Despre Sabat

[moshu]

Cum am spus, citeste cartea de mai sus si sa te vad ca mai sustii cu o asemenea tarie asta.

[tricesimusquintus]

În prealabil postat de moshu

Adventistii nu sunt botezati si impartasiti in Hristos. Daca vrei sa ma combati, rogu-te, inainte descrie la cititorii forumului in ce consta si ce inseamna botezul si impartasania la voi, si apoi lasa-ne sa tragem o concluzie.

Nu am de gand sa te combat si nici nu am a ma justifica in fata userilor, deoarece stiu un lucru: am fost botezat in Hristos si ca Hristos si cina Domnului o iau asa cum a instituit-o si luat-o Hristos (daca as avea de gand sa combat, as spune ca ambele acte sfinte nu se practica in B.O. asa cum trebuie. Nu intru in amanunte, sunt prea multe si nu-mi plac postarile kilometrice).

În prealabil postat de moshu

Iar in cat priveste fragmentul:

54 "Şi ziua aceea era vineri, şi se lumina spre sâmbătă.
55 Şi urmându-I femeile, care veniseră cu El din Galileea, au privit mormântul şi cum a fost pus trupul Lui.
56 Şi, întorcându-se, au pregătit miresme şi miruri; iar sâmbătă s-au odihnit, după Lege.
1 Iar în prima zi după sâmbătă, foarte de dimineaţă, au venit ele la mormânt, aducând miresmele pe care le pregătiseră." (Luca 23-24)

eu nu pot sa inteleg de unde ai tras concluzia, te citez:

Concluzia e cat se poate de logica: intre vineri si duminica nu este decat sambata, ziua in care maica Domnului si celelalte ucenite s-au odihnit conform Poruncii lui Dumnezeu. Punct.

În prealabil postat de moshu

Versetele de mai sus nu asa spun. Versetele de mai sus spun ca mironositele sau odihnit "dupa lege" in ziua de sambata. Si ca duminica de dimineata, s-au dus la mormant. Nu scrie explicit ca ziua de sambata e ziua de odihna data porunca de Iisus.

Nu scrie explicit, deoarece in vremea aceea era inimaginabil ca cineva sa pazeasca o alta zi decat sambata (in afara de romani bineinteles care se inchinau lui Sol Invictus in ziua intaia a saptamanii). Nu cred ca au existat femei pe lumea aceasta care sa-L iubeasca pe Iisus precum maica Domnului si celelalte mironosite. Si totusi, Porunca lui Dumnezeu a primat in fata imboldurilor afective. Puteau gasi justificari mai puternice decat ortodocsii (clima calda din Palestina + ranile deschise ale Mantuitorului reclamau o imbalsamare urgenta in sabat), au asteptat insa sa treaca sabatul iar duminica s-au apucat de lucru. Acest fapt ar trebui sa va dea de gandit...

În prealabil postat de moshu

Nu scrie ca noi am trebui sa facem ca ele.

Nu inteleg de ce le mai venerati daca le nesocotiti credinta.

În prealabil postat de moshu

NU SCRIE NICAIERI IN BIBLIE EXPLICIT CE ZI SA SE SERBEZE. Am mai spus, daca cineva imi arata, ma rad in cap si imi fac un tatuaj pe ceafa.

Nu mai fa promisiuni pe care oricum nu o sa le tii.

În prealabil postat de moshu

Sunt unele lucruri pe care ai trebui sa le sti. Maica Domnului si celelalte mironosite au pazit sambata conform legii vechi evreiesti din mai multe motive, dar nu pentru ca asa era "porunca" cum spui tu.

Nu eu o spun, ci sf. evanghelist Luca. De ce Luca, singurul scriitor biblic neevreu, scriindu-si evanghelia lui adresata neevreilor (el fiind un coleg al lui Pavel), a tinut sa sublinieze ca femeile care cunoscusera cel mai bine pe Iisus (maica Domnului si toate Mariile, Martele, Salomeile si Suzanele) erau atât de constiincioase fata de Porunca, încât n-au ramas dupa apusul soarelui nici macar sa unga trupul mort al lui Iisus. Au asteptat pâna duminica dis-de-dimineata. Este foarte interesant ca unii traducatori, întelegând forta teologica a expresiei "s-au odihnit dupa Porunca", au atenuat-o, redând-o în forma: "s-au odihnit dupa Lege". Legea este folosita foarte frecvent în NT cu referire la religia iudaica, si astfel s-ar sugera ca femeile s-au odihnit, fiindca asa cerea legea iudaica si se temeau sa scandalizeze pe farisei. Dar expresia "dupa Porunca", [entole] fara a explica a cui porunca, arata clar ca se refera la Porunca divina. Luca spune ca ele au respectat porunca divina. Si spune acest lucru în primul rând neevreilor. Nu ma mir ca în Faptele Apostolilor, tot el vorbeste cel mai mult despre sabat.

În prealabil postat de moshu

Iisus, care a venit in implinirea legii, a implinit legea cea veche, si a demontat sabatul evreiesc, chiar cand El a spus:"Sabatul a fost facut pentru om, nu omul pentru Sabat"

Daca a "demontat sabatul evreiesc", atunci conform versetului citat de tine, a instituit sabatul universal, pentru om, pentru toti oamenii evrei sau ne-evrei. De fapt era instituit inca de la Creatia lumii, tot de catre El.

În prealabil postat de moshu

certand evreii ca ei acorda mai multa importanta unei zile de odihna decat lui Dumnezeu.

De fapt i-a certat doar pe farisei, dar nu pentru ca acordau atentie poruncii lui Dumnezeu, ci din contra, acordau atentie Traditiei in defavoarea poruncii: "Şi le zicea lor: Bine, aţi lepădat porunca lui Dumnezeu, ca să ţineţi datina [paradosis] voastră!" (Matcu 7,9) Iti suna familiar?

În prealabil postat de moshu

Din spusele Lui reiese ca omul este superior sabatului. El nu ne-a spus niciodata de o zi de sabat sau o zi de odihna. El ne-a spus doua legi, prima fiind iubirea de semeni, iar cea mai importanta fiind iubirea de Dumnezeu.

Iar aceasta "cea mai importanta" (prima tabla), avea in miezul ei chiar porunca a IV-a privitoare la sabat (poti sa-ti pregatesti aparatul de ras).

În prealabil postat de moshu

mironositele au pazit sabatul dupa legea evreiasca din mai multe motive. Unul dintre motive e acel al fricii de evrei.

Hm... Iata o maica Domnului fricoasa. Conform acestei teorii, maica Domnului este in Iad si nu in Rai (Apoc.21,8 "Iar partea celor fricoşi... este în iezerul care arde, cu foc şi cu pucioasă..")> Deci renunta la motivul 1 ca te duce unde nu vrei.

În prealabil postat de moshu

Al doilea motiv e ca nu era inca o zi de duminica ca sarbatoare pentru toti crestinii, pentru ca Iisus nu a inviat.

"Testamentul" lasat de Iisus nu mai poate fi modificat dupa moartea Sa. Daca Iisus le-ar fi spus (in secret) femeilor ca dupa moartea Sa sa tina duminica, de ce n-au tinut-o? Daca au modificat Porunca dupa moartea Sa, cu ce drept au schimbat "testamentul"?
Deci renunta si la motivul 2, ca o acuzi astfel pe maica Domnului de calcare de Porunca a IV-a sau de fals in acte publice!

În prealabil postat de moshu

Insa, dupa ce a inviat, duminica a inceput sa fie tinuta de toti crestinii

Intr-o postare anterioara am aratat din Faptele Apostolilor ca toti crestinii tineau sambata. Nu mai repet.

În prealabil postat de moshu

Nu crezi ca e ilogic ca toti oamenii sa pazeasca sabatul si apoi sa vina un om, crestin de altfel, si sa dea un edict prin care sa se tina duminica?

Nu contest ca erau la acea data (321) crestini ce tineau [si] duminica, insa la fel de ilogic ar fi fost sa se dea un edict pentru pazirea zilei intaia odata ce era deja pazita in egala masura si de crestini si de pagani (Dies Solis). Cat despre "crestin de altfel", ce sa mai zic? Constantin la acea data era pagan sadea, inchinator la Soare (daca era la Mercur, ortodocsii pazeau astazi miercurea)!

În prealabil postat de moshu

Inca cateva precizari. Ai spus ceva de Maica Domnului, iarasi e o afirmatie trasa de par ca aceea ca "Iisus e crestin".

Afirmatia e la fel de "trasa de par" ca si urmatoarele: Christos a fost crestin, Mahomed a fost mahomedan, Budha a fost budhist.

În prealabil postat de moshu

Intr-adevar, noi o cinstim, ne bucuram, insa nu ne inchinam la ea.

Si paganii spun la fel: ei nu se inchina la idolii de piatra, ci la zeitatile reprezentate de ei

În prealabil postat de moshu

Iar daca mai vrei sa iti sustii un punct de vedere, ce te rog eu e sa nu mai vii cu traduceri "mai corecte" din limba ebraica.

OK. De acum incolo o sa vin doar cu traduceri din limba greaca (pentru NT) :)

În prealabil postat de moshu

Foloseste Biblia romana, a fost tradusa de oameni cu mare har, Dumnezeu ne-a ajutat sa avem o Biblie in limba romana.

Multumesc de sfat. Folosesc Biblia cu precadere in traducerile romanesti. Intr-adevar Ii putem multumi Domnului pentru acesti oameni ce au tradus Biblia. Majoritatea au fost preoti ortodocsi: Bartolomeu Anania, Nicolae Nitzulescu, Gala Galaction, Dumitru Cornilescu.

În prealabil postat de moshu

1. Conform lui Miller si EGW este, in profetiile lui Daniel.

Miller si EGW n-au stabilit niciodata data Armaghedonului. (Miller a interpretat gresit anul 1844 insa nu cu privire la Armaghedon, EGW nu a dat nici un reper in ani cu privire la Armaghedon)

În prealabil postat de moshu

2. Au stabilit-o de vreo 5-6-7 ori.

Mai repet o data: "2. Adventiştii de ziua a şaptea nu au stabilit niciodată o asemenea dată
"
Eroarea ta a devenit dezinformare si se indreapta cu pasi repezi spre minciuna sfruntata. Te rog informeaza-te din surse sigure, inainte de a ajunge acolo.

În prealabil postat de moshu

3. Da, am facut, scuze. Pentru noi e Armaghedon, pentru voi e a doua venire.

Domnul sa va fereasca de a fi gasiti in armatele sortite pieirii la Armaghedon! Mai bine sa fiti gasiti urmand crezul ortodox si asteptandu-L pe Cel ce "iarasi va sa vie sa judece viii si mortii".

În prealabil postat de moshu

Oricum, e acelasi lucru. Ati stabilit o data de mai multe ori, dinainte careia o multime de oameni si-au vandut si dat de pomana proprietatile la biserica voastra. Dezinformat nu cred ca sunt

Ba da, pentru ca la acea data (1844) Biserica "noastra" inca nu era infiintata. S-a realizat abia la 1863.

[Danut7]

Trebuie precizat de la inceput ca desi se spune in Cartea numita Facerea (II, 2-3), ca dupa ce a terminat creatia, in sase zile, "Dumnezeu s-a odihnit de toate lucrurile Sale in ziua a saptea pe care a sfintit-o si a binecuvantat-o", El a binecuvantat-o si a sfintit-o nu pentru Sine. Nu se vede insa nicaieri poruncita tinerea zilei a saptea pana la scoaterea evreilor din robia Egiptului. Chiar daca s-ar admite ca zilele creatiei ar fi fost de 24 ore si nu epoci -cum spune El prin proorocul Sau : "Ca o zi inaintea Domnului este ca mii de ani" (Ps. LXXXIX, 4 II Petru III, 8)- nu se poate sti ce nume a purtat ziua a saptea, fiindca n-a existat o astfel de zi pana la Moise. "Odihna" de care se aminteste, inseamna ca El a terminat toata lucrarea Sa pe care a binecuvantat-o si a sfintit-o ca sfarsit al acestei lucrari. Dealtfel, asa cum graieste El insusi prin proorocul Isaia : "Dumnezeu nu oboseste, nici nu-si sleieste puterile" (Isaia XL, 28). Deci El n-are nevoie de odihna. "Tatal Meu pana acum lucreaza ; si Eu lucrez" (Ioan V, 17), zice Domnul. Cum Dumnezeu este existenta, Viata insasi, odihna sau incetarea activitatii Lui ar insemna incetarea vietii, sfirsitul existentei lumii.
Pentru Adam, in rai, toate zilele erau sfinte, pentru ca el traia in apropierea lui Dumnezeu, in stransa comuniune cu El, sfintind numele Lui si slavindu-L zilnic, fata catre fata. Dupa alungarea lui din Eden, ca urmare a pacatului neascultarii, munca a devenit o truda pentru existenta, iar trupul a simtit nevoia de zile de odihna pentru refacerea fortelor fizice si spirituale. Totusi, nu i s-a dat atunci nici o porunca, privind serbarea zilei a saptea ; nici in rai si nici dupa alungarea din el.De serbarea zilei a saptea nu se aminteste nimic inainte de potop si nici dupa Noe, pana la Moise.
Sabatul este instituit odata cu randuirea sarbatorii Pastilor si a mancarii mielului pascal, cu azimi, in noaptea scoaterii evreilor din robia Egiptului, dupa 430 de ani de robie (les. XII, 40), miel care preanchipuia pe Hristos "Mielul lui Dumnezeu, Care ridica pacatele lumii" (Ioan I, 29).
Odata cu Iisus Hristos a venit si Legea cea Noua, stim ca El luand paharul la Cina cea de Taina a zis:"Acesta este Sangele Meu al Legii celei Noi".Odihna cea noua si desavarsita a venit prin Invierea lui Hristos, in ziua Invierii , ziua Domnului.Acesta este odihna pe care Domnul a facut-o si sarbatoare si praznuirile pe care le-a lasat.Nu jertfele evreilor nici praznuirile lor , nici sarbatorile lor si nici zilele lor de odihna de care Dumnezeu spune ca s-a saturat si ca praznuirile lor sunt o nelegiuire(Isaia 1:11-15), ci Jertfa si ziua care Dumnezeu a facut-o si odihna care El a facut-o.Ziua Mantuirii si Invierea Domnului.Caci toate sarbatorile evreiesti si praznuirile lor si jertfele lor era prefigurari ale zilei acesteia, ziua Domnului cea mare.Zilele de odihna(sabatele) si sarbatorile evreilor au ajuns niste nelegiuiri in ochii lui Dumnezeu si zilele de odihna au fost calcate(Izechiel 20:13) si Domnul spune ca va face sa inceteze sarbatorile lor si zilele lor de odihna(Osea 2:11-14).De asemenea se zice despre ei:voi sfarma arcul lui Israel in valea lui Izreel(Osea 1:5).Iarasi despre ei s-a zis:"Nu vor intra in odihna Mea"(Evrei cap4).Deci daca ei nu vor intra in odihna Domnului, inseamna ca Domnul a facut alta zi de odihna si sa lasat o alta odihna si alta zi de odihna poporului lui Dumnezeu,precum odinioara lui Israel.Nu crestini incalca legea prin tinerea odihnei, ci evreii au calcat odihna de aia Dumnezeu a adus alta zi de odihna si alte sarbatori poporului lui Dumnezeu.La fel zice si in prooroci:"Iata vin zile cand fac legamant nou cu casa lui Israel,nu ca cel care ei l-au calcat".Si despre evreii Iisus a zis :"Vi se lasa casa pustie" si "vi se va lua imparatia si se va da la neamurile care vor duce roadele ei."

Uite de ce tin evreii ziua a saptea sambata:

Deuteronom 5
12. Păzeşte ziua odihnei, ca să o ţii cu sfinţenie, cum ţi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău.
13. Şase zile lucrează şi-ţi fă toate treburile tale;
14. Ziua a şaptea este ziua de odihnă a Domnului Dumnezeului tău. Să nu faci în ziua aceea nici un lucru: nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici boul tău, nici asinul tău, sau alt dobitoc al tău, nici străinul tău care se află la tine, ca să se odihnească robul tău şi roaba ta cum te odihneşti şi tu.
15. Adu-ţi aminte că ai fost rob în pământul Egiptului şi Domnul Dumnezeul tău te-a scos de acolo cu mină tare şi cu braţ înalt şi de aceea îi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău să păzeşti ziua odihnei şi să o ţii cu sfinţenie.

La fel si crestinii tin Duminica pentru ca in ziua asta Iisus a Inviat din morti, si ne-a dezrobit din mainile vrajmasului, aducandu-ne din nou in comuniune cu Dumnezeu.

[Danut7]

A saptea zi ca duminica s-a dat crestinilor , precum zice in Evrei 4 versetul 7: Dumnezeu hotărăşte din nou o zi, astăzi rostind prin gura lui David, după atâta vreme, precum s-a zis mai sus: "Dacă veţi auzi astăzi glasul Lui, nu învârtoşaţi inimile voastre". Si precum zice David: aceasta este ziua pe care Domnul a facut-o sa ne bucuram si sa ne inveselim in ea.
The Epistle of Ignatius to the Magnesians 8-10 (c. 110 A.D.)
"Do not be deceived by strange doctrines or antiquated myths, since they are worthless. For if we continue to live accordance with Judaism, we admit that we have not received grace. For the most godly prophets lived in accordance with Christ Jesus. This is why they were persecuted, being inspired as they were by His grace in order that those who are disobedient might be fully convinced that there is one God who revealed Himself through Jesus Christ His Son, who is His Word which came forth from silence, who in every respect pleased Him who sent Him. If, then, those who had lived in antiquated practices came to newness of hope, no longer keeping the Sabbath but living in accordance with the Lord's day, on which our life also arose through Him and His death (which some deny), the mystery through which we came to believe, and because of which we patiently endure, in order that we might be found to be disciples of Jesus Christ, our only teacher, how can we possibly live without Him, whom even the prophets, who were His disciples in the Spirit, were expecting as their teacher? Because of this He for whom they rightly waited raised them from the dead when He came. Therefore let us not be unaware of His goodness. For if He were to imitate the way we act, we are lost. Therefore, having become His disciples, let us learn to live in accordance with Christianity. For whoever is called by any other name than this one does not belong to God. Throw out, therefore, the bad leaven, which has become stale and sour, and reach for the new leaven, which is Jesus Christ. Be salted with Him, so that none of you become rotten, for by your odor you will be examined. It is utterly absurd to profess Jesus Christ and to practice Judaism. For Christianity did not believe in Judaism, but Judaism in Christianity, in which "every tongue" believed and "was brought together" to God." (10)
The Epistle of Barnabas was probably not authored by the Barnabas of the New Testament. The writer repudiates the claims of Jewish Christians at the time who advocated adhering to observance of the Mosiac Law. He also argued that Christ provided salvation and man is no longer bound by the Law. This letter compares holy life to unrighteousness.
Epistle of Barnabas 2:4-6 (c. 130 A.D.)
"For He has made it clear to us through all the prophets that He needs neither sacrifices nor whole burnt offerings nor general offerings, saying on one occasion: 'What is the multitude of your sacrifices to Me?' says the Lord. 'I am full of whole burnt offerings, and I do not want the fat of lambs and blood of bulls and goats, not even if you come to appear before Me. For who demanded these things from your hands? Do not continue to trample My court. If you bring fine flour, it is in vain; incense is detestable to Me; your new moons and sabbaths I cannot stand.' Therefore He has abolished these things, in order that the new law of our Lord Jesus Christ, which is free from the yoke of compulsion, might have its offering, one not made by man."
Epistle of Barnabas 15:8-9 (c. 130 A.D.)
"Finally, He says to them: 'I cannot bear your new moons and sabbaths.' You see what He means: it is not the present sabbaths that are acceptable to Me, but the one that I have made; on that Sabbath, after I have set everything at rest, I will create the beginning of an eighth day, which is the beginning of another world. This is why we spend the eighth day in celebration, the day on which Jesus both arose from the dead and, after appearing again, ascended into heaven." (11)
The Didache or The Teaching of the Twelve Apostles was an 11th century manuscript discovered by Philotheus Bryennois. It consists of various parts, starting with the Two Ways ethical instruction and including community rules for liturgical practices and leadership conduct, before ending with a short apocalyptic section. While some of the material might go back before the year 100 A.D., the current form of the document probably dates to the mid-second century at the earliest.
The Didache (or The Teaching of the Twelve Apostles) 14:1 (c. 70 A.D.)
"On the Lord's own day gather together and break bread and give thanks, having first confessed your sins so that your sacrifice may be pure." (12)
The Ecclesiastical History of Eusebius Pamphilus (c. 260-339 A.D.) is probably one of the most important works on early Church history available, covering the events of its first three centuries. As one born during the early Church period, Eusebius was an able historian who had a close view of the events that helped shape the historical and theological developments of the early Church.
Eusebius Ecclesiastical History, Book 1, Chapter 5 (c. 315 A.D.)
"For as the name Christians is intended to indicate this very idea, that a man, by the knowledge and doctrine of Christ, is distinguished by modesty and justice, by patience and a virtuous fortitude, and by a profession of piety towards the one and only true and supreme God; all this no less studiously cultivated by them than by us. They did not, therefore, regard circumcision, nor observe the Sabbath, neither do we; neither do we abstain from certain foods, nor regard other injunctions, which Moses subsequently delivered to be observed in types and symbols, because such things as these do not belong to Christians." (13)
Eusebius Ecclesiastical History, Book 3, Chapter 27 (c. 315 A.D.)
"The Ebionites cherished low and mean opinions of Christ. For they considered Him a plain and common man, and justified only by His advances in virtue, and that He was born of the Virgin Mary, by natural generation. With them the observance of the law was altogether necessary, as if they could not be saved, only by faith in Christ and a corresponding life. These, indeed, thought on the one hand that all of the epistles of the apostles ought to be rejected, calling him an apostate from the law, but on the other, only using the gospel according to the Hebrews, they esteem the others as of little value. They also observe the Sabbath and other discipline of the Jews, just like them, but on the other hand, they also celebrate the Lords days very much like us, in commemoration of His resurrection." (14)
Eusebius Ecclesiastical History, Book 5, Chapter 23 (c. 315 A.D.)
"The churches throughout the rest of the world observe the practice that has prevailed from apostolic tradition until the present time, so that it would not be proper to terminate our fast on any other but the day of the resurrection of our Savior. Hence there were synods and convocations of the bishops on this question; and all unanimously drew up the ecclesiastical decree, which they communicated to all the churches in all places, that the mystery of our Lords resurrection should be celebrated on no other day than the Lords day." (15)
Irenaeus, Bishop of Lyons (c. 178 A.D.)
"The duty of celebrating the mystery of the resurrection of our Lord may be done only on the day of the Lord." (16)
Justin Martyr (c. 100-165 A.D.)
The First Apology of Justin, Chapter 67
"And on the day called Sunday, all who live in cities or in the country gather together to one place, and the memoirs of the apostles or the writings of the prophets are read, as long as time permits; then, when the reader has ceased, the president verbally instructs, and exhorts to the imitation of these good things ... But Sunday is the day on which we all hold our common assembly, because it is the first day on which God, having wrought a change in the darkness and matter, made the world; and Jesus Christ our Savior on the same day rose from the dead." (17)

[Danut7]

10. Chiar şi leviţii, care s-au depărtat de Mine în timpul rătăcirii lui Israel pentru a-şi urma idolii lor, îşi vor purta greutatea păcatului lor.
11. Ei vor sluji în templul Meu ca străjeri la porţile templului şi făcând slujba templului; ei vor junghia pentru popor arderi de tot şi alte jertfe şi vor sta înaintea lui ca să-i slujească.
12. Pentru că ei au slujit înaintea idolilor lui şi au fost pentru casa lui Israel sminteală şi au dus-o la necredinţă, Mi-am ridicat mâna împotriva lor, zice Domnul Dumnezeu, şi îşi vor lua pedeapsa pentru vinovăţia lor.
13. Ei nu se vor apropia de Mine ca să slujească înaintea Mea; nu se vor apropia de lucrurile Mele cele sfinte, nici de Sfânta Sfintelor, ci vor purta asupra lor necinstea şi urâciunile lor, pe care le-au făcut.
14. Îi voi face străjeri la templu, să facă slujba lui, şi tot ce trebuie făcut la el.
15. Iar preoţii din seminţia lui Levi, fiii lui Sadoc, care în vremea abaterii de la Mine a fiilor lui Israel au îndeplinit slujirea Mea în locaşul Meu cel sfânt, aceia se vor apropia de Mine, ca să-Mi slujească şi vor sta înaintea feţei Mele, ca să-Mi aducă grăsime şi sânge, zice Domnul Dumnezeu.
16. Ei vor intra în locaşul Meu cel sfânt şi se vor apropia de masa Mea, ca să-Mi slujească; ei vor îndeplini slujirea Mea.
17. Când vor veni la poarta curţii dinăuntru, atunci se vor îmbrăca în haine de în, iar haine de lână nu trebuie să aibă pe ei în timpul slujbei lor în porţile curţii dinăuntru şi în templu.
18. Turbanele de pe capetele lor trebuie să fie tot de în; hainele cele de pe dedesubt de pe coapsele lor să fie de asemenea de în. Ei nu trebuie să se încingă, ca să nu transpire.
19. Iar când va trebui să iasă în curtea cea de la margine, la popor, atunci trebuie să dezbrace hainele lor cu care au slujit şi să le lase în camerele cele sfinţite şi să se îmbrace "u alte haine, ca să nu se atingă de popor cu hainele lor cele sfinţite.
20. Capetele lor nu trebuie să şi le radă, dar nici părul să nu-şi lase să crească, ci să-şi tundă neapărat capul.
21. Vin nu trebuie să bea nici un preot când are să intre în curtea cea dinăuntru;
22. Nici văduvă, nici despărţită de bărbat nu trebuie să ia ei de femeie, ci pot să ia numai fată din neamul casei lui Israel şi văduvă care a rămas în văduvie după moartea unui preot.
23. Ei trebuie să înveţe pe poporul Meu a deosebi ce este sfânt de ce nu este sfânt şi să le lămurească ce este curat şi ce este necurat.
24. În pricinile nehotărâte, ei trebuie să ia parte la judecată şi vor judeca după aşezămintele Mele şi legile Mele vor păzi şi toate rânduielile Mele cele pentru sărbătorile Mele şi pentru zilele Mele de odihnă le vor păzi cu sfinţenie. Ezekiel 44


13. Nu mai aduceţi daruri zadarnice! Tămâierile Îmi sunt dezgustătoare; lunile noi, zilele de odihnă şi adunările de la sărbători nu le mai pot suferi. Însăşi prăznuirea voastră e nelegiuire!
14. Urăsc lunile noi şi sărbătorile voastre sunt pentru Mine o povară. Ajunge! Isaia 1

11. Pentru aceasta îmi voi lua înapoi grâul la vremea lui şi mustul la timpul lui şi-Mi voi lua lâna şi inul cu care ea îşi acoperă goliciunea ei.
12. Şi acum voi descoperi goliciunea ei în ochii iubiţilor ei şi nimeni nu va putea s-o scape din mâna Mea.
13. Şi voi face să încetez toate desfătările ei, sărbătorile şi lunile noi şi zilele de odihnă şi toate prăznuirile ei.
14. Şi voi pustii via ei şi smochinii ei, despre care ea zicea: "Acesta este darul pe care mi l-au dat iubiţii mei". Şi-i voi preface în păduri şi-i vor strica dobitoacele cele sălbatice. Osea 2

Uite ce zice Dumnezeu despre preotia lui Israel, si despre faptul ca ei nu vor mai intra in odihna ci ei vor fi strajeri,dar despre preotia cea sfanta, cea dupa Hristos, proorocul zice ca acestia vor indeplini slujirea Domnului si se vorbeste despre hotararile si randuielile Domnului pentru sarbatori si pentru odihna , care vor pazite cu sfintenie de acestia, randuieli noi.Iara zice undeva despre evrei "nu vor intra in odihna Mea", si ca praznuirile lor sunt o nelegiuire si ca au calcat odihna Domnului.De asemenea zice ca vor inceta praznuirile si zilele de odihna ale lui Israel.Si precum a e scris si in Evrei, El hotoreste din nou o zi, o alta zi caci daca Iosua le-ar fi adus odihna, Dumnezeu le-ar mai fi vorbit de o alta zi de odihna.Aceasta este ziua odihnei pe care Domnul a lasat celor ce au ramas cu El, pe care Domnul a facut-o si a sfintit-o sa ne bucuram intr-ansa precum zice proorocul David, ziua Invierii(Duminica).Aceasta este veselia cea mare si odihna desavarsita spre invierea cea din morti, aceasta este odihna in care nu au intrat iudeii.De asemenea preotia lor s-a intinat , si zilele lor de odihna s-au incalcat, sarbatorile lor au incetat in fata Domnului.Sa ne amintim cum s-a rupt catapeteasma Templului in vinerea cea mare, si cum le-a zis Hristos:De acum vi se lasa casa pustie, si nu ma veti mai vedea pana nu ve-ti zice: Binecuvantat este cel ce vine intru Numele Domnului!.Asta au prevazut si marii profeti ai VT cand au vazut dinainte lipsa de raspuns a lui Dumnezeu in fata evreilor, care s-au tanguit si au zis "pana cand Doamne , nu ne vei mai auzi si nu vei mai cauta".Tot in Osea , Domnul zice voi sfarma arcul lui Israel in valea lui Izreel.Dar si evreii se vor intoarce in zilele cele din urma si vor cunoaste pe Domnul.

[Danut7]

Vin şi eu să îţi spun că pui greşit problema de traducere: “au rămas” din textul Şerban Cantacuzino nu a fost tradus cu “alta” în textul IPS Bartolomeu ci cu “a lăsat (alta)”. Daca ti se pare o inovatie traducerea cu "a lasa" si nu "a ramine" vezi si Biblia Sf. Sinod din 1914: „9. Drept aceea s’au lăsat odihnă norodului lui Dumnezeu”.
Dănuţ7 ţi-a demonstrat că “apoleipo” poate fi tradus cu “a lăsat inapoi” ce implică notiunea de "alta". Dacă această observaţie nu te mulţumeşte, ea este întărită de versiunea Vulgata unde, precum ţi-a spus orthodoxia.i.thanatos, apare cuv. “alta”. Pornind de la observaţia că acel cuvînt se poate traduce “a lăsat alta” şi de la prezenţa cuvîntului “alta” în Vulgata, apare cuvîntul “alta” şi în traducerea IPS Bartolomeu. Folosirea lui „alta” s-a considerat a fi justificată în ideea că acest cuvînt se găseşte şi cu un verset înainte (atît în traducerea Ş. Cantacuzino şi in traducerea de la 1914 cît şi în traducerea ÎPS Bartolomeu).
Dacă nu ai încredere în dicţionarele engleze, forma verbală “απολείπεται” [apoleipetai, fonetic: apolipete] se traduce cu “este rămasă”; dacă într-adevăr “a rămîne” este traducerea verbului “apoleipo” (nu am găsit în dicţionarul ce îl am decît pe verbul „leipo” ce înseamnă “a lipsi”).
Nu ştiu de ce ai introdus în traducerea ta din greacă cuvîntul “încă” (de fapt stiu, daca spui ca tii simbata, probabil introducerea lui "inca" este pentru a va sustine ideea, de fapt e exact de ceea ce acuzi traducerea IPS Bartolomeu...).
Să vedem cum sună în franceză (atenţie, a se privi prudent, nefiind o traducere cu binecuvîntarea vreunui sinod ortodox): 9. Il y a donc un repos de sabat réservé au peuple de Dieu. Deci “apoleipo” este tradus cu “a rezerva”. (nu te superi dacă nu iau în considerare traducerea voastra: Il reste donc un repos sabbatique pour le peuple de Dieu, “reste” s-ar traduce în greacă “apoleipei” iar eu vreau formă verbală "apoleipetai", cea cu “este…”, deci prefer participiul “réservé”)
Ştiu doar puţină greacă, dar pot spune că în textul grecesc nu este vorba de ziua de sîmbătă pe care o întîlnim săptămînal în calendar, deoarece sîmbătă în gracă este la nominativ “to sabbato” (de gen neutru) şi nu are cum să ajungă declinat la vreun caz „sabbatismos”. Deci prefer propunerea de traducere prin intermediar englez la care face referire Dănuţ7: “sărbătoarea de sabat’. De altfel, chiar dacă greaca puţină pe care o ştiu m-ar înşela, că nu este vorba de o sîmbăta calendaristică, o arată tot textul din Evrei 4: 1-13, e vorba de mîntuire (a nu se scoate versetul din context).
Punînd cap la cap lucrurile de mai sus “a rămîne”, “a lăsa” şi “a rezerva” pot avea un sens comun ca în acest exemplu: Ţie îţi este lăsată moştenirea, şi nu lui= Ţie îţi este rămasă (în sensul de: ţi s-a repartizat, ţi-a revenit) moştenirea, şi nu lui= Ţie îţi este rezervată moştenirea, şi nu lui. Toate trei variantele au alt sens decît cel dorit de tine (că ar rîmîne să se serbeze sîmbăta). Presupunem că acest verset ar avea sensul dorit de tine, cum interpretezi versetele 7 şi 8? In ambele ţi se spune că e vorba de o nouă rînduială, de o altă zi.
Deci Evrei 4: 1-13, atît în traducerea Şerban Cantacuzino cît şi în cea de ÎPS Bartolomeu, spun acelaşi lucru, si textul se refera la mîntuire: mozaicii nu au putut intra în ziua a şaptea/ a sîmbetei/ a odihnei/ a sărbătorii din pricina nesupunerii/neascultării lor [in varianta ta, ca s-ar referi la ziua calendaristica de simbata, ar insemna ca inainte de venirea lui Hristos, nu exista ziua de simbata, ori saptamina nu avea 6 zile...], o dată cu patima şi învierea lui Hristos, ni se ofera o nouă zi de odihnă, iar creştinii sînt în curs de a intra în ea.

[tricesimusquintus]

Omule, inca nu te-ai plictisit sa repeti aceleasi prostii? Macar daca erau ale tale, dar nici macar nu-ti apartin.

[Danut7]

pentru ca va invartiti in jurul cozii , ma simt obligat sa pun in tema niste posturi la care nu ati raspuns si nu aveti raspuns, si sa actualizez si pe altii de pe acest topic cu ce s-a discutat pe acest forum , si la modul cel mai absurd la care ne-am coborit ca sa ajungem la ratiunea voastra , se pare ca nici acela nu e de ajuns, ca sunteti fara intelegere duhovniceasca.
precum zice scriptura : "Omul firesc nu primeşte cele ale Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt nebunie şi nu poate să le înţeleagă, fiindcă ele se judecă duhovniceşte. "

[tricesimusquintus]

În prealabil postat de Danut7

pentru ca va invartiti in jurul cozii , ma simt obligat sa pun in tema niste posturi la care nu ati raspuns si nu aveti raspuns, si sa actualizez si pe altii de pe acest topic cu ce s-a discutat pe acest forum

Nu te mai osteni degeaba. Cine doreste sa vada ce s-a scris mai inainte da un simplu click, nu-ti va citi repetarile tale inutile. Mai bine adu un argument nou, veridic, probat de Scriptura. Fii sigur ca se vor ascuti toate urechile.

[Danut7]

dezmintestele pe cele readuse in discutie.