In vremea iesirii mele...

[eugenserban]

Cum asteptati moartea?
Cu liniste, cu spaima, cu bucurie, cu amaraciune?

Sf Parinti recomanda sa ne amintim des de moarte, pentru ca astfel ne smerim si nu mai pacatuim. Dar eu cand ma gandesc la moartea mea, deznadajduiesc. Si mi-e frica ca nu voi fi pregatit.
Ma doare si ma sperie cand moare cineva pe care il cunosc, parca toata lumea mea, toate reperele mele se naruie si nimic nu mai are sens.
Cum priviti moartea? Cum treceti prin rana provocata de moartea cuiva apropiat?