Diferenta intre spovedanie si discutie cu preotul

[cristinamaria]

Am revenit si eu pe forum.

Cred ca ce a vrut sa spuna preotul cu "pacatul plictisirii preotului la spovedanie" este urmatorul lucru:

Cand ai un pacat (sau mai multe), deoarece stii ca sunt pacate, te macina, te gandesti la ele, le dezbati in minte inainte de a ajunge la duhovnic. In discutia ta launtrica cu privire la pacat, iti pui intrbari, iti dai raspunsuri, tragi concluzii etc. Preotul cred ca a vrut sa-ti atraga atentia ca rolul lui nu este sa-ti valideze discursul tau interior, adica sa vada daca ai pus bine toate intrebarile, raspunsurile detaliile din cadrul discutiilor tale cu tine insuti pe marginea pacatului. Asta in cadrul spovedaniei. Pentru cuvinte de invatatura te poti duce oricand si sta de vorba, dar spovedania este un act ritual, oficial, prin care de fapt tu recunosti in fata lui Hristos ca acestea sunt pacatele pe care le-ai facut si te caiesti pentru ele. Sigur ca e important ce-ti spune preotul, dar eu cred ca valoarea spovedaniei sta in primul rand in ceea ce spui tu catre el, si mai ales "cu ce inima". Vindecarea bolnavului incepe de la constientizarea bolii, iar spovedania asta face. Te poti lupta o viata intreaga sa scapi de anumite pacate, si cred ca victoria consta de fapt in lupta insasi si in constientizarea ei. Asta face spovedania pentru tine.

[maria32]

eu am uneori o problema exact inversa legata de cea a Sophiei.
Parintele meu duhovnic cand merg sa ma spovedesc ma intreaba ce s-a mai intamplat in viata mea, ce am mai facut cu problemele pe care le cunoaste deja, daca s-au mai ivit probleme noi si discutam in amanunt despre toate. Si ma sfatuieste ce ar trebui sa fac. Pana aici toate bune si frumoase. Dar uneori, abia mai apuc sa mai strecor si eu un pacat pe ici pe colo in discutie. Pentru ca problemele nu tin toate de pacatele mele. E adevarat ma bucur mult de sfaturile parintelui si incerc sa fac intotdeauna ascultare desi nu intotdeauna mi-e usor, insa, nu apuc uneori sa spun uite asa extrem de simplu "parinte am mintit". Daca spun asa, ma intreaba ce am mintit si de ce si ajungem sa discutam despre cum ca nu e bine sa minti si etc si nu apuc sa mai zic si ca am poftit la bunul aproapelui sau mai stiu eu ce alte pacate.
Si mai niciodata nu-mi da canon Desi eu uneori simt ca as merita, sau mi-as dori. Ba chiar, cand i-am spus ca am o problema ca uneori ma rog prea mult seara si a doua zi pic de oboseala si nu mai fac fata altor probleme peste zi m-a sfatuit sa nu ma mai rog asa de mult.
Insa eu mi-am pus singura un canon si ma simt groaznic cand nu reusesc sa mi-l fac. Si chiar nu pot sa ma culc linistita spunand doar un Tatal Nostru seara asa cum m-a sfatuit parintele.

[anita]

În prealabil postat de sophia

Imi este neclara aceasta diferenta.
Inteleg ca lumea merge la spovedanie numai pentru a-si marturisi pacate.
Si multi spun, m-am spovedit si m-am usurat.
Inseamna ca numai pacatele te apasa in suflet? Dar daca ai alte probleme si nelamuriri care nu sunt neaparat pacate?
Adica eu nu pot sa merg la spovedanie si sa fac selectie. De unele ma usurez, pe celelalte le tin mai departe.
Mi se pare ca aceasta diferenta nu ajuta prea mult.
Ai fost iertat, te-ai usurat, dar sufletul tot inlacrimat si derutat este.

Chiar pentru asta mergem ,pentru marturisire.
Putem merge si in afara postului sa ne marturisim ,de ex.la 40 de zile sau de cate ori ne apasa ceva pe suflet.
Dupa ce te marturisesti ,inainte de a pleca poti sa ii ceri preotului sa iti clarifice anumite nelamuriri ,de ex.eu l-am intrebat cum imi pot da seama care este voia lui Dumnezeu intr-o anumita situatie ,nu ma puteam decide.
In afara de asta nu il intreb altceva ,stiu pe cineva care ii cerea parintelui explicatii in legatura cu anumite pilde din Evanghelie.
Daca il intrebam e bine sa-i punem intrebari legate strict de problemele noastre duhovnicesti.

[sophia]

Nu inteleg mesajul Anitei.

Adica ce anume inseamna probleme duhovnicesti? Tocami asta ma stradui sa inteleg.
1. Pentru ca voi spuneti aici pe forum ca sa nu te duci la psiholog, sa te duci la preot cu problemele tale ca sa te ajute/vindece el. Deci ii spui necazurile/problemele tale sau nu?
2. Sa nu-l intrebam de pilde si alte nelamuriri de natura religioasa? Si atunci totusi ce avem voie sa-l intrebam?

Asa un duhovnic cum zice Maria mi-ar place si mie. In rest eu nu stiu cum sa ma spovedesc. Daca el m-ar ajuta, as putea.

[anita]

În prealabil postat de sophia

Nu inteleg mesajul Anitei.

Adica ce anume inseamna probleme duhovnicesti? Tocami asta ma stradui sa inteleg.
1. Pentru ca voi spuneti aici pe forum ca sa nu te duci la psiholog, sa te duci la preot cu problemele tale ca sa te ajute/vindece el. Deci ii spui necazurile/problemele tale sau nu?
2. Sa nu-l intrebam de pilde si alte nelamuriri de natura religioasa? Si atunci totusi ce avem voie sa-l intrebam?

Asa un duhovnic cum zice Maria mi-ar place si mie. In rest eu nu stiu cum sa ma spovedesc. Daca el m-ar ajuta, as putea.

De exemplu am intrebat daca pot citi psaltirea simbata si duminica.
Unele persoane mi-au spus ca nu e bine.
La fel ,e bine daca avem necazuri sa ii spunem , si el ne da sfat ce sa facem sa depasim aceste situatii ,in sensul ca ne spune cum sa actionam cu ajutorul lui Dumnezeu.
Eu am spus ca nu e bine sa il intrebam nelamuriri pentru ca aceste nelamuriri le aflam ascultand predica duminicala sau citind mai multe carti duhovnicesti.
Preotul are multe persoane de spovedit si nu e cazul sa il deranjam cu altfel de intrebari.
Parintele meu duhovnic ,mai ales in post imi face recomandari ,referitor la rugaciune ,cum sa ma port ,el dandu-si seama cam unde gresesc, din ce am spus la spovedanie.
Daca vrei sa te spovedesti bine ,ia un indreptar de spovedanie si extrage de acolo pacatele nemarturisite.
E bine sa ajungem la un anumit nivel duhovnicesc care sa ne permita sa constientizam imediat ce am gresit .
Acum depinde de fiecare ce vrea sa faca ,sa se indrepte ,sau sa pacatuiasca mai putin ,sau numai sa se marturiseasca.
Doamne ajuta !

[sophia]

Am inteles, impartasania este una, separata.
Si in rest cand poti discuta cu duhovnicul? Eu asta imi doresc. O comunicare permanenta cu dansul.
Repet - se spune ca duhovnicul trebuie sa ne ajute si nu psihologul. Dar daca la el nu ai voie, nu are timp sau/si timp pentru tine, atunci cu regret, dar psihologul are si timp si pregatire si el te primeste.

[maria32]

eu discut cu parintele meu despre orice situatie concreta legata de viata de zi cu zi. Si nu-mi place ca voi va feriti sa dati exemple concrete si uneori nu se prea intelege din aceasta cauza prea clar ce vreti sa spuneti. sa nu-mi fie luat in nume de rau dar asta simt.
asa ca eu am sa dau un exemplu clar. Eram suparata la un moment dat din cauza ca aveam unele neintelegeri cu o colega de la birou. Care imi este si foarte buna prietena pe langa faptul ca acum imi este sefa. Si i-am spus parintelui la spovedanie ca am ajuns sa ne certam, (am spovedit prin asta pacatul meu de a supara pe aproapele). Iar dansul m-a intrebat de la ce a inceput cearta, ce am raspuns eu, ce a spus prietena/colega, etc. si apoi m-a sfatuit cum sa vorbesc cu ea, cum sa ma port in continuare si m-a intrebat numele ei sa se roage pentru noi.
Mie mi se pare ceva firesc sa discut cu duhovnicul absolut orice. Din predica duminicala aflam mai mult lucruri despre care nu intotdeauna stim cum sa le "pliem" pe situatii concrete din viata noastra de zi cu zi, asa ca, nu vad de ce sa nu le discutam cu preotul la spovedanie.
Nu cred ca spovedania trebuie sa fie o simpla insiruire a unei liste de pacate, tu spui, te pocaiesti, preotul te iarta sau nu, iti da canon sau nu si pleci acasa nelamurit si cazi iar in aceleasi pacate pentru ca nu ti s-a dat sfat concret cum poti sa le depasesti, cum sa le eviti etc.

[maria32]

În prealabil postat de sophia

Am inteles, impartasania este una, separata.
Si in rest cand poti discuta cu duhovnicul? Eu asta imi doresc. O comunicare permanenta cu dansul.
Repet - se spune ca duhovnicul trebuie sa ne ajute si nu psihologul. Dar daca la el nu ai voie, nu are timp sau/si timp pentru tine, atunci cu regret, dar psihologul are si timp si pregatire si el te primeste.

eu nu pot sa pricep ce fel de preot sa fie acela care sa spuna ca nu are timp sa ma asculte. pai asta este menirea lui. eu cand merg sa ma spovedesc simt ca ma duc sa vorbesc cu insusi Domnul nostru Iisus Hristos iar parintele este doar intermediarul prin care Domnul imi da raspuns la intrebarile mele. Eu nu-l judec pe omul preot pentru cele ce-mi spune pentru ca stiu ca lui i se dau in gand raspunsurile pe care mi le da in interiorul acestei taine de la insusi Bunul Dumnezeu. Nu-mi pot inchipui ca Dumnezeu nu are timp de mine.
daca este sa rezum totul la situatia concreta ca discutia dureaza x minute, ore etc si ca preotul (om fiind ca si mine) are si el un program, ca mai sunt si alti oameni (frati ai mei) care au nevoie sa discute cu dansul, evident ca nu fac abstractie de aceste lucruri si ca astept cu rabdare sa-mi vina randul cand este altcineva inaintea mea la spovedanie, bineinteles ca daca s-a facut tarziu si vad ca mai asteapta si alti oameni nu-l retin pe parintele cu amanunte inutile dar totusi, asta nu a fost niciodata un impediment pentru mine sa nu pot discuta cu duhovnicul despre toate problemele care ma framanta.
La mine la biserica cel putin, spovedanie se face in fiecare miercuri si vineri de la orele 17.00 la orele 19.00, dar parintele sta mereu pana pe la 20.00-20.30 si in nici un caz nu te grabeste ca vezi doamne s-a terminat programul si trebuie sa plece acasa.

[Fani71]

În prealabil postat de sophia

Am inteles, impartasania este una, separata.
Si in rest cand poti discuta cu duhovnicul? Eu asta imi doresc. O comunicare permanenta cu dansul.
Repet - se spune ca duhovnicul trebuie sa ne ajute si nu psihologul. Dar daca la el nu ai voie, nu are timp sau/si timp pentru tine, atunci cu regret, dar psihologul are si timp si pregatire si el te primeste.

De ce sa 'nu fie voie' la psiholog?
Duhovnicul este una si psihologul, alta.

[Zalmoxis_Nemuritorul]

În prealabil postat de sophia

Am inteles, impartasania este una, separata.
Si in rest cand poti discuta cu duhovnicul? Eu asta imi doresc. O comunicare permanenta cu dansul.
Repet - se spune ca duhovnicul trebuie sa ne ajute si nu psihologul. Dar daca la el nu ai voie, nu are timp sau/si timp pentru tine, atunci cu regret, dar psihologul are si timp si pregatire si el te primeste.

Desi duhovnicul poate fi psiholog, psihologul nu poate fi niciodata duhovnic.