Tanguirea Maicii Domnului

[mihailt]

Tanguire:
"1. Refl. A vorbi plângându-se, jeluindu-se, văicărindu-se. ♦ Fig. A scoate sunete jalnice, plângătoare. 2. Tranz. A jeli, a deplânge, a compătimi pe cineva. 3. Refl. (Înv.) A se plânge de cineva; a reclama."
Eu la sensul asta m-am referit probabil s-a folosit cuvantul cu alt sens.
Mie un sens mai apropiat mi s-a parea compatimire.
Compatimire:
"A avea sau a manifesta părere de rău faţă de suferinţele cuiva. 2. Intranz. (Înv.) A suferi împreună cu altcineva; a lua parte la suferinţa cuiva"


Mi se pare in continuare o exprimare nepotrivita tanguire.(asemenea la prohod unde zice de "jelirea" Maicii Domnului).
Mie mi se pare destul de clar ca exprimarea mai normala , chiar din "Viata Maicii Domnului" de la Sfantul Maxim Marturisitorul ar fi compatimire iar nu tanguire:
"tot asa si in vremea Patimii sale a pastrat-o nepatimitoare (probabil printre alte intelesuri e vorba ca Maica Domnului nu a fugit de frica de langa Domnul nostru Iisus Hristos in vremea patimii sale) si a aratat-o in compatimire ca una ce avea compatimirea prin fire si, inca si mai mult, prin firea iubirii pe care fericita Maica o avea pentru El, dar fiind si nepatimitoare (probabil printre alte intelesuri e vorba ca Maica Domnului nu a deznadajduit deloc) pentru harul dumnezeiesc de care era plin sufletul Ei si a stapanarii lui pe care a descoperit-o Maicii Sale.

Oricum ii multumesc fratelui George ca postat aci din Sfantul Maxim Marturisitorul sa vad si eu ca nu prea intelegeam , nu ca as intelege acum mai mult,dar macar asa putin dupa mila Maicii Domnului.