cuvinte de folos

[cristiboss56]

Mare, vicleana si greu de inteles este viclenia demonilor ! Putini o pricep , si nu in intregime ! Cum oare se intampla ca, atunci cand mancam cu placere si ne saturam , de multe ori suntem ravnitori si priveghem, in tim ce cand postim si patimim stramtoare, ne inrobeste somnul ? Cum se face ca in singuratate suntem aspri si impietriti, in timp ce in tovarasia cu altii suntem cucernici ? Cum se intampla ca infometati fiind, suntem ispititi, si satui fiind , dobandim linistea ? Desigur , ca toate aceste lucruri neobisnuite nu se datoreaza intotdeauna lucrarii demonice . De multe ori se datoreaza si starii noastre sufletesti si trupesti ranchiunoase.

[cristiboss56]

Diavolul , dupa caderea sa , i-a indemnat pe multi la apostazie. Acesta seamana dorintele pacatoase celor care-l urmeaza. De la el provin adulterul, desfranarea si orice alt rau. Acesta l-a indemnat pe protoparintele nostru la neascultare si izgonire. Din pricina lui Adam, in loc de Paradisul care rodea poame placute la vedere, a mostenit pamantul care scotea buruieni. Ce va fi acum ? Am fost inselati si am pierdut Raiul ? Nu mai exista oare mantuire ? Am orbit, nu vom mai revedea oare lumina ? Am devenit paralitici, oare nu vom mai sta pe picioarele noastre ? Intr-un cuvant , am murit. Oare nu vom mai invia ? Frate, Cel care l-a inviat pe dreptul Lazar din mormant, nu are puterea sa te invieze mult mai usor pe tine, care esti inca viu ? Acesta Care Si-a varsat sangele Sau pentru noi, nu ne va mai mantui de pacat ? Sa nu deznadajduim, sa nu ne cufundam in disperare ! Este lucru infricosator sa pierdem nadejdea iertarii !

[OvidiuO]

Teologia si pocainta
"Nici celui ce teologhiseste nu i se potriveste pocainta, nici celui ce se pocaieste, teologia*. Caci pe cat sunt de departe rasariturile de apusuri, pe atat e mai inalta teologia decat pocainta. Caci precum se vaita un om aflat in boala si neputinte, sau precum striga un cersetor imbracat in zdrente, asa face cel ce se afla in pocainta si savarseste cu adevarat faptele pocaintei. Iar cel ce teologhiseste este asemenea celui ce petrece in curtile imparatesti imbracat in stralucirea vestmantului imparatesc si vorbeste neincetat cu imparatul ca un intim al lui si aude de la el in fiecare moment poruncile si voile lui." - Sfantul Simeon Noul Teolog

*=Cei ce studiaza teologia ca stiinta nu sunt indreptatiti sa spuna: " Noi teloghisim, deci nu ni se potriveste pocainta!", deoarece ei nu teologhisesc, ci doar invata teologia ca stiinta, invata ceea ce au teologhisit Sfintii Parinti. Fara pocainta si smerenie nu se poate ajunge la adevarata Teologie. Fara harul lui Dumnezeu nu exista Teologie.

[cristiboss56]

"Sa nu ne uitam numai la materia ce ne sta inaintea ochilor, ci sa avem in minte permanent cuvintele Domnului. Cuvantul Lui nu inseala niciodata, pe cand simturile ne inseala usor. Cuvantul Lui n-a fost niciodata dezmintit, pe cand simturile noastre de foarte multe ori gresesc. Cand cuvantul Lui spune : << Acesta este Trupul Meu>>, sa ascultam si sa credem si sa vedem Trupul Lui cu ochii sufletului. Hristos nu ne-a dat noua ceva material, ci , in lucrurile materiale, toate sunt duhovnicesti . "

[cristiboss56]

"Slava desarta schimba firea omului, ii strica caracterul si-l indeamna sa asculte cu repeziciune orice lauda pusa pe seama lui. Ea risipeste ostenelile si truda nevoitorului duhovnicesc si se face primejdie de moarte pentru comoara sufletului. Este inaintemergatoarea trufiei, naufragiu la tarm, furnica la treierat. Furnica asteapta sa se adune graul la seceris, la fel si slava desarta, asteapta sa se inmulteasca in suflet bogatia duhovniceasca. Furnica se bucura pentru ca va fura graul, slava desarta pentru ca va risipi bogatia duhovniceasca. Demonul deznadejdii se bucura cand se inmulteste rautatea, dar demonul slavei desarte, dimpotriva se desfata cand se inmulteste virtutea. Pentru ca poarta pe care intra primul este multimea ranilor sufletesti, in timp ce usa pe care patrunde al doilea este bogatia ostenelilor. Ia aminte si vei vedea slava desarta, nelegiuita, pastrandu-se vie pana la mormant in haine, in parfumuri, in infatisarile impunatoare si-n atatea altele. Asa cum soarele straluceste peste toate creaturile, la fel si slava desarta se bucura pentru fiecare nevointa a nnastra. Postind, ma slavesc in desert. Si cand inchei postirea, nu vreau sa ma arat altora, si din nou cad in slava desarta. Purtand haine frumoase, savarsesc acest pacat, schimbandu-le cu altele saracacioase, din nou ma mandresc. Ma biruieste si cand vorbesc si cand tac. Oricum ai arunca aceasta buruiana, ghimpele ei va ramane drept. Cel cuprins de acest pacat este tot omul care vrea sa le arate pe ale sale. Si postirea, si rugaciunea celui stapanit de slava desarta, raman fara plata, pentru ca pe amandoua le savarseste ca sa castige lauda oamenilor. "

[cristiboss56]

Conform cuvintelor Domnului si faptele au valoare egala. Niciuneia dintre ele nu i se da prioritate. Pentru ca sa fie credinta dreapta si faptele sfinte, este neaparata nevoie de Harul Dumnezeiesc. Duhul Sfant S-a pogorat asupra apostolilor si, in continuare, prin mijlocirea acestora, asupra tuţuror credinciosilor. Harul Dumnezeiesc ramane continuu inlauntrul Sfintei noastre Biserici, inlauntrul multimii credinciosilor. Pe toti ii lumineaza, ii intareste, ii sfinteste. Credinciosii s-au mantuit si se mantuiesc cu ajutorul harului divin : " prin harul lui Dumnezeu v-ati mantuit , ( Efeseni 2 , 8 ) scrie apostolul Pauel.

[cristiboss56]

Cand omul se osteneste sa aiba inima smerita si cugetul pasnic, atunci toate uneltirile vrajmasului raman nelucratoare. Pentru ca acolo unde exista pacea ganurilor, se odihneste Insusi Dumnezeu.

[cristiboss56]

In multe randuri, limba din obisnuinta se grabeste sa spuna un cuvant urat. Deci atunci, inainte sa sloboada hula, musc-o puternic cu dintii. Este mai de dorit sa-ti curga sange din limba, decat sa pofteasca in cealalta viata o picatura de apa, si sa nu poata sa-si implineasca nici aceasta mangaiere. Este mai bine sa rabde acum durerea trecatoare, decat sa sufere atunci pedeapsa vesnica, precum limb bogatului din parabola, care chiar daca se aprindea de sete, nu gasea nici o usurare ( Luca 16, 24-25 ) . Si de ce iertare vom avea parte, sau ce raspuns vom da, daca de zeci de mii de ori aducem ca justificare obisnuinta ? Se spune ca un retor din vechime ( este vorba despre Demostene ) avea obiceiul sa paseasca, miscandu-si continuu umarul drept. Deci, si-a biruit aceasta obisnuinta in felul urmator : si-a asezat pe umeri cutite ascutite si astfel de frica sa nu se taie s-a vindecat de obiceiul rau. Acestuia urmeaza-i si tu , ca sa-ti domolesti limba. In loc de cutit insa aseaza deasupra ta pedeapsa lui Dumnezeu, si in acest fel vei birui. Pentru ca este cu neputinta sa fim infranati vreodata, daca nu ne ingrijim cu atentie si luareaminte ca sa purtam aceasta lupta.

În prealabil postat de cristiboss56

Se spune ca un retor din vechime ( este vorba despre Demostene ) avea obiceiul sa paseasca, miscandu-si continuu umarul drept. Deci, si-a biruit aceasta obisnuinta in felul urmator : si-a asezat pe umeri cutite ascutite si astfel de frica sa nu se taie s-a vindecat de obiceiul rau.

multumiri, Cristi, pentru exemplul acesta atat de graitor.

[cristiboss56]

Pacatul este un rau infricosator si o boala primejdioasa pentru suflet. Il ucide pe acesta cu viclesug si-l preda neputincios iadului vesnic. Este lucrul care tine de vointa noastra , rodul intentiei noastre. Pacatul este un rau infricosator, dar nu si nevindecabil. Pocainta il vindeca cu usurinta. Cat timp cineva tine focul in mana, se arde, dar cand il arunca, inceteaza dogoarea. La fel se intampla si cu pacatul, pentru ca si acesta este un foc care-l arde pe om. Mai ales pentru cei care nu simt aceasta arsura, Scriptura spune : "Oare poate pune cineva foc in sanul lui, fara ca vesmintele lui sa nu arda ? " ( Pilda 6, 27 ) . Pacatul nu este un dusman care te razboieste dinafara, ci raul care incolteste si rasare inlauntrul tau. " Priveste cu intelepciune " ( Pilde 4, 25 ) si nu vei simti pofta rusinoasa. Sa-ti amintesti de Judecata viitoare si nici desfranarea , nici adulterul , nici crima , nici alta faradelege nu te vor stapani vreodata. Cand uiti insa de Dumnezeu , atunci vei incepe sa cugeti cu viclesug, si sa lucrezi faradelegea. Tatal rautatii , diavolul, te indeamna la pacat, dar nu poate sa te constranga sa pacatuiesti, daca tu ii stai impotriva. Nu poate sa te vateme, chiar daca te-a ispitit ani de zile, daca tu ai inima inchisa. Daca insa primesti fara impotrivire pofta cea rea , care ti se seamana , te va robi si te va arunca in valtoarea pacatelor.