frica de ginduri urite

[Carmen FUNIERU]

Cred că ar fi bine să asculţi cât mai des cântări religioase, mai ales dintre cele care se cântă în biserică.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de antonyo

Buna ziua .Am niste ginduri urite pe care eu le percep ca si adevarate ,deci le cred adevarate si imi produc multa frica si spaima ,
Cum pot sa scap de aceste ginduri sau cum sa fac sa nu le mai dau atentie sau sa nu le mai bag in seama?
Cum sa fac sa am credinta in Dumnezeu ,acea credinta de neclintit ,sa am nadejde ,si dragoste?
Cum sa scap de frica acestor ginduri urite ,cu ajutorul lui Dumnezeu?
Multumesc

Orice Sfant Parinte te va invata ca singura cale de a nu pacatui cu gandul este sa ignori acel gand rau cand vine. Exact cum ai spus si tu. Este atat de simpla solutia incat poate ti se pare incredibila, dar poti verifica in cartile sfinte.

Cum te invata si alti forumisti, incearca sa-ti ocupi mintea cu rugaciunea Lui Iisus daca esti ispitit, in forma completa: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu Celui viu, pentru rugaciunile Nascatoarei de Dumnezeu, miluieste-ne pe noi!"

Ai grija ca multi s-au smintit si au cazut in deznadejde din cauza gandurilor de hula, pentru ca nu au stiut cum sa le stea impotriva. Asa ca roaga-te si ignora-le!

[Radu32]

oare nu a avut omul nicodata porobleme de natura psihica ?
pe la medic oare nu ar fi bine sa treaca !
nu e nici o rusine, si blala psihica e o boala ca oricare alta !

din partea mea...sanatate
din partea lui Dumnezu mai mult !

[iustin10]

În prealabil postat de Radu32

oare nu a avut omul nicodata porobleme de natura psihica ?
pe la medic oare nu ar fi bine sa treaca !
nu e nici o rusine, si blala psihica e o boala ca oricare alta !

din partea mea...sanatate
din partea lui Dumnezu mai mult !

Radu nu cred ca e vb de boala psihica,pur si simplu m-am trezit dintr-o data cu aceste ganduri dupa ultima impartasanie.Ceva de genul,scapi de un pacat,reusesti sa invingi o patima,dai de alta .Cred ca e o incercare mai degraba.
Rational vorbind,daca era sa fiu bolnav psihic,nu se intampla exact dupa o impartasanie,nu ar fi avut legatura cu asta.
Am vorbit in numele meu,pentru ca si eu trec prin aceleeasi problema ca autorul topicului,si dc ar fi el bolnav psihic as fi si eu.

[Carmen FUNIERU]

Poate fi vorba nu de o boală psihică, ci mai degrabă de o oboseală psihică.
Cred că nu ar fi rău dacă ai putea dormi puţin mai mult pentru o perioadă. Mai ales să prinzi orele de somn între 22 şi 5.

În prealabil postat de iustin10

Radu nu cred ca e vb de boala psihica,pur si simplu m-am trezit dintr-o data cu aceste ganduri dupa ultima impartasanie.Ceva de genul,scapi de un pacat,reusesti sa invingi o patima,dai de alta .Cred ca e o incercare mai degraba.
Rational vorbind,daca era sa fiu bolnav psihic,nu se intampla exact dupa o impartasanie,nu ar fi avut legatura cu asta.
Am vorbit in numele meu,pentru ca si eu trec prin aceleeasi problema ca autorul topicului,si dc ar fi el bolnav psihic as fi si eu.

la spovedanie ai avut grija sa marturisesti TOATEpacatele nu ai omis nimic?daca da fa-o corect,si roagate sa fi iertat,ca de acolo ti-se trage.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Orice Sfant Parinte te va invata ca singura cale de a nu pacatui cu gandul este sa ignori acel gand rau cand vine. Exact cum ai spus si tu. Este atat de simpla solutia incat poate ti se pare incredibila, dar poti verifica in cartile sfinte.

Cum te invata si alti forumisti, incearca sa-ti ocupi mintea cu rugaciunea Lui Iisus daca esti ispitit, in forma completa: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu Celui viu, pentru rugaciunile Nascatoarei de Dumnezeu, miluieste-ne pe noi!"

Ai grija ca multi s-au smintit si au cazut in deznadejde din cauza gandurilor de hula, pentru ca nu au stiut cum sa le stea impotriva. Asa ca roaga-te si ignora-le!

Nu e vorba de boli psihice, ci probabil de consecintele pacatelor trecutului. Sunt sigur ca multi au avut ispite ciudate la nivelul gandului si nu au stiut cum sa se lupte cu ele.

La prima miscare a gandului rau sau a hulei, mintea simte ca ceva nu e in ordine si atunci are doua posibilitati: ori continua gandul, ori il ignora. Totul dureaza un sfert de secunda, altfel pacatul se materializeaza in imaginatie. Ca orice ispita, si aceasta apare din cauza neatentiei noastre si din lipsa rugaciunii. Dar poate ca si din cauza spovedaniei si impartasaniei rare.

Deci, daca simti ca vine ispita, muta-ti gandul imediat in alta parte, nu zabovi, nu continua sa meditezi la ce ar putea urma, ca sa nu devina pacat. Sau, mai bine, roaga-te cu rugaciunea Lui Iisus macar cateva minute, pana simti ca trece pericolul.

Razboiul cu hulele este foarte rapid si relativ greu, mai ales daca nu stii ce sa faci. Curaj si Domane ajuta!

[MariS_]

Lupta cu gandurile de hula e foarte grea. Sa stiti ca vine deobicei la cei
foarte inaintati, dar si la ceilalti. Ele vin de la cel rau, asta e clar. Ce nu
e asa de clar e confuzia din momentul in care apar. Nu mai suntem siguri
daca sunt ale noastre sau nu. Asta si doreste cel viclean: confuzia.
Rezolvarea: clarificarea imediata, apoi lupta. Cum fac clarificarea? Eu zic
asa: aha, esti aici pe-aproape, stai ascuns in spatele meu si-mi trimiti
ganduri de hula. Si apoi incep lupta chemandu-l pe domnul Hristos in
ajutor. Insa, subliniez inca o data, e foarte importanta clarificarea. De ce?
Pentru ca in felul asta demasti pe cel rau, nu accepti gandurile, i te opui
si chemi in ajutor pe Domnul. In confuzie vei fi biruit si vei ramane tot
confuz. Toate celelalte sfaturi sunt foarte bune, insa prima reactie trebuie
sa fie cea de clarificare. Trebuie sa imprastii ceata, sa faci lumina. Celui
rau nu-i place lumina, in schimb ii place semiintunericul.
Nu inseamna ca ai si scapat de acele ganduri, lupta dureaza destul de
mult, insa nu se lipesc de tine si scapi de confuzie. Confuzia este cea
care te apasa cel mai mult, te roade si te istoveste. Fa clarificarea.
Har, smerenie si jertfa de sine.

[laraG]

Cei care ne straduim sa ducem o viata spirituala adevarata trebuie sa sustinem de-a lungul vietii, in gandirea noastra, o lupta foarte primejdioasa si dificila, adica o lupta duhovniceasca.Trebuie ca sufletul nostru sa fie in tot momentul cu o privire clara, capabila sa supravegheze si sa discearna gandurile care intra in inima si sa respinga pe cele care vin de la cel rau.Inima noastra trebuie sa arda totdeauna de credinta , de smerenie si de dragoste, altfel viclenia diavolului va gasi mijlocul sa intre in ea si va duce la slabirea credintei, sau la necredinta totala si la tot felul de rautati pe care chiar si lacrimile le vor spala cu dificultate.Deci, nu lasa inima ta sa se raceasca, mai ales in timpul rugaciunii pazeste-te de indiferenta.Dumnezeu, Bunul,sa te ajute !

[iustin10]

Oare aceste ganduri de hula daca nu vin de la noi ci de la diavol,trebuie ele marturisite la spovedanie?Sunt pacate ale noastre? Trebuie marturisite? E clar ca trebuie spuse la duhovnic,pentru a iti zice ce sa faci.Dar trebuie marturisite si ca pacate?
O vina oarecare o avem si noi.Daca sufletul ar fi cald si plin de lumina,intunericul nu ar avea pe unde sa intre.Dar odata ce sufletul e slabit,prins de ganduri desarte ,sau balteste in mandrie ,diavolul te loveste ca fulgeru,intr-o secunda,cu aceste ganduri,fara sa iti vina sa crezi ce ti se intampla.