Monah sau laic

[echilibru]

În prealabil postat de Seraphim7

Exista perioade in viata fiecarei persoane indiferent de varsta ,cand isi pune problema sau se intreaba care este scopul ei ,care este vocatia ei.Ei aceste cazuri se intampla in special persoanelor care sunt ortodox-practicante,dar pot avea asemenea revelatii si persoanele care nu sunt practicante sau care nu sunt ortodoxe.Eu pun problema aici intre a alege viata monahala sau cea mireneasca,ati avut vreodata acesta ,,dilema",daca da cum ati abordat-o.

ce frumos.........ca vorbim despre astfel de lucruri, Doamne sa nu ne lasi! eu cred, drag frate in Hristos Domnul, ca avem nevoie doar de legatura sfanta cu Domnul care se face prin duhovnic, pe el trebuie sa-l intrebi tot ce te framanta si sa-l asculti in toate, doar asa vei alege ceea ce e de la Tatal si de la Stapana :) Scrie prin carti ca acest subiect se discuta doar cu duhovnicul, doar el , pin Harul Domnului va sti sa te povatuiasca cu adevarat, lui sa ii spui cele mai tainice ganduri , el te va povatui ce rugaciuni sa faci pt ca Bunul Tata sa-ti descopere calea............la fel si cu studiile sau acordul familiei, tot pe el trebuie sa-l intrebi si sa-l asculti! Doamne, ajuta-ne si ne miluieste!

[elizabeta]

Hm, e greu de raspuns...
Inainte de casatorie, adica pe vremea cand apartineam trup si suflet bisericii romano-catolice, i-am cerut directorului meu spiritual (a se citi duhovnic, in terminologia ortodoxa) recomandarea scrisa si semnata de sfintia sa ca sa intru in manastire.
Mi-a raspuns scurt - "Nu! Mai stai, roaga-te, posteste, eu cred ca tu trebuie sa ramai in lume. Acorda-ti un ragaz de 2 ani si daca dupa acesti 2 ani iara vii la mine cu aceeasi cerere, abia atunci o sa discutam serios."
N-au trecut 2 ani si m-am casatorit ... cu un barbat ortodox practicant.
...Asa ca...nu stiu ce sa zic...

[Seraphim7]

Ce mai este de spus ,opiniile sunt diverse dar Calea e numai Una,sfaturile abunda dar tu nu esti inca hotarat,diavolul sta in spatele tau incercand sa te atraga de partea lui,daca nu te ti strans de ingerul tau vei cadea asa cum ai facut-o de multe ori.
Cert este ca fara Hristos suntem un suflet intinat intr-un corp trecator.

[glykys]

În prealabil postat de elizabeta

Hm, e greu de raspuns...
Inainte de casatorie, adica pe vremea cand apartineam trup si suflet bisericii romano-catolice, i-am cerut directorului meu spiritual (a se citi duhovnic, in terminologia ortodoxa) recomandarea scrisa si semnata de sfintia sa ca sa intru in manastire.
Mi-a raspuns scurt - "Nu! Mai stai, roaga-te, posteste, eu cred ca tu trebuie sa ramai in lume. Acorda-ti un ragaz de 2 ani si daca dupa acesti 2 ani iara vii la mine cu aceeasi cerere, abia atunci o sa discutam serios."
N-au trecut 2 ani si m-am casatorit ... cu un barbat ortodox practicant.
...Asa ca...nu stiu ce sa zic...

Iata aici cel mai bun raspuns la acest topic - singur duhovnicul iti poate spune de esti sau nu pentru calugarie...

[o_tzaranca]

imi permiteti sa intervin in aceasta sectiune ,,calugarul,,nu neaparat in stricta legatura cu theadul acesta
am cautat in toata sectiunea un loc in care sa aflu raspuns...(mai zice cineva pe aici ,,nu gasesc raspuns,, de data asta recunosc ca eu chiar nu gasesc acest raspuns)
am cautat in nu multe ,putinele carti pe care le-am citit ale Sfintilor Parinti

MAMA unui calugar ,cea pe care evident o paraseste,suferinta ei, umana pana la urma,indiferent de gradul ei de induhovnicire,ca pana la moartea ei nu mai isi poate vedea fiul ...cum poate fi consolata?

[Seraphim7]

Uite iti dau aici cateva citate biblice ,care nu neaparat ar consola mama calugarului dar ar lamuri-o.
1.,,Daca vine cineva la Mine si nu uraste pe tatal sau si pe mama si pe femeie si pe copil si pe frati si pe surori si viata sa insasi,nu poate sa fie ucenicul Meu.''(Luca,14,26)
2.,,Cel ce iubeste pe tata sau pe mama mai mult decat pe Mine nu este vrednic de mine.''(Matei,10,37)
3.,,Ca tot cel ce va lasa pe mama si tata insutit va lua in imparatia lui Dumnezeu''.
4.Spunea sfantul Ioan Pustnicul ca parintii care opresc copii lor de la mansatire nici in ziua mortii sa nu li se dea impartasanie.
Deci mama aceea ar putea sa se lamureasca cu aceste citate si sa se consoloeze cu faptul ca a daruit copilul ei lui Dumnezeu inca de pe pamant daca acesta va trai viata ca atare.

În prealabil postat de o_tzaranca

MAMA unui calugar ,cea pe care evident o paraseste,suferinta ei, umana pana la urma,indiferent de gradul ei de induhovnicire,ca pana la moartea ei nu mai isi poate vedea fiul ...cum poate fi consolata?

Am citit de curand "Patericul Lavrei Pesterilor" si am gasit unele exemple de mame, care au dus o lupta incrancenata cu fiii lor, care doreau sa se calugareasca. Chemarea baietilor a fost atat de mare, incat, in ciuda multor suferinte, la care au fost supusi pentru a renunta la idee, ei tot s-au calugarit si au ajuns sfinti. Iar mamele lor, vazand in final chemarea fiilor lor, au lasat lumea, si s-au calugarit. E vorba de persoane cu stare, carora le era imposibil sa creada, ca cineva poate renunta la bogatie, pentru a se calugari. In final tot Dumnezeu este Cel Care o ajuta pe mama sa inteleaga rostul calugariei.

[sophia]

@windorin - din ceea ce spui tu, reiese ca de fapt oamenii se duc la manastire nu pentru credinta, ci pentru a nu se casatori.
Eu vad o diferenta aici:
Poti trai necasatorit si in lume.
Poti fi foarte credincios si daca esti casatorit.
Poti sluji lui Dumnezeu si daca esti casatorit.
Poti sa nu fii credincios si necasatorit in acelasi timp.
Iata deci atatea posibilitati.
De fapt am observat ca multi se vad in fata alegerii intre manastire si casatorie si mie mi se pare incorect.
Alegerea trebuie sa fie ori intre manastire si preotie, deci intru credinta (unde nu primeaza statutul familial), ori intre casatorie si celibat (unde nu primeaza credinta).
Ori lumea sta sa aleaga intre mar si para, si nu intre un mar galben si unul rosu.

Sa fiu singura nu prea inteleg afirmatia Sf. Ioan Gura de Aur. Eu credeam ca exista o diferenta mai profunda intre un crestin mirean si un calugar. Sunt chiar surprinsa.

Eu raman insa la gandul si rugamintea mea: este nevoie de duhovnici in lume, langa noi. Trebuie sa facem sute de km ca sa gasim asta si dam de ei sau nu, ca sunt...in rugaciune.
Este nevoie de preoti buni, cu credinta, de duhovnici mireni adevarati.

[windorin]

În prealabil postat de sophia

Din ceea ce spui tu, reiese ca de fapt oamenii se duc la manastire nu pentru credinta, ci pentru a nu se casatori. De fapt am observat ca multi se vad in fata alegerii intre manastire si casatorie si mie mi se pare incorect.

Este nevoie de duhovnici in lume, langa noi. Trebuie sa facem sute de km ca sa gasim asta si dam de ei sau nu, ca sunt in rugaciune. Este nevoie de preoti buni, cu credinta, de duhovnici mireni adevarati.

Cei care fug la manastire dintr'o oarecare reticenta sau chiar scarba fata de casatorie, sunt anatemizati de Canoanele Bisericii.

Insa cei care merg la manastire (toti) nu o fac pentru ca nu s'ar putea casatori, ci pentru ca ei ajung sa se indragosteasca de ceva mai mult decat o viata de familie. Este ceva simplu de inteles, dar greu de redat. Intrarea in manastire nu are legatura cu respingerea familiei. Familia nici nu mai e luata in calcul. Sufletul simte ca acolo este locul lui, privind spre Dumnezeu doar.

Cat despre lipsa duhovnicilor, noi suntem de vina !
Sa educam copii crestini, nevoitori si smeriti, ca din ei sa rasara viitorii duhovnici ai lumii.
Cerem fara sa sadim. De crescut va creste Domnul, insa noi trebuie sa sadim.
Educam gresit, crestem gresit si lucram gresit. De unde sa avem roade bune ?

Slava Domnului pentru ca inca mai sunt roade prin lume, si inca destule !
Cine cauta, va gasi... in cele din urma.

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de glykys

Iata aici cel mai bun raspuns la acest topic - singur duhovnicul iti poate spune de esti sau nu pentru calugarie...

In momentul in care inclini spre aceasta directie desi nu acesta e drumul tau...si nu iti poti da seama tu personal de acest lucru.