Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Generalitati > Generalitati
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 01.11.2009, 09:18:14
MariS_'s Avatar
MariS_ MariS_ is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 18.10.2009
Locație: Religie: creștin
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.419
Implicit Raiul ca o zi de toamna cu soare bland si vesnic

Citat:
În prealabil postat de glykys Vezi mesajul
Initiez si eu primul meu topic. Vad ca a fost multa agitatie pe topicul cu chinurile iadului, asa ca m-am gandit ca ar fi bine sa vorbim si despre ce ii asteapta pe cei drepti, sa ne bucuram citind cum au vazut altii Raiul in care cred ca dorim toti sa ajungem. Va astept cu frumoase citate din Sf. Parinti (din care eu nu prea am citit) sau pareri personale. Eu voi cita din par. Cleopa:

Despre frumusetile Raiului (22. 07. 1988)

Raiul este un loc de desfatare, unde vazandu-L pe Dumnezeu, asa cum este El, fata catre fata si iubindu-l in mod desavarsit, sufletul se bucura de o fericire vesnica. Paradis sau rai inseamna un loc foarte placut, fie o gradina, fie un loc cu pomi, fie o padure. gradina placuta, unde l-a pus Dumnezeu pe om, dupa ce l-a creat, este numita paradisul terestru sau raiul pamantesc. se mai intelege prin rai locul unde dreptii Il asteptau sa vina pe Hristos. Talharului cel bun i-a zis Hristos: "Astazi vei fi cu mine in Rai". In Rai, adica in sanul lui Avraam. Rai inseamna locul unde sfintii, cei alesi, cei randuiti se bucura cu Dumnezeu de viata vesnica, caci zice Sf. Ap. Pavel: "Caci a fost rapit in Rai la al treilea cer". raiul sau cerul este un loc de desfatari, adica un loc in care afla multimea bunatatilor, fara de niciun amestec al raului,un loc de dorinte fara neincetare si din cele mai vii, unde se gusta din plin cele mai dulci bucurii, un loc de unde este alungat pentru totdeauna ceea ce ar putea cauza cea mai mica greutate, cel mai mic necaz, un loc se bucura de o fericire atat de mare "pe care ochiul nu le-a vazut, urechea nu le-a auzit si la inima omului nu s-au suit".
Ceea ce face multimea bucuriei celor alesi in rai este vederea lui Dumnezeu fata catre fata. Intariti in lumina slavei si in stare de a suporta stralucirile Fiintei divine, ei contempla adorabila Treime, se satura in viata vesnica cu aceasta cunoastere desavarsita a Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh. VA URMA.
Draga glykys, eu cand ma gandesc la Rai, desi nu cred ca o
sa-l apuc, nu mi-l pot inchipui fastuos si cu frumuseti de
necrezut, nu zic ca n-ar fi asa dar nu ma duce pe mine
mintea, ci il vad ca pe o zi nesfarsita, blanda, senina,
de toamna, cu pomi plini de fructe, cu vii pline de
struguri, cu albine si faguri de miere si o fantana
cu apa rece si limpede ca aceea a samarinencei.
__________________
Făcutu-ți-s-a ocara ca și lauda, paguba precum câștigul și străinul ca fratele?
Cum nu înțelegeți că nu despre pâini v-am zis? Ci feriți-vă de aluatul fariseilor și al saducheilor! (Matei 16:11)
Omul deține atâta Adevăr câtă Iubire dăruie.
Reply With Quote
  #2  
Vechi 01.11.2009, 12:50:57
MariS_'s Avatar
MariS_ MariS_ is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 18.10.2009
Locație: Religie: creștin
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.419
Implicit Raiul ca scoala domneasca!

Dumnezeu a pregatit pentru om Raiul ca scoala domneasca
intru indumnezeirea sa. Dar omul a picat examenul si a ramas
repetent. Atunci a pregatit Dumnezeu o alta scoala, cea
pamanteasca, o scoala a incercarilor zilnice, a luptei cu raul,
a caderilor si ridicarilor succesive, a calirii si otelirii vointei.
__________________
Făcutu-ți-s-a ocara ca și lauda, paguba precum câștigul și străinul ca fratele?
Cum nu înțelegeți că nu despre pâini v-am zis? Ci feriți-vă de aluatul fariseilor și al saducheilor! (Matei 16:11)
Omul deține atâta Adevăr câtă Iubire dăruie.
Reply With Quote
  #3  
Vechi 01.11.2009, 15:33:38
georgeval's Avatar
georgeval georgeval is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 25.09.2007
Locație: Valenii de Munte
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.060
Implicit

Eu raman la starea negraita a Sfantului Apostol Pavel care n-a reusit sa descrie raiul rapit fiind in el "ceea ce ochiul nu a vazut si urechea nu a auzit si la inima omului nu s-au suit"

Last edited by georgeval; 01.11.2009 at 19:51:05.
Reply With Quote
  #4  
Vechi 02.11.2009, 13:46:32
glykys's Avatar
glykys glykys is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 13.08.2009
Locație: Bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 5.703
Implicit

Se spune că odată, într-un sat, un copil, într-o noapte, a visat Raiul. “Mamă! Mamă! Unde e Raiul?”, a întrebat copilul nerăbdător, a doua zi de dimineață, de cum se trezi. Dar mama, biata mamă, n-avea timp. “Unde? Unde e Raiul?” , îi întrebă copilul, aproape plângând, pe oamenii din sat. Dar oamenii nu aveau timp de el, erau grăbiți. “Ce lume urâtă…”, își spuse pentru sine puștiul.
Ca să-l găsești, trebuie să părăsești satul acesta…, se-auzi glasul unui bătrân, ce-l privea demult. “Și acolo, în pustie, după ce ai să mergi cale de o zi, ai să găsești un om singur, ce stă într-o colibă. El o să-ți spună unde este Raiul.”
Zis și făcut. Și a doua zi de dimineață, când părinții lui nu se sculaseră încă, își luă o trăistuță cu câteva merinde și plecă furișându-se printre casele adormite, către pustie. În curând, soarele răsărise, iar în urma pașilor lui satul fusese acoperit de nisip. Merse ce merse și, într-adevăr, către seară, ca prin minune, din pustia întinsă țâșni o colibă. Mare îi fu mirarea bătrânelului ce locuia acolo de mulți ani. “Ce te aduce pe-aici, copilule?”, îl iscodi acesta pe micul călător. “Vreau să găsesc Raiul, răspunse copilul, și cineva mi-a spus că tu știi cum trebuie să ajung”. Bătrânul tăcu, îl privi adânc, apoi îi spuse: “Acum hai să mănânci ceva și să te culci, că oi fi obosit. Mâine în zori o să plecăm împreună către Rai”.
Noaptea trecu repede. De data asta, el, copilul, n-avu nici un vis. De fapt, nici n-a dormit. A stat așa, cu ochii deschiși, așteptând ziua. Bătrânul știa. Iar către zori, pustia primea în pântecul ei două siluete, ce se porniseră la drum. Merseră ce merseră și, către seară, dintre nisipuri, puștiul văzu cum se ridică niște ziduri de piatră și o clădire mare, cu o cruce în vârf. “Ce este aceasta?”, întrebă copilul. Aceasta este o mănăstire, spuse bătrânul. De-aici începe poteca către Rai.” Și-apoi, bătrânul mănăstirii îl primi pe micuțul care nu știa nimic de rosturile de acolo. Și ce-am să fac aici?”, întrebă copilul. “Deocamdată, să faci curat, ai să mături și mai încolo om vedea”. Și timpul trecea, trecea, copilul le făcea cu răbdare și sârg pe toate.
Dar iată că vine o zi, după mult timp, când bătrânul mănăstirii îl întrebă pe neașteptate: Cum merge, cum îți e?” “Mi-e foarte bine”, răspunse puștiul. “Am de toate.” Și-apoi tăcu, închizându-se în sine. Bătrînul îi simți liniștea și îl iscodi în continuare. “Parcă ai ascunde ceva în suflet, așa ai tăcut. Spune-mi cinstit, totul, până la capăt. Îți lipsește ceva?” “Mie…, nimic, se hotărî într-un târziu puștiul să răspundă, dar este acolo, în clădirea aia mare, un frate de-al nostru, tot așa, cu barbă și plete, ce stă legat, întins pe o cruce, și nu poate să se miște, și nimeni nu-i duce de mâncare. De ce nu vine și el la masă?”, ridică puștiul ochii din pământ, privindu-l pentru prima dată pătrunzător pe bătrân. Părintele simți că trebuie să tacă. Așa că lăsă liniștea să vorbească. “Da, așa i-am dat noi canon, acolo l-am lăsat noi să stea, pentru că nu a măturat cum trebuie și n-a făcut curat ca lumea”, se-auzi vocea unui monah, care stătea în apropiere și care auzise discuția. Îngerul tăcerii, care tocmai se așezase pe umerii puștiului, dispăru. “Acolo vei ajunge și tu, dacă nu faci treabă cum trebuie”, se-auzi vocea monahului.
Dintr-o dată, spune povestea, păcatul ăl bun s-a strecurat în inima copilului.
Era primul pas către Rai, ce se numea iubire.
Mai târziu, către seară, copilașul se strecură nevăzut la bucătăria mănăstirii, fură ceva de mâncare și, fără să fie observat de nimeni, intră în biserică și o puse jos, la picioarele Fratelui atârnat de cruce. “Hai, vino să mănânci!”, îi zice puștiul, uitându-se îngrijorat în stânga și în dreapta. Hai, că nu știe nimeni!” Și Fratele coboară. Un zâmbet avea pe buze și, mângâindu-l pe puști pe frunte, acesta nu-și dădu seama că biserica toată se umplu de o lumină nemaivăzută și că ușile ei se ferecaseră pe dinăuntru.
Apoi, ca și când s-ar fi cunoscut demult, au început să râdă și să glumească, cum nu mai făcuse puștiul niciodată în viața lui. Era atât de fericit că-și găsise un prieten!
Dar el nu știa că urcase a doua treaptă a Raiului: prietenia.
Azi așa, mâine așa, însă frații ceilalți din mănăstire au început să se întrebe: “Unde-i copilul? Ce face? De ce lipsește seara mereu dintre noi?” Apoi, curioși, au început să-l caute prin toată mănăstirea. Numai biserica nu fusese controlată; și-atunci s-au repezit spre ea dar, spre mirarea lor, pentru prima oară nu i-au putut deschide ușile. Atunci au încercat să se uite pe gaura cheii și, în clipa aceea, o lumină puternică i-a orbit. Nemaiștiind ce să facă, au stat așa, înfricoșați, după zidurile groase ale bisericii, așteptând până noaptea târziu, când copilul a ieșit. “Ce-ai făcut înăuntru?”, se repeziseră ei ca un stol de păsări negre asupra lui. “N-am făcut nimic”, răspunse puștiul tremurând. “Minți! Spune ce-ai făcut?”, l-au întrebat din nou călugării furioși. “Am furat mâncare și am dus-o Fratelui ce stătea pe cruce”, răspunse copilul înspăimântat. “Care Frate?”, au întrebat, nedumeriți, pentru prima dată, monahii. “Cel ce stă legat de cruce și nimeni nu-i dă de mâncare”, răspunse puștiul. “Și ce-a făcut Fratele?”, au întrebat tulburați călugării. “A coborât și-a mâncat”, răspunse dintr-o suflare puștiul.
Și, în clipa aceea, toți cei din jurul copilului au căzut în genunchi. Mare fu apoi spaima pe bătrânul mănăstirii, aflând toate acestea. Egumenul începu și el, la rândul lui, să tremure și, cu lacrimi în ochi, îi spuse copilului: “Spune-i Fratelui cel Mare că îl rog să mă primească și pe mine la masă…” “Am să-i spun!, răspunse copilul bucuros, dar acum pot să iau mâncare de la bucătărie?” “Da, poți să iei cât vrei”, răspunse tremurând egumenul.
Și seara din nou coborî peste mănăstire, iar puștiul, de data aceasta cu mâncarea luată de la bucătărie, se îndrepta vesel spre biserică. “Hai să mănânci!”, îi strigă el, mai vesel ca oricând. Și, din nou, Fratele cel Mare coborî de pe cruce, îl mângâie și biserica se umplu de lumină. Ca de obicei, ușile se ferecaseră ca de la sine. Apoi câte glume și câtă veselie în jurul celor doi! Dar, printre lacrimile de râs, puștiul și-a adus aminte de rugămintea egumenului. “Frate, îi spuse el,bunicul cel mare, de-aici, din mănăstire, ar dori și el să-l primești la masă”.
Și, pentru prima oară, fața Prietenului său mai mare se întristă. Privea undeva, jos. “Vezi firimiturile astea, de pe masă?, îi spuse, într-un târziu, Fratele cel Mare. Sunt cu mult mai puține decît păcatele lui… Nu poate să vină”. “Nu poate să vină?”, rămase uimit copilul. “Nu!”, fu răspunsul scurt al Fratelui.
Și apoi, din nou, fruntea lor s-a descrețit și-au început să râdă și să glumească. Într-un târziu, copilul și-a luat la revedere de la Fratele cel Mare și s-a dus spre chilia egumenului, unde acesta îl aștepta tremurând. “Ce-a zis Fratele?”, întrebă acesta, gâtuit de emoție. “A zis că nu te poate primi!”, răspunse copilul. “De ce?”, întrebă înspăimântat egumenul. “Mi-a spus că ai mai multe păcate decât toate firimiturile de pâine căzute pe masă”.
Și atunci el, egumenul, se prăbuși în genunchi, într-un hohot de plâns. “Spune-i să mă ierte, spune-i că-l rog din tot sufletul meu să mă ierte” Și, cu un gest disperat, se agăță de copilaș. Acesta îl privi surprins și-i spuse: “Bine, am să-l rog din nou și mâine!”
Grea noapte pentru egumen! Cu zvârcoliri și gemete de pocăință. Copilul însă dormi liniștit. Și, din nou, treaba obișnuită prin mănăstire. Dar toți se făceau că lucrează. Așteptau seara, căci ea putea să aducă iertarea. “Pot să iau mâncare?”, întrebă, cu nevinovăție, copilul la bucătărie. “Poți”, îi spuse monahul, și-i umplu cu mâna tremurândă vasul. Apoi, cu pași mici, ca să nu răstoarne prea-plinul de mâncare, copilul intră din nou în biserică. “Hai să mâncăm!”, spuse el Fratelui cel Mare. “Hai!”, răspunse acesta, îndreptându-se spre el.
Și câte jocuri, câte glume au urmat! Apoi, în mijlocul veseliei, copilul își aduse brusc aminte: “Te roagă egumenul să-l ierți… și să-l primești și pe el la masă!…”
Tristețea se așeză între ei. De data aceasta, copilul privi singur firimiturile de pâine de pe masă: erau parcă mai multe. “Am înțeles…, spuse copilul, nu se poate…” “Da, nu se poate”, răspunse Fratele cel Mare.
Și atunci, păcatul cel bun coborî din nou în inima copilului și acesta îndrăzni. “Dar Tu nu te gândești că acum mănânci din mila lui?”, îi spuse, cu curaj, copilul, pentru prima oară. Și sufletul Prietenului său mai mare fu mișcat din nou. Acesta îi văzu din nou inima lui bună. “Bine, spuse, după o lungă tăcere, Fratele cel Mare, spune-i că peste opt zile am să-l primesc la masă…”
Ce bucurie pe egumenul mănăstirii, când, târziu în noapte, copilul îi spusese! Și cele opt zile trecură. Pentru el, pentru bătrân, în post și rugăciune și, mai ales, în multă pocăință. A opta zi, dis-de-dimineață clopotele băteau. “De ce?”, întrebă nedumerit copilul. “Bătrânul a plecat la Domnul”, i-au spus călugării, care deja se pregăteau pentru înmormântare. Și atunci copilul văzu!
Vedea cum, la masa Prietenului său cel Mare, stătea fericit, cu lacrimi în ochi, egumenul, chiar el. Mâncaseră dimpreună. Pe masă nu mai era nici o firimitură, Mântuitorul îl iertase.
“Am văzut Raiul! striga fericit copilul, prin mănăstire. Am văzut Raiul!”, repeta el, pentru fiecare monah în parte. “Nu se poate! strigau aceștia. Cum arată?” “E plin de iertare”, murmura copilul. (…)
__________________
Pe noi inșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.
Reply With Quote
  #5  
Vechi 02.11.2009, 13:56:38
kosmy022 kosmy022 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 11.02.2009
Locație: Romania, Timisoara
Religia: Ortodox
Mesaje: 111
Implicit

Poezia "Pasare de nea", scrisa de Zorica Latcu (Maica Teodosia):

Colo spre amurg,
Ploi de aur curg,
Ceru-i o lalea.
- Tu de unde-mi vii in zbor
Razletita ca un dor,
Pasare de nea?
- Colo-n departari
Dincolo de zari
Este-un loc curat
Larg si desfatat
Unde ochi nu plange
Unde n-a curs sange
Unde glont n-ajunge
Unde nu strabate
Geamatul de frate
Plansul de vadana
Of-ul de orfana
Unde prin fanaturi
Nu-s curse si laturi
Unde-i numai floare
Umbra si racoare
Ca e loc curat,
Binecuvantat,
Plin de bucurie,
Si de veselie,
Loc de bucurie
Care nu se trece
Ci in veci petrece,
Unde nici o raza
Nu mai insereaza.
- Pasare de nea
Fa pe voia mea
Dorurile mele
Zboara tu cu ele
Dincolo de stele
In tarile-acele.
- Ba, ca dorul tau
Mare e si greu
Aripile mele
Mari sunt mititele
Calea-i lunga foarte
Si nu pot sa poarte
Aripi mititele
Doruri mari si grele.
Eu de unde vin
E numai senin
Si acolo nu-i
Dorul nimanui.
Reply With Quote
  #6  
Vechi 11.11.2009, 10:07:08
elizabeta elizabeta is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 09.11.2009
Locație: Bucuresti
Mesaje: 711
Implicit

Citat:
În prealabil postat de glykys Vezi mesajul
Initiez si eu primul meu topic. Vad ca a fost multa agitatie pe topicul cu chinurile iadului, asa ca m-am gandit ca ar fi bine sa vorbim si despre ce ii asteapta pe cei drepti, sa ne bucuram citind cum au vazut altii Raiul in care cred ca dorim toti sa ajungem. Va astept cu frumoase citate din Sf. Parinti (din care eu nu prea am citit) sau pareri personale. Eu voi cita din par. Cleopa:

Despre frumusetile Raiului (22. 07. 1988)

Raiul este un loc de desfatare, unde vazandu-L pe Dumnezeu, asa cum este El, fata catre fata si iubindu-l in mod desavarsit, sufletul se bucura de o fericire vesnica. Paradis sau rai inseamna un loc foarte placut, fie o gradina, fie un loc cu pomi, fie o padure. gradina placuta, unde l-a pus Dumnezeu pe om, dupa ce l-a creat, este numita paradisul terestru sau raiul pamantesc. se mai intelege prin rai locul unde dreptii Il asteptau sa vina pe Hristos. Talharului cel bun i-a zis Hristos: "Astazi vei fi cu mine in Rai". In Rai, adica in sanul lui Avraam. Rai inseamna locul unde sfintii, cei alesi, cei randuiti se bucura cu Dumnezeu de viata vesnica, caci zice Sf. Ap. Pavel: "Caci a fost rapit in Rai la al treilea cer". raiul sau cerul este un loc de desfatari, adica un loc in care afla multimea bunatatilor, fara de niciun amestec al raului,un loc de dorinte fara neincetare si din cele mai vii, unde se gusta din plin cele mai dulci bucurii, un loc de unde este alungat pentru totdeauna ceea ce ar putea cauza cea mai mica greutate, cel mai mic necaz, un loc se bucura de o fericire atat de mare "pe care ochiul nu le-a vazut, urechea nu le-a auzit si la inima omului nu s-au suit".
Ceea ce face multimea bucuriei celor alesi in rai este vederea lui Dumnezeu fata catre fata. Intariti in lumina slavei si in stare de a suporta stralucirile Fiintei divine, ei contempla adorabila Treime, se satura in viata vesnica cu aceasta cunoastere desavarsita a Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh. VA URMA.
Initiativa este foarte foarte buna, mai ales ca acolo vrem sa ajungem cu totii, nu-i asa?
Eu totusi am o intrebare, la care stiu ca nu prea exista un raspuns clar, dar ma interesa sa stiu parerea ta. Care este d i f e r e n t a intre Rai si Imparatia Cerurilor? Sau care este asemanarea? Este vorba de acelasi loc sau de o diferenta de stare? Adica in Rai suntem ca Adam si Eva, dar in imparatia cerurior, ca fii infiati ai lui Dumnezeu prin jertfa lui Iisus Hristos?
Reply With Quote
  #7  
Vechi 11.11.2009, 11:44:42
glykys's Avatar
glykys glykys is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 13.08.2009
Locație: Bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 5.703
Implicit

Citat:
În prealabil postat de elizabeta Vezi mesajul
Initiativa este foarte foarte buna, mai ales ca acolo vrem sa ajungem cu totii, nu-i asa?
Eu totusi am o intrebare, la care stiu ca nu prea exista un raspuns clar, dar ma interesa sa stiu parerea ta. Care este d i f e r e n t a intre Rai si Imparatia Cerurilor? Sau care este asemanarea? Este vorba de acelasi loc sau de o diferenta de stare? Adica in Rai suntem ca Adam si Eva, dar in imparatia cerurior, ca fii infiati ai lui Dumnezeu prin jertfa lui Iisus Hristos?
Nu prea stiu asta, dar iata ce spune par. Cleopa:

Raiul nu-i imparatia cerurilor. Raiul este locul unde a stat Adam si unde stau dreptii pana la judecata de apoi. O stare provizorie. Nu-i hotarat sa stea dreptii acolo pentru totdeauna, ca de la judecata inainte, sufletele dreptilor nu se mai duc in rai, ci in imparatia cerurilor.


Iar deosebirea intre cer si rai este negrait de mare, pentru ca atata iubire a avut Dumnezeu de neamul omenesc, incat in locul raiului i-a dat imparatia cerurilor. Satana l-a scos pe Adam din rai, iar Dumnezeu, venind pe pamant si suferind pentru neamul omenesc, nu-l mai baga in rai pe omul care face voia Lui si poruncile Lui si se teme de El, ci in ceruri. In Evanghelie ce s-a zis? "Fericiti cei saraci cu duhul, ca acelora este imparatia raiului?" Nu, ci altfel: "imparatia cerurilor". Sau zice: "Fericiti cei izgoniti pentru dreptate, ca acelora este imparatia raiului?" Nu, ci imparatia cerurilor.

"Iata dar - zice Sfantul Vasile -, a pierdut omul raiul, iar prin mila lui Dumnezeu cea negraita, a castigat cerul". Ca unde a prisosit pacatul, zice Apostolul Pavel, acolo darul a prisosit.
__________________
Pe noi inșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.
Reply With Quote
  #8  
Vechi 11.11.2009, 12:11:04
glykys's Avatar
glykys glykys is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 13.08.2009
Locație: Bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 5.703
Implicit Tot parintele Cleopa

237. Ce deosebire este intre rai si imparatia lui Dumnezeu ?

Sfantul Ioan Damaschin, in Dogmatica sa, spune ca " raiul este material si spiritual si in el stau sfintii pana la sfarsitul lumii " . Dupa judecata de apoi dreptii vor intra impreuna cu Hristos intru imparatia cerurilor. In rai sfintii si dreptii nu se impartasesc direct de slava Prea Sfintei Treimi, ci numai in parte. Iar cand vor " intra intru slava Sa " , atunci " vor fi pururea cu Domnul " . In rai stau dreptii numai provizoriu, temporar, pana la infricosata judecata generala; iar in imparatia lui Dumnezeu petrec vesnic impreuna cu ingerii, in lumina cea neinserata a Prea Sfintei Treimi. In rai sufletele pot fi mutate dintr-o stare de fericire in alta, potrivit cu faptele facute pe pamant, care ajuta la mantuirea altora in vreme indelungata si potrivit cu rugaciunile si milosteniile ce se fac pentru ele; iar in imparatia lui Dumnezeu toate sunt desavarsite si vesnice. Raiul este o gradina dumnezeiasca, cu pomi, cu flori, cu pasari ceresti, cu fericire nedeplina, situata " in cer " . Iar imparatia lui Dumnezeu este insusi locul slavei, unde se afla scaunul Prea Sfintei Treimi, situata deasupra cerurilor, in " cerurile cerurilor, despre a carei slava nimeni nu poate vorbi; nici om, nici inger, nici insusi Sfantul Pavel, care a fost rapit pana la al treilea cer ( II Corinteni 12, 3-4 ) . Asadar, primul om a pierdut prin pacat raiul, o gradina cereasca, iar prin credinta in Iisus Hristos si prin sfintenie va dobandi, nu o gradina, nu raiul cel dintai, ci insasi imparatia slavei lui Dumnezeu.

Cuviosul Nicodim Aghioritul, in talcuirea Epistolei a doua catre Corinteni, spune ca " dupa slava, altul este cerul si altul este raiul. Iar dupa alegorie si analogie, poate este acelasi sau poate nu este acelasi... " . Sfantul Maxim Marturisitorul explica mistic cele trei ceruri la care poate ajunge omul indumnezeit. Intaiul cer este sfarsitul a toata fapta buna. Al doilea cer este inaltarea mintii si cunostintei la cele dumnezeiesti, atat simtite cat si gandite. Al treilea cer este teologia, prin care ajunge cel desavarsit, cu ajutorul darului Sfantului Duh, la starea de contemplatie, adica la rapirea mintii si la intelegerea tainelor lui Dumnezeu celor mai presus de cunostinta. Unii din Sfintii Parinti zic ca Apostolul Pavel a fost rapit in rai, adica la al treilea cer al cunoasterii dumnezeiesti, fiindca i s-au vestit cuvintele tainice si negraite despre rai, care si pana astazi sunt ascunse pentru noi. Adica, ce este pomul viietii cel din mijlocul raiului; ce este pomul cunostintei binelui si raului; ce au fost heruvimii si sabia de vapaie care pazea usa Edenului; ce au fost pomii din care a randuit Dumnezeu sa manance Adam, si altele pe care le-au talcuit Sfintii Parinti, insa nu asa cu amanuntul.

Raiul este loc foarte laudat pentru frumusetea lui. Acolo a fost rapit Sfantul Pavel si a auzit cantari " pe care nu este cu putinta omului a le vorbi " ( II Corinteni 12, 4 ) . Acolo sunt Enoh si Ilie; acolo este talharul de pe cruce; acolo este " sanul lui Avraam " in care a intrat Lazar si unde sunt asezate de catre ingeri toate sufletele dreptilor si sfintilor, in loc de odihna, pana la judecata cea viitoare, cand li se va da imparatia cerurilor ( Kiriacodromion, Talcuirea evangheliei cu bogatul si saracul Lazar ) .
__________________
Pe noi inșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.
Reply With Quote
  #9  
Vechi 11.11.2009, 12:21:10
elizabeta elizabeta is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 09.11.2009
Locație: Bucuresti
Mesaje: 711
Implicit

Citat:
În prealabil postat de glykys Vezi mesajul
237. Ce deosebire este intre rai si imparatia lui Dumnezeu ?

Sfantul Ioan Damaschin, in Dogmatica sa, spune ca " raiul este material si spiritual si in el stau sfintii pana la sfarsitul lumii " . Dupa judecata de apoi dreptii vor intra impreuna cu Hristos intru imparatia cerurilor. In rai sfintii si dreptii nu se impartasesc direct de slava Prea Sfintei Treimi, ci numai in parte. Iar cand vor " intra intru slava Sa " , atunci " vor fi pururea cu Domnul " . In rai stau dreptii numai provizoriu, temporar, pana la infricosata judecata generala; iar in imparatia lui Dumnezeu petrec vesnic impreuna cu ingerii, in lumina cea neinserata a Prea Sfintei Treimi. In rai sufletele pot fi mutate dintr-o stare de fericire in alta, potrivit cu faptele facute pe pamant, care ajuta la mantuirea altora in vreme indelungata si potrivit cu rugaciunile si milosteniile ce se fac pentru ele; iar in imparatia lui Dumnezeu toate sunt desavarsite si vesnice. Raiul este o gradina dumnezeiasca, cu pomi, cu flori, cu pasari ceresti, cu fericire nedeplina, situata " in cer " . Iar imparatia lui Dumnezeu este insusi locul slavei, unde se afla scaunul Prea Sfintei Treimi, situata deasupra cerurilor, in " cerurile cerurilor, despre a carei slava nimeni nu poate vorbi; nici om, nici inger, nici insusi Sfantul Pavel, care a fost rapit pana la al treilea cer ( II Corinteni 12, 3-4 ) . Asadar, primul om a pierdut prin pacat raiul, o gradina cereasca, iar prin credinta in Iisus Hristos si prin sfintenie va dobandi, nu o gradina, nu raiul cel dintai, ci insasi imparatia slavei lui Dumnezeu.

Cuviosul Nicodim Aghioritul, in talcuirea Epistolei a doua catre Corinteni, spune ca " dupa slava, altul este cerul si altul este raiul. Iar dupa alegorie si analogie, poate este acelasi sau poate nu este acelasi... " . Sfantul Maxim Marturisitorul explica mistic cele trei ceruri la care poate ajunge omul indumnezeit. Intaiul cer este sfarsitul a toata fapta buna. Al doilea cer este inaltarea mintii si cunostintei la cele dumnezeiesti, atat simtite cat si gandite. Al treilea cer este teologia, prin care ajunge cel desavarsit, cu ajutorul darului Sfantului Duh, la starea de contemplatie, adica la rapirea mintii si la intelegerea tainelor lui Dumnezeu celor mai presus de cunostinta. Unii din Sfintii Parinti zic ca Apostolul Pavel a fost rapit in rai, adica la al treilea cer al cunoasterii dumnezeiesti, fiindca i s-au vestit cuvintele tainice si negraite despre rai, care si pana astazi sunt ascunse pentru noi. Adica, ce este pomul viietii cel din mijlocul raiului; ce este pomul cunostintei binelui si raului; ce au fost heruvimii si sabia de vapaie care pazea usa Edenului; ce au fost pomii din care a randuit Dumnezeu sa manance Adam, si altele pe care le-au talcuit Sfintii Parinti, insa nu asa cu amanuntul.

Raiul este loc foarte laudat pentru frumusetea lui. Acolo a fost rapit Sfantul Pavel si a auzit cantari " pe care nu este cu putinta omului a le vorbi " ( II Corinteni 12, 4 ) . Acolo sunt Enoh si Ilie; acolo este talharul de pe cruce; acolo este " sanul lui Avraam " in care a intrat Lazar si unde sunt asezate de catre ingeri toate sufletele dreptilor si sfintilor, in loc de odihna, pana la judecata cea viitoare, cand li se va da imparatia cerurilor ( Kiriacodromion, Talcuirea evangheliei cu bogatul si saracul Lazar ) .
Cred ca este un raspuns complet, atat cat se poate da. Multumesc!
Reply With Quote
Răspunde



Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Despre nașterea din nou, din Duhul Sfânt și despre Botez Savonarola Sfinti Parinti (Patrologie) 15 20.07.2013 13:28:48
Rămas bun! Sa ne vedem la Poarta Raiului! geo.nektarios Stiri, actualitati, anunturi 32 13.01.2013 18:59:29
sa ne vedem la poarta raiului! lore86 Generalitati 11 31.08.2010 21:29:54
Frumusetile ortodoxiei Hartford Generalitati 4 05.10.2009 21:39:45