Lingurita de la impartasire

[Dumitru73]

În prealabil postat de georgeval

Nu caut sa rationalizez taina pedagogiei lui Dumnezeu, o accept prin credinta. Aceasta este diferenta dintre un crestin si un ateu. Un crestin nu cauta sa coboare taina la nivelul ratiunii, ci sa ridice ratiunea la nivelul tainei.

sa ridici ratiunea la nivelul tainei?!
inseamna ca nu mai e ratiune ... sau taina ...

[Erethorn]

În prealabil postat de konijiro

Care are ca efect observabil si cuantificabil ce mai exact?

Citiţi aici:

http://www.catehism.ro/CBC_046.htm#I

Dar dacă prin efect cuantificabil dumneavoastră înţelegeţi ceva care poate fi neapărat măsurat cu şublerul, iar alt criteriu al Adevărului nu recunoaşteţi, vă mărturisesc sincer: îmi e milă de dumneavoastră.

[georgeval]

În prealabil postat de Dumitru73

sa ridici ratiunea la nivelul tainei?!
inseamna ca nu mai e ratiune ... sau taina ...

Pentru un crestin, credinta nu exclude ratiunea, ci ridica ratiunea din granitele ei. Credinta este un act suprarational, ci nu irational.

[konijiro]

Nu caut sa rationalizez taina pedagogiei lui Dumnezeu, o accept prin credinta.

Uite ce ai zis mai devreme:

Intrebarea ta se refera la pedagogia lui Dumnezeu pe care nu o vei intelege daca ramai inchis in argumentele tale.

Deci, sa ne hotaram. Trebuie sa o intelegem ca sa o acceptam, sau o intelegem prin credinta, fara sa o intelegem? Care din doua?

Repet intrebarea, la care astept un raspuns de la oameni care pretind ca inteleg mai mult decat mine. Eu ateu fiind, sunt limitat. Deci:

Ce se intampla in cazul in care Dumnezeu hotaraste ca baba Floarea trebuie sa I se alature, si foloseste Impartasania in scopul asta?

Astept un raspuns. Nu unul care sa imi spuna ca EU nu inteleg nimic, ci unul care sa imi spuna ca VOI intelegeti, si sunteti capabili sa si explicati ce intelegeti.

Dar dacă prin efect cuantificabil dumneavoastră înţelegeţi ceva care poate fi neapărat măsurat cu şublerul, iar alt criteriu al Adevărului nu recunoaşteţi, vă mărturisesc sincer: îmi e milă de dumneavoastră.

Apreciez gandul, dar nu e nevoie de mila nimanui. Revin cu o intrebare:
daca nu avem un mod standardizat prin care sa decidem ce e adevarat si ce nu, de unde stim ce e adevarat?

Si daca ce pretindeti Dv e adevarat, de ce e o problema in a folosi un mod
standardizat, universal acceptat, folosit in orice alt caz in afara religiei, pentru a dovedi asta?

Am citit link-ul. Nu am nevoie de o descriere a sensului Impartasaniei, il cunosc. Mai ramane sa si dovedim ca lucrurile scrise acolo chiar se intampla, si nu sunt doar un ritual pus la cale la un moment dat, pe care cei de dupa au ales sa il ia de bun.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de konijiro

Cunosc punctul de vedere crestin, izvorat din greseala de rationament de a pune concluzia in fata ("Dumnezeu e bun") si de a interpreta orice se intampla dupa aia prin prisma concluziei. Stiu de ce o faceti, ca altfel va da cu virgula.

Dacă fiinţele create au luat de la sine vrere decizia să fie rele, nu înseamnă că Dumnezeu e cauza deciziei lor. Dumnezeu rămîne bun pentru că le menţine veşnic într-o existenţă pe care acele fiinţe o preferă. E taina libertăţii, nu?

În prealabil postat de konijiro

Dar nu despre asta e vorba aici. E vorba despre faptul ca, dupa ce zic unii, in timpul Impartasaniei, legile naturale sunt suspendate, si microbii (de orice fel ar fi ei) sunt perfect inofensivi. Si te rog, nu aduce in discutie lingurita de argint, si cum omoara argintul orice microb, pentru ca nu e adevarat.

Poate că microbii rămîn la fel de activi, însă la rugăciunea dinaintea împărtăşirii preotul cere "tămăduirea sufletului şi a trupului" celor care se apropie de Hristos. Deci e posibil ca microbii să fie transferaţi, deşi nu ştim sigur asta, dar să fie dezactivaţi ulterior de puterea vindecătoare a Lui Hristos Domnul. Dar asta mai ţine şi de credinţa omului, altfel orice om bolnav care se împărtăşeşte ar deveni imediat sănătos, mă gîndesc şi eu...

În prealabil postat de konijiro

Din ce ai scris tu, eu inteleg asta: Dumnezeu poate decide ca oricine sa moara, in orice moment. Deci daca decide ca baba Floarea sa moara in urma unui microb transmis la Impartasanie, protectia divina nu va functiona in cazul babei Floarea?

Domnule, moartea nu e o tragedie pentru o babă ortodoxă care merge în Rai în urma împărtăşirii, dacă are credinţă. Moartea e sinonimă cu Învierea, e un Paşte sau o Trecere la o existenţă superioară, mai bună decît cea cunoscută. Dacă acel microb a cauzat moartea ei, nu a făcut decît s-o aducă mai aproape de Dumnezeu, ceea ce nu e rău deloc. :)

[Dumitru73]

În prealabil postat de georgeval

Pentru un crestin, credinta nu exclude ratiunea, ci ridica ratiunea din granitele ei. Credinta este un act suprarational, ci nu irational.

si ce inseamna "suprarational"?
nu se refera la ceva ce nu poate fi inteles de ratiunea omului?
singura ratiune a suprarationalului este ca nu subscrie ratiunii.

[costel]

E de plans starea asta in care a ajuns omul - sa fie nevoit sa vorbeasca despre Dumnezeu in termeni de exista si nu exista, cand El este existenta.

[Dumitru73]

În prealabil postat de costel

E de plans starea asta in care a ajuns omul - sa fie nevoit sa vorbeasca despre Dumnezeu in termeni de exista si nu exista, cand El este existenta.

intrebarea "exista?" s-a pus inca de la inceputurile civilizatiei, nu este un moft al omului modern.
doar ca omul modern are alta baza de pornire, cand isi pune aceasta intrebare.

[George.m]

Credinciosii se impartasesc cu gandul ca devin una cu Dumnezeu, si nu ca se unesc cu virusi de pe lingurita. Lingurita aceea e sfintita, e obiect liturgic, sacru, iar nu sursa de boli. Crestinii cred cu tarie ca, impartasindu-se, primesc focul cel dumnezeiesc, iar nu o sumedenie de boli "binecuvantate".
Unde-i credinta sfanta si simpla, nu-i loc de speculatii, de teoria virusilor de pe lingurita. Dar tocmai credinta aceasta pare ca ne lipseste din ce in ce mai mult.

[_ruxa_]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Domnule, moartea nu e o tragedie pentru o babă ortodoxă care merge în Rai în urma împărtăşirii, dacă are credinţă. Moartea e sinonimă cu Învierea, e un Paşte sau o Trecere la o existenţă superioară, mai bună decît cea cunoscută. Dacă acel microb a cauzat moartea ei, nu a făcut decît s-o aducă mai aproape de Dumnezeu, ceea ce nu e rău deloc. :)

Moartea este o tragedie pentru parintii unui copil care moare inecat la botez. Personal nu ma intereseaza daca dumnezeu vrea sa imi ia copilul in felul asta, sau pe mine - dandu-mi vreo hepatita din lingurita de impartasanie, eu nu nu merg de buna voie si nici nu imi dau copilul de buna voie, ca nu-s ciobanasul din Miorita sa imi intampin cu bucurie moartea. Pana una alta, nimeni nu a dovedit ca exista viata dupa moarte, asa ca eu nu dau vrabia din mana pe cioara de pe gard.
Pana la proba contrarie, o viata am!