre ele?

Într-un fel nu este nici o diferenţă, pentru că tot rugăciune e şi acasă şi la biserică! Ceea ce faci în biserică faci organizat şi împreună cu alţii, faci într-un loc consacrat, într-un loc sfinţit anume pentru Dumnezeu. Se recomandă că atunci când e slujbă la biserică şi când poţi fi la biserică, să fii la slujbă, pentru că pentru rugăciunea particulară găseşti şi altă vreme, când nu este slujbă la biserică. Mă gândesc în special la Sfânta Liturghie. Taină rugăciunii este să te rogi în taină. Cea mai mare jertfă şi rugăciune posibilă pe pământ este Sfânta Liturghie. Nu locul, ci calitatea rugăciunii este ceea ce se caută.

[zoridezi]

Iata ce spune Parintele Cleopa:
http://www.youtube.com/watch?v=I3RwPwvh8uA

[costel]

Nu stiu de ce apar astfel de intrebari: "cat sa ne rugam?" Nu-i exlus ca peste cateva zile sa ne intrebam: "cat trebuie sa stau cu propriul meu copil?", "cat timp sa-mi petrec cu sotia?" ....

Eu fie ca spun o rugaciune, fie ca spun mai multe, niciodata nu-mi pun problema timpului la rugaciune. Ma bucur ca vorbesc cu Dumnezeu. A te intreba "a fost de ajuns cat m-am rugat?", echivaleaza cu a te intreba "a fost de ajuns Doamne cat am stat cu tine?" Iar ultima intrebare da dovada de absenta a lui Dumnezeu in rugaciune.