Rautatea omului bun!

[alexaa]

Iata cuvintele care pentru mine au fost balsam, le regasiti in rugaciunea pentru vrajmasi, tot pe acest site:
"Da-le, Doamne, pacea Ta, lumnineaza-le mintea, ca sa te cunoasca pe Tine si poruncile Tale, curateste-le inima si o mladie, ca sa-si vada gresealele si sa se caiasca de nedreptatile lor. Nu-i lasa pe ei, Doamne, in ratacire si in pacat! Trimite-le lor binecuvantarea Ta, ca sa se intoarca si sa se mantuiasca si sa fie vii intru imparatia Ta!"

Nu stiu ce v-a apucat, dar nu merit atatea vorbe bune... N-as vrea sa mi-o iau in cap. Chiar daca pe alocuri mi s-au umezit ochii de emotie, trebuie sa stiti sa sunt un om ca oricare dintre voi si nu trebuie sa va asteptati de la mine sa ma pot stapani de fiecare data numai fiindca asa se cade din partea mea. Cu totii gresim si o sa ajung probabil precum un fotbalist recunoscut de la care publicul se asteapta sa nu rateze niciodata, iar daca rateaza il trimit imediat la origini. Sunt constient ca am un orgoliu de care nu sunt tocmai mandru, iar datorita lui, mi-am creat antipatii de multe ori, dar si prieteni extrem de buni! Nu sunt tocmai comod in rationamentele mele si de multe ori sunt acuzat ca interpretarile pe care le dau eu relatiei cu Dumnezeu nu sunt cele pe care Biserica Ortodoxa le accepta. Oricum ar fi, sunt ale mele si mi le asum asa cum sunt, dar nu sfatuiesc pe nimeni sa sa faca ceea ce fac eu, ci dupa cum simte sufletul lui ca e mai aproape de Dumnezeu. NU vreau sa devin modelul nimanui, desi intr-un fel sau altul toti ne-am ghidat in viata dupa niste modele.
Mi-e ciuda pe mine de multe ori fiindca nu ma pot stapani si ma aprind usor atacand frontal cand poate ar trebui sa fiu mai calculat si mai diplomat astfel incat, sa ajung daca tin neaparat unde doresc, dar fara sa mahnesc pe nimeni! Iar asta e valabil pentru oricare dintre noi. Daca am putea tine cont ca in spatele unui nick este un om - de multe ori cu mari complexe in lumea reala- care chiar crede ca poate schimba ceva in bine, cred ca fiecare dintre noi am deveni in sufletul nostru niste oameni buni! Ne trebuie insa multa rabdare, iar la acest capitol multi dintre noi avem mari lacune! Dar macar sa avem puterea, daca am necajit pe cineva, sa ne cerem iertare, sau daca am fost necajiti sa avem puterea sa iertam chiar daca acel "iarta-ma!" nu vine niciodata. Depinde de noi, prin ceea ce facem, ca cel care-a gresit sa realizeze ca NU TREBUIA sa-si piarda cumpatul.
Suntem aici pe un forum unde marea majoritate dintre noi cauta raspunsuri. Nu le gaseste niciunde, iar la biserica, sunt convins ca nu merg mai mult de 10% dintre useri. Totusi vor sa stie care e acea reteta unanim recunoscuta, dar comoda daca se poate, prin care omul zilelor noastre sa se poata mantui. Daca este asa, ar trebui sa strigam cu totii in cor, "Evrika!!!!!!" pentru ca e primul pas de care e nevoie. Stiu, la multi le e rusine sa mearga la biserica, desi isi fac semnul crucii de cate ori trec prin fata ei. Dar... ce-o sa zica lumea: "Ia ui-te-l si pe asta, pana acum injura cum ii venea la gura, si-acu', gata, e pioshenia intruchipata!" Iertati-ma, dar asta este prima dintre gaselnitile dracusorului: sa-ti bage sub nas "Ce-o sa zica lumea?" De parca lumea e cea care-ti sta martor in fata Mantuitorului cand ti-o veni randul.
Un alt motiv este: "La ce sa merg daca stiu atatia popi care-s lacomi, curvari, fac pacate strigatoare la cer?" Sunt ganduri subiective si menite sa ne strecoare indoiala in suflet precum ca nu biserica e cea care ne mantuieste, ci noi insine, prin iubire si ferirea de pacat. Este adevarat, dar biserica dezleaga si aduce pacea in suflet. Acolo, in Sfantul Altar, coboara Duhul Sfant, iar noi suntem binecuvantati de o mie de ori mai mult fata de altii care nu sunt acolo, desi fac fapte bune! Prin Sfanta Biserica PUTEM scoate din Infern pe-ai nostri, prin perseverenta, milostenie, acceptarea Mantuitorului in sufletul nostru. Nu avem dreptul sa ironizam spunand "Ia ui-te si la asta!... Ultimul stinge lumina!..." Dumnezeu chiar ne asculta rugaciunile daca noi le facem! Nu eu am inventat asta, ci prin ascultari indelungate a celor demni de ascultare am inteles ca Dumnezeu este extrem de milostiv, daca Il acceptam ca pe Tatal Ceresc!
... Ar fi multe de spus dar n-as vrea sa ma intind prea mult... Si-asa cred ca exagerez putin in marimea mesajelor mele!...

''Dar cel mai important motiv pentru care eu am ales acest nickname a fost acela de a dori sa ma identific cu un personaj precum un actor care, dupa ce joaca mai mult timp un anumit caracter, ajunge sa se identifice cu el, fara sa realizeze asta.''
..........
Aceasta este o metoda extrem de inteleapta,dupa capul meu,care sprijina evolutia oricui pe calea spre Dumnezeu.Este bine de tinut minte/aplicat.Elimina multe capcane pe drum.
Amin.

[mara2008]

Ce ai sa te faci?Sa ramai asa cum esti ,asta sa faci ,caci mult bine ai facut cel putin pentru mine,caci citind am revazut iar viata mea,m-am intrebat iar oare cat din suflet am zis ca am iertat si multe altele lucruri si voi incerca sa schimb ce am aflat poate nu pentru prima data ca trebuie sa le schimb.
Eu una spun sincer de cand am intrat aici pe forum m-am schimbat foarte mult,am reusit sa fac lucruri ce nu le-am facut intr-o viata,si invatat despre acest drum spre mantuire enorm de multe,am reusit sa stiu si sa simt ce si cum este si ce inseamna un pelerinaj ca eu una asa as face un concediu intreg si nu m-as satura,caci in el simti toata iubirea lui Dumnezeu si iti incarca sufletul cu tot ce ii lipseste spre a merge pe drumul credintei sincere,curate.
Am cunoscut niste crestini adevarati ce merita tot respectu si recunostinta mea pentru rabdarea lor de a imi raspunde la intrebarile mele,de a ma invata si a nu ma lasa sa cedez ispitelor.
Multumesc OM BUN si astept si alte mesaje cu multa bucurie .

[sophia]

...intr-o fapta: cel ce a comis fapta rea si a lezat si cel care a fost lezat.
Iertarea trebuie in primul rand ceruta.
Iertam omul (de multe roi nici nu-l cunoastem, ca de ex. aici pe forum), dar fapta n-o uitam pentru aceasta ne-a lezat (nu omul).
Pentru asta trebuie ca cel care a facut-o sa se intoarca si sa ceara iertare, sa explice de ce a facut-o si chiar sa indrepte.
Abia atunci putem uita, clasa fapta. Altfel nu.
O fapta poate face rau material si sufletesc. Uneori acest rau nici nu poate fi indreptat, iar cand aceste rele se aduna, se distruge omul, mai ales sufletul lui.
Este f.greu.
Si cei mai mari crestin (dupa considerarea unora) fac fapte rele si cati vin sa ceara iertare?
Poti fi bun, sa nu faci rau, sa ierti pe altii si sa-i iubesti. Dar cat trebuie sa induri, sa primesti de la altii? Cat trebuie sa fim loviti? Si o piatra se farama cand o calci mereu in picioare, dar sufletul omului?
Nu se poate sa uite si sa ierte numai unii, iar altii numai sa faca rau si sa fie iertati si ei si uitata si fapta lor.
Nici asta nu este crestinesc.
Iisus a suferit si a murit in chinuri pe cruce. A iertat. Dar cei care au facut fapta rea?

În prealabil postat de sophia

Nu se poate sa uite si sa ierte numai unii, iar altii numai sa faca rau si sa fie iertati si ei si uitata si fapta lor.

bine ai revenit, sophia !

cat despre cei care fac rau... sa-i lasam in plata Domnului, ca-i indreapta El pana la urma, cu sau fara voia lor.

[Marius22]

În prealabil postat de mirelat

cat despre cei care fac rau... sa-i lasam in plata Domnului, ca-i indreapta El pana la urma, cu sau fara voia lor.

Toti cunoastem rautatea sub o forma sau alta. Toti avem momente in care ne manifestam rautatea. Important este sa nu ne facem din ea un tovaras de drum si nici sa urmam calea ei, in calatoria acestei vieti.

Mai mult, rautatea poate fi "stinsa" cu usurinta. Dupa cum apa stinge focul, in mod asemanator dispunem de iubire pentru a stinge atat rautatea din noi, cat si a celor de langa noi. Nu se cere de la noi doar sa avem suficienta iubire, ci este necesar sa o si manifestam.

În prealabil postat de sophia

Iertarea trebuie in primul rand ceruta.

Conditionarea nu are ce cauta cand vorbim de "Iubirea aproapelui!" Daca celalalt nu stie, nu vrea sau nu poate, eu care ma cunosc, stiu si nu am nici o scuza daca astept sa mi se ceara iertare. Iert tocmai pentru ca eu insumi supar fara sa-mi dau seama si din orgoliu poate ca evit sa-mi cer iertare.

Iertam omul, dar fapta n-o uitam pentru ca aceasta ne-a lezat (nu omul).

Iertarea fara uitare este ca o ungere cu sapun a funiei sinucigasului!

Pentru asta trebuie ca cel care a facut-o sa se intoarca si sa ceara iertare, sa explice de ce a facut-o si chiar sa indrepte.
Abia atunci putem uita, clasa fapta. Altfel nu

Orice explicatie oferita unui "tiitor de minte", poate avea efect contrar. Iar acest: "Altfel NU!", nu face decat sa confirme ceea ce spun!

Nu se poate sa uite si sa ierte numai unii, iar altii numai sa faca rau si sa fie iertati si ei si uitata si fapta lor.

Sa nu-ti doresti sa fii in locul lor cand le-o veni vremea. Pentru fiecare suspin, pentru fiecare lacrima, pentru fiecare povara nedreapta, Dumnezeu are masura pedepsei. Am vazut de multe ori rasplata unor astfel de fapte. Odata, in Londra mi s-a intamplat sa fiu coleg de lucru cu un roman de vreo 25-30 de ani, certat cu toate legile lumii. Mi-a creat multe neplaceri doar fiindca nu gandeam la fel. Vazand neintelegerea, am preferat sa plec de la acel job, desi tot ce era acolo mi se datora mie. Managerul nu intelegea de ce renunt, dar eu nu voiam sa dau explicatii. Ciudat era ca in sufletul meu nu am simtit nici o clipa nici ura nici dispret pentru individ, ci mai degraba compasiune fiindca vedeam ca e pierdut sufleteste. Asta se intampla joi. Luni dimineata, managerul m-a sunat sa vin sa preiau jobul. I-am raspuns ca atat timp cat acea persoana e acolo, eu nu pot veni. "Pai nu stii, a fost expulzat din UK!" Credeam ca glumeste, pentru ca Dumnezeu il pedepsise multe prea repede. In Romania il asteptau vreo 10 ani de inchisoare pentru care era urmarit de multa vreme. Motivul expulzarii si alte amanunte le-am aflat mai tarziu de la romani care-l cunosteau din tara. Cu cat avem inima mai deschisa, cu cat suntem mai intelegatori, cu atat rautatea altora nu numai ca nu ne poate atinge, dar se intoarce impotriva lor cu o putere insutita. Nu suntem noi in masura sa judecam, sa pedepsim, sa ne razbunam. Mai buna judecata ca Dumnezeu, nu face nimeni! Deci Accepta, Uita, Iarta! Si-ai sa traiesti cu toata pacea lumii in suflet!

[mara2008]

Daca citim cu atentie,cu tot sufletul vedem cat adevar este in ceea ce spui om bun:Daca celalalt nu stie, nu vrea sau nu poate, eu care ma cunosc, stiu si nu am nici o scuza daca astept sa mi se ceara iertare. Iert tocmai pentru ca eu insumi supar fara sa-mi dau seama si din orgoliu poate ca evit sa-mi cer iertare.
Offf cat de frumos spus si de adevarat
Cat despre uitare:offf uitam nu zic nu,daca vrem cu adevarat asta,ne rugam si cu rabdare invatam si asta
Cineva,un alt om bun ,m-a invatat ca in biserica sa ai urechile deschise doar pentru slujba,pentru ceea ce rosteste parintele si tu sa rostesti totul odata cu el in gand,fara sa iti pese de ce se vorbeste langa tine,sau cum este imbracat si ce face altu langa tine.Nu e usor sa faci asta ,adica sa fii ochii,urechi,trup si suflet cu slujba,cu vorba parintelui,dar se poate ,va spun din propia experinta,si este ceva extraordinar,iesi de la sfanta liturghie un alt om,cald,bun,intelegator,rabdator cu fiecare de langa tine asa cum sant,nui mai judeci,ci ai puterea sa te rogi ca ei sa se schimbe in bine.
E totusi pentru o clipa un pic de durere sau intristare cand vezi pt o clipa poate cum se poarta sau imbraca oameni cu o varsta inaintata de la care astepti un exemplu pentru cei mai tineri ca tine,dar ce poti face decat sa te faci ca nu vezi si sa asculti cuvantu Domnului ,caci pentru asta ai mers acolo in Sfanta Biserica,nu sa clevestesti,sa judeci.
Doamne ajuta!

[costel]

Eu nu iert pentru ca si altii iarta. Iertarea pe care noi trebuie sa o daruim nu trebuie sa fie prezenta in functie de cat suntem iertati.

Oricat de mult am fi calcati in picioare, nu vom pieri. Paradoxal, ti se face rau, ierti, iar intalnesti raul facut de altii, iar ierti si dupa mai multe iertari observi ca nu esti slabit, ci dimpotriva, ai mai multa putere de a ierta.