Parintii sunt impotriva

[Copacel]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Creştinii, fiind iubitori de Hristos, nu folosesc cuvântul ăsta atât de vulgar şi diabolic -sex,

http://www.kerigma.ro/carti.php?detalii=20606
Avem doara si tehnici.
Mai vezi si Dex.

PS: merge "boli cu transmitere prin unire intima" ?

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de Copacel

http://www.kerigma.ro/carti.php?detalii=20606
Avem doara si tehnici.
Mai vezi si Dex.

PS: merge "boli cu transmitere prin unire intima" ? (da merge)

O vai... Doamne fereşte... Există aşa ceva...

Oamenii care scriu, citesc şi împlinesc ce e în cartea aceea machiată şi parfumată, dar blestemată şi stricătoare de suflet, nu sunt iubitori de Hristos.

Iar acel site este al neo-protestantismului şi al ereziilor lor.

Şi cartea şi eresurile lor sunt urâtori şi hulitori de Hristos şi de Sfinţii.

Recomand lecturarea Vieţilor Sfinţilor, cele 12 volume, câte unul pe fiecare lună, sau măcar Vieţile Sfinţilor Căsătoriţi.

[ioan67]

Obsesia fecioriei... Fobia de sex (pana si cuvantul este diabolic, ce sa mai zic de fapta)... Normativitatea casatoriei... Taina Nuntii inteleasa ca vindecatoare si sfintitoare a tuturor patimilor si nedesavarsirilor si, pe acest fond, impingerea unor oameni care se vor blestema toata viata unul pe altul intr-o afacere care se va dovedi paguboasa: casatoria celor care nu se iubesc si care nu sunt potriviti unul cu celalalt...
Eu nu cred ca astea sunt lucruri crestinesti, ci abateri si deformari ale Evangheliei. Un mod prost de a intelege si trai Cuvantul, o caricatura aproape generalizata, din pacate, a iubirii in mediile care se cred, vai, crestine. Si inca ortodoxe!

Istoria Bisericii contine nenumarate momente de poticnire si rascruce, e ca un rau cu multe meandre, datorate unor tipare de gandire si practici care au ramas vii in mintea crestinilor dar care nu apartin Evangheliei. Iudaismul, aristotelianismul si alte filosofii, gnosticismul, diverse practici si mentalitati pagane - toate acestea au facut sa apara, iata, in secolul xx oameni care exalta casatoria si pun conditii aberante celor care inmuguresc in iubire.

Poate e bine sa reflectam: ce binecuvinteaza si sfinteste Duhul lui Hristos la Cununie? Iubirea sau normativitatea unor minti inguste? Ce voieste sa transfigureze, in elanul crestinului catre mantuire si sfintire, Duhul Sfant: dragostea dintre barbat si femeie sau filosofia unor teologi de ocazie? De ce ne casatorim? Ca sa ne iubim tot mai dumnezeieste? Sau ca sa implinim prejudecatile si neintelegerile unor gura-casca lipsiti si de bucuriile dragostei si de ratiunea credintei?

Poate ca atunci cand vorbim despre iubirea altora ar fi bine sa fim mai discreti, mai cumpatati. Tainele nu se abordeaza cu tractorul, ca sa nu urmeze abatorul.

În prealabil postat de ioan67

Obsesia fecioriei... Fobia de sex (pana si cuvantul este diabolic, ce sa mai zic de fapta)... Normativitatea casatoriei... Taina Nuntii inteleasa ca vindecatoare si sfintitoare a tuturor patimilor si nedesavarsirilor si, pe acest fond, impingerea unor oameni care se vor blestema toata viata unul pe altul intr-o afacere care se va dovedi paguboasa: casatoria celor care nu se iubesc si care nu sunt potriviti unul cu celalalt...
Eu nu cred ca astea sunt lucruri crestinesti, ci abateri si deformari ale Evangheliei. Un mod prost de a intelege si trai Cuvantul, o caricatura aproape generalizata, din pacate, a iubirii in mediile care se cred, vai, crestine. Si inca ortodoxe!

Istoria Bisericii contine nenumarate momente de poticnire si rascruce, e ca un rau cu multe meandre, datorate unor tipare de gandire si practici care au ramas vii in mintea crestinilor dar care nu apartin Evangheliei. Iudaismul, aristotelianismul si alte filosofii, gnosticismul, diverse practici si mentalitati pagane - toate acestea au facut sa apara, iata, in secolul xx oameni care exalta casatoria si pun conditii aberante celor care inmuguresc in iubire.

Poate e bine sa reflectam: ce binecuvinteaza si sfinteste Duhul lui Hristos la Cununie? Iubirea sau normativitatea unor minti inguste? Ce voieste sa transfigureze, in elanul crestinului catre mantuire si sfintire, Duhul Sfant: dragostea dintre barbat si femeie sau filosofia unor teologi de ocazie? De ce ne casatorim? Ca sa ne iubim tot mai dumnezeieste? Sau ca sa implinim prejudecatile si neintelegerile unor gura-casca lipsiti si de bucuriile dragostei si de ratiunea credintei?

Multumesc!

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de ioan67

Obsesia fecioriei... Fobia de sex (pana si cuvantul este diabolic, ce sa mai zic de fapta)... Normativitatea casatoriei...

Cine are urechi de auzit să audă :

Normativitatea căsătoriei este Hristos. Scopul căsătoriei? Mântuirea celor doi ce-au devenit Una.

Reamintesc recomandarea: Sfântul Ioan Gură de Aur - Cuvântări despre viaţa de familie.

Fecioria n-a fost niciodată o obsesie, ci un dar al Domnului şi o mulţumire a binecuvântărilor de la Dumnezeu.

Iar fecioria se pierde după căsătorie. Înainte de căsătorie, este curvie, sau desfrânare. La fel şi după căsătorie, abuzarea de unirea intimă, se numeşte "desfrânare în viaţa de familie". Fără să amintesc de dejecţiile aduse asupra umanităţii, de sodomizarea soţiei, unirea intimă în dos, care o transformă nu numai în obiect folosit la pofte carnale, dar va şi dispărea din partea soţului, stima şi respectul faţă de ea.
Dacă fecioria s-a pierdut înaintea căsătoriei, Hristos prin Biserică, mai salvează, ce şi cât vrea omul să fie salvat.

În prealabil postat de ioan67

Taina Nuntii inteleasa ca vindecatoare si sfintitoare a tuturor patimilor si nedesavarsirilor si, pe acest fond, impingerea unor oameni care se vor blestema toata viata unul pe altul intr-o afacere care se va dovedi paguboasa: casatoria celor care nu se iubesc si care nu sunt potriviti unul cu celalalt...

Cu ce-i de vină Hristos şi Biserica că ei se blestemă? Dacă ei nu vor să aibe o relaţie vie şi înfloritoare cu Hristos şi Biserica Sfinţilor Săi, nimeni nu-i de vină, decât ei înşişi. Demonii abea aşteaptă să pună pe astfel de oameni. Şi pun pe destui mâna, prea mulţi...

În prealabil postat de ioan67

Eu nu cred ca astea sunt lucruri crestinesti, ci abateri si deformari ale Evangheliei. Un mod prost de a intelege si trai Cuvantul, o caricatura aproape generalizata, din pacate, a iubirii in mediile care se cred, vai, crestine. Si inca ortodoxe!

Nu există creştinism, înafara Ortodoxiei.
Nu vreau să fac apropouri la desfăşurarea vieţii de familie în Hristos a frăţiei tale, frate Ioan, dar dacă nu e tocmai o viaţă în Hristos, nu înseamnă că acea viaţă nu există pentru aceia care vor s-o urmeze. Există, e plină de belşug şi binecuvântare, a plină de rod şi bucurie, e plină de virtuţi, curăţie, feciorie în căsătorie şi naştere de prunci (culmea), plină de luminare şi îndumnezeire.

Nu înseamnă că dacă frăţia ta sau sora "crinrin" sau alţii nu va-ţi păstrat curaţi trupeşte, în feciorie până la căsătorie, sau nu a-ţi avut o stare a fecioriei după căsătorie, în căsătorie, nu înseamnă că aceste lucruri minunate nu există.

Aveţi aici Campania de încurajare a Fecioriei înainte de Nuntă:

http://ortodoxiatinerilor.ro/relatii...a-la-casatorie

Suntem mii la nivel naţional, care reuşim lucrul acesta. Fiindcă iubim cu adevărat pe Hristos, nu numai din gură, ci cu sufletul şi fapta.

În prealabil postat de ioan67

Istoria Bisericii contine nenumarate momente de poticnire si rascruce, e ca un rau cu multe meandre, datorate unor tipare de gandire si practici care au ramas vii in mintea crestinilor dar care nu apartin Evangheliei. Iudaismul, aristotelianismul si alte filosofii, gnosticismul, diverse practici si mentalitati pagane - toate acestea au facut sa apara, iata, in secolul 20 oameni care exalta casatoria si pun conditii aberante celor care inmuguresc in iubire.

Abaterea şi deformarea Evangheliei, e printre altele desfrânarea. Anume mai multe persoane cu care se uneşte intim, creştinul...
Înainte de Sfânta Taină a Cununiei, sau mai rău pentru mântuirea lui... după Taina Cununiei...

Biserica, fiind călăuzită de Duhul Sfânt, nu a avut niciodată poticniri, ci mereu a învăţat sfinţenia pe om. A vindecat omenirea de pofte şi dorinţe carnale, le-a oferit înflorirea nobleţei fiinţei umane. A fi creştin, oricât de iudat sună, înseamnă a fi nobil, aristocrat, patrician, lord. Aşa sunt cetăţenii Împărăţiei Cerurilor.

Faptul că omenirea a preferat să primească în minte sălbăticiile şi carnalul şi dospirea întunericului în inima lor, asta nu-i problema lui Hristos. Domnul ne spune clar:
"Cine nu este cu Mine este împotriva Mea şi cine nu adună cu Mine risipeşte." - Matei 12, 30. Atât. Trupul omului a devenit Templu/Biserică, al Duhului Sfânt, lăcaş al Sfintei Treimi.

În prealabil postat de ioan67

Poate e bine sa reflectam: ce binecuvinteaza si sfinteste Duhul lui Hristos la Cununie? Iubirea sau normativitatea unor minti inguste?

Cine dă definiţia Iubirii? Compromisul? Modernismul? Filosofia? Psihologia? Aparentul şi încurajatul echilibru al materiei cu sufletul? Sau Sfinţenia? Şi Duhul Sfânt? Taine, frate Ioane, taine. Pe care doar în har, le vezi, le înţelegi, le trăieşti, le dăruieşti...

În prealabil postat de ioan67

Ce voieste sa transfigureze, in elanul crestinului catre mantuire si sfintire, Duhul Sfant: dragostea dintre barbat si femeie sau filosofia unor teologi de ocazie?

Ce este transfigurarea? Ce este dragostea dintre bărbat şi femeie? Ce este filosofia, faţă de ce este Teologia? Cine dă definiţia lor şi cu ce scop?

Şi precum n-au încercat să aibă pe Dumnezeu în cunoştinţă, aşa şi Dumnezeu i-a lăsat la mintea lor fără judecată, să facă cele ce nu se cuvine. Plini fiind de toată nedreptatea, de desfrânare, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de purtări rele, bârfitori, grăitori de rău, urâtori de Dumnezeu, ocărâtori, semeţi, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, nesupuşi părinţilor, neînţelepţi, călcători de cuvânt, fără dragoste, fără milă. - Romani 1, 28-31.

Sunt creştinii printre acei oameni ? Niciodată. Greşesc acei oameni ? Deosebit de mult...

Trupul însă nu e pentru desfrânare, ci pentru Domnul, şi Domnul este pentru trup. - I Corinteni 6, 13.

Orice păcat pe care-l va săvârşi omul este în afară de trup. Cine se dedă însă desfrânării păcătuieşte în însuşi trupul său. Sau nu ştiţi că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt care este în voi, pe care-L aveţi de la Dumnezeu şi că voi nu sunteţi ai voştri? - I Corinteni 6, 18-19.

În prealabil postat de ioan67

De ce ne casatorim? Ca sa ne iubim tot mai dumnezeieste? Sau ca sa implinim prejudecatile si neintelegerile unor gura-casca lipsiti si de bucuriile dragostei si de ratiunea credintei?

Ne căsătorim ca să ne mântuim unul pe altul şi unul prin altul şi ca să ne curăm, luminăm şi îndumnezeim în Taina Căsătoriei. Lucruri astea nu sunt glume, cum nici Hristos, Duhul Sfânt, harul, Apostolii, Sfinţii nu sunt glume, ei sunt şi azi şi fac acelaşi lucru. Cum nici boala, moartea, iadul sau Împărăţia Cerurilor, nu sunt glume.
Şi nu vor fi vreodată.

"Căci la înviere, nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii lui Dumnezeu în cer." - Matei 22, 30.

Căsătoria este o condiţie trecătoare a materiei căzute, pentru înmulţirea în comuniunea a oamenilor şi asumarea responsabilităţii pocăinţei pentru redobândirea Raiului pierdut.

În prealabil postat de ioan67

Poate ca atunci cand vorbim despre iubirea altora ar fi bine sa fim mai discreti, mai cumpatati. Tainele nu se abordeaza cu tractorul, ca sa nu urmeze abatorul.

Iubirea şi tractorul, spui? Discreţia şi abatorul? Taine? Of...

Sfânta Treime, Hristos, harul Duhului Sfânt, Biserica, Sfinţii. Atât. Restul... trecător şi efemer, lugubru, sinistru, care ne răpesc timpul vieţii.

Grijă mare... Foarte mare grijă la gânduri, cuvinte şi fapte.

"Şi fericit este acela care nu se va sminti întru Mine." - Luca 7, 23.

[ioan67]

Da Igor, zici bine despre demnitatea casatoriei si despre darul fecioriei.
Nu am de gand sa te contrazic in vreun fel.
Numai ca eu m-am referit la altceva, anume la modul cum sunt deformate aceste lucruri din nenumarate pricini, printre care vechile mentalitati (precrestine) si pudibonderiile pietiste care au urmat.
Iar a da recomandare unui om sa se casatoreasca, in afara cazului ca ii esti duhovnic (asadar faci parte dintr-o relatie de ascultare in Biserica), mi se pare o prostioara - ca sa ma tin la blandeturi.
Daca ai fi constient de gravitatea/maretia casatoriei ai fi un pic mai retinut cand ii indemni pe altii sa dea buzna la casnicie. Esti sigur ca toti oamenii trebe impinsi la Preotie, de pilda?

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de ioan67

Numai ca eu m-am referit la altceva, anume la modul cum sunt deformate aceste lucruri din nenumarate pricini, printre care vechile mentalitati (precrestine) si pudibonderiile pietiste care au urmat.

Da, aici, da sunt de acord, că mentalităţile precreştine, fiind lipsite de desăvârşire, nu că au greşit, dar aveau altă măsură, altă înţelegere, altă abordare, alte atitudini faţă de căsătorie şi multe altele ale lor de atunci. Dar nu-i de vină Hristos, nici Sfinţii, Biserica, creştinii.
Dacă atâta-i duce căpşorul, şi asta vor, asta fac...

Iar "pudibonderiile", aici există măsură. Nobleţea, aristocraţia, unui creştin, cuprinde şi pudicitate. Întro măsură sau alta a sfinţeniei ce o doreşte, a Împărăţiei ce o râvneşte.

În prealabil postat de ioan67

Iar a da recomandare unui om sa se casatoreasca, in afara cazului ca ii esti duhovnic (asadar faci parte dintr-o relatie de ascultare in Biserica), mi se pare o prostioara - ca sa ma tin la blandeturi.

Frate Ioan... duhovnicul îi da mai mult o ascultare, decât o recomandare.
În plus, a venit pe forum, să ceară ajutor, sfaturi. Le-a primit.
Şi apoi mai în plus, sunt vrednici de căsătorie, calificaţi, să-i spunem modern, iar în Hristos, vor fi fericiţi şi împliniţi.

Şi sunt şi încurajaţi spre căsătorie, fiindcă n-au rezistat trupeşte în feciorie până la căsătorie, deci acum, în concubinaj, sunt în desfrânare şi curvie. De asta trebuie să-i ferim mai mult ca de orice. Fiindcă îi perciclitează, le pune în foarte mare pericol mântuirea.
Duhul Sfânt, în Biblie, trage semnale puternice de alarmă, faţă de acest subiect.

În plus, vedem depravarea societăţii, ateismul, incalificabilitatea căsătoriei, respingerea ei, nedorirea sfinţeniei, a mântuirii, a lui Hristos, când un om are în timp, mai multe persoane cu care se cunoaşte intim şi i se pare un lucru normal, Doamne fereşte.

Iar sunt nişte oameni atât de minunaţi, un caz atât de fericit şi binecuvântat, să fie aici pe forum, să-i putem sprijini şi întări, cum să nu se căsătorească?

Să se căsătorească ! :) Amin ! Să le ajute Dumnezeu.

Iar acestea, ca o recomandare, un sfat, o povăţuire, nu o ascultare duhovnicească.

În prealabil postat de ioan67

Daca ai fi constient de gravitatea/maretia casatoriei ai fi un pic mai retinut cand ii indemni pe altii sa dea buzna la casnicie. Esti sigur ca toti oamenii trebe impinsi la Preotie, de pilda?

Niciodată gravitate. Căsătoria e unul din cele mai minunate lucruri ce s-au întâmplat omenirii, după căderea primilor oameni, Adam şi Eva. Nu pentru dulceaţa unirii intime ce-o aduce căsătoria (asta-i bonus) ci pentru posibilitatea ca prin căsătorie, să redobândim cerurile, Raiul pierdut, veşnicia în Dumneu Iubire Infinit...

Iar Căsătoria, e un cu totul alt lucru, faţă de Preoţie.
Căsătoria îţi deschide Cerurile. Dar Preoţia te pune în căsătorie şi îţi arată drumul, te călăuzeşte spre Cerurile deschise.

Doamne ajută.

[ioan67]

Igor, a fi pudic, cel putin uneori, cred ca e lucru bun. Mi se mai intampla si mie, uneori...:)
A fi, insa, pudibond e deja altceva. E o deformare de caracter, printre altele... Nu e o virtute, ci o meteahna.

*
O parte a crestinilor a "ajutat" la instalarea, copios cultivata mai apoi prin secole, a pudibonderiei. Aceasta a avansat in asa fel incat cea mai mica sugestie/aluzie catre actul sexual ii face pe unii sa paleasca ori sa roseasca. Unii mai si lesina, parol!
Ei bine, astfel de cazuri tin mai mult de patologia sufletului si de meschinarie, nu de sanatate ori virtute.

E drept ca prin aceste consideratii nu vrem, Doamne fereste, sa facem apologia nesimtirii, a grosolaniei, a destrabalarii etc. Sunt un om care trage, atat cat mai e omeneste posibil, la curatie si asa am fost de cand ma stiu. Mai cred si ca lumea e plina de obscenitati, de tot felul de mizerii ale unei moralitati invinse de senzualitati necontrolate si mult prea exaltate.
Dar solutia nu e nicidecum negarea sau interpretarea rusinoasa a vietii, ci intelegerea lucrurilor in alcatuirea lor naturala, mai intai si apoi la niveluri tot mai inalte (spiritualizate, induhovnicite).

[Bublisor]

În prealabil postat de crinrin

Nu doar ca esti o persoana modesta care a acceptat atatia ani prietenia cu un baiat ce nu se ridica la anumite pretentii, dar esti caracterizata si de cumintenie?
Doar tu stii ce sta in spatele acestor "calitati".


P.S. Daca nu-l iubesti, poate ar fi mai bine sa asculti de mama, indiferent de motivele pe care le invoca ea. Iar daca nu stii cum anume sa-l iubesti pe cel alaturi de care vei traiesti o viata, mergi la un duhovnic sa-ti explice el.

Nu te grabi sa-ti revendici dreptul la maturitate, esti inca un copil!

Mereu am fost o persoana modesta si niciodata nu am suportat superioritatea indiferent de ce functie detin. Am crescut intr.o familie modesta,stiu ce inseamna greul,dar odata ajunsa la facultate nu mi.am schimbat mentalitatea doar prin prisma functiei pe care o voi avea. Pot spune ca sunt si o fata cuminte,desi nu stiu exact la ce va referiti,am avut o educatie mai stricta si poate asta mi.a prins bine,nu sunt genul sa pierd noptile prin cluburi,sa am un anturaj " rau" etc,ba din contra sunt destul de linistita,mi.am ascultat parintii mereu doar relatia mea a fost motiv de discutie intre noi.

Ma gandesc ca acest baiat nu a aparut in viata mea intamplator,poate chiar e jumatatea mea sau poate trebuie sa invat ceva din aceasta experienta.

[vsovi]

Domnule Igor,

Nu prea înţeleg în numele cui vorbeşti tu, scri tu, dai sfaturi, te prezinţi ca noi, nu ştiu şi nu se înţelege care noi, ''tratezi'' şi ''rezolvi'' probleme, faci ''îndemnuri''...

Eşti cumva tu reprezentantul vreunei mînăstiri?
Eşti tu vreun călugăr rătăcit pe forum?
Eşti tu însărcinat de vre-un preot sau vre-un stareţ sau vre-un duhovnic să îndrumi ortodocşii sau forumiştii?
Eşti tu un ortodox care poţi să-ţi permiţi să vorbeşti în numele tuturor ortodocşilor?


Ai un limbaj foarte bisericos, alunecos, tumultos în care amesteci toate de-avalma, inclusiv judeci, jigneşti, dai sentinţe, ştii tu totul mai bine ca toţi... (şi eu păţesc la fel)

Nu vreau să te critic sau să te opresc, dar nu prea înţeleg ''tratamentele'' tale...

Eşti medic, eşti duhovnic?.. sau eşti vreo tincuţă în haine monahale... de cuvînt îndestulător?

Cine te pune să foloseşti tu toate scripturile, toţi sfinţii, toată ortodoxia, toate bisericile şi să vorbeşti de parcă ai vorbi în numele tutuor?

Deci nu vreau să te critic, ci pur şi simplu, citind ce scrii şi cum scrii, nu îţi poţi da seama cu cine stai defapt de vorbă... Eu nu-mi pot da seama ci mă simt aşa ameţit de cap şi jignit şi călcat în picioare în locul oricui m-aş pune dintre cei cărora le scrii tu ca din partea orotodoxiei.

Nu ţi se pare că ar fi frumos să vorbeşti doar în numele tău şi eventual al Duhului de la Dumnezeu care locuieşte în tine?

Eventual în numele a ceea ce ai priceput tu din scripturi... dar nu să ajungi să laşi să se înţeleagă că ceea ce tu îndemni, sfătuieşti şi judeci şi condamni şi ştii ar fi defapt în asentimentul întregii ortodoxii de la Adam şi pînă azi...

Te rog frumos să încerci să mă lămureşti căci eu vrînd să citesc ce răspunzi unuia sau altuia am impresia că stau de vorbă cu o tincuţă care şi-a luat haină monahală şi s-a apucat să facă tratamente pe net.

Te rog nu te supăra, dar te rog să-ţi clarifici felul în care pui problema, adică cine eşti şi pe cine reprezinţi şi în numele cui vorbeşti şi de pe ce treaptă te adresezi tu interlocutorilor tăi cărora le răspunzi folosind mulţime de argumente ''ortodoxe''.

Deci te rog nu te supăra şi te rog fă-mă să înţeleg cine este acest Igor Paslusnik? E numele tău?
De ce ai acolo o carte care se deschide singură?
De ce amesteci toate şi le aduci pe toate cele din ortodoxie în argumentaţie împreună cu părerile tale de multe ori auto-îndreptăţite prea mult şi trecînd cu ele peste buna cuviinţă a unei discuţii căci judeci şi calci în picioare şi jigneşti de parcă nu ai jigni...

Te rog deci să mă lămureşti ca să ştiu cum să încerc să-ţi citesc postările.
Altfel am impresia că stau de vorbă cu un om deprimat care dă mulţime de sfaturi şi îndemnuri ca o tincuţă îmbrăcată călugăreşte sperînd ca astfel, prin mulţimea deşartă a textelor date deavalma, să se auto-trateze pe sine folosindu-se de drogul ăsta deşertificator şi risipitor ce-i încîntă lăudăroşenia...

Spune dragul meu, cu cine stăm noi de vorbă cînd citim ce scrii şi în numele cui vorbeşti?

În numele unui călugăr, a unui mirean ortodox, al unui preot, al unei mînăstiri... deci te rog să-mi clarifici aceste aspecte dacă vrei să te pot crede că eşti de bună credinţă.