a pofti

[costel]

A pofti doar trupul cuiva, inseamna a nu vedea in acela decat satisfacerea poftelor tale. Insa, ceea ce trebui sa retinem e ca nimeni nu poate pofti doar trupul, decat atunci cand el insusi a ajuns numai trup (nu in sensul ca sufletul a disparut, ci in sensul ca patima este cea care dicteaza in om). Un om curatit de patimi, doreste sa se impartaseasca de tot omul: sa-i vorbeasca, sa-l inteleaga, el nu-l poate reduce doar la trup. Dar ce sa facem, sunt unii care cred ca omul este asemeni unui aparat de cafea: introduci o fisa si primesti cafeaua. Este dureros ca atat a ajuns sa mai vada omul in cel de langa el, dar mai dureros e ca unele persoane se complac in a fi un aparat de cafea.

[ory]

În prealabil postat de Anna

Va rog sa explicati aici ce credeti ca inseamna de fapt a pofti trupul cuiva, in sensul de pacat. Cum descrieti, cum se manifesta? Nu vreau sa smintesc, dar sincer cred ca nu toti intelegem la fel.

Anna, ma faci sa zambesc !
Ai serioase " probleme "cu imaginatia datorata varstei, cu tineretea atat de tensionata, dar si frumoasa in naivitatea ei . Esti gelos, urasti, iubesti...poftesti, ce poate fi mai evident la aceasta varsta ? !
Stai fara griji, in pofida perioadei greselilor, oamenii invata sa i-a decizii majore tocmai in acest stadiu, deci este privilegiat si sustinut de natura care l-a menit , pe cat de imatur, pe atat de puternic si de tolerant.
Toata lumea pofteste ceva, o prajitura, o tigara, o strangere de mana, o cariera, o rugaciune, sa testeze buzele cuiva...toate sunt placeri care ne stimuleaza fiinta deopotriva, chiar daca factorii difera si mai ales doctrina spirituala.
Indiferent ca esti casatorit sau nu, ca esti credincios sau nu, ca esti frumos sau nu, tanar sau batran...oamenii si-au dezvoltat viata si existenta tocmai prin pofte, au dorit mereu cate ceva, au avoluat in dorinte si astfel in traire . Pofta este o atitudine materiala, chiar daca uneori o implicam in iubire si atasament, pana la urma tot de un oarecare profit si de un stimulent vorbim, este vorba de trup si de atingere, iar trupul este material, fizic.
Se spune ca in timpul placerii, creierul elimina in organism hormonii placerii, serotonina, dopamina, dar si cortizonul menit sa combata efectele stresului, asociat cu multe alte stimulente din viata de zi cu zi, cum ar fi consumul de ciocolata prin endorfine...mai sunt si nenorocitii de feromoni care naste aceasta pofta de " celalalt ", printr-o invazie chimica si atat de misterioasa.
Dar tu, de care pofte vorbesti ?, caci pofta de ciocolata tine de un drum la magazin sau supermarket, iar pofta de un sarut tine de un drum spre propriul rationament, dar si de cel spre care poftesti...deci, este o mica-mare diferenta.
Este adevarat, in viata nu ne este totul permis, dar, poate ca, la cat de cumpatata este ea in bucurii, nu ar strica si cate o evadare mititica din acest discernamant atat de rigid, spre satisfactia unei clipe de farmec, pana la urma...mai ales cand indrazneala nu tinde sa faca si ravagii spirituale. Cu toate acestea, pofta, mai ales fata de un trup, cat de nevinovata ar parea, cat de marginita ar parea, ea presupune si responsabilitati, obligativitatea asumarii unui imprevizibil de dincolo de aceasta pofta.
Este complicat, oricum, mai ales cand ai si o fire poetica, complexa si deloc aplecata spre resemnare si spre acel specrtu obtuz comandat de prejudecati.