Cum ati prezenta Biserica Ortodoxa?

[Va_iubesc]

Dragilor, am nevoie de ajutorul vostru. Trebuie sa prezint semnificatia postului in Ortodoxie la un post de radio catolic. Nu ca as fi eu marea traitoare ortodoxa, ci fiind in tara catolica sunt o specie mai rara...

Punctele de atins sunt urmatoarele:
1. Semnificatia postului (istoric, celelalte traditii, trimiteri la Biblie);
2. Postul in Traditia Ortodoxa;
3. Educatia copiilor pentru a respecta postul (eu vorbesc mai mult din auzite sau din teoriile mele, dar cum nu sunt casatorita, n-am experienta asta, asa ca va rog mamicilor si taticilor sa ma ajutati);
4. Cum traiesc eu postul.

Sa zicem ca la 4 o sa raspund singura, dar la celelalte trei puncte v-as ruga sa-mi dati parerile voastre si diferite trimiteri biblice sau din Sfintii Parinti. Eu am mai cules cate ceva, dar mi-ar prinde bine sa-mi mai largesc orizonturile. Multumesc, multumesc! Emisiunea va fi luni, dar as dori sa o pregatesc pana duminica.

Elena

Draga Elena, In cartea "Omilii si cuvantari" a Sf. Vasile cel Mare, primele doua omiliise refera la post.
Citez" Am cunoscut harul posturilor prin proorocul Isaia. Isaia a lepadat postul iudaic si ne-a aratat adevaratul post, spunand: " Nu postiti in judecati si incerturi...ci dezleaga toata legatura nedreptatii "(Isaia 58,4,6); iar Domnul a zis "Nu fiti tristi...ci spala-ti fata ta si unge-ti capul tau" (Matei6, 16-17).
Daca nu gasesti cartea, iti pot scrie mai mult.
Succes si felicitari ca faci cunoscuta invatatura ortodoxa pe meleaguri catoloce)
Anca

[vsovi]

În prealabil postat de Va_iubesc

Dragilor, am nevoie de ajutorul vostru. Trebuie sa prezint semnificatia postului in Ortodoxie la un post de radio catolic. Nu ca as fi eu marea traitoare ortodoxa, ci fiind in tara catolica sunt o specie mai rara...

Punctele de atins sunt urmatoarele:
1. Semnificatia postului (istoric, celelalte traditii, trimiteri la Biblie);
2. Postul in Traditia Ortodoxa;
3. Educatia copiilor pentru a respecta postul (eu vorbesc mai mult din auzite sau din teoriile mele, dar cum nu sunt casatorita, n-am experienta asta, asa ca va rog mamicilor si taticilor sa ma ajutati);
4. Cum traiesc eu postul.

Sa zicem ca la 4 o sa raspund singura, dar la celelalte trei puncte v-as ruga sa-mi dati parerile voastre si diferite trimiteri biblice sau din Sfintii Parinti. Eu am mai cules cate ceva, dar mi-ar prinde bine sa-mi mai largesc orizonturile. Multumesc, multumesc! Emisiunea va fi luni, dar as dori sa o pregatesc pana duminica.

Elena

Poi frumos ar fi sa incepi prin a pomeni pe evrei ca am auzit de la radio un rabin care vorbea despre semnificatziile postului si de unde vine acesta si cum se face un post desavarshit... cum se ajunge la el si care erau motivatziile cand s-a inceput a se vorbi despre post... apoi potzi sa vorbeshti ce a ajuns el in timp si cum s-a transformat incetul cu incetul intr-o dieta lipsita de orice ratziune... iar in final sa incehi cum ortodoxia creshtina romana se straduie sa ne invetze sa-l pastram si sa-l aplicam si cu un pic de rugaciune, ca astfel doar putem avea parte de cele doua aripi ale ei cum spunea Arhimandritul Sofronie al manastirii Lainici, uite ca am si pomenit un parinte. Copiii aproape ca nici n-ai cum sa-i pui la post, ca-ti spun din proprie experientza ca, joaca, si prietenii de minge sau de strada nici nu te mai lasa sa mananci, si de acolo am facut si platfus iar la un picior un fel de entorsa permanenta, oricum n-am nici o problema, doar ca asha-mi arata piciorul, dar nu ma doare nimic. Iar apoi, asha ar fi normal sa specifici personal cam ce intzelege domnia ta din postul pe care te stradui sa-l tzii, desi nu prea sunt convins c-ar fi indicat... oricum, sa nu zici ca nu te-am ajutat:)

[Va_iubesc]

În prealabil postat de vsovi

Copiii aproape ca nici n-ai cum sa-i pui la post, ca-ti spun din proprie experientza ca, joaca, si prietenii de minge sau de strada nici nu te mai lasa sa mananci, si de acolo am facut si platfus iar la un picior un fel de entorsa permanenta, oricum n-am nici o problema, doar ca asha-mi arata piciorul, dar nu ma doare nimic. Iar apoi, asha ar fi normal sa specifici personal cam ce intzelege domnia ta din postul pe care te stradui sa-l tzii, desi nu prea sunt convins c-ar fi indicat... oricum, sa nu zici ca nu te-am ajutat:)

:D:D:D Super, Ovidiu! Daca rasul chiar ingrasa, langa tine o sa ajungem obezi!

Elena

Elena parerea mea este ca in astfel de situatii,daca discutia va fi libera atunci cu o baza de informatii pe care sunt sigura ca o ai, va trebui sa vorbesti exact asa cum simti.
Nu are sens sa-ti incarci memoria acum,cu putin inainte de emisiune citind tratate interminabile despre acest subiect. Informatii scurte,la obiect,convingatoare si cu trimiteri exacte gasesti in Invatatura de credinta crestin ortodoxa, in Liturgica pr.Ene Braniste si chiar pe net,cautand pe google...sfatul meu este sa nu te afunzi si sa nu intri in panica...
Important este sa-ti faci un plan de discutie tinand cont de intrebari iar discutia sa decurga continu...nu ceva de genul am raspuns la prima intrebare si acum urmeaza a doua...stii foarte bine ca tu trebuie sa scoti putin in evidenta DIFERENTA postului ortodox fata de postul altor culte si chiar religii si MOTIVATIA lui argumentand de ce ortodoxia a pastrat acest tip de post iar pt asta va trebui sa faci un mic istoric al notiunii de post,cand si cum a aparut,cum a evoluat in timp si unde a ajuns la ora actuala....apoi poti vorbi despre rezultatul postului ca finalitate in actul mantuirii din pct de vedere spiritual si din pct de vedere anatomic finalitatea strict fiziologica la care poate ajunge corpul uman prin mentinerea sanatatii...

Nu stiu daca ti-am fost de folos,chiar nu stiu acum ce sa-ti mai scriu... dar nadajduiesc ca Maica Domnului va fi cu tine daca ii vei cere ajutorul.
Sa te lumineze Dzeu si sa-ti dea cuvintele cele mai potrivite pt a exprima importanta postului ortodox din toate pct de vedere.

[Va_iubesc]

În prealabil postat de Clausemi

Va multumesc tuturor. Clausemi, chiar ai pus punctul pe i, Anca, te rog sa-mi mai dai niste referiri de la Sf. Vasile cel Mare (macar trimiteri biblice, mai ales din Vechiul Testament...am nevoie pentru eventualii protestanti), Ovidiu, multumesc pentru descretirea fruntii. Si eu nadajduiesc sa ma inspire Domnul ce sa spun, dar stiu ca trebuie sa lucrez si eu putin pentru asta...

Acum sunt in faza de aprofundare a semnificatiilor postului incepand cu antichitatea, apoi la evrei, la musulmani, la protestanti. Pe urma o sa trec la Traditia Ortodoxa. Asa ca mai astept ganduri de la voi, fie prin mesaje private, fie aici. Multumesc celor care mi-au raspuns si prin mesaje private, pacat ca n-ati scris aici, chiar am primit multe aspecte foarte profunde. Sa stiti ca am simtit ca nu sunt singura si ca va fi emisiunea noastra.

Elena

[alexie]

Posturile din cursul anului bisericesc (din "Liturgica teoretica", Editura "Credinta noastra", Bucuresti; Pr. Ene Braniste, Ghenadie Nitoiu, Gheorghe Neda)

1. Despre post in general

Omul fiind creatura cea mai de pret a lui Dumnezeu, Biserica se ingrijeste atat de sufletul cat si de trupul sau, care este locas al sufletului.
Pt. a se putea pastra un echilibru intre trebuintele spirituale ale sufletului si nevoia de hrana a trupului, Biserica a oranduit si posturi si ajunari, de una sau mai multe zile, inaintea unor sarbatori mari, precum si in zilele care amintesc de patimile si moartea Mantuitorului Hristos.
Postul, adica abtinerea de la anumite alimente numite "de dulce", pe un timp determinat, este un mijloc necesar pt. promovarea virtutilor morale si prin urmare pt. mantuirea sufletului. Postul infraneaza instinctele naturale si poftele cele rele ale trupului si intareste sufletul in lupta impotriva ispitelor, a patimilor si ale viciului, spre care il impinge uneori trupul imbuibat de prea multa mancare si bautura. Dar, pe langa valoarea lui religioasa, postul este de mare folos si trupului nostru, fiind adesea recomandat de medici pt. odihna stomacului si a aparatului digestiv si pt. apararea sanatatii. Acest adevar il cunosteau si-l practicau si paganii, cum faceau de exemplu tinerii spartani, care se indeletniceau cu post aspru, abtinandu-se de la mancarurile grele, spre a-si fauri un trup sanatos si rezistent la lipsuri, boli si greutati.

In Biserica veche avem exemple vii de mari postitori.
Astfel, Sf. Paul din Teba a trait 113 ani hranindu-se numai cu paine si apa; la fel au facut Sf. Antonie cel Mare, Pafnutie, Macarie Alexandrinul, Sf. Sava si altii, dintre care unii au depasit suta de ani, ducand o viata extrem de sobra, de necontenita postire si asceza. Si in zilele noastre gasim oameni care, tinand posturile randuite de Biserica sau mancand carne si grasimi foarte putine, ajung la varste destul de inaintate, trupul lor bucurandu-se de o perfecta sanatate.
Sf. Ioan Gura de Aur spune despre post: "Ajunarea astampara corpul, infraneaza poftele cele vatamatoare, lumineaza si inaripeaza sufletul, il inalta si-l usureaza". De altfel, pilda cea mai inalta de postire ne-a dat-o Mantuitorul insusi, cand a postit 40 de zile si 40 de nopti in pustie, inainte de a-Si incepe activitatea publica de propovaduire a Evangheliei.

Dar postul nu este un scop in sine, ci numai un mijloc de a tinde la perfectiunea morala, este un exercitiu spre virtute. De aceea postirea de bucate, adica abtinerea de la mancare si bautura, ca sa aiba valoare religioasa, trebuie sa fie insotita si de rugaciune, de marturisirea pacatelor, de umilinta, de milostenie si progres in virtute. Acesta este postul cel adevarat, postul complet care ne ajuta sa ne apropiem de Dumnezeu si sa dobandim mantuirea. In acelasi timp, posturile oranduite de Biserica sunt puse in legatura cu evenimente importante din istoria crestina pe care ele ni le amintesc si ele tintesc in primul rand spre curatirea firii noastre de pacate, spre intarirea sufletului si infranarea trupului.
Dupa modul postirii sau asprimea lui, postul poate fi de mai multe feluri.
Astfel, avem mai intai postul total sau ajunarea, in care nu se consuma nici un fel de mancare sau bautura; apoi avem postul aspru, numit si xirofagie, cand se mananca numai hrana uscata (paine, fructe si legume); apoi avem postul obisnuit sau comun, in care se admite consumarea mancarurilor gatite de post si apoi postul usor sau dezlegarile, care se ingaduie consumul pestelui, al vinului si al untdelemnului.
Dupa numarul postitorilor, postul poate sa fie general, cand este tinut de toata Biserica, cum sunt cele patru posturi de durata si posturile de miercurea si vinerea; poate sa fie partial, regional sau local, cand este tinut, din motive de pietate, numai de credinciosii unei localitati, ori ai unei eparhii, din cauza unor nenorociri, sau fiind randuit de episcopul locului in semn de smerenie si de pocainta; poate fi particular, cand este tinut de fiecare credincios in parte, care a facut fagaduinta lui Dumnezeu, in semn de multumire pt. binefacerile primite, obtinerea unui succes, ori din dorinta de desavarsire.

Dupa durata lor, posturile oranduite de Biserica noastra sunt de doua feluri: unele de mai multe zile (posturi de durata) si altele de o sinura zi.

a) Posturi de o zi

1) Zilele de post din timpul saptamanii sunt miercurea si vinerea; ele ne amintesc de evenimentele triste din viata Mantuitorului, pe care trebuie sa le comemoram prin postire si pocainta. Miercurea se posteste in amintirea sfatului facut de iudei ca sa prinda pe Hristos, iar vinerea pt. patimile si moartea Mantuitorului, care au avut loc in aceasta zi. Crestinii mai posteau in aceste zile, traindu-le in cuviinta si pt. motivul ca la pagani miercurea era consacrata lui Mercur, zeul negutatorilor, iar vinerea era ziua zeitei Venus (Venera), care era sarbatorita cu desfranari si petreceri scandaloase. Dovezi despre postul de miercuri si vineri gasim inca de la sfarsitul sec. I, in Didahia sau "Invatatura celor 12 apostoli" (cap. VII), unde se recomanda crestinilor: "Iar voi sa postiti miercurea si vinerea". In secolele II si III vorbesc despre acest post multi parinti si scriitori bisericesti, ca de exemplu Clement Alexandrinul (decedat in 215), in cartea sa "Stromata", Tertulian, Origen (decedat in 254), Sf. Petru, episcopul Alexandriei, martir in persecutia lui Diocletian s.a.
In afara de miercurea si vinerea din fiecare saptamana, Biserica a mai randuit si alte zile de post in legatura cu unele sarbatori mari sau care amintesc momente de tristete din istoria sfanta a mantuirii. Acestea sunt:
2) Sarbatoarea "Inaltarii Sfintei Cruci" (14 septembrie), care amintindu-ne de patimile Mantuitorului, se serbeaza cu post si tristete, din sec. IV inainte, dupa instituirea acestei sarbatori.
3) Sarbatoarea "Taierii Capului Sfantului Ioan Botezatorul" (29 august), care de asemenea se serbeaza cu post, in amintirea mortii martirice a Sfantului Ioan Botezatorul si pentru faptul ca el a fost vestitorul cel mai zelos al pocaintei si postitorul cel mai aspru. In aceasta zi, ca si la Inaltarea Sfintei Cruci, se face dezlegare numai la untdelemn si la vin (nu si la peste), pt. cinstea sarbatorii respective.
4) Un alt post de o zi este "Ajunul Botezului Domnului" (5 ianuarie), cand se ajuneaza prin post complet pana la apusul soarelui, dupa care putem manca numai mancare uscata (fructe, paine si apa). Postul acesta ne aduce aminte de pregatirea catehumenilor de odinioara, care se botezau in ziua de Boboteaza si se impartaseau pt. prima oara; de aceea posteau in ajun si se spovedeau, pregatindu-se pt. marele evenment.

b) Posturile de mai multe zile (posturile de durata)

In afara de posturile de o zi, Biserica a instituit si posturi mai lungi,in intampinarea unor sarbatori mari, pt. care e necesar un timp mai indelungat de pregatire. Aceste posturi de durata mai lunga sunt urmatoarele patru:

a) Postul Patruzecimii sau al Pastilor, numit si Paresimi sau Postul Mare;
b) Postul Nasterii Domnului sau al Craciunului;
c) Postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel;
d) Postul Adormirii Maicii Domnului;

1) Postul Pastilor

Acest post s-a instituit dupa exemplul dat de Mantuitorul Hristos, Care, inainte de a incepe misiunea Sa profetica, S-a retras in pustie si a postit 40 de zile si 40 de nopti (Matei IV,2).
Acest post a fost tinut de crestini inca din timpul Apostolilor, dar durata lui nu era uniforma peste tot; unii posteau doar o zi, altii doua, trei zile, sau mai multe, altii o saptamana sau chiar mai mult.
La sfarsitul sec al III-lea si inceputul sec. al IV-lea postul a devenit mai lung si s-a divizat in doua: postul celor 40 de zile (al Patruzecimii sau Paresimilor), care se incheia la Duminica Floriilor, si Postul Pastilor, tinut in saptamana numita azi a Patimilor cu mare asprime.

In "Constitutiile Apostolice" se spune in legatura cu acest post: "Sa tineti postul Patruzecimii intru amintirea vietii Domnului si a poruncilor Sale. Acest post sa se sfarseasca inaintea postului Pastilor; iar acesta sa inceapa in ziua a doua (lunea Patimilor) si sa ia sfarsit in vinerea Patimilor". In Vinerea si Sambata cea mare, crestinii ajunau, adica nu mancau si nu beau nimic pana seara.

Prin secolul al VII-lea, in fruntea celor 7 saptamani de postire s-a mai randuit inca una pregatitoare, se semipostire, numita a branzei, pt. ca intr-insa se mananca oua, branza, lapte, peste, dar nu carne. Aceasta saptamana se mai numeste "alba".

In general, postul Paresimilor este socotit cel mai aspru dintre posturile de durata. Numai sambetele si duminicile erau scutite de ajunare, fiind zile de post obisnuit, adica permitandu-se mancaruri gatite cu untdelemn. In celelalte zile, mai ales miercurile si vinerile, se permiteau numai alimente uscate ori fierte fara untdelemn si numai o data pe zi, spre seara. La unele sarbatori care cad in vremea postului ( ca de exemplu la Sfintii 40 de Mucenici - 9 martie) se face dezlegare la vin si untdelemn, iar dezlegare la peste este numai la Buna-Vestire (25 martie) si la Duminica Floriilor.
Prin aceasta hrana mai aspra ne ferim de placerile trupesti si odata cu postirea trupuli, postim si cu sufletul, fiind datori a ne pregati pt. primirea Sfintelor Taine a Spovedaniei si a Impartasaniei.

2)Postul Nasterii Domnului

Dupa cum s-a aratat, Biserica a oranduit ca sarbatorile mari sa se serbeze cu cat mai multa solemnitate, intrucat ele amintesc de faptele care au adus credinciosilor mantuirea. De aceea s-au asezat inaintea unora din ele posturi,pt. ca prin pocainta, credinciosul sa fie vrednic de serbarea praznicului Nasterii Domnului, numit si postul Craciunului, care tine de la 15 noiembrie pana la 24 decembrie inclusiv (40 de zile).
Acest post inchipuie timpul Vechiului Testament, amintindu-ne de patriarhii si dreptii care au trait in post si rugaciune si au adormit in nadejdea venirii Mantuitorului Iisus Hristos.

Daca va este de folos, voi continua maine.

[Va_iubesc]

Excelent! Mai ales ca s-a atins si aspectul legat de mancare. Aici nutritionistii considera ca nu e bine pentru sanatate sa tii un astfel de post, ca te lipsesti de vitamine, proteine, calciu, etc. Ceea ce nu e real, dar e bine ca avem si niste exemple. Te-as ruga Alexie, sa continui maine, dar cu niste aspecte mai de profunzime. Citate din Biblie as vrea sau citate ale Sfintilor de pana la schisma. Am un program informatic care imi permite sa intru pe fiecare "carte" din Biblie si sa identific ce e legat de post, dar nu voi reusi pana sambata seara sa fac asta si sa ma si gandesc cum le leg. Duminica sunt la un hram la o manastire, deci o sa raman si dupa-amiaza, asa ca o sa mai pot revizui numai putin seara.

[Laurentiu]

Parintele Arsenie Boca


Cand protivnicul mantuirii noastre se vede batut la prima piedica - cea mai usoara - ce o ridica in calea robilor lui Dumnezeu prin lume, mandria nu-l lasa sa se dea batut, ci le starneste a doua piedica prin viciile trupului, sau o iubire trupeasca de sine. La o atare inaintare a luptei pentru mantuire se tanguie trupul, ca sa te milostivesti de el; e tanguirea vicleana a stricaciunii, care nu trebuie ascultata, ci scoasa din radacina si firea facuta iarasi curata. De aceea Parintii i-au zis trupului: vrajmas milostiv si prieten viclean. In vremea negrijei de mantuire trupul se naravise cu patimile si poftele, iar acestea l-au desfranat si l-au scos de sub conducerea mintii, sau, mai bine zis, au scos mintea de la conducere, incat se rascoala cu nerusinare impotriva sufletului, chinuindu-l in tot felul, si se intarata pana si impotriva lui Dumnezeu. "Caci pofta carnii este vrajmasie impotriva lui Dumnezeu, fiindca nu se supune legii lui Dumnezeu, si nici nu poate." Asa vine ca fiecare ducem o povara in spate - trupul de pe noi. De la starea asta si pana la a-l face sa fie templu sau Biserica a Duhului Sfant e de luptat de cele mai multe ori viata intreaga.


Firea trupului fiind surda, oarba si muta, nu te poti intelege cu el decat prin osteneala si foame, acestea insa trebuie conduse dupa dreapta socoteala, ca sa nu dauneze sanatatii. Acestea il imblanzesc, incat nu se mai tine vrajmas lui Dumnezeu. Rugaciunea si postul scot dracii poftei si ai maniei din trup. Foamea imblanzeste fiarele.

Cu tot dinadinsul se atrage luarea aminte ca toata lupta aceasta sa nu se duca fara indrumarea unui duhovnic iscusit care stie cumpani pentru fiecare ins aparte: masura, trebuinta si putinta fiecaruia. Postul adica sa fie masurat dupa varsta, dupa sanatatea ramasa - desi postul pe multi i-a facut sanatosi - si dupa taria si felul ispitelor. Asa cere dreapta socoteala. Cei ce s-au grabit fara sfatul dreptei socoteli, toti au intarziat sau, indaraptand, au pierdut. De aceea au zis Parintii, gandindu-se la cei grabiti sa stinga patimile, ca mai multi s-au pagubit din post, decat din prea multa mancare, si preamareau dreapta socoteala, ca virtutea cea mai mare. Pretuirea patimasa a trupului pe multi ii intoarce impotriva duhovnicului, desi invrajbirea nu-i tine mult, boala ii intoarce; pe altii, insa, muscati la minte de mandrie, nici nu-i lasa sa mearga vreodata la duhovnic, desi le tanjeste cugetul. La vreme de umilinta - care cearca pe toti - si acestia biruie piedica si intra in lupta mantuirii.

[Laurentiu]

Despre lupta postului cu relele ... si necazurile care vin asupra oamenilor din lipsa postului.

Marire Tatalui si Fiului si Sfantului Duh. Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Dintre toti cei care au avut de la Dumnezeu o slujba catre oameni chematorii la pocainta au fost cei mai curajosi caci toti au acoperit chemarea cu viata recunoscandu-se intre pacatosi cei dintai si daca a fost nevoie i-au chemat la pocainta cu pretul vietii lor. Caci cuvantul lor a fost deschis, curat de la Dumnezeu si ucigas de rele. Toti au vorbit tare si rascolitor de viata, de suflet. V-am spus acestea ca sa va deprindeti cu chemarea la pocainta si cu felul ei de a fi, ca sa razbata si-n urechile surzilor.

Din cuvantul trecut va aduc aminte ca sa afle toti ca nu vor fi spovediti si impartasiti la manastire decat cei ce de aici inainte vor tine posturile asa cum sunt randuite de Biserica. Parintii ne-au nascut din trup iar Biserica din apa si din Duh; si mai mare este nasterea duhovniceasca a Bisericii decat nasterea trupeasca a parintilor. De la nasterea duhovniceasca - Botezul - am primit pe ingerul pazitor tot in Biserica - de aceea se boteaza copii mici, orice ar zice altii - care sa ne apere de toata primejdia vazuta si nevazuta.

Deci daca Biserica ne naste ne si creste si printre povetele cu care ne creste spre masura barbatului desavarsit este si postul. Trebuie deci sa-i ascultam porunca si sa postim. Sfintii parinti cei de demult au bagat de seama ca toate relele de la stomac incep, de aceea am zis vorba aspra ca postul este poarta si patrafirul este usa iar toti ceilalti ne fura vremea.

Astazi, din darul lui Dumnezeu urmeaza sa va dovedesc sa credeti toti: lupta postului cu relele sau despre felul cum ucide postul patimile.


Relele sau pacatele sunt de trei feluri. Iata-le:
1. pacate impotriva noastra insine.
2. pacate impotriva aproapelui.
3. pacate impotriva Duhului Sfant, impotriva adevarului.


Toate aceste trei feluri sunt si pacate inaintea lui Dumnezeu, caci tu nu esti al tau ci al lui Dumnezeu. Prin urmare si pacatele pe care le faci impotriva ta sunt intocmai si pacate impotriva lui Dumnezeu. De aceea, fiindca esti fiul lui Dumnezeu.


Astazi sa staruim cu deosebire asupra pacatelor impotriva noastra insine si asupra pacatelor impotriva aproapelui.

Pacatele impotriva noastra insine duc la invartosarea inimii - o cunoastem cu totii, o cunosc si eu - dar ele mai duc si la intunecarea simtirii de Dumnezeu. Sunt cele sapte pacate de capetenie sau pacate de moarte: mandria, iubirea de argint, desfranarea, lacomia, pizma, mania si lenea. Intre acestea sapte se afla si radacina relelor: lacomia stomacului sau dumnezeul cel mancacios al trupului. Acesta trebuie ars cu postul si scos afara! Caci de nu va fi ars si scos afara iata sa vedeti cum creste si se intinde acest pom al diavolului, acest dumnezeu mincinos al trupului. Si anume iata cum: lacomia stomacului odrasleste dintr-o data din radacina o puzderie de ramuri din care mai aratoase sunt trei: mania, desfranarea si iubirea de avere.

Trebuie sa mai stiti un lucru si anume ca pacatele sau patimile au doua fete: una a omului si alta a diavolului, sau doua laturi: una vazuta si-a doua nevazuta. De acolo din umbra sunt conduse si sporite toate patimile noastre. Diavolul, marele sforar al relelor, are slugi sau capetenii pentru fiecare patima.



Asa sa intelegeti cum intotdeauna patimile le-au numit Sfintii parinti prin chiar dracii lor. Astfel: dracul lacomiei de avere, dracul lacomiei stomacului, dracul maniei, dracul curviei si ceilalti. Le-au numit asa pentru ca aceste pacate sunt conduse din umbra de diavolul si le-au numit dupa capetenia care lucreaza din umbra.



Stiti din Noul Testament ca din Maria Magdalena care s-a apropiat de Iisus cu gand ispititor Iisus a scos sapte draci. In ea erau toate cele sapte capetenii ale raului. Si tot din Noul Testament stiti despre indracitul din laturea Gadarenilor in care intrase o legiune de draci incat abia le-a ajuns o turma de porci, care s-a aruncat in mare.



Acum sa luati seama ca am sa va invat, ca sa puteti si voi sa prindeti, si sa vedeti in voi insi-va lucrarea duhului rau. Vorbesc deschis, sa nu se supere nimeni. Altii mai subtiri la nas se supara. Noi insa trebuie sa vorbim deschis caci toti suntem ispititi.



E foarte usor sa-i descoperi lucrarea lui necurata care se face in noi. De pilda cu lacomia stomacului, bagati de seama ca stomacul se umple dar pofta nu se satura. Iata lucrul dracului: pofta peste fire. Vedeti ce usor il poti prinde daca stii?!



E cunoscuta lacomia lupilor si totusi lupii nu mananca mai mult decat li-i foame. Acum daca lor le-a fost foame rau asta-i altceva. Cainii ascund painea care n-o mai pot manca. Iata dar ca fiarele, animalele, nu trec cu poftire peste fire. Numai omul trece caci numai pe om are diavolul manie si numai pe om il razboieste si-l cearca.



Iata de ce sa n-ascultati de pofta niciodata caci cine a ascultat de pofta a ascultat de diavolul. Asta s-o tineti minte in privinta stomacului. Si asa e cu toate patimile. Cand va fi vreme mai multa va voi spune si despre acelea.



Razboiul stomacului insa e primul razboi pe care l-a pierdut omul si prima biruinta a diavolului. Si cu el nadajduieste sa castige si pe oameni si sa-i desfaca de Dumnezeu. Si sa stiti ca de nu-si vor trage de seama oamenii, diavolul va birui. Iata de ce strigam s-auda toti: ‘napoi la post caci fara de post ne merge rau! Si iata cat de rau:



Cine nu se leapada de carne si de grasime repede va fi-ncoltit de manie si de desfranare, celelalte doua laturi ale lacomiei stomacului. Sa vedeti cum:



Mancarea de carne, si mai ales mancata cu impingerea necurata a poftei, ca sa se faca sange are nevoie de fiere care este otrava - veninul nostru. Fierea aceasta topeste carnea si grasimea intocmai cum topeste soda slanina cand fac femeile sapun. Fierea e o otrava tare. Daca sporeste mancarea de carne sporeste si otrava cu care trebuie topita. Si-atata sporeste cat nu mai incape in besica ficatului si-atunci simti dureri la capatul pieptului caci sta besica sa crape de plina. Fierea cata nu incape umbla prin sange de sus in jos fara rost si otrava cum e ataca nervii, ii slabeste si de aici vine nerabdarea, de aici vine nervozitatea, de aici mania, din fierea care ataca nervii. Aici e cheia: de ce se supara unii asa de usor din nimicuri, din fleacuri, sa moara de suparare: ca li-e plin sangele de fiere si li se rup telefoanele - ca asa le zic la nervi - si cea mai usoara vorba ii aprinde si-i chinuie grozav si ei la randul lor ii chinuie pe altii.



Deschideti usa ca sa auda si cei de afara. Deschideti-o bine. Dar deschideti si voi toti usile sufletelor voastre ca sa intre duhul luminii, ca sa auziti si sa nu va aflati numai auzitori ci si implinitori!



Vedeti dar ca fierea este petrolul, nervii sunt fitilul si mania para diavolului. El a aprins fitilul caci el vrea sa darame cu orice pret si pe orice cai acest locas al Duhului Sfant care e propriul vostru trup. Acest trup care nu este al nostru ci e templu a Duhului Sfant. Credeti voi aceasta! Doar sta scris! Si vedeti cu ce a inceput? Cu lacomia stomacului adica cu pofta peste fire.



In mancarea de carne mai sunt si alte primejdii, o multime de otravuri care inca darama casa de pe noi. Acelea aduc: bolile de inima, durerile de rarunchi, de ficat si altele.



Toate se tamaduiesc de la sine inlaturand pricina care le-a adus, curatind sangele prin post. Caci toate bolile sunt cu putinta daca sangele este otravit. Vrei sa te insanatosesti, fa calea intoarsa.



Deci luati aminte la ce mancati caci uite asa pedepseste Dumnezeu nesocotirea postului cu boli si inca unele fara leac cum de pilda e cancerul sau ...cul care se face din mancarea foarte deasa a creierului de dobitoace. De aceea e mai mult boala orasenilor si a macelarilor la sate. Paralizia sau slabanogirea unei jumatati de trup tot din nesocotirea postului se trage. De obicei cu paralizie pedepseste Dumnezeu pe toti nesatuii de avere. Ea poate fi mostenire. Si-atunci daca simti acest lucru ai putea-o ocoli sau stinge postind foarte mult. Dar cum am zis, cu paralizie pedepseste Dumnezeu pe toti nesatuii de avere. Si-au facut socoteala gresita zicand ca daca postesc nu mai pot alerga si lucra. Ei au crezut sfatul viclean al dracului iubirii de avere, deci au facut o socoteala gresita inaintea lui Dumnezeu. De aceea toti harnicii sa ia aminte si sa tina post ca nu cumva dupa multa alergatura desarta sa vina o vreme sa trebuiasca sa stea la pat tot restul vietii. Dar si aceasta de li s-ar intampla tot mila de la Dumnezeu sa o socoteasca deoarece le da prilej de a cumpani si de asi cunoaste greseala. Caci Dumnezeu nu pedepseste spre moarte ci spre intoarcere. Caci trupul nu plateste nimic cand din el scoti unealta rea. Sfintii au scos cu totul altceva: sfesnic a Duhului Sfant.



Prin urmare cine nu pazeste postul i se va aprinde in gura para maniei, de unde incepe toata vrajba, iar in trupul lui vor incolti boli peste boli.



Nu pot lasa sa nu va spun ca din lacomia stomacului mai naste si curvia. Despre aerul dracesc al ei nu se mai indoieste nimeni: asta-i focul iadului.



Acum luati aminte caci nu am ragaz sa va spun mai pe larg ci numai ceva din propriile voastre dureri. Nunta intru atat e binecuvantata de Dumnezeu cat e spre nastere de fii. Incolo chiar intre soti legiuiti e desfranare si pentru ea vine bataia lui Dumnezeu pe oameni in fel si fel de chipuri.



Desfranarea intre soti e pricina pentru care vine vremea de se bat, de li se sparge casa. Pentru nepazirea postului si-a sarbatorilor nu se pot infrana de la pofta trupeasca si asa zamislesc copii in zile neingaduite, peste care nu se afla darul lui Dumnezeu ci pedeapsa lui Dumnezeu. Pentru nepazirea de pofta trupeasca pe care o ai intiparit-o in ei in vremea celor noua luni de sarcina se nasc copii indaratnici, neascultatori si fara frica de Dumnezeu. Acestia vor cadea in curvie toti si noroc in viata nu vor avea.



Luati aminte parintilor ca nu e gluma cu viata copiilor pe care ii ai sau vrei sa-i ai. Esti raspunzator de ei si de toata viata lor caci cum le-ai dat-o asa o au! Si copiii tai te vor judeca pe tine dupa cum bine stiti si bine patiti. Iar cand te-or supara fii cuminte si nu-i blestema, ascultand de diavolul pana in sfarsit, ci trage-ti de seama ca ei iti aduc aminte pacatele tale cale nemarturisite si neispasite. Roaga-te pentru ei si roaga-te si pentru tine, chiar cand te-or blestema, sa te ierte Dumenezeu.



Paziti despre latura poftirii trupesti frica si cuviinta crestineasca si nu va amagiti de trup de vreti sa va bucurati de copiii vostri; iar de nu asa vor spori relele cat va junghia fiul pe tata-sau, si va sugruma fiica pe mama-sa! Scrie! Ca asa va fi in vremea din urma.



Luati prin urmare seama si invatati pe copiii vostri si curatati duhul necurat cu care v-ati deprins a fi. Luati seama ca daca vreti sa nu cadeti din crestinatate si daca vreti sa vina chipul lui Dumenezeu in noi si nu a diavolului, prin patimile sale, luptati-va din rasputeri cu arma postului caci dupa cum vedeti postul este ucigasul patimilor pentru ca este si dar de la Dumnezeu dat tuturor celor ce lupta lupta cea buna. Faceti incepatura aceasta si veti vedea cum vi se va innoi viata si vi se va linisti casa.