E bine sa glumim, sau nu?

Carine, depinde si ce se discuta; ca daca e o tema religioasa, serioasa si se fac glume, e nepotrivit.
Glumele care descretesc fruntea, care te ajuta sa treci mai usor peste o situatie, sau cu ajutorul carora se ocoleste o situatie conflictuala, sunt binevenite.
Daca ai tendinta sa o iei la fuga doar pentru ca se discuta serios despre anumite teme, atunci insemna ca temele respective nu prezita interes pentru tine inca. Dar pentru atata lucru nu e cazul sa te indepartezi de credinta, caci daca credinta este esenta vietii, glumele nu sunt.

[tigerAvalo9]

Glumele au existat intotdeauna dar numai in secolul 21 s-au transformat in oratanii.

Nu-i bine sa glumim! Sa fim tot timpul posaci si seriosi asa-i vom atrage pe toti la credinta!

[cris]

În prealabil postat de bmd

Nu-i bine sa glumim! Sa fim tot timpul posaci si seriosi asa-i vom atrage pe toti la credinta!

Atractia o da Harul, prin bunatate, si prin bucuria interioara de a a juta pe semeni spre mantuire. Dar posac este bine sa arati si chiar supranatural de serios, ca sa nu atragi pe cheflii si pe urma sa-i dezamagesti.

[tigerAvalo9]

În prealabil postat de bmd

Nu-i bine sa glumim! Sa fim tot timpul posaci si seriosi asa-i vom atrage pe toti la credinta!

Daca vei sta serios te va ajunge depresia.Si Mantuitorul zambea...

[windorin]

În prealabil postat de bmd

Nu-i bine sa glumim! Sa fim tot timpul posaci si seriosi asa-i vom atrage pe toti la credinta!

Imi dau seama de ironia cuvintelor, insa nu aceasta reiese din cuvintele celor care vad in ras ceva riscant, atunci cand devine patima neobservata, atunci cand din ceva ziditor devine imprastietor si surpator al dragostei. Dintre acestia, care se tem de ras, multi sunt calugari, ceea ce ii intareste oarecum sa spuna cele mai subtile ale firii, pe care noi le cam trecem cu vederea.

Pentru mine, rasul este bun, iar omul cu chip luminos este urma prezentei lui Hristos. Rasul sa fie insa cu bun simt si cu dragoste. Caci exista doua feluri de ras, in care cel rau atrage mandrie, superioritate si pricinuieste mahnire. Rasul la emisiunile TV proaste si inculte este un ras bolnavicios si neziditor.

[Carine]

În prealabil postat de Anca-Miha

Carine, depinde si ce se discuta; ca daca e o tema religioasa, serioasa si se fac glume, e nepotrivit.
Glumele care descretesc fruntea, care te ajuta sa treci mai usor peste o situatie, sau cu ajutorul carora se ocoleste o situatie conflictuala, sunt binevenite.
Daca ai tendinta sa o iei la fuga doar pentru ca se discuta serios despre anumite teme, atunci insemna ca temele respective nu prezita interes pentru tine inca. Dar pentru atata lucru nu e cazul sa te indepartezi de credinta, caci daca credinta este esenta vietii, glumele nu sunt.

Pai nu ma refeream la asta. Dar am avut un prieten: "nu merg in parc, ca nu mi mai face placere, eu acum ma gandesc la lucruri mai duhovnicesti, nu mai sunt de d astea, astea nu mi mai fac placere, astea sunt lucruri lumesti, nimic nu ma mai atrage din ce e lumesc...etc. A facut dreptul, nu a exersat ca nu i place,el e mai filozof asa...Apoi a facut teologia, nu se face preot, ca cica are prea multe pacate. Nu ne mai vedem ca "baiatu invata pt licenta" si apoi nu scrie nimic la licenta ci plateste pe cineva sa i o faca...etc,etc....Era tot timpul busumflat, si nimic nu i convenea ca doar "erau lucruri lumesti"....Iach!

[Sinner]

Sigur ca e bine sa glumesti, te ajuta sa ajungi la o stare sufleteasca buna. Am intalnit foarte multi preoti care glumesc sau vorbeau prostii si poate am interpretat eu ca gluma (mai sunt si d-astia). In fine, chiar acum cateva zile am auzit un banc amuzant asa ca o sa vi-l impartasesc si voua, in spiritul threadului si al site-ului.

Un preot locuia langa o manastire si avea 10 gaini si un cocos.
Cocosul din cand in cand disparea, dar aparea pana seara. Ultima data cand a zburat nu s-a mai intors si preotul, primul lucru duminica in biserica, a intrebat lumea:
- As vrea sa stiu daca cineva are un cocos?... si toti barbatii s-au sculat in picioare...
- Nu, nu, nu, am vrut sa intreb daca cineva a vazut un cocos?...si toate femeile s-au sculat in picioare...
- Nu, nu, nu, nici asta n-am vrut sa stiu, vreau sa stiu daca cineva de aici a vazut un cocos care nu-i apartine?... si jumatate din femei s-au sculat in picioare...
- Nu, nu, nu, nici asta n-am vrut sa stiu, vreau sa stiu daca cineva a vazut cocosul meu?... si toate maicutele s-au sculat in picioare.

[windorin]

Consider ca si faptul de a vedea ceva primejdios in ras este intemeiat. Tot asa cum imi intemeiez si parerea mea, cum ca rasul este ceva natural, si chiar de folos, in multe cazuri. Prin ras se poate chiar impiedica deznadejdea. Romanul este omul care zice mereu: "Las' ba, noi sa fim sanatosi."

Cei care gandesc la faptul ca rasul este rau, au si motive, mai ales in ziua de astazi, cand totul este luat in ras, pana si cele mai frumoase si curate valori. Este luat in ras omul care vrea sa stea cu parintii sau cu familia, este luat in ras omul care poarta maiou sau izmene (iarna), este luat in ras omul care nu mananca fast'food, ca si cel care se imbracat normal, adica in haine direct proportionale cu trupul sau, odihnitoare cromatic si asortate.

"Cand te vezi stapanit de ras, cunoaste-te in adancul relelor si in adancul iadului. Rasul scoate afara fericirea lui Hristos, el nu zideste ci topeste toate virtutile. Rasul intristeaza Duhul, corupe trupul, vatama sufletul, intuneca intelegerea, scufunda in noroi constiinta, inaspreste si impietreste inima, face rugaciunea neprimita. (...) Rasul este semn de superficialitate, semnul lipsei de reflexie, de neobservare a insuficientelor proprii, a neimplinirii datoriilor fata de Dumnezeu si de altii. Monahul pricinuitor de ras (glumet) este urat in fata lui Dumnezeu, privit cu scarba de ingeri, gol de toata virtutea, imbracat in rusine, unealta a diavolului si vatra a mortii. (...) Rasul nu ia in serios nici o valoare; priveste cu ingaduinta toate relele, orice dezordine sau lupta intre oameni - este deci o arma a diavolului."

Sa nu ii judecam pe cei care gandesc pasajul de mai sus, ci doar sa le vorbim aratandu'le calea de mijloc, adica dragostea si ingaduinta. Totul este folositor si rau, in functie de moment, stare, om, loc, etc.

În prealabil postat de Carine

Pai nu ma refeream la asta. Dar am avut un prieten: "nu merg in parc, ca nu mi mai face placere, eu acum ma gandesc la lucruri mai duhovnicesti, nu mai sunt de d astea, astea nu mi mai fac placere, astea sunt lucruri lumesti, nimic nu ma mai atrage din ce e lumesc...etc. A facut dreptul, nu a exersat ca nu i place,el e mai filozof asa...Apoi a facut teologia, nu se face preot, ca cica are prea multe pacate. Nu ne mai vedem ca "baiatu invata pt licenta" si apoi nu scrie nimic la licenta ci plateste pe cineva sa i o faca...etc,etc....Era tot timpul busumflat, si nimic nu ii convenea ca doar "erau lucruri lumesti"....Iach!

Da, totul cu masura!
Drept sa-ti spun, si eu la randul meu m-am saturat de glumele care se fac pe seama situatiilor, care de fapt necesita o stringenta rezolvare. Am ajuns sa radem de noi, in loc sa amelioram situatiile deranjante din societate. Glumele acestea isi aveau rostul in vremea lui Ceausescu, caci era greu de miscat in front si era un mijloc de supravietuire intr-o perioada f tensiontata, dar au devenit un mijloc de franare a progresului spre bine in societatea actuala româneasca. Nu se rezolva nimic doar cu gluma.