|
#211
|
|||
|
|||
Citat:
|
#212
|
|||
|
|||
"APEL CĂTRE MESERIAȘI, MUNCITORI, SOLDAȚI ȘI ȚĂRANI ROMÂNI
“Fraților,După ani de groaznice lupte lumea sărbătorește pacea între oameni, conducătorii luminați din toate țările civilizate se silesc să înlăture războiul prin întemeierea unei legi pentru unei viețuiri pașnice în viitor.Dar iată că din răsărit se aud glasuri de ură care vădesc năzuința dușmanilor noștri de a ne sfâșia, prin învrăjbire și neînțelegerile dintre noi. Din Rusia, stăpânită de întunericul învățăturilor greșite, pornesc îndemnuri de luptă la foc și la uciderea fraților de același sânge.Din Ungaria, care-și plânge mărirea de altădată, se aud aceleași îndemnuri. Dușmanii din răsărit s-au unit cu cei din apus ca să tulbure liniștea noastră pentru ca apoi să ne poată cotropi.Străinii de peste hotare încearcă să împartă paharul cu otravă între noi, prin înstrăinații care trăiesc la sânul țării noastre. Ei au cutezanța să spună că îndemnurile lor le fac în numele păcii, în numele dreptății și al libertății, în numele muncitorilor. Cuvântul lor e minciună, îndemnul lor e venin omorâtor, căci:Ei zic că voiesc pacea, dar ei singuri o nimicesc omorând pe cei mai vrednici.Cer libertatea, dar cu amenințări de moarte, silesc lumea să li se supună.Doresc înfrățirea, dar ei seamănă ura, nedreptatea și desfrâul în mijlocul popoarelor.Mai mult încă: ei zic că voiesc desființarea capitalului câștigat prin sudoarea frunții.Ne spun că nu voiesc războiul dar ei se războiesc.Cer desființarea armatei, dar ei se înarmează. Ne îndeamnă să aruncăm steagul tricolor, dar voiesc să ridice în locul lui steagul roșu al urii. Să nu dați crezare manifestelor și îndemnurilor lor precum n-ați dat crezare manifestelor dușmane când luptați la Oituz, Mărăști și Mărășești.Datoria oricărui bun Român este de a se îngriji ca și pe viitor sămânța neînțelegerii, pe care o încearcă să o arunce între noi, să nu prindă rădăcini.Desăvârșiți lucrul început prin munca și cinstea voastră. Dușmanii voștri sunt: lenea, ura și necinstea care domnesc peste hotare și care ne amenință și pe noi.Fiți cu luare aminte! Păstrați-vă sufletul curat, nu uitați că mântuirea noastră este munca, unirea și cinstea.Frați soldați,Cu credință în Dumnezeu ați înfrânt puterea vrăjmașului. Cu armele voastre ați tras pentru veșnicie hotarele țării.Cu sângele vostru ați desăvârșit și pecetluit jertfele voastre.De aceea nu îngăduiți ca mâini străine și nelegiuite să strice ceea ce voi ați săvârșit. Păstrați mai departe iubirea de țară și credința către Rege. Ați jurat că veți apăra cu ultima picătură de sânge hotarele Patriei. Păziți-le în luare aminte, contra relelor porniri ale vrăjmașilor, căci așa au făcut părinții și străbunii noștri. Frați țărani,Dumnezeul părinților noștri s-a înduioșat de suferințele noastre și ne-a dat un an îmbelșugat cum rar s-a văzut. Fiți recunoscători față de bunul Dumnezeu prin munca și credința voastră. Înnoiți-vă puterile de muncă, strângeți cu sârguință roadele pământului. Fiți liniștiți căci pământul din Tisa, Dunăre și Marea Neagră, l-ați câștigat în întregime.Păstrați-l cu sfințenie, apărați bogăția lui prin munca și iubirea voastră. Frați români,În voi stă nădejdea și puterea acestei țări. Voi sunteți și fericirea zilei de mâine. Iar voi să nu vă agonisiți blesteme, ci binecuvântări.Dușmanii ne atacă la Nistru și la Tisa. Ei încearcă să tulbure și pacea înăuntru țării.Mântuirea noastră e munca, cinstea, iubirea de neam și credința în Dumnezeu.Fiți cu luare aminte, chemați la calea adevărată și pe cei care s-au rătăcit și au trecut în rândurile celor fără neam și credință. Strânși în jurul tronului și uniți sub umbra steagului tricolor vegheați la liniștea țării.Spuneți străinilor și înstrăinaților care încearcă să ne tulbure, că în jurul nostru s-a format o gardă națională care veghează și va lupta contra celor ce voiesc să semene neînțelegeri între noi.Români de pretutindeni, muncitori, meseriași, soldați și țărani, fiți vrednici de strămoșii noștri și de înălțimea vremurilor pe care le trăim. Cercul român al meseriașilor, Sindicatul tracțiunii C.F.R., Sindicatul profesional C.F.R., Societatea invalizilor de război, Breasla fierarilor etc.""Conștiința" Anul I. Nr. 1, 30 August 1919. ATITUDINEA PRESEI JIDĂNEȘTI Este necesar de subliniat atitudinea presei jidănești în acele momente de mare primejdie pentru neamul românesc. Ori de câte ori nația românească a fost amenințată în existența ei, această presă a susținut tezele care conveneau mai bine dușmanilor noștri.După cum, urmărind evenimentele, ușor se poate vedea că aceleași teze au fost combătute cu înverșunare ori de câte ori ele erau în favoarea unei mișcări de renaștere românească.Îngrijorările noastre au fost pentru ei zile de bucurie, iar bucuriile noastre au fost pentru ei zile de doliu. LIBERTATEA Libertatea așa de mult contestată azi mișcării naționale, era atunci ridicată la rangul de dogmă, întru cât ea trebuia să servească cauza nimicirii noastre.Iată de pildă ce scria "Adevărul" din 28 Decembrie 1919 sub semnătura lui Emil D. Fagure (Honigmann):"...Acordându-se dreptul de liberă manifestare partidului socialist, nu se poate susține că se acordă un privilegiu acestui partid. Oricare ar fi partidul care ar voi să manifesteze, va trebui să se respecte acest drept...". URA În aceeași foaie putem citi:"Ura trebuie să fie veșnic călăuza contra partidului de ucigași care a domnit în cap cu Ion Brătianu".Ura iudaică împotriva Românilor e binecuvântată. E susținută; se face apel la ea. Nu e o crimă. Nu e o rușine medievală.Când e vorba însă ca Românii să-și apere drepturile lor încălcate, acțiunea lor este etichetată drept ură și ura devine un semn al barbariei, un sentiment înjositor pe care nimic nu se poate clădi.” (Corneliu Zelea Codreanu,”pentru legionari”) |
#213
|
|||
|
|||
-Corneliu Zelea Codreanu un adevarat roman si crestin care s-a opus deschiderii cursurilor universitare fara slujba religioasa:
DESCHIDEREA UNIVERSITĂȚII DIN IAȘI ÎN TOAMNA ANULUI 1920 “...Pentru prima oară în istoria Universității ieșene, senatul universitar anunță deschiderea cursurilor fără preoți și fără serviciul religios. Pentru a înțelege cineva durerea noastră, trebuie să știe că această solemnitate era, neîntrerupt, de o jumătate de veac, cea mai frumoasă sărbătoare a universității. Veneau: tot senatul universitar, toți profesorii, toți studenții și cei nou înscriși; era prezentă elita intelectuală a Iașiului. Mitropolitul Moldovei sau Vicarul oficia slujba în aulă, binecuvântând începutul muncii pentru cultura poporului român. Dar acum universitatea noastră se dezbrăca, printr-un gest al senatului universitar, de podoaba tradiției ei semiseculare.Mai grav: universitatea Iașiului creștin, cea mai înaltă școală românească, proclama în ceasurile grele de atunci, lupta contra lui Dumnezeu, alungarea lui Dumnezeu din școală, din instituții, din țară.Profesorii Universității din Iași, afară de cei 4-5 cunoscuți, au primit cu mare satisfacție hotărârea păgână a senatului, acest pas înainte, care va scoate „știința românească” din „barbarie” și din „prejudecățile medievale”. Studenții comuniști jubilau, jidănimea triumfa, iar noi, câțiva, ne întrebam cu durere: oare cât mai este până când vor fi dărâmate bisericile iar preoții în odăjdii răstigniți în altare?Un număr de vreo opt studenți naționaliști, care ne aflam în Iași, am umblat zadarnic pe la ușile multor profesori, încercând să-i convingem a reveni asupra măsurilor luate. Repetatele noastre intervenții n-au dus la nici un rezultat.Și atunci, în ajun, am hotărât un lucru grav: să ne opunem cu forța la deschiderea universității.Ne-am culcat cu toții în str. Suhupan nr.4, sediul acțiunii noastre, pentru a rămâne grupați. La 6 dimineața eu am plecat înainte cu Vladimir Frimu, urmând ca ceilalți să vină după noi. Am închis și baricadat ușa din dos a universității, lăsându-l pe Frimu acolo.Eu am făcut un afiș scris cu creionul roșu, pe care l-am lipit pe ușa cea mare de la intrare: „Aduc la cunoștința domnilor studenți precum și a domnilor profesori, că această universitate nu se deschide decât în urma slujbei religioase tradiționale”.Restul camarazilor n-a venit decât târziu, prea târziu.De la ora 8 au început să vină studenții. Eu am rezistat singur la ușă până la ora 9 și jumătate, când în fața universității se adunaseră peste 300 de studenți.În momentul când profesorul Müller de la matematici voia să intre cu forța, i-am spus: „Când ați intrat profesor la universitate ați jurat pe cruce. Pentru ce vă ridicați cum împotriva crucii? Sunteți un sperjur, pentru că ați jurat într-un lucru în care nu ați crezut, iar acum vă călcați jurământul.Atunci studenții, peste 300, în frunte cu Marin, șeful comuniștilor, cu Hrițcu, cu Ionescu de la Botoșani, s-au repezit asupra mea, m-au ridicat pe sus, au deschis ușa de la universitate, m-au introdus în sala pașilor pierduți, unde m-au purtat ca într-un vârtej de la un capăt la celălalt al sălii timp de aproape o jumătate de oră, dându-mi cu bastoanele și cu pumnii în cap. Nici o apărare și nici o ripostă nu mai era posibilă, deoarece eram prins la mijloc și împins din toate părțile primind lovituri de pretutindeni.În sfârșit am fost lăsat. Pe când stăteam într-un colț și mă gândeam la nenorocul înfrângerii mele, au sosit și cei șase. Biruința adversarilor n-a durat însă mult pentru că peste puțin timp secretarul universității s-a coborât de la rectorat și a afișat următoarele: „Se aduce la cunoștința tuturora că rectoratul a hotărât ca universitatea să rămână închisă până Miercuri, când se va deschide cu serviciul religios”. Era un mare triumf pe care l-am primit cu o bucurie nespusă.Miercuri dimineața, peste două zile, în sala arhiplină de lume din întreg orașul s-a oficiat serviciul religios. Pe mine m-au felicitat toți. A vorbit neîntrecut de frumos profesorul A. C. Cuza.De atunci mi s-a înrădăcinat credința care nu mă va părăsi, că cel care luptă, chiar singur, pentru Dumnezeu și neamul său, nu va fi învins niciodată.” (Corneliu Zelea Codreanu,”pentru legionari”) |
#214
|
|||
|
|||
PREȘEDINTE LA SOCIETATEA STUDENȚILOR ÎN DREPT
“În toamna aceea am fost ales președinte aș Societății Studenților în Drept.Societatea Studenților în Drept, ca și toate celelalte societăți pe facultăți, avea ca scop activitatea științifică de completare și aprofundare a studiilor în domeniul respectiv.Așa bunăoară, sub președinția lui Nelu Ionescu, cu doi ani înainte de mine, Societatea Studenților în Drept ținea ședințe aproape săptămânal. Un student citea o carte de drept sau în legătură cu dreptul, o rezuma în ședință, o critica și apoi urmau discuții contradictorii.Eu am păstrat norma generală, dar am venit cu ceva nou. Toate aceste lucrări și referate nu se puteau face decât având ca obiect problema jidănească în lumina științei.Se citeau lucrări asupra acestei probleme în România și în străinătate, asupra puterii iudaice internaționale, asupra istoricului acestei probleme la noi și aiurea. Studiam mijloacele de luptă întrebuințate în contra noastră, spiritul și mentalitatea iudaică și preconizam mijloace de luptă și de apărare. Urmau, după fiecare expunere, discuții, completări și la urmă formularea adevărului stabilit pentru ca fiecare să poată pleca lămurit. Apoi, în continuare, căutam în aceleași ședințe, să realizăm: a. identificarea la fiecare pas a acestui spirit și mentalități iudaice infiltrate pe nesimțite în felul de a cugeta și a simți al unei însemnate părți dintre români; b. dezintoxicarea noastră, eliminarea iudaismului introdus în cugetarea noastră, prin cărți de școală, de literatură, prin profesori, prin conferințe, prin teatru, prin cinematografie; c. înțelegerea și demascarea planurilor jidănești mascate sub atâtea forme. Căci avem partide politice, conduse de români, prin care vorbește iudaismul; ziare românești, scrise de români, prin care vorbește jidanul cu interesele lui; conferențiari români, autori români, gândind, scriind și vorbind jidănește în limba română. Am început să ne dăm seama, studiind toate acestea, că pentru prima dată în istorie, poporul român a venit în contact cu un neam care întrebuințează ca arme de luptă și distrugere, ca armă națională, viclenia și perfidia.Românul n-a cunoscut decât lupta dreaptă. În fața noilor mijloace jidănești, el s-a găsit dezarmat. Ne-am dat seama că totul se reduce la cunoașterea inamicilor și că în momentul în care noi, românii, îi vom cunoaște, îi vom învinge.” Îndreptarele de orientare la aceste ședințe erau scrierile geniilor noastre naționale, Bogdan Petriceicu Hașdeu, Vasile Conta, Mihail Eminescu, Vasile Alecsandri etc., și mai cu seamă, scrierile și prelegerile profesorului Cuza, scrierile profesorului Paulescu, lecțiile de educație națională ale profesorului Găvănescul.Toate scrierile profesorului Cuza erau, nu o dată citite, ci de trei-patru ori citite și studiate. În special cursurile sale de economie-politică ce tratau, de la înălțimea catedrei, în chip strălucit, chestiunea jidănească, chemând pe români la înțelegerea celei mai grave probleme prezente a lor, ne-au fost călăuză în fiecare moment în sforțările pentru cunoașterea ei. Cel mai mare noroc al nostru și deci al românilor a fost profesorul Cuza, unul dintre cei mai străluciți cunoscători ai problemei jidănești din lume, căruia îi datorăm puterea noastră de a ne orienta față de toate manoperele jidănești.Cursurile lui, de o mare înălțime academică, erau urmărite de toți studenții cu o nemaiîntâlnită atenție. Amfiteatrul Facultății de Drept era totdeauna neîncăpător. Încă multă vreme de acum încolo, Universitatea ieșeană nu va mai avea un profesor ale cărui predici de naționalism să trezească un interes asemănător. În acest timp, viața multora dintre noi începe să-și găsească un rost unic pe deasupra tuturor intereselor: acela de a lupta pentru neamul nostru primejduit în existența sa." (Corneliu Zelea Codreanu,”pentru legionari”) |
#215
|
|||
|
|||
Citat:
E oarecum ceva pozitiv pentru Codreanu, despartirea de AC Cuza, care punea accentul pe antisemitism. |
#216
|
|||
|
|||
Citat:
“Existau în Germania mai multe organizații politice și doctrinare antisemite, cu multe foi, cu manifeste, cu insigne, toate însă șubrede. Studențimea de la Berlin și cea de le Jena era împărțită în societăți și număra foarte puțini antisemiți. Masa studențească cunoștea vag problema. De o acțiune studențească antisemită sau măcar de o orientare doctrinară similară celei de la Iași nu putea fi vorba. Am avut multe discuții cu studenții de la Berlin, în 1922, care desigur astăzi sunt hitleriști și mă mândresc să le fi fost eu profesorul în antisemitism, ducându-le acolo din adevărurile învățate la Iași.De Adolf Hitler am auzit pentru prima dată pe la mijlocul lunii octombrie 1922. Mă dusesem în Nord-Berlin, la un muncitor care fabrica „zvastici” și cu care legasem bune relațiuni. Numele său era Strumpf și locuia în Salzwedeler Strasse 3. Acesta mi-a spus: „se aude de o mișcare antisemită pornită la München de un tânăr pictor de 36 de ani, Hitler. Mi se pare că acesta este acela pe care îl așteptăm noi, germanii”. Viziunea acestui muncitor s-a împlinit. Eu am rămas cu admirație pentru puterea lui de intuiție datorită căreia el a putut desprinde cu antenele sufletului lui din zeci de oameni și fără să-l cunoască, cu zece ani înainte, pe acela care va birui în 1932, unind sub o singură mare comandă întreg poporul german.” (Corneliu Zelea Codreanu,”pentru legionari”) |
#217
|
||||
|
||||
Citat:
|
#218
|
|||
|
|||
Citat:
|
#219
|
|||
|
|||
Citat:
|
#220
|
|||
|
|||
In ce baza faci aceasta afirmatie, Catalin?
|
|
Subiecte asemănătoare | ||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
A fost Miscarea Legionara o miscare cruciato-cavalereasca? | mihailt | Generalitati | 6 | 03.11.2010 21:11:49 |
Ce au miscarea legionara si musulmanismul in comun? | mihailt | Generalitati | 14 | 02.11.2010 21:35:34 |
Miscarea Sfantului Graal | alexandra28again | Generalitati | 4 | 16.07.2008 19:40:13 |
|