am nevoie de incurajari

[andreicozia]

În prealabil postat de onyx235

o boala extrem de grava, cu care va trai toata viata...(

Oana, pentru o imagine mai clara a ce se intimpla intre voi poate ne spui despre ce afectiune grava este vorba.

In ceea ce priveste deochiurile si blestemele sa nu le iei cu usurinta si indiferent ce spun unii (si este parerea lor personala ca nu ar exista ca doar este democratie) aceste blesteme si vraji sunt foarte reale si trebuiesc tratate cu toata seriozitatea

Nu degeaba la parastase se aduce vorba de iertarea pacatelor savirsite prin blestem parintesc sau al copiiilor. Vrajitoria intr-un fel cade in aceeasi categorie.

Exista preoti care dezleaga asemenea nenorociri insa trebuie sa-i cauti. Nu toti au darul de a scoate aceste mizerii din sufletul si trupul omului. O sa fi poate contactata pe privat pentru informatii suplimentare de la cei care au fost in situatii similare.

[onyx235]

este vorba de epilepsie
si intr-adevar stiu si eu, despre puterea farmecelor si la modul f sigur ca exista o femeie care a facut chestia asta, vrajitioare de meserie, chiar. Dar ma gandesc pe de alta parte, ca dupa atata timp s-ar fi dezlegat..eu merg la maslu de aproape un an, si dau acatiste pe la ff mullte manastiri.Am tinut post negru, am facut sfestanie..dar ce-i drept, doar eu

acum si mama mea se roaga pt mine, am avut niste vise semnificative in aceeasi noapte si eu si ea, si desi nu prea ma incred in ele,mi-au dat de gandit...

[andreicozia]

În prealabil postat de onyx235

este vorba de epilepsie
si intr-adevar stiu si eu, despre puterea farmecelor si la modul f sigur ca exista o femeie care a facut chestia asta, vrajitioare de meserie, chiar. Dar ma gandesc pe de alta parte, ca dupa atata timp s-ar fi dezlegat..eu merg la maslu de aproape un an, si dau acatiste pe la ff mullte manastiri.Am tinut post negru, am facut sfestanie..dar ce-i drept, doar eu

acum si mama mea se roaga pt mine, am avut niste vise semnificative in aceeasi noapte si eu si ea, si desi nu prea ma incred in ele,mi-au dat de gandit...

Ahhh, Oana, in cazul asta scuza-ma dar nu cred ca boala asta este cauza acestor neintelegeri intre voi.
Intradevar, prietenul tau se pare ca a trecut printr-o stare de depresie cind a aflat de boala insa pina acum trebuia sa-i treaca si sa-si revina.
Mai cunosc si eu alte persoane cu epilepsie si care se poate controla din medicamentatie insa reactia lui vizavi de tine nu este legata de boala.
Reactia normala a unui om care sufera este sa se tina cit mai aproape de cei dragi pentru dragoste si suport nu de respingere.

[onyx235]

tocmai am avut o discutie cu el si raspunsul a fost: nu te mai iubesc si nu o sa mai iubesc pe nimeni, niciodata....am sa ma prefac mereu..sufletul meu nu mai exista...

((( ma ucid cuvintele astea.

[andreicozia]

În prealabil postat de onyx235

nu te mai iubesc si nu o sa mai iubesc pe nimeni, niciodata....am sa ma prefac mereu..sufletul meu nu mai exista...

((( ma ucid cuvintele astea.

Oana, asa este te inteleg, insa incearca sa privesti si altfel, ...cit poti tu de realist ce metode poetice-viclene foloseste... si iti doresc sa te trezesti.

Parerea mea bazata din experienta observarii cazurilor similare este ca el demult a asteptat un motiv CONVINGATOR pentru a scapa de tine, iar acum il are si se foloseste din plin de el

Inca o intrebare... tu l-ai vazut vreodata in timpul crizelor? ai fost personal cu el la doctor, ai participat la discutii?, cit de grave sunt atacurile epileptice, te intreb deoarece muti epileptici au doar niste mici scuturaturi de cap si simt ca nu mai sunt acolo cu cei din jur, dupa care isi revin in citeva minute

[ioanaz]

Salut Oana!
cea mai mare incurajare este sa ai incredere in Dumnezeu ca El iti va da intotdeauna ce e mai bine pt tine(pt. fiecare din noi). Uneori ni se pare ca primim lovituri, dar odata cu trecerea timpului realizam ca si ceea ce consideram noi "lovitura" este tot spre binele nostru.
Eu zic sa zici asa "Doamne, faca-se voia ta intru mine!" si oricare ar fi rezolvarea priveste-o cu incredere ca este spre binele tau.
Eu una am pierdut o sarcina anul trecut in 24 dec. Poti sa-ti dai seama ca am fost distrusa. Dar mi-am data seama cat am gresit si cat am pacatuit si ca am meritat asta. Acuma ma caiesc si incerc sa ma indrept. A fost momentul de rascruce care m-a reintors la calea cea buna.
Cu mult drag,
Ioana

[onyx235]

Da, se pare ca toate au un rost....numai ca noi nu ne impacam cu tot ce ne da EL.

sper sa trec, sa pot uita si el sa aiba putere sa mearga mai departe sa isi refaca viata, ca are totusi 31 ani si o viata intreaga inainte. Eu indiferent de starea relatiei noastre, am sa ma rog neincetat pt el. Pt ca indiferent de ce se intampla, este o parte din mine...inca.
e usor sa iubesti pe cei ce te iubesc, dar e ff greu sa ii iubesti pe cei care nu o te iubesc...imi inchipui, acum in nemernicia mea, cat de mare e iubirea Lui pt noi.

Inca o data MULTUMESC, si doamne ajuta!!

[andreicozia]

În prealabil postat de ioanaz

Eu una am pierdut o sarcina anul trecut in 24 dec. Poti sa-ti dai seama ca am fost distrusa. Dar mi-am data seama cat am gresit si cat am pacatuit si ca am meritat asta. Acuma ma caiesc si incerc sa ma indrept.

Ioana, te-ai gindit ca poate Dumnezeu te-a eliberat de o sarcina defecta, putea iesi un copil handicapat cu cine stie ce anormalitati ingrozitoare si in Marea Lui Iubire pentru cit de sirguincioasa esti in pastrarea poruncilor Lui te-a miluit si ti-a luat din greutatea crucii pe care o porti, usurindu-ti existenta. Altfel gindeste-te ca ar fi trebuit POATE sa ai grija de un copil handicapat toata viata lucru care ti-ar fi macinat viata.
Asa ca nu o da doar pe pacate si si pe merite pentru ce faci pentru El!
Mare este Dumnezeu intru Sfintii Sai!

[MaximumRomania]

Daca te-ai afla intr-un lac de foc... ti-ai dori ca persoana pe care o iubesti sa fie langa tine?

Te iubeste atat de mult incat in mintea lui considera ca ar fi mai bine sa te "elibereze".

[onyx235]

nu stiu ce sa zic....
eu sincer acelasi lucru simt, ca ma iubeste...il vad cum ma strange in brate, cum i se umplu ochii de lacrimi cand plec..imi repeta mereu ca nu poate sa ma vada nefericita langa el...

nu stiu....daca m-ar lasa langa el, sa ii iau suferinta si pe umerii mei, sa pun mana in mana lui si sa mergem inainte, poate si-ar reveni...

nu am ce sa fac, decat sa ma rog pt el..atat...
cineva m-a sfatuit sa merg la Frasinei, am ajuns si acolo, si am simtit pt prima data in viata mea o stare de liniste...cum nu am avut niciodata. Am lasat acatist, si de atunci, din luna martie trimit periodic si pot sa spun ca el a inceput sa se apropie din nou de mine, la 40 de zile exact de la primul acatist citit acolo. Apoi au urmat alte episoade de despartire...si asa o tinem de atunci.