Sunt divortata - ce pot face mai departe?

[catalina24680]

Draga "Tzantzarika", pe mine ma doare sufletul pentru tine pentru ca ai pierdut o etapa frumoasa din viata ta, etapa in care puteati tu si sotul tau sa cresteti impreuna, sa duceti acest greu impreuna al "disparitiei" dragostei. E o etapa minunata, in care te apropii mai mult de sotul tau prin stradanie cu credinta si nadejde.

Draga de tine ! Daca poti, roaga pe Domnul sa-ti gaseasca o cale de intoarcere la sotul tau.

[axios]

cred ca va dati seama ca biata femeie n-are nevoie sa-i scoateti ochii cu faptul ca a fost superficiala in relatie, in dragoste... banuiesc ca isi da seama singura.
problema ei este ce va face de acum inainte. si vad ca merge la fel de prost cum a inceput. traieste in concubinaj cu cineva de doi ani. trebuie sa-i spunem ca exista pericolul sa sfarseasca si mai prost in acest caz daca nu isi cauta un duhovnic bun care sa o indrume si sa-i explice ce are de facut mai departe.
deci, draga tzantzarica, caute de te du la un duhovnic bun. intreaba in stanga, in dreapta printre cunostinte unde-l poti gasi prin zona ta. si fa o spovedanie ca la carte si nu printre usi sau prin aglomerarile din posturi. dupa care o sa faci ce-ti spune parintele si o sa ai parte de linistea pe care ti-ai pierdut-o.
Doamne ajuta!

[emanouela]

bine punctat axios

[catalina24680]

Jucam pe echipe ?! :)
Iertare, nu am vrut sa scot ochii !
Am insistat pe ideea gravitatii divortului pentru ca se apeleaza cu foarte mare usuratate in general la aceasta cale.

[axios]

În prealabil postat de catalina24680

Jucam pe echipe ?! :)
Iertare, nu am vrut sa scot ochii !
Am insistat pe ideea gravitatii divortului pentru ca se apeleaza cu foarte mare usuratate in general la aceasta cale.

cata, au trecut doi ani si femeia are deja pe altcineva, fostul probabil ca este si el cu alta... ce rost are sa dezgropam mortii? hai sa vedem cum carpim ce ne-a ramas... o sa inteleaga acum, in al 12-lea ceas, ce responsabilitate implica o astfel de decizie, cand te duci dupa un om "pana cand moartea va va desparti"... si va trebui sa puna inceput bun cand va face din nou acest pas. pentru ca altfel se va invarti la nesfarsit intr-un cerc vicios.
intai hai s-o trimitem la un tatuc bun care sa aiba grija de sufletul ei, si asa in pioneze. dupa aceea ii explicam, usurel, ce, cum si unde a gresit...
hai ma cata, doar sunteti intre fete. trebuie sa va invat eu cum sa faceti?
glumesc... Doamne ajuta!

[coralina]

Dar de ce nu ne gandim ca la o anumita varsta, in viata unui om, poate ca (,) credinta nu joaca un rol deosebit de important, poate ca sora noastra s-a apropiat de Dumnezeu tocmai cu-aceasta ocazie, a despartirii de sot si respectiv a traiului impreuna cu un alt om?
In viata ne putem cai / pocai oricand, numai Dumnezeu stie cum randuieste aceste lucruri. De ce nu-si pune nimeni problema ca poate asta a fost "dusul rece" de la Domnul intru trezirea credintei in sora noastra? Parerile de rau pe care le are nu sunt putin lucru, sa stiti! Daca remarcam felul in care a formulat titlul topicului: "Sunt divortata - ce pot face mai departe?" ne dam imediat seama ca stigmatul social si respectiv religios asupra surorii noastre este considerabil.

Nu degeaba se folosesc in popor expresii de genul "a-si reface viata" - pentru cei care se recasatoresc. Cu alte cuvinte viata iti e musai distrusa de divort si tu te regasesti in postura celui (con)damnat sa mearga mai departe "schiopatand", cu tinicheaua esecului agatata de coada.

Draga Tzantzarika, nu uita ca Domnul ne iarta pacatele, roaga-te pentru acest lucru! Roaga-te, spovedeste-te (pe larg) si mergi mai departe. Viata ta nu se termina odata cu acest divort, nu devii cetatean sau crestin de mana a doua din cauza acestui "hop" in traseul vietii tale.

Doamne ajuta!

[Tzantzarika]

În prealabil postat de emanouela

ba te contrazic catalina, dragostea mai si moare si e mai pacat sa stai cu cineva pe care nu=l iubesti decat sa=i dai libertatea sa isi gaseasca o noua fericire. dragoste cu sila nu se poate.
nu te condamna nimeni draga mea, nu are nimeni dreptul asta. tu esti cea care te condamni in primul rand. nu te simti usurata pentru ca nu stii ce vrei acum cu viata ta. iti doresti relatia asta de concubinaj? e aceasta a 2 a persoana ceea ce=ti doresti? simti ca e pt tine? vrei ceva mai mult, respectiv sa te recasatoresti? sunt doar cateva intrebari care ar trebui sa ti le pui. tre sa intelegi ca uitandu=te inapoi nu vei rezolva nimic, ce urmeaza e cel mai important, important e sa nu mai faci aceleasi greseli.
mult succes

Da - aceasta a doua persoana e tot ce-mi doresc. Sa ma intorc la sotul meu nu se pune problema. Din momentul in care am simtit ca nu maipot sta langa el si pana la divort am stat 6 ani in cumpana si m-am rugat sa mi se intoarca dragostea. Am facut tot ce se putea omeneste face. Pur si simplu am gresi tl aprima alegere. Eram prea tanara.
Amandoi vrem sa ne recasatorim. Si el e divortat - si nu vrea sa se impace cu sotia.

[Tzantzarika]

În prealabil postat de axios

cata, au trecut doi ani si femeia are deja pe altcineva, fostul probabil ca este si el cu alta... ce rost are sa dezgropam mortii? hai sa vedem cum carpim ce ne-a ramas... o sa inteleaga acum, in al 12-lea ceas, ce responsabilitate implica o astfel de decizie, cand te duci dupa un om "pana cand moartea va va desparti"... si va trebui sa puna inceput bun cand va face din nou acest pas. pentru ca altfel se va invarti la nesfarsit intr-un cerc vicios.
intai hai s-o trimitem la un tatuc bun care sa aiba grija de sufletul ei, si asa in pioneze. dupa aceea ii explicam, usurel, ce, cum si unde a gresit...
hai ma cata, doar sunteti intre fete. trebuie sa va invat eu cum sa faceti?
glumesc... Doamne ajuta!

Asta e de fapt ce caut - un duhovnic bun - dupa ce am hotarat ca langa sotul meu nu mai vreau sa traiesc - am plecat din zona in care am trait. M-am mutat in nordul Moldovei. Am fost la preot, m-am spovedit - dar mi se pare ca exisat o diferenta mare intre cat de usor iti iarta preotii si ce scrie in cartile canonice. Ideea e ca dupa spovedanie - nici nu-mi simt sufletul usurat. Stiu ca am gresit - am gresit cand m-am grabit sa ma marit prima data fara sa inteleg ce este cununia.

[Tzantzarika]

În prealabil postat de catalina24680

Draga "Tzantzarika", pe mine ma doare sufletul pentru tine pentru ca ai pierdut o etapa frumoasa din viata ta, etapa in care puteati tu si sotul tau sa cresteti impreuna, sa duceti acest greu impreuna al "disparitiei" dragostei. E o etapa minunata, in care te apropii mai mult de sotul tau prin stradanie cu credinta si nadejde.

Draga de tine ! Daca poti, roaga pe Domnul sa-ti gaseasca o cale de intoarcere la sotul tau.

Asa e - dar nu e doar vina mea - eu am facut tot ce mi-a stat in putinta sa-l fac pe barbatul meu sa ma iubeasca si sa fie fericit. Dupa 9 ani de casatorie - in care el nu a avut nici o contributie - decat faptul ca respira - am zis ca nu mai pot si am plecat. Mi-au trebuit inca 6 ani ca sa desfac ce Dumnezeu a unit - nu a fost o decizie usoara - mai ales ca am si doi copii.

[Tzantzarika]

Si nu in ultimul rand - multumesc tuturor pentru sfaturi.
In lumea laica - divortul meu pare deplin justificat. Dar cand am incercat sa privesc din perspectiva crestina... lucrurile arata altfel.
Mi-as dori tare mult ca lucrurile sa stea altfel si cu acest om cu care traiesc si ma inteleg sa pot sa ma cunun - dar am inteles ca nu exisat decat o singura cununie in viata. Si atunci m-am intristat. Si am intrat pe un site crestin - sa vad cum se poate trece peste asta.