Ratacirile parintelui Arsenia boca,dezvaluite de mari duhovnici !!!

[guardian knight]

În prealabil postat de ovidiu b.

Mă bucur că ai ajuns la o nouă cocluzie care o anulează pe cea de ieri.

nu ai inteles pe deplin sensul postarii respective, postarea la care te refereai nu era o concluzie in sensul asemanarii privirii celor doua persoane, ci era o problematizare,in punctul in care privirile respective par a emana in mod evident o putere, insa nu precizam ce fel de putere si de la cine ...

deci ,iarasi, te rog ,sa citesti mai cu atentie unele postari,pentru a nu mai trage concluzii pripite !!!

Imi cer iertare in primul rand de la admiratorii, sa spun asa, Parintelui Arsenie Boca, daca precizarea pe care o voi face va suna prea sec ori va parea lipsita de evlavie.
Eu stiu ca Sfintii nu sunt numiti de cineva anume, nu sunt decretati ori impusi ci sunt considerati Sfinti in primul rand de constiinta colectiva a credinciosilor. Sfintii au trait printre oameni si, prin faptele lor minunate, pilduitoare, prin viata lor curata si plina de iubire jertfelnica au lasat urme vii si sfintitoare in inimile oamenilor. Pentru aceasta, pentru viata lor indumnezeita, Biserica a hotarat canonizarea.
Asadar, nu insusirile fizice (ochii si privirea lor, diverse parti ale trupului, alura etc.) sunt criteriul sfintirii ori al mantuirii. Nicidecum. Ci modul de a fi, sfintenia vietii, iubirea dovedita pentru Dumnezeu si aproapele (inclusiv pentru vrajmasi).
Sfantul este viu in constiinta individuala si colectiva a oamenilor insuflati de el intru Hristos, prin faptele sale.
Sfantul a dovedit prin fapte ca este vas ales al Duhului Sfant.
Acesta cred ca este criteriul, celelalte referiri le consider secundare.

În prealabil postat de guardian knight

nu ai inteles pe deplin sensul postarii respective, postarea la care te refereai nu era o concluzie in sensul asemanarii privirii celor doua persoane, ci era o problematizare,in punctul in care privirile respective par a emana in mod evident o putere, insa nu precizam ce fel de putere si de la cine ...

deci ,iarasi, te rog ,sa citesti mai cu atentie unele postari,pentru a nu mai trage concluzii pripite !!!

Tocmai a fost primul tău mesaj de pe acest topic care mi-a adus bucurie în suflet, pace şi linişte. Eu m-am bucurat idiferent de ce interpretări vrei tu să mai insinuezi. O rugăminte am: lasă-mi bucuria făcând abstracţie de cine are dreptate.

[tot-Laurentiu]

http://www.basilica.ro/ro/stiri/20_d...enie_boca.html

Despre părintele Arsenie Boca, atât de preţuit în părţile Ardealului şi nu numai, sunt foarte multe de spus. În puţinele rânduri pe care le avem acum la dispoziţie, nu vom face altceva decât să răspundem la o întrebare: de ce l-a urmărit Securitatea pe părintele Arsenie? şi să aducem în atenţia cititorului câteva fragmente din dosarele poliţiei politice care pot ajuta la conturarea efigiei marelui duhovnic, de la a cărui trecere la cele veşnice se împlinesc astăzi 20 de ani.

Primul lucru care trebuie precizat este faptul că părintele Arsenie a intrat în vizorul autorităţilor încă de dinainte de instaurarea regimului comunist. Masele de oameni care se îndreptau spre Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus în anii celui de-al Doilea Război Mondial puteau să cuprindă şi oameni potenţial periculoşi pentru ordinea de stat, atât de fragilă în contextul istoric atât de delicat. Cum drumurile aveau drept ţintă cel mai adesea pe părintele Boca, în mod firesc organele de ordine s-au întrebat cum şi în ce fel acest călugăr poate avea influenţă asupra oamenilor. Printre miile de pelerini la Sâmbăta s-au numărat şi tineri simpatizanţi ai Mişcării Legionare, care au căutat sfat la vestitul duhovnic. La semnalele date de informatorii din preajma mănăstirii, pretinsele legături ale părintelui cu Mişcarea Legionară au fost verificate, dovedindu-se lipsa lor de fundament. În schimb, bănuiala a rămas consemnată în dosarele Siguranţei, care vor fi preluate mai târziu de Securitatea comunistă.

În vara anului 1945, părintele Arsenie a fost arestat pentru prima dată. Totul a plecat de la excesul de zel al proaspătului ministru al Cultelor, Constantin Burducea, care, pentru a se face util guvernului Groza, promisese că va curăţa Biserica de persoanele vinovate de participarea la crime de război şi la dezastrul ţării. Printre cei „vinovaţi“ a fost considerat şi părintele Boca, care, în acea perioadă, desfăşura o amplă campanie catehetică, menită să-i pregătească pe monahi şi credincioşi să facă faţă tăvălugului comunist. Anchetatorii, care nu dobândiseră încă năravurile Securităţii, şi-au dat repede seama de eroare, iar părintele a fost eliberat, întorcându-se la Mănăstirea Brâncoveanu.

Aceasta a intrat însă curând în centrul luptei dintre forţele anticomuniste din munţi şi trupele de Securitate. Căutat de cei din rezistenţă şi urmărit permanent de agenţii regimului, părintele Arsenie a urmat în toţi aceşti ani o cale ale cărei ecouri reverberează în textele pe care le vom oferi mai jos. Suspiciunile au ajuns atât de mari, încât în anul 1948 părintele este din nou arestat şi anchetat şi din nou nu i se găseşte vreo vină.

Eliberat, părintele Arsenie nu se mai duce la mănăstirea sa de metanie, unde frământările erau prea mari, ci primeşte stăreţia unei foste mănăstiri greco-catolice, Prislopul, de care îşi va lega definitiv numele.

Aici, la Prislop, Arsenie Boca încearcă să constituie o comunitate monastică model. În scurt timp, mii de oameni se îndreaptă spre mica mănăstire, aducând mari bătăi de cap securiştilor din raionul Haţeg, care se trezesc cu năpasta pe cap (din punctul lor de vedere). Nenumărate ordine de la centru cer acestor securişti de provincie să stabilească activitatea „ostilă“ regimului care se desfăşura la Mănăstirea Prislop. În mod zadarnic, deoarece nici o anchetă nu a reuşit să găsească ceva compromiţător. Cum oamenii veneau în număr tot mai mare la mănăstire, „centrul“ a găsit în cele din urmă soluţia trimiterii părintelui în colonie de muncă (la Canal), pentru reeducare, în perioada ianuarie 1951-aprilie 1952.

Această detenţie nu a făcut decât să mărească faima părintelui în rândul credincioşilor din regiunea Haţegului. Revenit la mănăstire, Arsenie Boca continuă programul său duhovnicesc, urmărit îndeaproape de securişti.

În 1955, Securitatea a crezut că l-a prins în sfârşit pe părintele Arsenie. În contextul frământărilor legate de arestările operate la Mănăstirea Vladimireşti, părintele este reţinut pentru a da mărturie că în acel loc s-au desfăşurat activităţi legionare şi că el însuşi este parte a unui vast plan al foştilor membri ai Gărzii de Fier, menit să submineze regimul comunist.

Cu toate eforturile depuse de agenţii regimului, părintele nu a putut fi găsit vinovat de ceva. Din nou, Securitatea era obligată să-l pună în libertate. Părintele revine la Prislop, însă pentru scurtă vreme, deoarece, în contextul acţiunilor premergătoare adoptării Decretului nr. 410/1959, Arsenie Boca este scos din mănăstire şi din monahism, ca un element „duşmănos“ regimului democrat-popular.

Din acel moment, părintele Arsenie nu a mai îmbrăcat niciodată haina monahală.

În anii care au urmat, până la sfârşitul vieţii lui, părintele a continuat să fie urmărit de agenţii Securităţii, în pofida faptului că şi aceştia deveniseră convinşi că apartenenţa la legiune a lui Boca este o glumă. Mai mult, părintele renunţase la însemnele exterioare ale monahismului (rasa, barba) şi se îmbrăca elegant, ca un om de lume, aşa cum erau indicaţiile regimului, care credea că, odată schimbată înfăţişarea exterioară, şi omul va deveni altul. Cine l-a privit însă cu atenţie pe părinte a văzut în el acelaşi călugăr plin de trăire duhovnicească şi de putere în cuvânt. De aceea, oriunde l-au purtat paşii, până la trecerea la cele veşnice, o mulţime tăcută l-a urmat, în căutare de ajutor duhovnicesc.

[tot-Laurentiu]

De fapt, această urmărire absurdă de aproape cinci decenii nu a avut decât o singură raţiune: Arsenie Boca a fost o persoană carismatică, capabilă să atragă mulţimile de credincioşi. Autoritatea puternică, capacitatea de convingere erau elemente de potenţial pericol, chiar dacă niciodată părintele nu a făcut ceva dubios. Prin urmare, părintele Arsenie a fost scos din mănăstire şi ţinut sub supraveghere pentru un „posibil“ care nu s-a întâmplat niciodată şi pentru a împiedica pe oameni să se apropie de o persoană care le vorbea atât de convingător despre Hristos.


În dosarul său, printre multele hârtii fără valoare, există şi câteva mărturii frumoase despre părinte, cu atât mai revelatoare cu cât sunt date de oameni aflaţi sub anchetă sau informatori. Una din ele datează din 1964 şi aparţine informatorului „Iulian Nicoară“, care spune despre părintele Boca următoarele: „Ducând o viaţă extrem de severă şi supunându-se unei asceze riguroase, s-a impus atenţiei tuturor călugărilor şi credincioşilor care mergeau la mănăstire. El mânca foarte puţin şi numai legume, numai de post. El dormea jos pe podele şi se ruga necontenit, stând ceasuri întregi în genunchi la rugăciune. A început apoi să predice şi să spovedească credincioşii care veneau la el. Atât în predică, cât şi în spovedanie era sever, aspru cu greşelile, cu păcatele oamenilor.

A fost extremist, era riguros şi exagerat în pretenţii de viaţă curată, de post, de rugăciune, de înfrânare, de spiritualism. Pentru sine a început să scobească în stânca muntelui, la înălţimi mari, o celulă, unde voia să se retragă şi să trăiască izolat de lume. Construcţia fizică fiind puţin rezistentă - el a fost totdeauna slab, palid, anemic -, s-a îmbolnăvit de piept. Medicii i-au interzis postul şi i-au recomandat hrană şi odihnă.

Faima lui de călugăr riguros, de om al lui Dumnezeu, mersese până la marginea ţării. Lumea venea nebună spre el (…). Era în timpul războiului. Dureri, necazuri şi suferinţe erau multe. Ţăranii şi intelectualii veneau cu sutele, cu miile de pretutindeni să-l vadă, să-l audă, să stea de vorbă cu «Sfântul» de la Sâmbăta“.

O altă mărturie frumoasă aparţine lui Nichifor Crainic, fiind dată cu ocazia anchetei din 1955: părintele Arsenie Boca „este de reală valoare spirituală, care s-a făcut foarte cunoscut în părţile ardelene prin viaţa lui personală, riguros morală, prin predicile lui de o mare putere de influenţă asupra sufletelor şi printr-o pătrunzătoare artă de a lămuri stările de psihologie religioasă şi de a da sfaturi duhovniceşti (…). În scurtă vreme, Mănăstirea Sâmbăta de Sus a ajuns un loc de pelerinaje religioase, sute şi mii de oameni venind să-l asculte pe părintele Arsenie. Până în anul 1945, dată după care eu nu mai ştiu nimic, mişcarea de la Sâmbăta de Sus avea un caracter pur religios, fără nici un fel de amestec politic“.


Mai târziu, în lume, Arsenie Boca era adesea ispitit să vorbească despre politică, Biserică şi comunism. Răspunsurile au fost, de fiecare dată, cum nu s-au aşteptat informatorii. Astfel, în 1967, Boca răspundea informatorului „Rafael“: „Eu n-am făcut politică niciodată şi nici nu voi face. Mă voi încadra şi voi respecta legile ţării, dându-mi exemplu din Biblie, când la Iisus au venit evrei cu o monedă cu efigia împăratului, voind să vadă ce spune. Iisus a spus: daţi Cezarului ce-i al Cezarului şi lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu“.

Mai multe lucruri a spus părintele în dialogul cu „Vicol Tatiana“, din 1976: „Conducerii de astăzi nu-i trebuie mănăstiri. Ei au lăsat câteva mănăstiri istorice şi atât. Ei vor ajunge să cuprindă întreg pământul şi vor conduce lumea. Până atunci va fi bine de noi. Atunci se va vedea care este creştin adevărat, că va răbda toate. Care nu, va cădea în valul lumii.

Eu (informatoarea) am zis: eu nu cred că vor ajunge să cuprindă tot pământul, mai ales că sunt oameni fără credinţă.

Arsenie Boca a răspuns: Sunt îngăduiţi de D-zeu şi le ajută să pună stăpânire pe întregul glob pământesc (…). Nu te pune cu ei rău, ci să fii credincioasă, că Dumnezeu este în orice loc, la Ierusalim ca şi la noi. Căci biserica din inima noastră nimeni nu o poate dărâma. (…) Dumnezeu cere de la noi faptele şi sufletele, atât. Trebuie să fim dezbrăcaţi de orice şi numai pe Dumnezeu să-L avem în suflet“.



Aceste scurte mărturii se adaugă sutelor, poate miilor de amintiri despre părintele Boca, culese şi publicate după 1990, alături de diverse însemnări personale, predici, cuvântări scrise de părinte sau consemnate de alţii. Numărul extrem de ridicat al acestor volume dovedeşte impactul profund pe care personalitatea părintelui a avut-o asupra a mii de oameni. Din păcate, dintr-un anumit punct de vedere, aceste ediţii sunt mai mult acţiuni de pioasă restituire şi de iniţiere duhovnicească. Lipseşte încă o „ediţie critică“, realizată pe baze ştiinţifice, a însemnărilor părintelui sau a mărturiilor despre el, care să ajute la înţelegerea mai completă a unui duhovnic de excepţie şi a unui teolog valoros. Cine doreşte să scrie o biografie serioasă a lui Arsenie Boca sau să analizeze concepţiile sale spirituale şi teologice cu siguranţă va avea mult de muncă. Iar, după 20 de ani de la trecerea părintelui la cele veşnice, acest lucru se impune cu necesitate.

[sofiaiuga]

În prealabil postat de guardian knight

Persoanele interesate de subiect pot accesa linkul de mai jos !
Nu stiu ce comentarii vor fi,sau se vor aduna !

Eu unul,dand absolut din intamplare,peste aceasta inregistrare audio,recunoscand vocile,si ascultand convorbirea,mai ales in prima parte, ...am ramas putin socat !

Acuze grave i se aduc parintelui Arsenie Boca,in acest dialog intre mari parinti ai ortodoxiei noastre !!!

cine va dori sa asculte,sa se tina bine !!!


http://www.youtube.com/watch?v=UL7l9...eature=related

am vazut si eu videoclipul cu discutiile acelea ...dar cuviosul ARSENIE BOCA nu s-a lasat de preotie ci episcopia Aradului de care apartinea i-a interzis sa mai activeze ca preot.E o mare diferenta!!!...apoi mai tirziu si-au dat seama de confuzia lor!!

[stefan florin]

În prealabil postat de tot-Laurentiu

De fapt, această urmărire absurdă de aproape cinci decenii nu a avut decât o singură raţiune: Arsenie Boca a fost o persoană carismatică, capabilă să atragă mulţimile de credincioşi. Autoritatea puternică, capacitatea de convingere erau elemente de potenţial pericol, chiar dacă niciodată părintele nu a făcut ceva dubios. Prin urmare, părintele Arsenie a fost scos din mănăstire şi ţinut sub supraveghere pentru un „posibil“ care nu s-a întâmplat niciodată şi pentru a împiedica pe oameni să se apropie de o persoană care le vorbea atât de convingător despre Hristos.


În dosarul său, printre multele hârtii fără valoare, există şi câteva mărturii frumoase despre părinte, cu atât mai revelatoare cu cât sunt date de oameni aflaţi sub anchetă sau informatori. Una din ele datează din 1964 şi aparţine informatorului „Iulian Nicoară“, care spune despre părintele Boca următoarele: „Ducând o viaţă extrem de severă şi supunându-se unei asceze riguroase, s-a impus atenţiei tuturor călugărilor şi credincioşilor care mergeau la mănăstire. El mânca foarte puţin şi numai legume, numai de post. El dormea jos pe podele şi se ruga necontenit, stând ceasuri întregi în genunchi la rugăciune. A început apoi să predice şi să spovedească credincioşii care veneau la el. Atât în predică, cât şi în spovedanie era sever, aspru cu greşelile, cu păcatele oamenilor.

A fost extremist, era riguros şi exagerat în pretenţii de viaţă curată, de post, de rugăciune, de înfrânare, de spiritualism. Pentru sine a început să scobească în stânca muntelui, la înălţimi mari, o celulă, unde voia să se retragă şi să trăiască izolat de lume. Construcţia fizică fiind puţin rezistentă - el a fost totdeauna slab, palid, anemic -, s-a îmbolnăvit de piept. Medicii i-au interzis postul şi i-au recomandat hrană şi odihnă.

Faima lui de călugăr riguros, de om al lui Dumnezeu, mersese până la marginea ţării. Lumea venea nebună spre el (…). Era în timpul războiului. Dureri, necazuri şi suferinţe erau multe. Ţăranii şi intelectualii veneau cu sutele, cu miile de pretutindeni să-l vadă, să-l audă, să stea de vorbă cu «Sfântul» de la Sâmbăta“.

O altă mărturie frumoasă aparţine lui Nichifor Crainic, fiind dată cu ocazia anchetei din 1955: părintele Arsenie Boca „este de reală valoare spirituală, care s-a făcut foarte cunoscut în părţile ardelene prin viaţa lui personală, riguros morală, prin predicile lui de o mare putere de influenţă asupra sufletelor şi printr-o pătrunzătoare artă de a lămuri stările de psihologie religioasă şi de a da sfaturi duhovniceşti (…). În scurtă vreme, Mănăstirea Sâmbăta de Sus a ajuns un loc de pelerinaje religioase, sute şi mii de oameni venind să-l asculte pe părintele Arsenie. Până în anul 1945, dată după care eu nu mai ştiu nimic, mişcarea de la Sâmbăta de Sus avea un caracter pur religios, fără nici un fel de amestec politic“.


Mai târziu, în lume, Arsenie Boca era adesea ispitit să vorbească despre politică, Biserică şi comunism. Răspunsurile au fost, de fiecare dată, cum nu s-au aşteptat informatorii. Astfel, în 1967, Boca răspundea informatorului „Rafael“: „Eu n-am făcut politică niciodată şi nici nu voi face. Mă voi încadra şi voi respecta legile ţării, dându-mi exemplu din Biblie, când la Iisus au venit evrei cu o monedă cu efigia împăratului, voind să vadă ce spune. Iisus a spus: daţi Cezarului ce-i al Cezarului şi lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu“.

Mai multe lucruri a spus părintele în dialogul cu „Vicol Tatiana“, din 1976: „Conducerii de astăzi nu-i trebuie mănăstiri. Ei au lăsat câteva mănăstiri istorice şi atât. Ei vor ajunge să cuprindă întreg pământul şi vor conduce lumea. Până atunci va fi bine de noi. Atunci se va vedea care este creştin adevărat, că va răbda toate. Care nu, va cădea în valul lumii.

Eu (informatoarea) am zis: eu nu cred că vor ajunge să cuprindă tot pământul, mai ales că sunt oameni fără credinţă.

Arsenie Boca a răspuns: Sunt îngăduiţi de D-zeu şi le ajută să pună stăpânire pe întregul glob pământesc (…). Nu te pune cu ei rău, ci să fii credincioasă, că Dumnezeu este în orice loc, la Ierusalim ca şi la noi. Căci biserica din inima noastră nimeni nu o poate dărâma. (…) Dumnezeu cere de la noi faptele şi sufletele, atât. Trebuie să fim dezbrăcaţi de orice şi numai pe Dumnezeu să-L avem în suflet“.



Aceste scurte mărturii se adaugă sutelor, poate miilor de amintiri despre părintele Boca, culese şi publicate după 1990, alături de diverse însemnări personale, predici, cuvântări scrise de părinte sau consemnate de alţii. Numărul extrem de ridicat al acestor volume dovedeşte impactul profund pe care personalitatea părintelui a avut-o asupra a mii de oameni. Din păcate, dintr-un anumit punct de vedere, aceste ediţii sunt mai mult acţiuni de pioasă restituire şi de iniţiere duhovnicească. Lipseşte încă o „ediţie critică“, realizată pe baze ştiinţifice, a însemnărilor părintelui sau a mărturiilor despre el, care să ajute la înţelegerea mai completă a unui duhovnic de excepţie şi a unui teolog valoros. Cine doreşte să scrie o biografie serioasă a lui Arsenie Boca sau să analizeze concepţiile sale spirituale şi teologice cu siguranţă va avea mult de muncă. Iar, după 20 de ani de la trecerea părintelui la cele veşnice, acest lucru se impune cu necesitate.

ce mai...a fost un MARE OM. Dumnezeu cu sfintii sa-l numere!

editat.....

Epistolar monahal: Parintele Ilie Cleopa catre Parintele Arsenie Boca

În dosarul de urmarire informativa care i s-a întocmit parintelui Arsenie Boca în perioada 1943-1989[1], printre alte marturii documentare de mare valoare se afla doua scrisori, în original, batute la masina si semnate de parintele Ilie Cleopa. Epistolele, pe care le redam mai jos, au fost trimise parintelui Arsenie Boca, duhovnicul manastirii Prislop între 1949-1959. Prezenta lor în dosar dovedeste faptul ca acestea niciodata nu au ajuns la destinatar, ci au fost interceptate de catre Securitate, asa cum s-a întâmplat cu altele trimise de credinciosii care mergeau în pelerinaj la asezamântul nicodimian.

Continutul acestor marturii arata o comunicare care exista între cele doua oaze de spiritualitate din România supusa de comunism: în Moldova era manastirea Slatina, al carei staret era parintele Cleopa, cu o comunitate formata din traitori de înalta tinuta duhovniceasca, care de altfel vietuiau dupa rânduiala Sf. Teodor Studitul[2], si în Ardeal, manastirea construita de Cuviosul Nicodim de la Tismana si care reprezenta un etalon religios pentru neînsetatii izvorului spiritual.

Scrisorile au fost interceptate de organele de represiune în scopul ruperii legaturilor dintre cele doua centre monahale. Pelerinajele la cele doua manastiri îngrijorau politia politica din România, care a incercat prin orice mijloace sa le diminueze activitatea religioasa. De fapt, ideea centrala din aceste documente era dorinta obstei din Moldova de a se bucura în mod direct de cuvintele de învatatura ale parintelui Boca.

Prin publicarea acestor doua scrisori dorim sa redam o secventa din mult framântata istorie a monahismului ortodox românesc din timpul persecutiei comuniste.

Adrian Nicolae Petcu, cercetator la CNSAS

--------------------------------------------------------------------------------

s1t

RPR
Sf. Mitropolie a Moldovei

”OBSTEA SF. TEODOR STUDITUL”

SFÂNTA MANASTIRE SLATINA

Comuna Draceni-Judetul Baia

1950 iulie 6

Prea Cuvioase Parinte Arsenie,

Cu cea întru Iisus Hristos frateasca dragoste si cu ajutorul Prea Curatei Sale Maici, va scriu aceste putine rânduri, care as dori sa va gaseasca în momentul cel mai fericit al mântuirii si al cugetarii spre cele Ceresti.

Parintele meu,

De multa vreme, vestea P.C. Voastre mi-a umplut sufletul de bucurie auzind ca sunteti un izvor curat din care se adapa oile lui Hristos cele însetate de apa vietii.

Mult am dorit si eu însetatul a ma adapa din acest izvor al cuvintelor pline de întelepciune ale P.C. Voastre, dar pentru lenea mea, am ramas încurcat cu grija vietii în spinii pacatelor mele care m-au tot încurcat si ma încurca de a ma duce dupa hrana cea cuviincioasa si sfatul cel spre zidire al P.C. Voastre. Iar fiindca, pentru pacatele si lenevirea mea nu am putut în timpul trecut a va vedea si a primi sfatul P.C. Voastre de care am trebuinta ca un frate mai mic si prost si care pentru lenevirea mea îmi pierd vremea cea mai scumpa decât toate cele de sub soare, în raspândire si moleseala, m-am gândit sa va scriu aceste rânduri prin care mai întâi, cer iertare de întârziere, caci stiu ca trebuie sa va scriu mai de vreme, dar gândul ca poate ma voi învrednici sa va vad m-a facut sa tac cu scrisoarea, dar acum vazând iarasi altele ma împiedica a va vedea, macar prin scris am dorit a vorbi.

Parintele meu,

Mai întâi tin sa va multumesc din tot sufletul ca totdeauna ati fost binevoitor si cu parinteasca dragoste fata de smerita noastra obste si ne-ati trimis de acolo, pe unii din ucenicii P.C. Voastre care i-ati nascut prin cuvânt, hranindu-i pâna la o vreme, pâna ce ati socotit scat pot sa se hraneasca singuri si apoi i-ati îndreptat sa vina aici la noi în maidanul nevointelor vietii de obste, precum este fratele Nicolae Naghi, fratele Vasile Târulescu si Parintele Serapion Blaga, ucenici de ai P. C. Voastre, care i-ati nascut în predicile de la Sâmbata când erati acolo. Ei totdeauna cu mare dragoste si evlavie pomenesc numele P.C. Voastre la Sfintele rugaciuni si chiar în timpul vorbirei, nu fara evlavie amintesc de numele P.C. Voastre.

Sunt oameni sinceri si merg cu Dumnezeesc dor în calea poruncilor Lui, desfatându-se întru ele ca întru toata bogatia, eu însa, sunt sarac si neiscusit si nu am cu ce sa-i folosesc întru cele spre zidire caci nu am iscusinta cea din lucrarea care sa-i foloseasca tacând, dar dragostea lor si râvna trece peste toate si nu iau în seama neputintele mele, pentru ca pamântul rodeste uneori si fara de lucrare. Mare bucurie ati face atât mie pacatosului, cât si parintilor si fratilor covietuitori, ca sa ne cercetati cu prezenta P.C. Voastre, pentru ca, cu totii va pastram evlavie si dorim a ne învrednici de mântuitoarele învataturi ale P.C. Voastre si va rugam cu totii în numele Domnului nostru Iisus Hristos si al Prea Curatei Sale Maici, daca aveti putinta sa ne cercetati ca mare mângâiere ati aduce cu aceasta sufletelor noastre.

Mila Domnului nostru Iisus Hristos si a Prea Curatei Sale Maici sa va ajute sa veniti pe la noi si sa ne folositi pe noi cei saraci si neiscusiti.

Pâna atunci am dori sa ne bucurati macar cu o epistola spre a noastra zidire si lamurire, dar pe cât dorim a ne scrie, mai mult dorim a ne vedea de va rândui Domnul, o zi ca aceea si de este voia Lui, asa pentru noi ar fi neuitata. Mila Domnului sa va plateasca dragostea si sârguinta care ati depus si la scrierea Filocaliei, împreuna cu Parsintelet Prof. Dr. Dumitru Staniloae, ca ati dat la lumina acest tezaur mistic si ascetic al Sf. Parinti, de unde se adapa cei doritori de a merge spre urcusul desavârsirii, cred ca bunatatea si mila Domnului nu va va lasa nerasplatiti, pentru aceasta osteneala, pentru care v-ati sârguit a pune nutret ales duhovnicesc în ieslea oilor Lui Hristos.

La încheiere dorim din tot sufletul a ne cerceta pe noi pacatosii, iar daca pentru aceasta nu suntem vrednici, macar a ne mângâia prin scrisoare.

Al P.C. Voastre mai mic si neiscusit frate în Hristos Domnul, care ma plec sarutându-va mâinile.

Staret

Arhimandrit - Cleopa si soborul ss Cleopa Ilie

Mărturii - vol. 4, Părintele Arsenie Boca - un om mai presus de oameni

Deci asa ceva!!!