Va intreb, la randul meu

[MariS_]

În prealabil postat de adrian010155

Uneori am discutii, cu fiica mea cea mica, pe teme legate de credinta. Mai deunazi mi-a pus o intrebare care mi s-a parut cat se poate de interesanta si pe marginea careia am discutat foarte mult, pana cand nu am mai fost in stare sa gasim cuvintele potrivite, asa cum se intampla mai mereu atunci cand creierul nu mai este capabil sa traduca in cuvinte ceea ce simti in inima. Intrebarea suna asa: Care este de fapt raportul de determinare dintre iubire si credinta? Iubirea izvoraste din credinta sau credinta izvoraste din iubire? Va pun, la randul meu, aceasta intrebare si astept, cu interes, raspunsurile pe care sper ca le veti da.

Draga Adrian,
sarut-o pe fiica ta din partea mea, si spune-i asa: draga mea, nu e un
raport de determinare, e o impreuna lucrare de sprijinire si inaltare a
sufletului nostru catre Dumnezeu. Iubirea da aripile iar credinta e busola,
ancora sau steaua polara. Se ajuta reciproc, fara aripi nu poti sa zbori
si sa te inalti, fara credinta nu gasesti drumul si poti sa te ratacesti.
Dar sa nu uitati, dragii mei, de smerenie. Smerenia e unguentul ca sa
nu se gripeze motorul.
Har, smerenie si jertfa de sine.

[Daniel777]

Iubirea izvoraste din credinta.Intai credem ,cu teama sfanta de Dumnezeu,si apoi cu cat inaintam in credinta,din robi ne ridicam la rangul de fii ai lui Dumnezeu si apare si iubirea de fiu.Credinta lucratoare ne curata de patimi si ne dezvaluie iubirea.

[Marius22]

In mod firesc, omul nu poate sa creada intr-un Dumnezeu pe care nu-L iubeste, precum nu poate iubi un Dumnezeu in care sa nu creada.

Dar pacatul a adus in lumea exceptia de la aceasta regula. Putem vorbi de iubire si credinta ca stari nedepline, aflate in curs de desavarsire. De aceea, putem observa o crestere, respectiv scadere, in iubire si credinta. Dar atat progresul cat si regresul au loc organic, adica le cuprinde pe amandoua.

[adrian010155]

În prealabil postat de Daniel777

Iubirea izvoraste din credinta.Intai credem ,cu teama sfanta de Dumnezeu,si apoi cu cat inaintam in credinta,din robi ne ridicam la rangul de fii ai lui Dumnezeu si apare si iubirea de fiu.Credinta lucratoare ne curata de patimi si ne dezvaluie iubirea.

Aceasta este si convingerea mea, Daniel. Te asigur insa ca si contraargumentele sunt foarte puternice. Am constatat lucrul asta atat in dialogul cu fie-mea, care licentiata fiind in filosofie, se pricepe al naibi de bine la argumentatie, cat si din primele interventii de aici.

[Marius22]

Nu putem sa vorbim despre credinta si iubire, fara sa luam in consideratie fapta, care reprezinta concretizarea celor doua. In omul cazut, credinta si iubirea s-au manifestat ca doua realitati distincte, in sensul in care, asistam la situatii in care credinta nu este dublata de o iubire pe masura, iar iubirea nu este insotita de o credinta pe masura. Astfel, credinta si iubirea sunt relative in omul supus pacatului.

Fapta concreta este cea care ne da atat masura credintei, cat si a iubirii. In fapta, credinta si iubirea se arata a fi unitare. De aceea, nici credinta in sine, si nici iubirea luata in sine, nu sunt mantuitoare.

[forfota]

"... credinta, nadejdea, dragostea. Dar deasupra tuturora sta dragostea."

Si fariseii aveau credinta, dar nu le-a folosit la nimic fiind lipsiti de dragoste.

[cumintica]

Stiti de ce sunt simbolizate? Crucea simbolizeaza credinta, ancora speranta si inima dragostea. Ce frumos.

[cuvant]

Doamne ajuta Adrian..sa ma iertati..cat m-as stradui eu sa spun un cuvant in zadar ar fi, dar invataturile Sfintilor Parinti au si vor aveau mereu ecou.

Frumusetea bisericii noastre ortodoxe, trairea drept crestinului in acest Sfant lacas este un prilej de bucurie, aici in casa Domnului gasim cele mai frumoase raspunsuri si sufletul nostru se hraneste devenind purtator de Dumnezeu.
Cat de inaltator rosteste preotul: " Cu frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste sa va apropiati".

Frica de Dumnezeu

"Omul care a luat asupra sa de bunavoie insarcinarea cea grea de a strabate calea cea stramta a pazirii inimii, trebuie, inainte de toate, sa aiba frica de Dumnezeu, care este inceputul intelepciunii. In mintea lui trebuie sa fie necontenit intiparite aceste cuvinte proorocesti: Slujiti Domnului cu frica si va bucurati Lui cu cutremur(Ps. 2,11).
In scurt graind, infatisarile fricii de Dumnezeu sunt doua: daca vrei sa faci raul, atunci teme-te de Domnul si nu-l face. Iar daca vrei sa faci binele, atunci teme-te de Domnul si savarseseste-l".
Sfantul Serafim de Sarov

Credinta

"Harul se descopera dupa masura credintei si a sarguintei, dar, mai inainte de toate, cu bunavoire a Lui Dumnezeu Iisus Hristos, dupa cum spune si Sfantul Marcu :'Hristos Dumnezeu desavarsit fiind a daruit celor botezati Harul Preasfantului Duh. Acesta se decopera dupa masura implinirii poruncilor, cerandu-ne arvuna credintei'-pana vom ajunge toti la unitatea credintei, la masura varstei deplinatatii Lui Hristos (Efeseni 4, 13)".
Sfintii Calist si Ignatie Xanthopoulos

"Viata cea dreapta si credinta in Dumnezeu sunt bunele arme impotriva lor. Ei se tem asadar de postul sihastrilor, de priveghere, de rugaciune, de blandete, de linistire, de neiubire de argint, de milostenii, de buna cinstire cea intru Hristos".
Sfantul Antonie cel Mare

Dragostea

Cat de frumos spune Parintele Arsenie Papacioc: " Tipic, tipic si la inima nimic", si Sfantul Apostol Pavel: "Pe acestea trei sa le aveti: credinta, nadejdea si dragoste"..dragostea intrecandu-le pe toate.
Pentru a ajunge la dragoste, trebuie sa avem frica de Dumnezeu si credinta, 'Fericiti cei curati cu inima ca aceea vor vedea pe Dumnezeu'.

" Prezenta Harului Duhului Sfant aduce harisme, stari sfinte, cu neputinta a fi exprimate in cuvinte si ofera omului rodul Sfantului Duh, care este "iubire, bucurie, pace, blandete".

" De ar fi omul cat de intelept, si daca e lipsit de dumnezeiasca dragoste, umbla in intuneric intotdeauna".

" Dragostea intre crestini trebuie sa fie atat de mare si mai presus de fire, incat sa-i faca ceresti pe oamenii cei pamantesti".
"Dumnezeu este dragoste, si cel ce are dragoste este cu Dumnezeu si Dumnezeu este cu dansul".


Doamne ajuta Adrian, nu sunt eu vrednic sa scriu toate acestea..sa ma ierti, raspunsurile sunt mereu in biserica noastra draga, sa fim cat mai aproape de biserica otodoxa.