Am trait s-o aud si pe asta...

[andreicozia]

Astazi multe dintre acele femei care se hotarasc sa faca acest pas, crede-ma ca au joburi GRELE asa cum enumera ZAharia pe undeva, si nu mai sunt chiar asa de dependente de "suport"

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de heaven

Nu stiu cum sunt altele,dar eu sunt femeie si pentru a aduce pe lume un copil ai nevoie de sprijin din toate punctele de vedere,cel mai important fiind cel sufletesc,iar in al doilea rand m-as gandi si la acel copil,pentru ca nu il fac pentru mine...m-as gandi pentru ce sa il aduc pe lume sa creasca fara tata?Modelul patern este foarte important in dezvoltarea psihologica atat a fetitelor,cat si a baieteilor.
Ma pot gandi doar ca acele femei sunt suflete foarte singure,care au pierdut orice incredere in barbati si care cred ca aducerea unui copil pe lume le-ar astupa acel gol sufletesc,dar nu cred ca asta este o solutie.Un copil este o fiinta careia trebuie sa ai ce sa ii oferi,nu un pansament de pus pe rana deschisa.

Exista fete pe care le sprijina familia, si probabil cumva ele simt ca au acel ajutor sufletesc de care ar avea nevoie...

Si eu cred la fel, chiar daca a aduce un copil pe lume inseamna a gandi aceasta decizie din mai multe puncte de vedere...pe undeva foarte multe femei considera totusi, intr-un oarecare procent ca e o realizare a lor, sau singurul lucru de care mai au nevoie pentru a se simti implinite si pentru a simti ca nu ar avea nici un regret in urma lor...

Pe undeva cred ca e si mult pesimism, pot lua aceasta decizie in urma unor exemple negative din viata lor, din familie...tati care nu se ocupa de copii, si mama e cea care le face pe toate, barbati afemeiati care mai mult rau fac in familie, decat bine...si atunci hotarasc sa ia aceasta decizie in urma analizarii ei numai de catre ele, fara a mai depinde de bunavointa si de increderea/promisiunea unui barbat, care azi e...maine poate sa nu mai vrea sa fie.

Cunosc un caz in care o tipa ramasese insarcinata inainte de casatorie, tipul a venit din strainatate de unde venea cand si cand...au facut nunta, el a plecat....relatia si asa scartaitoare s-a dus de tot, intr-un final au divortat, dar copilul a crescut practic fara tata..nici la nastere nu a fost prezent, ci doar sporadic...dar bunicii i-au fost alaturi, bunicul era ca un tata pentru copil, si nu am vazut sa simta lipsa unui model masculin in viata lui...

[anna21]

În prealabil postat de antiqu

O prietena cu care nu m-am vazut de cativa ani mi-a spus ca se simte bine singura, nu are nevoie de un partener de viata, de casatorie nici nu poate fi vorba, dar cauta un barbat care sa o lase insarcinata si apoi sa o lase in pace, fiindca vrea de la acesta un copil pe care sa-l creasca singura.
Cum in Romania fertilizarea in vitro e cam scumpa si nesigura, domnisoara dorea ca tatal viitorului copil sa nu aiba nici un fel de pretentie asupra ei sau a copilului.
Din discutiile purtate cu alti cunoscuti am aflat cu stupoare ca in randul domnisoarelor trecute de 25-30 de ani si fara perspective de maritis e o moda sa caute barbati pentru a avea cu acestia copii de care sa se ingrijeasca apoi singure...
Am luat-o eu razna sau e ceva ciudat aici? Astept cat mai multe domnisoare/doamne sa-si dea cu parerea ca eu am ramas perplex...

Am auzit si eu, chiar intre cunostinte. Din fericire nu am prietene care chiar au pus acest plan in aplicare. Majoritatea prietenelor mele sunt in relatii stabile (chiar de multi ani) dar nemaritate si plangand ca ele vor copii.. Asta spune mult despre maturitatea barbatilor din ziua de azi.
Ele simt ca imbatranesc, ca sarcina devine mai riscanta pe masura ce inainteaza in varsta etc.. dar partenerii fug de responsabilitati.
Am ajuns sa cred ca acei copii nascuti in ziua de azi sunt niste supravietuitori!

Dar a face un copil cu orice pret este o nebunie si o batjocorire a familiei lasate de Dumnezeu!

[arwein]

Daca Dumnezeu a vrut sa lase si aceasta posibilitate...poate nu e cea mai rea

[andreicozia]

La fel si barbatii singuri care ajung la o anumita virsta sunt devastati cind realizeaza ca nu au pe nimeni care sa le aline batrinetile.
Aceasta perspectiva este ingrozitoare, este de-a dreptul iadul pe pamint. De aceea multi incearca sa adopte din tara sau din alte regiuni de pe glob, de ex China, Rusia, India

[arwein]

De fapt intrebarea este cate ar alege din TOATE posibilitatile pe aceastea car par mai....hmmm...ciudate. De fapt e o celebrare a vietii si o asumare uriasa de raspundere si cred ca cele care aleg asta chiar au curaj. Imoral nu pare a fi. e conform dogmelor religioase? Nu avem norme pentru asta, dupa cum nu avem pentru transpalnt de organe sau supravietuire datorata "masinilor". O atitudine deschisa si unitara a Bisericii in aceste privinte ar fi de real folos in timpul nostru.

[andreicozia]

În prealabil postat de arwein

Nu avem norme pentru asta, dupa cum nu avem pentru transpalnt de organe .

Normele le mai facem si noi, mai ales cind te apropii de 35 de ani , parul incepe sa ti se incarunteasca, durerea in sulfet creste si deznadejdea se dezlantuie. Atunci fi sigur ca nu te mai gindesti nici la dogme nici la norme, nici la preot, ci la cum sa nasti un sufletel, o mingiiere, implinirea vietii tale.

[arwein]

În prealabil postat de andreicozia

normele le mai facem si noi, mai ales cind te apropii de 35 de ani , parul incepe sa ti se incarunteasca, durerea in sulfet creste si deznadejdea se dezlantuie. Atunci fi sigur ca nu te mai gindesti nici la dogme nici la norme, nici la preot, ci la cum sa nasti un sufletel, o mingiiere, implinirea vietii tale.

nuuuu cred ca e sas de simplu!

[andreicozia]

În prealabil postat de arwein

nuuuu cred ca e sas de simplu!

Pai si cine te poate opri?

[Fani71]

În prealabil postat de andreicozia

Normele le mai facem si noi, mai ales cind te apropii de 35 de ani , parul incepe sa ti se incarunteasca, durerea in sulfet creste si deznadejdea se dezlantuie. Atunci fi sigur ca nu te mai gindesti nici la dogme nici la norme, nici la preot, ci la cum sa nasti un sufletel, o mingiiere, implinirea vietii tale.

Ei, eu cred ca totusi exagerezi. Eu cand eram necasatorita la varste din astea nu as fi dorit sa am copil fara barbat. Este totusi o mare responsabilitate.
Nu spun ca nu le inteleg pe cele care fac asa, insa cred ca se lasa duse de disperare si de frica. A actiona conform fricii nu este o idee buna pentru o viata care se vrea implinita. Asta lasand la o parte considerentele crestine.