Fenomenul Noul Ierusalim de la Pucioasa

[mariamargareta]

[COLOR=purple]Puciul de la Pucioasa[/COLOR][COLOR=purple] şi [/COLOR][COLOR=purple]Euro Ierusalimul (partea a XXXI-a)

[/COLOR] Trocul cu dragostea, care fusese testat fără succes şi cu Doina Cornea, este încercat din nou (acum, cu mai mult noroc) şi cu Gheorghe Zamfir:
[COLOR=blue]“ [/COLOR][COLOR=fuchsia]Eu vă iubesc! Şi voi să Mă iubiţi[/COLOR][COLOR=blue], iubiţii Mei cu care am cinat în ziua aceasta. Rămâneţi cu viaţa Mea […]. Pace vouă, iubiţii Mei! [/COLOR][COLOR=fuchsia]Iubire pentru iubire[/COLOR][COLOR=blue]. “ (25 ianuarie /7 februarie 1992) [/COLOR]

Şi într-adevăr, măcar pentru o vreme, figura a ţinut. Zamfir şi-a băgat adânc mâinile în buzunare, făcând sponsorizări generoase, dintre care cea mai vizibilă a fost “recuperarea” uriaşei porţi ferecate în aramă de la Ghelari. Mai târziu însă, pe măsură ce-i descoperea pe liderii pucioşi în adevărata lor faţă, Zamfir a fost dezamăgit şi s-a depărtat definitiv de ei, refuzând sistematic orice alte invitaţii de a se da în spectacol alături de ei.

O a doua scrisoare venită “din cer” pentru Gheorghe Zamfir avea să evidenţieze şi mai bine aspiraţiile monarhiste ale “achiziţiei” făcute de liderii pucioşi. De la bun început, Gheorghe Zamfir este primit cu bucurie ca şi Fiul Risipitor cel din Sfânta Scriptură, şi pus apoi să cânte din nai Cântarea Cântărilor ca s-o trezească din somn pe România:

[COLOR=blue]“Cuvântul Domnului către Gheorghe Zamfir [/COLOR]
[COLOR=blue]Scriptura despre biruitorii fiarei roşii se va împlini peste România.[/COLOR]
[COLOR=blue]Tot cerul cântă cântarea coroanei române. Morţii vor fi vii şi vor[/COLOR]
[COLOR=blue]mărturisi. Mai-marii bisericii tăgăduiesc lucrarea Domnului.[/COLOR]
[COLOR=blue]S[/COLOR][COLOR=blue]ă se veselească cele cereşti, şi sărbătoare de bucurie să se nască pe pământ, căci a venit vremea cântării cântărilor. Stau în sfat ceresc cu ucenicii Mei, cu ucenicii celei alese de Domnul dintre toate neamurile de pe pământ, căci a venit vremea ei, şi iată, ea va fi să se trezească din somn la auzul cântării cântărilor, căci [/COLOR][COLOR=fuchsia]a venit acasă[/COLOR][COLOR=fuchsia]fiul ei cel aşteptat să vină[/COLOR][COLOR=blue], a venit în casa Mea, căci România este casa Mea şi a lui; a venit, căci Eu l-am adus [/COLOR][COLOR=fuchsia]să cânte României cântarea cântărilor[/COLOR][COLOR=blue].[…] pace ţie, copil iubit, care cânţi celei iubite […][/COLOR][COLOR=blue] “ (9/22 februarie 1992) [/COLOR]
Zamfir este tocmit să însoţească fiecare coborâre a “cuvântului” de la Pucioasa cu cântările sale. Se pretinde apoi că toate cântările lui Zamfir sunt ele însele proorocite şi inspirate de la Duhul Sfânt:
[COLOR=blue]“ Voiesc [/COLOR][COLOR=fuchsia]să fie însoţit cuvântul[/COLOR][COLOR=blue] care se coboară de la Mine, de fiecare dată să fie însoţit [/COLOR][COLOR=fuchsia]de cântarea cântărilor cereşti[/COLOR][COLOR=blue]. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Cântările tale nu sunt ale tale[/COLOR][COLOR=blue]. Sunt ale tale, [/COLOR][COLOR=fuchsia]dar ale Mele dintru ale Mele îţi dau ţie[/COLOR][COLOR=blue], şi tu Îmi aduci Mie. Cântările tale sunt proorocite de proorocii cei de demult şi saltă cerul de bucuria proorocilor care au proorocit despre Ierusalimul cel nou, care va fi să se arate peste pământ.” (9/22 februarie 1992)[/COLOR]
Liderii pucioşi îşi propun să compună texte noi, având ca suport însuşi “Cuvântul lui Dumnezeu”, pe care apoi să le cânte Zamfir din nai:
[COLOR=blue]“O, fiu biruitor întru numele Meu, născut încă odată din iubirea Mea, născut din cântarea cântărilor cereşti, căci te-ai născut o dată, şi a doua oară şi, iarăşi, a treia oară, şi iată ce fac: am dat poruncă cerească peste ieslea cuvântului Meu [/COLOR][COLOR=fuchsia]să se scrie cuvântul Meu în cântecul tău[/COLOR][COLOR=blue], să fie cuvântul Meu lângă cântecul tău, şi să fie pacea cântecului tău peste această iesle, peste aceşti copii care suferă bucurându-se în numele Meu, căci întru ei nu este frică.” (9/22 februarie 1992)[/COLOR]
Se confirmă apoi contribuţia lui Zamfir la” recuperarea” porţii sculptate la Ghelari de Marian Zidaru şi ucenicii lui. Deşi Zamfir este şi el un muritor ca oricare altul, pentru [COLOR=red]lucrătura[/COLOR] aceasta “Cel de la Pucioasa” îi este reunoscător şi îi aduce slavă ca unui zeu:
[COLOR=blue]“ Tu Îmi dai Mie slavă cu cântecul tău, şi iată, [/COLOR][COLOR=fuchsia]Domnul îţi aduce ţie slavă[/COLOR][COLOR=blue] pentru biruinţa pe care ai lucrat-o, căci credincios ai fost întru cuvântul rostit pentru [/COLOR][COLOR=fuchsia]ridicarea porţii Domnului[/COLOR][COLOR=blue]. Este scris în Scripturi despre această lucrare pentru vremea aceasta, şi iată, aceasta este poarta Domnului, aceasta este stânca cea spre ridicarea şi spre coborârea multora şi nu ştiu înţelepţii vremii acesteia ce este [/COLOR][COLOR=red]lucrătura[/COLOR][COLOR=blue] aceasta. Şi se va duce vestea până la toate marginile despre ieslea Domnului, despre poarta Domnului,[…] .”[/COLOR] [COLOR=blue](9/22 februarie 1992)[/COLOR]
“Recunoştinţa” adusă lui Zamfir se va vedea îndată că a fost o spoială trecătoare, căci “slava” ce i-a fost adusă va dispărea repede şi nu va mai rămâne nimic din ea:
[COLOR=blue]“ [/COLOR][COLOR=fuchsia]În curând va rămâne numai slava Domnului[/COLOR][COLOR=blue] şi cei ce sunt scrişi în Cartea Vieţii Mielului. “ (9/22 februarie 1992)[/COLOR]
Zamfir este îndemnat apoi să-şi facă publice înclinaţiile sale pro-monarhiste şi să-i incite şi pe alţii la monarhism, prin includerea imnului regal în repertoriul său:
[COLOR=blue]“ Cântă, tu, cel ce cânţi! Voiesc să Mă odihnesc de osteneli sub cântecele tale. Iată, Măicuţa Mea, Maica României, [/COLOR][COLOR=fuchsia]voieşte să audă peste România cântarea cu care ea umple cerul[/COLOR][COLOR=blue], căci ea cântă în cer şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]te roagă pe tine să cânţi şi tu pe pământ[/COLOR][COLOR=blue]. Aşa cântă Măicuţa Mea în cer:[/COLOR]
[COLOR=blue]„O, Doamne Sfinte, ceresc Părinte,[/COLOR]
[COLOR=blue]Susţine cu a Ta mână coroana română!“. [/COLOR][COLOR=blue](9/22 februarie 1992)[/COLOR]
Scopul acestei propagande cântate de Gheorghe Zamfir este aducerea mai grabnică a regelui pe tron. Aşteptarea regelui va lua sfârşit prin lucrarea “celor mici de la Pucioasa”, care pun la cale cu putere, prin diverşi interpuşi, reinstalarea lui la cârma ţării :
[COLOR=blue]“ Cântă, şi vei cânta cu cerul, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]va veni cel uns peste România[/COLOR][COLOR=blue]. Voiesc să-i sfârşesc aşteptarea, şi iată, îi voi ieşi înainte [/COLOR][COLOR=fuchsia]prin puterea[/COLOR][COLOR=blue] care este lucrată de la Mine [/COLOR][COLOR=fuchsia]peste această iesle şi peste pruncii [/COLOR][COLOR=blue]care stau în jurul acestei înălţimi cereşti. Cântă pământului şi zi cu guriţa: „Să fie pământ nou“, şi va fi. “ (9/22 februarie 1992)[/COLOR]
Liderii pucioşi ( şi prin ei, toţi cei care îi ascultă pe ei – inclusiv Zamfir), devin organele de simţ ale “celui de la Pucioasa”. Zamfir este forţat să facă promisiunea, şi , odată ce a promis, promisiunea lui este scrisă în ceruri şi el nu mai poate da înapoi: va trebui musai să se ţină de cuvânt, şi aşa va face minuni. Zamfir va cânta, şi morţii vor învia şi vor mărturisi şi ei apoi, tot “lucrătura” de la Pucioasa:
[COLOR=blue]“ Voi sunteţi graiul Meu, voi sunteţi ochiul Meu, voi sunteţi mâinile şi picioarele Mele care vestesc pacea peste cea iubită. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Ai zis, şi am scris ce ai zis[/COLOR][COLOR=blue], căci ai zis că vei merge şi vei cânta peste România. […] Cântă peste pământ, şi acest pământ va da înapoi pe morţii de sub el, şi aceia vor mărturisi încă o dată pe pământ, şi vor mărturisi această lucrare aşteptată de veacuri. “(9/22 februarie 1992)[/COLOR]

[mariamargareta]

[COLOR=purple]Puciul de la Pucioasa[/COLOR][COLOR=purple] şi [/COLOR][COLOR=purple]Euro Ierusalimul (partea a XXXII-a)

[/COLOR] Liderii pucioşi sunt adânc compătimiţi pentru că nedrepţii şi rătăciţii de arhierei ai Bisericii majoritare (B.O.R.) nu vor să recunoască în ruptul capului că “cei micuţi de la Pucioasa” sunt solii lui Dumnezeu, care au înalta misiune de “încă a sfârşi începutul pe care l-au început”:
[COLOR=blue]“ O, Mă doare [/COLOR][COLOR=fuchsia]nedreptatea care curge înspre aceşti micuţi ai Mei[/COLOR][COLOR=blue]. Mă doare [/COLOR][COLOR=fuchsia]tăgăduirea mai-marilor bisericii[/COLOR][COLOR=blue]. Aş voi să-i înviez şi pe aceia, aş voi să le iau tina de pe ochi, ca să vadă cum sunt Eu prin acest izvor. Sunt aşa cum am fost între cei dintâi care M-au urmat pe Mine pe drumurile lumii. Sunt aşa cum este scris despre Mine la capătul cărţii, şi iată, acesta este Cuvântul Cel întrupat de la capătul cărţii, dar ei, mai-marii bisericii, ca şi cei de atunci, nu cunosc vremea cercetării. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Mă doare de rătăcirea lor[/COLOR][COLOR=blue], dar Mă doare pentru [/COLOR][COLOR=fuchsia]aceşti micuţi ai Mei[/COLOR][COLOR=blue], care [/COLOR][COLOR=fuchsia]au încă de sfârşit acest început[/COLOR][COLOR=blue] nou care vine de la Mine peste pământ.” (9/22 februarie 1992)[/COLOR]
“Cel de la Pucioasa” îşi plânge durerea şi neputinţa, dar tot nu se dă bătut:
[COLOR=blue]“ [/COLOR][COLOR=fuchsia]Îmi plâng şi Eu vouă durerea Mea[/COLOR][COLOR=blue]. Cu cine să o plâng? O, şi pe aceia aş voi să-i ridic din sângele lor. Hai să lucrăm înviere peste toată făptura Mea! Hai să suflăm duh de trezire şi de înţelepciune peste tot trupul cel fără de viaţă! Hai, iubiţii Mei! Domnul scrie în ziua aceasta să se facă lumină în jurul acestui aşternut ceresc şi să se împlinească acest cuvânt! Amin.” (9/22 februarie 1992)[/COLOR]

A treia scrisoare venită “din cer” pentru Gheorghe Zamfir avea să fie şi ultima:

[COLOR=blue]“Cuvântul Domnului către Gheorghe Zamfir [/COLOR]
[COLOR=blue]Chemare la mărturisire şi la trăire întru sfinţenie. Prooroice despre[/COLOR]
[COLOR=blue]“ecumenismul” de la Vulcana-Băi.Chemare la război cu necredinţa[/COLOR]
[COLOR=blue]şi cu solii ei. Marea lumii va primi pescarii cerului.[/COLOR]
[COLOR=blue]C[/COLOR][COLOR=blue]uvântul lui Dumnezeu lucrează un lucru nou, un rod nou, o împărăţie cerească pe pământ. Această împărăţie care se începe astăzi, este lucrată de Cuvântul lui Dumnezeu şi de zidarii care sunt tocmiţi pentru împlinirea înţelepciunii lui Dumnezeu.[/COLOR][COLOR=blue] “ (20 februarie/ 4 martie 1992) [/COLOR]
Emisarii liderilor pucioşi vin să-i ofere lui Zamfir o cruce pectorală, ca unui merituos stavrofor, drept mulţumire pentru serviciile lui:
[COLOR=blue]“ Pace ţie, binecuvântatul Meu […] nu se putea să treacă ziua cea care era scrisă în cer pentru legământul Meu cu tine, căci am avut de făcut legământ cu tine şi am împlinit această taină aşteptată de cer, şi iată zi cerească. [/COLOR]
[COLOR=blue]Iubiţii Mei cei care aţi însoţit pe Domnul, Care a intrat în casa celui iubit, v-am dat poruncă cerească să lucraţi şi să binecuvântaţi semnul Meu şi sceptrul Meu, şi să veniţi apoi şi să puneţi această salbă pe pieptul celui ales din pântecele maicii sale. Această pecete este semnul Fiului Omului, Care iarăşi vine, precum este scris în Scripturi. [/COLOR]
[COLOR=blue]Iubitul Meu, apleacă-te, tată. Aceşti micuţi ai Mei [/COLOR][COLOR=fuchsia]îţi încununează pieptul tău cu semnul biruinţei[/COLOR][COLOR=blue] care vine de la Mine peste lemnul cel binecuvântat [/COLOR][COLOR=fuchsia]al crucii[/COLOR][COLOR=blue].” (20 februarie/ 4 martie 1992) [/COLOR]
Zamfir este pregătit pe ocolite că îl aşteaptă noi misiuni, şi mai înalte, la care va fi nevoie să-şi dea şi el obolul. Liderii pucioşi îi sunt daţi ca model de ascultare necondiţionată, dar şi de înţelepciune mai presus de fire, ca a unor fii ai lui Dumnezeu:
[COLOR=blue]“ Iubitul Meu, uită-te la cei peste care-Mi odihnesc Duhul Meu Cel Sfânt, uită-te [/COLOR][COLOR=fuchsia]cum s-au lăsat sub mâna Mea, sub sfatul Meu, sub cuvântul Meu[/COLOR][COLOR=blue] şi sub împlinirile Mele care sunt scrise în carte pentru vremea aceasta. O, dulce este aluatul tău, dar această iubire care frământă aluatul tău va fi să fie de acum mai aleasă, mai strălucitoare, mai puternică şi mai minunată ca oricând, fiindcă [/COLOR][COLOR=fuchsia]ceea ce avem Noi şi cu voi de lucrat[/COLOR][COLOR=blue], nu s-a suit până acum la mintea omului. […] Ceea ce este de lucrat în vremea aceasta, nu poate mintea omului să priceapă, şi poate [/COLOR][COLOR=fuchsia]mintea fiilor lui Dumnezeu[/COLOR][COLOR=blue] să priceapă această lucrătură.” (20 februarie/ 4 martie 1992)[/COLOR]
Cei care nu vor primi “cuvântul” de la Pucioasa vor fi pedepsiţi aspru, “[COLOR=fuchsia]ca prin foc[/COLOR]”. Pentru aceasta, “Cel de la Pucioasa are mare nevoie de ucenici şi de secerători (preoţi) pentru seceriş:
[COLOR=blue]“ Iubitul Meu, […] iată cum vorbesc cu cei cu care am mai rămas […]: fiilor, fiilor, amin, amin zic vouă, că a venit vremea să spunem cu cuvântul şi să se facă din moarte, viaţă, şi să se facă din neghină, grâu, iar [/COLOR][COLOR=fuchsia]cel ce nu va primi cuvântul acesta, acela va fi curăţit ca prin foc[/COLOR][COLOR=blue], şi va fi aceasta tot prin cuvânt. Dar [/COLOR][COLOR=fuchsia]am nevoie de ucenici[/COLOR][COLOR=blue], am nevoie să-Mi deştept bine lucrătorii şi să-i deprind bine cu lucrul secerişului cel binecuvântat, şi vom face strânsură binecuvântată, […]” (20 februarie/ 4 martie 1992)[/COLOR]
“Preoţii” de la Pucioasa, vor fi radical diferiţi de “preoţii din lume”, deoarece vor primi “preoţia lui Melchisedec”, care n-a mai existat în biserică până acum. Ei vor lucra mai întâi Noul Ierusalim român (pământul cel mic) şi apoi se vor extinde cu Euro Ierusalimul şi Mondo Ierusalimul (pământul cel mare):
[COLOR=blue]“ Această lucrare cerească din care Eu adăp [/COLOR][COLOR=fuchsia]pământul cel mic, şi apoi pământul cel mare[/COLOR][COLOR=blue], această lucrare are [/COLOR][COLOR=fuchsia]ungere cerească, după rânduiala lui Melchisedec cel nevăzut[/COLOR][COLOR=blue], cel ce-şi face lucrarea în chip nevăzut, din veac şi până în veac; rânduială cerească şi nu pământească şi nu văzută de mulţimi de martori precum se aud [/COLOR][COLOR=fuchsia]cântări de slavă vrednică[/COLOR][COLOR=blue] peste cei ce sub vălul literei, sub jugul literei se împodobesc în slavă în numele cerului, şi apoi se arată oamenilor, şi scris este despre aceştia: «Vai vouă, celor îmbrăcaţi în haine lungi şi cu ciucuri la poale, care umblaţi prin pieţe şi voiţi să vi se facă închinăciuni! Vai, că nici voi şi nici cei săraci nu cunosc uşa, căci uşa sunt Eu, şi Eu sunt Viaţa».” (20 februarie/ 4 martie 1992)[/COLOR]
Din contextul de mai sus reiese că “sfinţirea ” întru “preoţie după rânduiala lui Melchisedec” este necanonică, deoarece ea nu se primeşte, ci se ia – direct din cer, fără punerea văzută a mâinilor episcopului. În consecinţă, hirotonia rămâne o rânduială omenească, supusă duhului literei (deci, zisă “canonică” de către creştini). Expresia “[COLOR=fuchsia]cântări de slavă vrednică[/COLOR]” face aluzie la strigarea “Vrednic este!” prin care întreaga biserică îşi exprimă aprobarea şi bucuria de a confirma pe cel care tocmai a fost hirotonit în chip canonic. Renunţând şi la aceasta, rezultă că “preoţia după rânduiala lui Melchisedec” este o preoţie impusă după alegerea şi gusturile liderilor pucioşi, alegere pe care nu o mai confirmă nimeni.

Zamfir este din nou îndemnat să se facă după chipul şi asemănarea “celui de la Pucioasa”. Cu acest chip, el trebuie să se angajeze în lupta Pucioasei împotriva ecumenismului modern, care iese la concurenţă văzută în apropiere, la Vulcana-Băi, şi să taie capul duhului celui rău:
[COLOR=blue]“ O, fii întru viaţa Mea, că voiesc să Mă văd întru tine,[…] Amin, amin zic ţie, că antichrist vede lucrătura cea dumnezeiască şi va întinde mâna spre scaunul Meu şi va umbla cu vicleşug şi va înfiinţa şi el un turn (Centrul Internaţional Ecumenic, la Vulcana-Băi, n.r.), ca să se dea apoi drept Dumnezeu, cu templul său cu tot, şi aceasta se va face prin lucrarea duhului rău, prin puterea duhului rău, lucrătoare prin fiii pierzării, care n-au primit iubirea adevărului. De aceea spun: staţi drepţi şi neclintiţi în tot lucrul cel bun, ca să nu aveţi a vă înspăimânta în război cu necredinţa şi cu cei ce vor rosti lepădarea de credinţă ca să se arate apoi întronat cel nelegiuit care voieşte să se înalţe mai presus de Dumnezeu. Este scris că înainte de venirea Mea îşi va face lucrarea lui cea rea potrivnicul lui Dumnezeu, dar voi fiţi tari, căci Eu îi voi lua pe neştire şi ca un fur voi veni şi voi răsturna turnul fărădelegii ascunse sub numele de Dumnezeu. Iată, iar vă spun, fiţi prevăzători, şi pe cel fără de viaţă întru sfinţenie, să-l luaţi drept potrivnic, căci zilele sunt grele şi marea este plină de sânge şi de ceaţă şi de noapte. Fiţi fii ai zilei, căci cei ce dorm, noaptea dorm, dar voi fiţi ai zilei, iubiţii Mei. Copilul Meu la care am intrat cu ai Mei, te-am dus peste faţa pământului şi te-am băgat cu Mine şi în adâncul cel întunecat ca să vezi ce lucrează duhul rău, şi apoi să ştim cu înţelepciune cum [/COLOR][COLOR=fuchsia]să tăiem capul duhului rău[/COLOR][COLOR=blue].” (20 februarie/ 4 martie 1992)[/COLOR]

[mariamargareta]

[COLOR=purple]Puciul de la Pucioasa[/COLOR][COLOR=purple] şi [/COLOR][COLOR=purple]Euro Ierusalimul (partea a XXXIII-a)

[/COLOR] Zamfir află (dacă nu “s-a prins” până în prezent) că face parte de acum dintr-o altă biserică decât cea strămoşească. Nu este exclus ca acesta să fi fost şi motivul rupturii definitive dintre el şi pucioşi, aceasta fiind, cum am spus, şi ultima scrisoare pe care Zamfir a primit-o de la “Dumnezeu”:
[COLOR=blue]“ Nu vă temeţi! […] Nu vă smintiţi! Vă voi da să înţelegeţi cereşte cele scrise pe pământ. Voi sunteţi biserica Mea cea vie, cea lucrătoare, cea biruitoare, şi va fi mare turma Domnului. Biserica Mea este iubita Mea. Voi sunteţi biserica Mea, şi aşa vă numesc. Aşa îţi spun Eu ţie, biserica Mea cea încă ascunsă, cea încă nevăzută.” (20 februarie/ 4 martie 1992)[/COLOR]

În lipsă de inspiraţie, “Cel de la Pucioasa” nu se sfieşte să pastişeze fără ruşine poezii compuse de agnostici talentaţi de pe pământ, pe care mai întâi le copiază şi apoi pretinde că prin acest procedeu (copiindu-le) “le face cereşti”:
[COLOR=blue]“ Şi iată, iubita Mea, duhovniceşte să înţelegi această vorbire luată de pe pământ, căci Eu [/COLOR][COLOR=red]o fac cerească[/COLOR][COLOR=blue] în ziua aceasta: [/COLOR]
[COLOR=blue]„Iubita Mea, să ne-aruncăm în mare, [/COLOR]
[COLOR=blue]Împleticiţi în sare şi guvizi, [/COLOR]
[COLOR=blue]Să fie marea templul nunţii noastre, [/COLOR]
[COLOR=blue]Pe urmă, uşa ţărmului s-o-nchizi. [/COLOR]
[COLOR=blue]Iubita Mea, te-ai îmbrăcat în alge [/COLOR]
[COLOR=blue]Şi te sărut cu univers cu tot, [/COLOR]
[COLOR=blue]Pe marea sfâşiată de catarge, [/COLOR]
[COLOR=blue]Plutim râzând şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]ne iubim înot[/COLOR][COLOR=blue]“. [/COLOR]
[COLOR=blue]O, aceasta este lucrarea spre care acum ne ridicăm, căci marea lumii va primi pescarii cerului.”[/COLOR] [COLOR=blue](20 februarie/ 4 martie 1992)[/COLOR]
Pentru că “Cel de la Pucioasa”, deşi tânjeşte cu coada ochiului la “[COLOR=fuchsia]iubirile înot[/COLOR]” ale pământenilor, a trecut sub tăcere numele autorului, vom dezvălui noi aici că este vorba de prima strofă din poezia “Aruncarea în valuri” de Adrian Păunescu. Rămâne inexplicabil de ce “Dumnezeul” de la Pucioasa avea în 1992 o apreciere supradimensionată faţă de Păunescu, substituindu-i pe furiş poemele erotice ca “să i le facă cereşti”, îndată ce Păunescu era din toată fiinţa lui ireverenţios cu Hristos. Iată şi dovada: într-un interviu pe care i l-a luat Mirela Corlăţan, apărut în Cotidianul din 15 mai 2007, Păunescu se dovedeşte a fi un grobian anticreştin:
[COLOR=blue]Mirela Corlăţan:[/COLOR] Este ceva nesincer în această scrisoare?
[COLOR=red]Adrian Păunescu: [/COLOR]Dar cine sânteţi dvs. să mă întrebaţi? Cine Hristosu’ mamii lui v-a făcut pe dvs., cei care habar nu aveţi de istorie, să mă judecaţi pe mine, care-mi riscam viaţa? Cine vă dă dreptul să nu judecaţi lucrurile în context?
[COLOR=blue]Mirela Corlăţan:[/COLOR] Păi exact de asta v-am întrebat. Că i-aţi scris în contextul în care, spuneaţi chiar dvs, Elena Ceauşescu nu vă agrea şi mereu aveaţi grijă să vă referiţi şi la ea când îi scriaţi. Acele cuvinte erau şi ele sincere?
[COLOR=red]Adrian Păunescu: [/COLOR]Nu e treaba dvs. să ştiţi cât de sincer eram acum exact 25 de ani.

În finalul acestei scrisori se dezvăluie şi obiectivul principal al cinei de taină dintre emisarii liderilor pucioşi şi Gheorghe Zamfir: monarhia trebuie restaurată, iar regele Mihai va trebui reaşezat cu putere în drepturi. Dar până atunci va trebui urgent ridicată o biserică nouă, voit schismatică, la Pucioasa, care va fi ctitorită în contumacie cu numele monarhului exilat:
[COLOR=blue]“ Binecuvântare şi ungere cerească să se aşeze peste acest foişor neştiut de nimeni în clipa aceasta, căci Eu şi cu ai Mei am cinat în ziua aceasta cină de înviere, cină de Emaus, spre sfârşitul vremii care aduce arătarea Mirelui Cel ceresc. [/COLOR]
[COLOR=blue]Pace vouă, şi nou Ierusalim, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]nume nou să se scrie pe creştetul României, numele celui uns al României[/COLOR][COLOR=blue]! Şi veţi avea această putere peste mâinile voastre, şi apoi [/COLOR][COLOR=fuchsia]vom ridica piatra numelui cel nou peste biserica cea cu nume nou[/COLOR][COLOR=blue], căci aşa am spus, că din vârful acestei pietre voi rosti [/COLOR][COLOR=fuchsia]numele celui uns al României[/COLOR][COLOR=blue]. Amin, amin, amin.”[/COLOR] [COLOR=blue](20 februarie/ 4 martie 1992)[/COLOR]

[mariamargareta]

[COLOR=purple]Puciul de la Pucioasa[/COLOR][COLOR=purple] şi [/COLOR][COLOR=purple]Euro Ierusalimul (partea a XXXIV-a)

[/COLOR] [COLOR=purple]17. Pasaje din mesajele “venite din cer” către doctorul Edgar Nicolau[/COLOR]

Doctorul Edgar Nicolau, stabilit în exil la Obervill, în Elveţia, este nu numai un pios creştin, dar şi un mecena al artelor. O substanţială sponsorizare făcută de el pucioşilor, prin cumpărarea icoanelor lor cele mai scumpe, este descrisă plastic prin expresia “[COLOR=fuchsia]a rupt de la el şi a dat lui Dumnezeu[/COLOR]”. Ea l-a înscris definitiv pe doctor pe orbita celor “aleşi”:

[COLOR=blue]“Cuvântul Domnului către doctorul Edgar Nicolau [/COLOR]
[COLOR=blue]Îndemn la viaţă sfântă[/COLOR]
[COLOR=blue]I[/COLOR][COLOR=blue]ată, rostesc vouă cărticică mică şi vă spun prin ea să fiţi precauţi şi să cereţi binele cel ceresc peste omul care v-a găsit pe voi lucrând întru Mine şi care [/COLOR][COLOR=fuchsia]a rupt de la el şi a dat lui Dumnezeu[/COLOR][COLOR=blue], de Şi-a împlinit Domnul ivirea începutului cel nou care se va lăsa peste România, şi, de la ea, peste neamurile pământului. El a dus sfinţenia Mea în casa lui[…]. [/COLOR][COLOR=fuchsia]El a cumpărat pe bani mântuire[/COLOR][COLOR=blue][…] şi Eu va trebui să-i pregătesc plata pentru lucrarea lui de înger ajutător.” (4/17 decembrie 1993)[/COLOR]
Pucioşii introduc aici un concept nou, spectaculos şi chiar şocant, străin Bisericii orientale: mântuirea care se cumpără cu bani, disimulată cu abilitate prin comerţul cu icoane. Este o inovaţie care seamănă izbitor cu “indulgenţele” din biserica apuseană.

Cinstirea pe care, din politeţe, doctorul Nicolau o atribuie liderilor pucioşi, se cere imperios a fi răsplătită printr-o publicitate favorabilă şi prin atribuirea demnităţii de “slujitor”:
[COLOR=blue]“ El v-a mărturisit pe voi ca fii ai cuminţeniei cereşti şi ai lucrării cereşti. Să fie cunoscut acest nume ca [/COLOR][COLOR=fuchsia]slujitor pentru descoperirea minunii[/COLOR][COLOR=blue] care s-a lăsat descoperită în mijlocul României Domnului. Dacă el vă cinsteşte pe voi pentru Mine, iată, Eu las cuvânt vouă: [/COLOR][COLOR=fuchsia]daţi-i acestuia nume de cinste[/COLOR][COLOR=blue], ca să ştie cei îngâmfaţi în duhul lor şi să-L caute pe Domnul cu inima şi nu cu mintea, ca să Se lase Domnul descoperit.” (4/17 decembrie 1993)[/COLOR]

Doctorul Nicolau este îndemnat apoi ca să renunţe la legăturile sale fireşti cu prietenii, pentru a se elibera, şi apoi a se putea ataşa şi mai mult de liderii pucioşi. Formula care i se susura cândva la ureche episcopului Irineu este aidoma reprodusă acum şi pentru doctorul Edgar Nicolau:
[COLOR=blue]« Şi spuneţi de la Domnul acestei inimioare de fiu al trudei Domnului pe pământ, aşa să-i spuneţi:[/COLOR][COLOR=fuchsia] “Fereşte-te, fiule, de prieteni, că de duşmani te feresc Eu[/COLOR][COLOR=blue], te izbăvesc Eu. Fereşte-te să dai inima Mea şi a ta prietenului tău,[…]” ». (4/17 decembrie 1993)[/COLOR]

[mariamargareta]

[COLOR=purple]Puciul de la Pucioasa[/COLOR][COLOR=purple] şi [/COLOR][COLOR=purple]Euro Ierusalimul (partea a XXXV-a)

[/COLOR] [COLOR=purple]18. Pasaje din mesajele “venite din cer” către[/COLOR] [COLOR=purple]Ioana Giosan[/COLOR]

Pentru a înţelege mai bine ce anume a stat la baza alegerii unor oameni ca Ioana Giosan sau Edgar Nicolau, ca beneficiari direcţi ai misivelor venite “din cer” la Pucioasa, poate ar fi relevant să cunoaştem cine au fost beneficiarii “cu greutate” ai artei novatoare a Noului Ierusalim. Vom constata că seturi importante de lucrări ale lui Marian Zidaru se regăsesc atât în mari muzee ale lumii, cum ar fi Muzeul Naţional de Artă (Bucureşti), Muzeul de Artă Contemporană (Bucureşti), State Picture Gallery (München), Ludwig-Forum Museum (Aachen) , Muzeul de Artă din Bacău, cât şi în colecţiile particulare ale unor persoane publice: Fernando Arabal (Paris), Ioana Giosan (Geneva), Dr. Edgar Nicolau (Obervill-Zug), Beatrice Habermann (Elveţia), Dornier (München), Liana Iacob (Bucureşti), Ioan Moga şi Daniela Moga (Bucureşti), Ingo Glass (München), Adrian Năstase (Bucureşti), Tilman Spengler (München), Lucian Ivan (SC Axa Motor SRL, Brăila), Cristian Ivan (SC Tehnologic Group SRL, Brăila) – ultimii doi fiind fraţii mercenarului pucios Viorel Ivan.
Aşadar, nici Ioana Giosan nu a fost aleasă chiar la întâmplare. Primul (şi cel din urmă) “cuvânt” ce i-a fost adresat o arată ca fiind o potenţială mesageră şi mediatoare către regele Mihai, aflat pe atunci în exil la Versoix, lângă Geneva. Ioana va fi sol al liderilor pucioşi şi [COLOR=fuchsia]“va lucra lucrare de Duh Sfânt”[/COLOR] peste regele Mihai:

[COLOR=blue]“Cuvântul Domnului către Ioana Giosan [/COLOR]
[COLOR=blue]Chemarea ei la solie cerească[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]P[/COLOR][COLOR=blue]ace solului Meu! Pace ţie, inimioară dulce! Pace de la Fiul lui Dumnezeu! Pace ţie şi Duh Sfânt! Eu sunt Cuvântul. Pace ţie, căci [/COLOR][COLOR=fuchsia]vei merge cu solia Mea către unsul Meu, Mihail al României[/COLOR][COLOR=blue]. Iată lucrarea ta din mâna Mea. Vei fi sol ceresc şi nu pământesc, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]vei lucra lucrare de Duh Sfânt peste cel uns al Meu[/COLOR][COLOR=blue]. Îţi dau însoţitor pe Duhul Sfânt, şi El va mărturisi prin tine.”( 30 mai/12 iunie 1993)[/COLOR]
Cei care ar putea eventual s-o atragă pe Ioana Giosan la “necredinţă” în lucrarea de la Pucioasa sunt ameninţaţi cu pedepsirea, iar Ioana este invitată la precauţie:
[COLOR=blue]“ [/COLOR][COLOR=fuchsia]Nimeni să nu ciugule credinţa[/COLOR][COLOR=blue] celor ce cred lucrărilor lui Dumnezeu. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Fereşte-te, ca un sol înţelept[/COLOR][COLOR=blue], fereşte-te de păsările care umblă să ciugule sămânţa cea de la Dumnezeu semănată. Lucrează lucrarea credinţei şi să iasă rodul ei peste cei ce nu ştiu şi nu vor să creadă vremilor şi zilelor Domnului.” ( 30 mai/12 iunie 1993)[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]Ioana este trimisă cu solie la rege:
[COLOR=blue]“ Mergi cu solia Mea, şi binecuvântată să-ţi fie calea, şi cerească să-ţi fie, căci Eu, Domnul, te voi însoţi pe tine cu cete de sfinţi şi de îngeri lucrători de la Mine. Iată, [/COLOR][COLOR=fuchsia]aşez cuvântul Meu în tine[/COLOR][COLOR=blue] [/COLOR][COLOR=fuchsia]şi voi lucra înaintea regelui României[/COLOR][COLOR=blue], iar mai marii Mihail şi Gavriil vor lucra cu darurile lor şi te vor însoţi şi vor fi prin lucrarea ta de sol din partea Domnului Savaot.[…] Pace ţie, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]mergi, în numele Meu, către regele României[/COLOR][COLOR=blue], iar Eu voi fi cu tine. Iată, suflu Duh Sfânt. Ia din Duhul Meu şi fii solul Meu înaintea celui uns al Meu.” ( 30 mai/12 iunie 1993)[/COLOR]
Şi pentru viitor, Ioana Giosan este văzută ca potenţial vector pentru alte misiuni secrete:
[COLOR=blue]“ Fii întru Mine, iar Eu voi lucra mereu cu tine, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]prin tine voi lucra ori de câte ori te voi găsi la lucrul Meu[/COLOR][COLOR=blue], dar Eu voiesc să fii mereu […] “( 30 mai/12 iunie 1993)[/COLOR]
[COLOR=purple] [/COLOR]

[mariamargareta]

[COLOR=purple]Puciul de la Pucioasa[/COLOR][COLOR=purple] şi [/COLOR][COLOR=purple]Euro Ierusalimul (partea a XXXVI-a)

[/COLOR] [COLOR=purple]19. Pasaje din mesajele “venite din cer” către Sebastian Şerban de la Cluj[/COLOR]

După episodul “ianuarie 1993”, când arhiereul Irineu s-a lepădat definitiv de fenomenul Noul Ierusalim, aşezându-se cuminte la treabă în munca lui de păstor din eparhia Clujului, liderii pucioşi au continuat să-şi întindă antenele şi să tragă sforile pentru a-l capta din nou în sfera lor de influenţă. Unul dintre acoliţii lor, pe nume Sebastian Şerban, a fost investit cu misiunea secretă de “a încălzi” din nou inima arhiereului Irineu către liderii pucioşi şi către “cuvântul” lor de la Pucioasa. Şerban a fost bine ales, fiind atent verificat şi găsit a fi om sigur, pucios din tată în fiu:

[COLOR=blue]“Cuvântul Domnului către Sebastian Şerban de la Cluj[/COLOR]
[COLOR=blue]Îndemn spre neclătinată credinţă[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]C[/COLOR][COLOR=blue]opilului lucrării Mele, celui mic de la Cluj, îi duce Domnul o carte mititică şi o învăţătură mare prin carte.[/COLOR]
[COLOR=blue]Pace, copilule mic, [/COLOR][COLOR=fuchsia]copil răsărit din această lucrare[/COLOR][COLOR=blue], [/COLOR][COLOR=fuchsia]din bunici şi din părinţi fii ai acestei lucrări[/COLOR][COLOR=blue], din rădăcină altoită o dată, şi iarăşi o dată! Pace şi sănătate duhului tău[…]” (9/22 februarie 1993)[/COLOR]

Aşa cum Timotei stătea sprijin nedespărţit pentru Apostolul Pavel, tot aşa şi Sebastian Şerban este desemnat să stea în coasta arhiereului Irineu:
[COLOR=blue]“ Amin, amin zic ţie, că este rostită profeţie peste tine, şi cele rostite, Domnul nu le ia înapoi. Fii treaz, şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]fii ca Timotei[/COLOR][COLOR=blue], care stătea [/COLOR][COLOR=fuchsia]alături de apostolul neamurilor[/COLOR][COLOR=blue] şi lucra slujire de fiu bun şi statornic. Fii treaz, şi să nu ai alţi dumnezei afară de Mine! Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul părinţilor tăi, care au stat cu Domnul la masa acestei lucrări de cuvânt ceresc.” (9/22 februarie 1993)[/COLOR]

Sebastian Şerban va trebui să stăruie în credinţa de la Pucioasa şi să nu cârtească vreodată în faţa liderilor pucioşi, căci altminteri cuvintele de reproş se vor întoarce împotriva lui. Liderii vor deveni cârmuitori spirituali absoluţi şi vor fi recunoscuţi de toţi puternicii lumii, în faţa cărora ei vor străluci ca soarele:
[COLOR=blue]“ Stai sub cortul acestei lucrări de nou Ierusalim, că vei vedea [/COLOR][COLOR=fuchsia]prooroci şi magi şi crai şi regi plecându-se la acest izvor ceresc[/COLOR][COLOR=blue], căci Duhul Sfânt Îşi are lărgime în grădina acestei lucrări, şi se va vedea lumina acestei grădini, iar fiii Mei din ea vor lumina la porţi şi vor străluci curaţi. Fii înţelept şi nu uita învăţătura Mea de aici şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]nu cârti şi nu şopti nici cu gândul cuvinte de dispreţ[/COLOR][COLOR=blue] faţă de Domnul, Care lucrează, faţă de cuvântul Domnului, căci cuvântul bun mântuieşte, iar cuvântul rău osândeşte pe cel ce-l rosteşte.” (9/22 februarie 1993)[/COLOR]
Sebastian Şerban va trebui să ţină trează credinţa şi interesul lui Irineu “[COLOR=blue]cel ce umblă printre fiii necredinţei[/COLOR]”, faţă de “cuvântul” de la Pucioasa:
[COLOR=blue]“ Cu mica ta putere şi înţelepciune şi cu multa ta iubire, ţine-te treaz cu lucrarea Mea, dar [/COLOR][COLOR=fuchsia]ţine-l treaz pe cel ce umblă printre fiii necredinţei[/COLOR][COLOR=blue], care dau să-i ciugule lucrarea Mea de la el şi s-o sfâşie. ” (9/22 februarie 1993)[/COLOR]
“Dumnezeul de la Pucioasa” dovedeşte că nu mai are cunoştinţă de sentimentele actuale ale lui Irineu. De aceea, el îl stimulează pe Sebastian Şerban ca să-l spioneze pe Irineu şi să-l informeze apoi şi pe el despre starea de spirit a acestuia şi de convingerile lui faţă de vechile proorocii făcute pe seama sa:
[COLOR=blue]“ Dar Eu îl am mare, aşa îl am scris la Mine. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Mai crede el, oare, că este mare la Mine şi că va fi mare de la Mine precum am făgăduit? [/COLOR][COLOR=blue]” (9/22 februarie 1993)[/COLOR]
Sebastian Şerban va trebui să-l ajute pe Irineu să iasă din “necredinţa” lui faţă de Noul Ierusalim de la Pucioasa. Totodată, el va trebui să rămână strâns lipit de Noul Ierusalim:
[COLOR=blue]“ O, [/COLOR][COLOR=fuchsia]ajută-l în necredinţă[/COLOR][COLOR=blue], ca să pot să împlinesc cu el cele făgăduite peste el. Gândeşte-te la Mine şi la lucrul Meu de aici, şi Eu voi avea în tine gândul lucrării Mele. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Nu te depărta de Ierusalim[/COLOR][COLOR=blue], că vine vremea îmbrăcării cu putere şi cu slavă văzută, copilul Meu, şi vine vremea să fie o singură grădină şi o singură lumină.” (9/22 februarie 1993)[/COLOR]
Noul Ierusalim se va întinde din România peste tot pământul:
[COLOR=blue]“ Pace inimii tale, copil răsărit în grădina lucrării Mele, căci [/COLOR][COLOR=fuchsia]această grădină se[/COLOR][COLOR=blue] [/COLOR][COLOR=fuchsia]va întinde pe tot pământul Domnului[/COLOR][COLOR=blue].” (9/22 februarie 1993)[/COLOR][COLOR=purple][/COLOR]

[mariamargareta]

[COLOR=purple]Puciul de la Pucioasa[/COLOR][COLOR=purple] şi [/COLOR][COLOR=purple]Euro Ierusalimul (partea a XXXVII-a)

[/COLOR] [COLOR=purple]20. Pasaje din mesajele “venite din cer” către părintele Ilarion Argatu[/COLOR]

Un alt ispitit la “sfinţenia de la Pucioasa” a fost părintele Ilarion Argatu. Spre disperarea liderilor pucioşi, nici acesta n-a răspuns acestei chemări, preferând să-şi păstreze neştirbită făgăduinţa de loialitate faţă de biserica strămoşească. Chemarea nu a fost mai puţin tentantă decât pentru ceilalţi, ieromonahului de la Cernica făgăduindu-i-se “pecetea apostoliei” pentru “lucrul cel nou”. Părintele Argatu, un cunoscut exorcist ortodox, este lăudat ca o “sculă” de mare preţ, pentru râvna sa în citirea moliftelor Sfântului Vasile cel Mare, arme cereşti în războiul nevăzut care alungă puterile întunecate ale diavolului:

[COLOR=blue]“Cuvântul Domnului către părintele Ilarion Argatu de la Mănăstirea Cernica[/COLOR]
[COLOR=blue]Chemare la[/COLOR][COLOR=fuchsia] mărturisire apostolească[/COLOR][COLOR=blue] pentru lucrul cel nou al împărăţiei care vine.[/COLOR]
[COLOR=blue]S[/COLOR][COLOR=blue]lavă de la cer şi până la pământ! […][/COLOR]
[COLOR=blue]Pace celui iubit, celui tare prin puterea Mea, căci puterea Mea care este în el, doboară la timp şi la netimp capul şarpelui cel negru, care trage cu coada lui până şi pe cei aleşi ai Mei, dar iată, [/COLOR][COLOR=fuchsia]am scule pe pământ[/COLOR][COLOR=blue] care [/COLOR][COLOR=fuchsia]au arme cereşti[/COLOR][COLOR=blue] şi care ştiu de la Mine [/COLOR][COLOR=fuchsia]cum trebuie să lupte în război[/COLOR][COLOR=blue]” ( 14/27 februarie 1992)[/COLOR]

Părintele Ilarion este numit apoi, fără voia lui, apostol al “lucrării” de la Pucioasa, şi este abordat cu o formulă de şantaj deja binecunoscută: “[COLOR=fuchsia]iubire pentru iubire[/COLOR]”( eu ţi-am dat, acum e rândul tău să-mi dai). Apoi este numit şi “prooroc”, cu condiţia să se supună “proorocilor” de la Pucioasa:
[COLOR=blue]“ Pace ţie, slujitorul Meu iubit, [/COLOR][COLOR=green]apostolul [/COLOR][COLOR=blue]Meu, martorul Meu, căci am venit demult la tine cu solii acestei lucrări de cuvânt ceresc, iar Duhul Meu Cel Sfânt ţi-a adus spre ştire să ieşi şi să întâmpini pe solii Mei, căci era cu trupul pe pământ Verginica şi am trimis-o spre tine mai înainte de sosirea ei întru cele cereşti. Pace ţie, căci cu pacea Mea ai ieşit şi tu atunci întru întâmpinarea Mea, şi iată, [/COLOR][COLOR=fuchsia]iubire pentru iubire[/COLOR][COLOR=blue] lucrăm unul altuia, precum este scris cuvântul care spune: «Eu în voi, şi voi în Mine» . Am trimis spre tine soli ai acestei lucrări de cuvânt ceresc, şi tu ai avut Duhul Meu Cel Sfânt şi ai cunoscut că sunt trimişii Mei, căci [/COLOR][COLOR=fuchsia]duhurile proorocilor se supun duhurilor proorocilor[/COLOR][COLOR=blue].[/COLOR]
[COLOR=blue]O, iubitul Meu, [/COLOR][COLOR=green]apostolul[/COLOR][COLOR=blue] Meu iubit […][/COLOR]
[COLOR=blue]Pace ţie, apostol al României Mele! […]” ( 14/27 februarie 1992)[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=green]Şfântul Apostol Ilarionargatu Delacernica [/COLOR]este invitat apoi să fie Sculă dumnezeiască, prin unirea turmei sale cu cea de la Noul Ierusalim – Pucioasa, dar într-un mod original: nu turma să-şi urmeze păstorul, ci păstorul Ilarion să ia urma turmei de la Pucioasa şi să se ţină după ea, integrându-se în planul Noului Ierusalim de cucerire a lumii creştine:
[COLOR=blue]“ Iară […] oastea cerească […] să se ridice şi să stea bine şi cu bucurie pentru întâmpinarea ta, păstoraş al turmei Mele cea de pe pământ […] Acesta este anul plăcut Domnului, căci [/COLOR][COLOR=fuchsia]sculele dumnezeieşti[/COLOR][COLOR=blue], cele de pe pământ, se adună şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]se unesc[/COLOR][COLOR=blue] şi vor lucra cu cele din cer, cu cei din cer, cu proorocii, cu apostolii şi cu toţi sfinţii şi îngerii care se adună să serbeze [/COLOR][COLOR=fuchsia]aşezarea[/COLOR][COLOR=blue] [/COLOR][COLOR=fuchsia]Ierusalimului nou[/COLOR][COLOR=blue] pe pământul acestui neam ales, căci România este aleasa Mea din vremea plinirii gloriei Mele. […] Pace şi unire cerească să se scrie în ziua aceasta, […] [/COLOR]
[COLOR=blue]Iubitul Meu, al turmei Mele celei credincioase, iată, uită-te pe unde-Mi pasc Eu mieluşeii. Hai, [/COLOR][COLOR=fuchsia]ţine urma oilor Mele[/COLOR][COLOR=blue], căci [/COLOR][COLOR=fuchsia]aici coboară glasul Meu şi cuvântul Meu şi planul Meu[/COLOR][COLOR=blue] cel spre plinirea vremilor Mele […] “( 14/27 februarie 1992)[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue] “[/COLOR]Dumnezeul de la Noul Ierusalim” îl provoacă pe [COLOR=green]Şfântul Apostol Ilarionargatu [/COLOR]să se ridice cu împotrivire şi cu putere întreită, opunând rezistenţă faţă de ierarhii săi. Totodată, i se plânge lui că arhiereii Bisericii majoritare sunt conservatori şi intoleranţi la schimbările care vin dinspre Dâmboviţa, cu iz de pucioasă:
[COLOR=blue]“ Ridică-te şi mai cu putere şi te încinge cu brâu nou, cu putere întreită, căci a venit vremea biruinţei celei mari. Iată, arhiereii şi mai-marii care stăpânesc peste biserica Mea nu vor să-Mi audă glasul, nu voiesc să-Mi deschidă şi să lucreze împreună cu Mine, nu vor, ca şi cei de pe vremea trupului Meu,[…] “( 14/27 februarie 1992)[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
Spre sfârşitul epistolei, [COLOR=green]apostolului[/COLOR] Ilarion de la Cernica i se aduc urări de pace şi bucurie din partea Ierusalimului celui Nou:
[COLOR=blue]“ Pace ţie! Din cele cereşti, pace ţie! Prin uşile deschise, pace ţie, [/COLOR][COLOR=green]apostolul[/COLOR][COLOR=blue] Meu şi lucrătorul Meu din cetatea Cernica! Pace, şi bucuria Ierusalimului cel nou să iasă din cele lucrate de cer!”( 14/27 februarie 1992)[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]

[mariamargareta]

[COLOR=purple]Puciul de la Pucioasa[/COLOR][COLOR=purple] şi [/COLOR][COLOR=purple]Euro Ierusalimul (partea a XXXVIII-a)

[/COLOR] [COLOR=purple]21. Pasaje din mesajele “venite din cer” către preotul Ştefan şi preotul Gheorghe din Prahova[/COLOR]

Nici preoţii de rând nu sunt ocoliţi de conspiraţia care urmăreşte restaurarea monarhiei şi răsturnarea patriarhului Teoctist. Anonimii preoţi “Ştefan şi Gheorghe din Prahova” sunt o autentică speranţă pentru pucioşi ca să fie angajaţi în [COLOR=fuchsia]mărturisirea cuvântului[/COLOR] de la amvon. Ca recompensă, ei sunt automat cotaţi “[COLOR=green]mărturisitori[/COLOR]” şi “[COLOR=green]apostoli[/COLOR]”:

[COLOR=blue]“Cuvântul Domnului către preotul Ştefan şi preotul Gheorghe din Prahova[/COLOR]
[COLOR=blue]Chemarea la[/COLOR][COLOR=fuchsia] mărturisirea cuvântului [/COLOR][COLOR=blue] pentru înfrângerea cerbiciei[/COLOR]
[COLOR=blue]cea tare a stăpânirii bisericii lumii .[/COLOR]
[COLOR=blue]D[/COLOR][COLOR=blue]omnul Iisus Hristos binecuvintează din dreapta Tatălui acest sfat ceresc. […] A venit vremea să Mă scol la judecată ca să fac dreptate şi adevăr pentru via Mea, iar voi, iubiţii Mei, [/COLOR][COLOR=green]apostolii[/COLOR][COLOR=blue] Mei, voi sunteţi [/COLOR][COLOR=green]martorii[/COLOR][COLOR=blue] Mei. Ce să fac Eu cu via Mea? Am dat cuvânt, am spus să stau în sfat cu voi; cu voi, cei ce iubiţi via Mea. […][/COLOR]
[COLOR=blue]Iubiţii Mei, [/COLOR][COLOR=green]apostolii[/COLOR][COLOR=blue] Mei, [/COLOR][COLOR=green]martorii[/COLOR][COLOR=blue] Mei, vă spun şi Eu vouă durerea Mea […] ”(6/19 februarie 1992)[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]Cei doi preoţi sunt chemaţi să-l sprijine pe arhiereul Irineu Pop, singurul ierarh din B.O.R. care şi-a arătat o simpatie şi o bunăvoinţă manifestă faţă de pucioşi:
[COLOR=blue]“ Am şi astăzi pe unul din casa Tatălui Meu, arhiereu care a crezut pe Dumnezeu Cuvântul, care cuvintează şi apoi împlineşte cuvântul; acesta a făcut după cuvântul Meu, căci acum şi Eu ca şi atunci n-am venit să stric legea, ci am venit să Mă supun legii, şi apoi am venit s-o împlinesc, după cum este cuvântul legii. […] [/COLOR]
[COLOR=blue]Ridicaţi-vă şi puneţi umărul lângă Mine[…] Aşezaţi-vă lângă trimisul Meu. El este singur între cei ce se zic pe sine arhierei, dar mint aceştia, căci trupul lor e plin de bube, şi în inima lor este cuvânt de hulă şi de nedreptate şi de asuprire. ” (6/19 februarie 1992)[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
“Dumnezeul de la Pucioasa” se plânge că nu mai are oameni de încredere şi de ajutor prin care să trimită misive secrete de la “pruncii de la Pucioasa” către arhiereul Irineu, şi care să nu fie interceptate. De aceea, el apelează la cei doi preoţi pe care-i numeşte [COLOR=green]apostoli[/COLOR]. Urmează ca [COLOR=green]Şfinţii Apostoli Ştefan Delaprahova[/COLOR] şi [COLOR=green]Gheorghe Delaprahova[/COLOR] ca să fie emisarii pucioşilor:
[COLOR=blue]“ O, de s-ar găsi cineva să meargă pentru Mine şi pentru [/COLOR][COLOR=fuchsia]aceşti prunci[/COLOR][COLOR=blue] pe care Mi i-a dat Mie Tatăl! De s-ar găsi cineva care să biruiască întru adevărul Meu! O, nu pot da această carte pe mâna celui ce se îndoieşte întru Mine. Am găsit un ucenic, dar acela nu are rădăcină întru această lucrare, şi vai, e mare taina aceasta, mare şi nepricepută, în afară de cei ce au Duhul lui Dumnezeu spre pricepere.[/COLOR]
[COLOR=blue]A venit ziua [/COLOR][COLOR=fuchsia]să vă cer ajutorul[/COLOR][COLOR=blue], iubiţii Mei. A venit ziua să vă cer [/COLOR][COLOR=fuchsia]să mergeţi pentru Mine[/COLOR][COLOR=blue]. […]” (6/19 februarie 1992)[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
Unul dintre cei doi preoţi este în mod special chemat să sară în ajutorul “Celui de la Pucioasa” şi să prezinte în faţa bisericii oficiale “[COLOR=fuchsia]lucrătura Duhului Sfânt[/COLOR]”. Ca recompensă, atunci când Irineu va fi instalat patriarh, cel trimis va fi răsplătit printr-un loc de sfetnic la dreapta celui care va ajunge la cârma bisericii:
[COLOR=blue]“ Iubitul Meu, apostolul Meu, […] Fă-ţi intrare chibzuită ca să poţi [/COLOR][COLOR=fuchsia]pune în faţa bisericii ceea ce am lucrat Eu pe pământ în vremea aceasta[/COLOR][COLOR=blue] prin această [/COLOR][COLOR=fuchsia]lucrătură de Duh Sfânt[/COLOR][COLOR=blue].[/COLOR]
[COLOR=blue]Iată, pun duhul înţelepciunii peste tine, pun duhul sfatului. Pun peste tine cele şapte duhuri dumnezeieşti, şi mergi pentru Domnul tău, mergi şi desţeleneşte cerbicea cea tare a celor ce stăpânesc biserica. [/COLOR][COLOR=fuchsia]Ajută-Mă! [/COLOR]Nimeni nu-ţi va putea face nici un rău, iar Eu[COLOR=fuchsia] te voi aşeza apoi să stai de-a dreapta Mea când voi rosti dreptate peste biserica Mea[/COLOR][COLOR=blue], căci voiesc să-l ridic pe cel ce este de la Mine şi [/COLOR][COLOR=fuchsia]să-i dau cârma bisericii Mele[/COLOR][COLOR=blue], şi voiesc [/COLOR][COLOR=fuchsia]să am în preajma lui fii cereşti şi destoinici[/COLOR][COLOR=blue], care să-i ajute lui să cârmuiască prin legea sfinţeniei pe cea binecuvântată. ” (6/19 februarie 1992)[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]Nici regele Mihai nu este uitat în această complexă ecuaţie a puterii. El trebuie adus urgent din exil (denumit aici, conspirativ, “Egipt”) şi reinstalat la putere pe tron, în baza unui plan secret de restaurare a monarhiei în România:
[COLOR=blue]“ Şi iarăşi voiesc să lucrăm, şi cu grabă să lucrăm, căci prin puterea aceasta care este lucrată peste voi de la Mine va fi să aduc la locul lui pe [/COLOR][COLOR=fuchsia]cel uns peste România[/COLOR][COLOR=blue]. M-am ridicat să curm vremea înstrăinării lui, şi iată, [/COLOR][COLOR=fuchsia]îl voi aduce din Egipt[/COLOR][COLOR=blue], căci cei ce l-au vândut şi au voit viaţa lui, aceia în curând nu vor mai fi, şi va fi Domnul şi cu [/COLOR][COLOR=fuchsia]planul Său peste România[/COLOR][COLOR=blue]” (6/19 februarie 1992)[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
Se dezvăluie că pucioşii au avut o tentativă de oficializare a bisericii lor, NIP, care ar fi eşuat:
[COLOR=blue]“ Am ridicat prin cuvânt această iesle, această bisericuţă curată, lucrată de fii curaţi, şi am zis că voi aşeza un semn la cârma ei, şi am împlinit dacă am zis, căci Eu sunt puternic şi credincios întru făgăduinţele Mele. Am zis [/COLOR][COLOR=fuchsia]să meargă servii Mei şi să înscrie această piatră pe pământ[/COLOR][COLOR=blue], dar toţi Mă ţin la uşă, şi copiii Mei sunt plăpânzi, sunt mici, sunt firavi, sunt vorbiţi de rău şi loviţi de peste tot , şi Eu am zis [/COLOR][COLOR=fuchsia]să fie înscrisă în cartea acestei vremi piatra aceasta de început a Ierusalimului cel nou[/COLOR][COLOR=blue], care vine de la Dumnezeu. “(6/19 februarie 1992)[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
Cei doi emisari de la Prahova sunt desemnaţi ca purtători de cuvânt pentru lideri pucioşi, şi sunt zoriţi, căci este periclitată însăşi sărbătorirea unei mult-trâmbiţate victorii :
[COLOR=blue]“ Hai, iubitul Meu, ridică-te şi vorbeşte pentru Mine, iar Eu voi fi cu tine la tot pasul. Hai, tată, vremea e târzie, şi Eu vestisem o zi de serbare pentru această iesle.” (6/19 februarie 1992)[/COLOR]

[mariamargareta]

[COLOR=purple]Puciul de la Pucioasa[/COLOR][COLOR=purple] şi [/COLOR][COLOR=purple]Euro Ierusalimul (partea a XXXIX-a)

[/COLOR] [COLOR=purple]22. Pasaje din mesajele “venite din cer” către Doina Lazăr din Bucureşti[/COLOR]
[COLOR=purple] [/COLOR]
Pe vremea când familiei creştine Lazăr (Gigi, Doina, Ana şi Maria) îi mergea totul din plin, iar Gigi Lazăr (capul familiei) era un prosper patron de firmă privată, curtoazia celor de la Pucioasa faţă de aceşti creştini nu cunoştea limite. Până şi un cuvânt din cer a fost inventat numai şi numai pentru ei, ca să le laude generozitatea “[COLOR=fuchsia]lucrăturii[/COLOR]” cu care au cumpărat, pe bani grei, mai multe icoane [COLOR=fuchsia]lucrate[/COLOR] în atelierele secrete de la Pucioasa:

[COLOR=blue]“Cuvântul Domnului către creştina Doiniţa din Bucureşti[/COLOR]
[COLOR=blue]Învăţătură de înţelepciune cerească [/COLOR]
[COLOR=blue]D[/COLOR][COLOR=blue]omnul Iisus Hristos, cu braţele desfăcute spre îmbrăţişare, îi cuprinde pe copiii Săi.[/COLOR]
[COLOR=blue]Pace vouă! Prin uşile deschise pace vouă, copiii Mei cei dragi, cei iubitori, cei cu inimă cerească! Iată, sunt însoţit de Verginica, şi am adus pe sfinţii arhangheli Mihail şi Gavriil ca să-şi ia în primire veghea cea cerească şi lucrarea cea ocrotitoare peste această [/COLOR][COLOR=fuchsia]lucrătură[/COLOR][COLOR=blue] de la voi şi peste care Domnul toarnă mereu har şi binecuvântare bună.” (24 martie/6 aprilie 1992)[/COLOR]
Drept recompensă, Dumnezeul de la Pucioasa îi promite întregii familii Lazăr numai lipsă de griji, pază de primejdii, belşug şi prosperitate:
[COLOR=blue]“ [/COLOR][COLOR=fuchsia]Nici o furtună[/COLOR][COLOR=blue] să nu aibă a se îndrepta peste voi, cei însemnaţi în ziua aceasta. […]Eu sunt cu voi. Cine ar putea să vă vatăme? Aveţi armură cerească în jurul vostru […] Eu cobor ploaie timpurie peste truda voastră şi va fi rod binecuvântat şi voi ţine departe furtuni şi grindini şi întunecimi, căci cei ce sunt cu Mine, aceia sunt copiii luminii, copiii soarelui cel binefăcător.[…] (24 martie/6 aprilie 1992)[/COLOR]
Dar poate cea mai promiţătoare promisiune era aceea că nu vor fi părăsiţi la greu:
[COLOR=blue]“ Eu nu vă las cu nici un chip. […]” (24 martie/6 aprilie 1992)[/COLOR]
[COLOR=blue] [/COLOR]
Din păcate, n-a fost să fie aşa. Promisiunile s-au dovedit a fi mincinoase. [COLOR=fuchsia]Prima furtună[/COLOR] care s-a abătut destul de repede asupra familiei Lazăr a fost falimentul firmei pe care o deţinea Gigi. Bunuri imobile, camioane, aparatură, totul, Gigi a fost nevoit să le vândă pe te-miri-ce. Imediat, atitudinea pucioşilor faţă de cei care sărăciseră peste noapte s-a transformat într-o indiferenţă manifestă. Între Gigi şi Doiniţa au apărut disensiuni: Doiniţa le lua apărarea pucioşilor, în timp ce Gigi se simţea frustrat şi înşelat. Treptat, între cei doi a apărut o separare în fapt, chiar dacă ea nu s-a materializat şi cu divorţ. Aceasta a fost [COLOR=fuchsia]a doua furtună[/COLOR] din familia lor. [COLOR=fuchsia]A treia furtună[/COLOR] a fost legată de fiica lor, Ana. Dornică să intre în comunitatea fetelor pucioase de la Târgovişte, Ana a făcut mai multe încercări, dar s-a izbit de fiecare dată de comportament duplicitar, de minciună şi lipsă de armonie şi de dragoste. Ana era prea deşteaptă pentru nivelul mediocru pe care-l agreau liderii pucioşi pentru “fetele lor”, şi totodată prea justiţiară: “Ce-i în guşe, şi-n căpuşe”. De câteva ori Doina şi cu Ana au fost nevoite să se întoarcă înapoi la Bucureşti, simţindu-se indezirabile, şi tot de atâtea ori au fost rechemate, deoarece erau prinzaşe şi harnice, iar Ana era deosebit de talentată la brodat şi la croitorie. Până la urmă, între ele şi pucioşi s-a stabilit un fel de compromis, care mimează o stare de îngăduinţă reciprocă, drapată cu o mimată condescendenţă à la longue.
Nici proorocia privind statornicia în “credinţă” a lui Gigi n-a avut şanse mai mari să se împlinească, deşi era şi ea destul de tranşantă:
[COLOR=blue]“Credinţa ta şi iubirea ta, acestea sunt mântuirea casei tale, căci iată, [/COLOR][COLOR=fuchsia]tovarăşul tău stă lângă tine prin credinţa lui. El este încredinţat[/COLOR][COLOR=blue] că Eu sunt alături cu paşii voştri. Fie-vă, tată, totul după credinţa voastră, şi binecuvântată să fie în poporul Meu puterea credinţei voastre, şi pildă de urmat să fie râvna voastră pentru fiii acestui popor. Nu vă temeţi. Eu sunt cu voi.” (24 martie/6 aprilie 1992)[/COLOR]
“Tovarăşul” Gigi Lazăr n-a mai stat mult lângă Doiniţa prin credinţa lui, ci prin faptul că n-avea în altă parte unde să se ducă. Dar de pucioşi s-a separat pentru totdeauna. Promisiunea “[COLOR=blue]Eu sunt cu voi[/COLOR]” a rămas o simplă vorbă goală.

[mariamargareta]

[COLOR=purple]Puciul de la Pucioasa[/COLOR][COLOR=purple] şi [/COLOR][COLOR=purple]Euro Ierusalimul (partea a XL-a)


[/COLOR]