Tine mintea in iad si nu deznadajdui

[windorin]

Am inima impietrita si nesimtitoare, mintea mea judeca totul rational si masoara prea mult fiecare lucru, rugaciunea nu imi este comuniune, ci rostire de litere si cuvinte, slujbele imi par anevoioase, oamenii sunt greu de rabdat si iubit, uscaciunea ma doboare... cu toate ca vad toate aceste lucruri, nu pot face nimic sa le indepartez de la mine, caci mandria ma leaga pe mine cu legaturi de care, vrand sa fug, parca mai mult ma apropii.

Cu toate acestea, Hristos are puterea de a ma ridica si stiu ca asteapta doar intoarcerea mea.

"Doamne, nu ma parasi pana in sfarsit!"
"Doamne, vreau si nu pot, ajuta'ma!"
"Doamne, de voiesc sau nu, mantuieste'ma!"

"Şi un lepros a venit la El, rugându-L şi îngenunchind şi zicând: De voieşti, poţi să mă curăţeşti.
Şi făcându-I-se milă, a întins mâna şi S-a atins de el şi i-a zis: Voiesc, curăţeşte-te." (Marcu 1,40-41)

[Traditie1]

În prealabil postat de andreicozia

Ceva iti scapa Andrei, deoarece daca noi deja ne osindim la iad pentru rautatea noastra asa cum spui si intr-un fel te reprezinta, inseamna ca noi deja suntem in deznadejde , cu alte cuvinte pierduti si dusi.

Nu pot sa spun ca inteleg complet aceasta invatatura dumnezeiasca soptita sfintului de catre Duhul Sfint insa privita cu trezvie si barbatie nu inseamna decit sa nu te dai batut indiferent de cit de groaznic este citoadata ceea ce ti se serveste in carti!

Nu e interpretarea mea ci a arhimandritului Sofronie si a parintelui Rafail Noica:

http://www.razbointrucuvant.ro/2008/...u-deznadajdui/

Mai adaug ca nu este o metoda lucrata de om ci, ca orice lucrare a virtutilor, este lucrata de Dumnezeu în cei ce traiesc potrivit poruncilor Lui.

Si nu este o noutate în traditia Bisericii ci este vechea învatatura despre plângerea pacatelor si nemultumirea de sine.

[georgeval]

Formula ascetica a "staretului " Siluan: "Tine-ti mintea in iad si nu deznadajdui" se potriveste cu propriul moto duhovnicesc al parintelui Sofronie: "Stai pe marginea prapastiei deznadejdii, dar cand simti ca ai sa cazi in gol, da-te inapoi".

În prealabil postat de costel

Astazi, 24 septembrie il sarbatorim pe Sfantul Siluan Athonitul. Multa vreme m-am tot intrebat de ce acest indemn? Sau sa fie un indemn particular, adresat doar Sfantului Siluan? Cineva spune ca "tine-ti mintea in iad si nu deznadajdui" e un cuvant de foc, alcool in stare pura, de 90 de grade. Cine-l gusta ca atare risca sa se arda: unele persoane, incercand sa se cufunde cu mintea in iad, au ajuns bolnave. Prin urmare acest cuvant trebuie adaptat situatiei proprii, capacitatilor noastre duhovnicesti si fizice. Mai mult, insusi Sfantul Siluan spune: Siluan spune "in aceasta faptuire trebuie sa ne cunoastem limitele, ca sa nu ne zdrobim sufletul, invata sa te cunosti si nu-ti impovara sufletul peste puterile lui".

In stirea de pe acest site, am gasit urmatoarele explicatii la cuvintele "tine mintea in iad si nu deznadajdui":

"a) Un raspuns mangaietor la suferinta umana. Un mod de a spune: "Viata mea e un iad, dar Dumnezeu imi spune ca si in aceste conditii dificile, nu trebuie sa deznadajduiesc".

b) Un cuvant ca expresie a crestinismului, asa cum apare in cruce - ca moarte si biruinta asupra mortii. In acest indemn, avem pe de-o parte suferinta, iadul, moartea "tine-ti mintea in iad", pe de alta parte fericirea, nadejdea, invierea "dar nu deznadajdui". Miscare care este cea a botezului nostru - moarte a omului vechi si inviere a omului nou in Hristos - dar si cea a ascezei prin care actualizam si facem sa rodeasca harul acestui botez.

c) Un indemn de a ajunge la smerenie: "Domnul m-a invata sa-mi tin mintea in iad si sa nu deznadajduiesc, si asa invata sufletul meu smerenia (...). Asa ii biruim pe vrajmasi", scrie staretul Siluan.

Iadul nu trebuie inteles ca un loc in care Dumnezeu nu este prezent, ci ca o stare duhovniceasca, o stare a sufletului cufundat in iubirea lui Dumnezeu, dar inca mult prea opac, prea inchis, prea plin de patimi pentru a-I primi lumina si a-I raspunde.

"Nu deznadajdui", sunt cuvinte prin care ni se cere sa nu cadem in patima deznadejdii, care nu e decat o alta forma, extrem de subtila, de orgoliu, de iubire de sine, a unui eu infasurat si inchis in el insusi".

Mi-a placut mult intrepretarea crestinismului ca fiind deodata cruce si inviere.

Frumoase cuvinte spuse de un sfint pentru sfinti.Tine mintea in iad si nu deznadajdui....
Acel iad despre care ne vorbeste parintele Siluan,dupa capul meu,se refera la cele traite de aceia care se sinucid,in general din cauza despartirii de o prietena,si ajung la acest gest disperat dintr-o lipsa a sperantei (nadejdii).In literatura din domeniu se numesc cazuri cronice de depresie (de ultimul grad)
Dar,precizez din nou,este DOAR o parere personala.