Sf. Traditie - trecut si viitor/nou - articol interesant de pe site

[sophia]

@Fani - da si eu cred ca se refera mai mult la modul de traire a credintei, poate si la dogme, reguli, canoane.

[windorin]

În prealabil postat de Fani71

Windorin, eu cred ca nu la barba, batic si fusta se refera articolul.. Astea sunt detalii, si mie personal nu mi se par importante. In prilmul mileniu, inainte de schisma, crestinii erau mai deschisi la micie diferente de detalii, occidentalii nu purtau arba si nu asta a fost motivul schismei. Modele se schimba, important e duhul in care faci un lucru.

Nu am spus ca la asta se refera articolul. Eu rosteam doar niste ganduri, in care am simtit intrupandu'se anumite idei din acel articol. Anume ca multi dintre cei numiti crestini fac lucruri lipsite de continut, o litera lipsita de duh, un exterior lipsit de interior.

P.S. Crestinismul, cu tot ce tine de acesta, nu este o moda. Ai mare grija la astfel de lucruri.

[beniamin]

nu numai pentru ca sunt nou pe acest site sunt si mic.sunt mic pt ca am prea putine argumente care m-ar indreptati sa ma simt altfel.chiar si asa fiind,indraznesc sa vad traditia crestin ortodoxa ca pe o traire a poporului roman prin ea insasi.in toate situatiile de agresiune romanii si-au salvat ce aveau mai de pret:credinta.cat a fost comunismul de agresiv si strain romanilor si tot a fost posibil sa se cladeasca biserici si mai ales sa fie declarati sfintii din 1955.dar au fost si compromisuri.la vremea aceea,nu se putea altfel.mostenirea comunista este ceea ce astazi ai sperie pe unii dintre romani:disparitia traditiilor,a culturii autentice romanesti,a insasi constiintei de romani.daca se ridica din ce in ce mai multe voci care sa traga de maneca clerul,este pentru ca,din nefericire, paganismul si anticrestinismul sunt din ce in ce mai perfid agresive.ne aflam aproape in aceeasi situatie in care fariseismul e pe cale de a distruge credinta.ori de data asta Domnul Iisus Hristos nu mai vine ca sa se rastigeasca din nou.daca sfintele biserici sunt pline,sunt asa datorita credintei poporului in primul rand.romanii stiu proverbul nu face ce face popa,ci fa ce zice popa.dar proverbul acesta era pentru exceptiile aparute ici si colea.ori acum exceptii sunt mai ales acolo unde exista practic implinita traditia ortodoxa dupa sfintii parinti.legea iubirii implineste legile fara sa schimbe nici-o ciurta din acestea!clerul si poporul!nu clerul una si poporul alta.s-a facut oarecum curatenie in 89,dar ne-au napadit draci si mai mari dupa aceasta.noi,nu am fost in stare sa facem curatenie ca lumea,dar voi puteti.sunteti unsi si purtatori de daruri sfinte.iar sfintele daruri pot deveni otrava in mainile unora,asa cum atentioneaza apostolul pavel.sa nu se inmulteasca acestia ca sa ne otraveasca pe toti!...nu va avea vrasmasul parte ca tara cu cele mai multe biserici si manastiri pline de credinciosi sa-i fie supusa.speranta este la cei tineri,iar acestia sunt deja acolo unde trebuie sa fie!...

[costel]

Atat timp cat omul nu va ramane inradacinat in Biserica nu va avea niciodata posibilitatea sa transmita mai departe Traditia. Dimpotriva, va fi receptiv doar la a imprumuta diverse obiceiuri care nu au nimic in comun cu Traditia.

In Dumnezeu nu este trecut si viitor, ci doar prezent. Iar daca Traditia nu e decat viata in Duhul Sfant, asta inseamna ca nu exista dezacord intre Traditia de acum o mie de ani si cea care va fi peste alte sute de ani.

[orthodoxia.i.thanatos]

În prealabil postat de windorin

Cuvantul citat este bun, insa l'ai inteles in alt mod.

Se refera la faptul ca orice am face, trebuie sa gasim temeiurile patristice si cuvintele sfintilor, spre oriectare si raportare. Nu putem face ceva ce nu s'a pomenit, ori chiar s'a interzis. Spre exemplu, cand spune ca "noi cladim" se refera la acea lucrare de zidire a omului (care alcatuieste Biserica) ce tine pana la Sfarsitul Lumii, pana la ultimul om ce se va naste. Nu se refera la a introduce noi lucruri in Biserica, ca si cum ea nu ar fi deplina, asa cum au facut catolicii, introducand noi dogme.

Cuvantul este bun. El zice: "Nu fa nimic de capul tau. Cauta urmele Parintilor si calca pe ele ca sa zidesti ceva bun."

windorin, nu tin sa am neaparat dreptate, insa am recitit articolul si nu pot sa-mi schimb opinia. Nu-i numai o scapare in paragraful final, ci este pe de-antregul un eseu in favoarea unei teologii deschise.

La inceput il citeaza pe Gibbon cu privire la calugarii ortodocsi din secolul X: “tineau in mainile lor neinsufletite bogatiile parintilor lor fara sa le mosteneasca duhul care a nascut si a impartasit acea sfanta mostenire. Citeau, laudau, compilau, insa sufletele lor istovite pareau a nu fi in stare de cugetare si faptuire" (???) In primul rind, acest Gibbon nu are ce cauta in bibliografia unui autor ortodox, doar cel mult atunci cind i se critica lucrarile. Ce relevanta poate avea un “istoric” care sustine ca crestinismul a contribuit la caderea Imperiului Roman pentru ca a schimbat virtutile mai pamintesti ale cetatenilor? Tot dupa acela, paginismul a fost de departe mult mai tolerant decit se crede pentru ca numarul de crestini executati de alti crestini apartinind altor factiuni religioase crestine ar fi fost mult mai mare decit cel al martirilor Bisericii. (!!!) Iar in al doilea rind, in ciuda lipsei de relevanta a lui Gibbon in judecarea crestinismului si a ortodoxiei, Coniaris ii da dreptate acolo unde crede ca-i poate sustine ideile si concluzia apare clara: Ortodoxia este moarta pentru ca teologii ei se limiteaza la a “citi, lauda si compila” scrierile Sfintilor Parinti, ceea ce implica pe termen lung si impotenta in “cugetare si faptuire”. Sa aducem multumire lui Dumnezeu ca ne-a dat teologi luminati in veacul XX ca sa ne scoata din starea de impietrire intelectula si adormire spirituala!

In paragraful urmator Coniaris afirma: “In vreme ce trimiterea la Parinti este o metoda de a pastra continuitatea cu credinta Bisericii primare, aceasta practica poate submina si limita vigoarea teologica a teologiei ortodoxe.” In alte cuvinte, raportarea la Adevar “submineaza si limiteaza” instrumentul teologic in cautarea Adevarului. Iata o fraza plina de greutate care contine ori o contradictie logica care nu putea scapa nici unui individ mult mai putin educat decit Coniaris, sau, pur si simplu, o negare in spirit curat protestant a Adevarului (cuprins in invataturile Sfintilor Parinti)!

Un paragraf mai jos, autorul ne rasfata cu un citat din prof. Van Campenhausen (probabil Hans si Von, un teolog protestant) prin care sustine aceeasi idee, ca si mai sus, unde s-a folosit de Gibbon, conform careia Ortodoxia e moarta, dar mai strecoara si alte idei protestante: “…[Biserica] admira atat de mult [invataturile Sfintilor Parinti], incat nu mai reusea sa observe firea schimbatoare a problemelor ce stateau in fata teologiei. Ea pastra mostenirea lor intelectuala, fara a face nimic spre a o reinnoi.” Ca si ortodocsi ar trebui sa stim ca firea “problemelor ce stau in fata teologiei” nu se schimba, ci numai forma problemelor sau contextul in care acestea apar. Iar in ce priveste reinnoirea mostenirii intelectuale a Sfintilor Parinti, sa o lasam pe seama celor fara de Dumnezeu, a ereticilor, care oricum neaga Traditia, si a acelora dintre noi care din mindrie pe masura lui Lucifer se simt chemati sa “innoiasca” lucrarea Sfintului Duh lasata pentru vecie.

In urmatorul paragraf mai spune: “Dar cand capitalul s-a epuizat, cecurile nu mai au valoare. Trebuie sa continuam a adauga la capital”, unde capitalul este bineinteles invatatura Sfintilor Parinti (“mostenirea lor intelectuala”). Ce legatura au asemenea comentarii cu Ortodoxia, numai un protestant o poate spune! Ma indoiesc ca Ortodoxia a invatat vreodata ca Adevarul se epuizeaza sau ca isi pierde relevanta in timp si ca trebuie reconfirmat in permanenta prin studiu teologic.

Paragraful final l-am comentat deja. Dupa cum vezi, articolul lui Coniaris nu este un indemn ca “sa gasim temeiurile patristice si cuvintele sfintilor, spre orientare si raportare” in orice am face, cum afirmi, ci exact contrariul, o pledoarie in favoarea liberarii teologiei din chingile invataturii patristice. Din motive care imi scapa, nici tu, nici Lavrentiu nu vreti sa admiteti ca lupii in blana de oaie sint deja, si in numar mare in turma, desi, sint sigur, distingeti clar urletul lupului de behaitul oii.