Miscarea Legionara

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Codreanu a revolutionat practica politica romaneasca. Poate si din aceasta cauza era atat de urat: venea din afara unui anumit "establishment" care, cu bune si rele, se incetatenise la noi. El a venit cu metode originale, spre exemplu tactica "dublarii institutiilor", despre care s-a vorbit mai putin. In ce consta aceasta ? Avea Statul o Siguranta a Statului (devenita "Securitatea" de mai tarziu) ? Ei bine, faceau si legionarii una, in paralel. Avea Statul tribunale ? Faceau si legionarii tribunalele lor, in care juristi autentici judecau false procese. Facea Statul structuri de ajutor mutual ? Apareau instant asemenea structuri paralele, ale legionarilor. Inclusiv adevarate cooperative. De exemplu, actualele Hale Obor cuprindeau produse ale taranimii simpatizante, angrosistii fiind legionari care "dublau" angrourile evreiesti. Treaba mergea nu fiindca produsele ar fi fost mai bune ori mai ieftine, ci fiindca se stimula, prin propaganda, cumpararea de la cooperativele legionare: a cumpara de la magazinele evreiesti ajunsese a fi vazut ca ceva antipatriotic.

Ceva-ceva din asemenea atitudine intalnim si in zilele noastre. Cand eram in SUA am vazut de multe ori etichete cu "buy american". Acuma, in Franta, vad la tembelizor reclame cu "viande française", ca si cand carnea frantuzeasca ar fi mai de soi decat carnea, bunaoara, englezeasca. La randul meu, recunosc ca, precum orice catolic informat, cand cumpar pizza prefer sa cumpar de la Domino decat, sa zicem, de la Pizza Hut. Astfel, patronul companiei de pizza "Domino" fiind cel mai mare sponsor al Bisericii Catolice din lume, am convingerea ca o mica parte din banutii mei dati pentru o pizza ajung in asezamintele catolice din Texas si din alte parti.

Si invers, ma feresc cat pot de produse Nestlé, dupa cum nu intru in McDonalduri. Aceste companii fac parte din liste negre ale unor asociatii ale laicatului catolic: se spune ca incurajeaza contraceptia in Africa. Nu pierd timpul sa vad daca o fi asa sau n-o fi asa: primesc periodic liste negre si nu cumpar.

Iata de ce, desi am multa stima fata de rectitudinea morala si spiritul de jertfa care a caracterizat pe liderii legionari, eu, unul, nu as fi putut fi legionar, nici chiar in perioada de glorie a anilor 30, necum in perioada derelicta de mai tarziu: pentru mine, "natiunea mea" inseamna Regatul lui Cristos. Parafrazandu-l pe un rabin din New-York: ma socotesc roman de 44 de ani, dar ma socotesc evreu de 2000 de ani. Un bun evreu sau un rau evreu ? Asta e alt subiect.

Bine ca am aflat. Mihnea, de unde primesti astfel de liste? Daca vrei, raspunde-mi pe privat. Nici eu nu vreau sa umplu buzunarele fiintelor inutile care sustin avortul, bunaoara.

[antiecumenism]

"APEL CĂTRE MESERIAŞI, MUNCITORI, SOLDAŢI ŞI ŢĂRANI ROMÂNI

“Fraţilor,După ani de groaznice lupte lumea sărbătoreşte pacea între oameni, conducătorii luminaţi din toate ţările civilizate se silesc să înlăture războiul prin întemeierea unei legi pentru unei vieţuiri paşnice în viitor.Dar iată că din răsărit se aud glasuri de ură care vădesc năzuinţa duşmanilor noştri de a ne sfâşia, prin învrăjbire şi neînţelegerile dintre noi. Din Rusia, stăpânită de întunericul învăţăturilor greşite, pornesc îndemnuri de luptă la foc şi la uciderea fraţilor de acelaşi sânge.Din Ungaria, care-şi plânge mărirea de altădată, se aud aceleaşi îndemnuri. Duşmanii din răsărit s-au unit cu cei din apus ca să tulbure liniştea noastră pentru ca apoi să ne poată cotropi.Străinii de peste hotare încearcă să împartă paharul cu otravă între noi, prin înstrăinaţii care trăiesc la sânul ţării noastre. Ei au cutezanţa să spună că îndemnurile lor le fac în numele păcii, în numele dreptăţii şi al libertăţii, în numele muncitorilor. Cuvântul lor e minciună, îndemnul lor e venin omorâtor, căci:Ei zic că voiesc pacea, dar ei singuri o nimicesc omorând pe cei mai vrednici.Cer libertatea, dar cu ameninţări de moarte, silesc lumea să li se supună.Doresc înfrăţirea, dar ei seamănă ura, nedreptatea şi desfrâul în mijlocul popoarelor.Mai mult încă: ei zic că voiesc desfiinţarea capitalului câştigat prin sudoarea frunţii.Ne spun că nu voiesc războiul dar ei se războiesc.Cer desfiinţarea armatei, dar ei se înarmează. Ne îndeamnă să aruncăm steagul tricolor, dar voiesc să ridice în locul lui steagul roşu al urii. Să nu daţi crezare manifestelor şi îndemnurilor lor precum n-aţi dat crezare manifestelor duşmane când luptaţi la Oituz, Mărăşti şi Mărăşeşti.Datoria oricărui bun Român este de a se îngriji ca şi pe viitor sămânţa neînţelegerii, pe care o încearcă să o arunce între noi, să nu prindă rădăcini.Desăvârşiţi lucrul început prin munca şi cinstea voastră. Duşmanii voştri sunt: lenea, ura şi necinstea care domnesc peste hotare şi care ne ameninţă şi pe noi.Fiţi cu luare aminte! Păstraţi-vă sufletul curat, nu uitaţi că mântuirea noastră este munca, unirea şi cinstea.Fraţi soldaţi,Cu credinţă în Dumnezeu aţi înfrânt puterea vrăjmaşului. Cu armele voastre aţi tras pentru veşnicie hotarele ţării.Cu sângele vostru aţi desăvârşit şi pecetluit jertfele voastre.De aceea nu îngăduiţi ca mâini străine şi nelegiuite să strice ceea ce voi aţi săvârşit. Păstraţi mai departe iubirea de ţară şi credinţa către Rege. Aţi jurat că veţi apăra cu ultima picătură de sânge hotarele Patriei. Păziţi-le în luare aminte, contra relelor porniri ale vrăjmaşilor, căci aşa au făcut părinţii şi străbunii noştri.
Fraţi ţărani,Dumnezeul părinţilor noştri s-a înduioşat de suferinţele noastre şi ne-a dat un an îmbelşugat cum rar s-a văzut. Fiţi recunoscători faţă de bunul Dumnezeu prin munca şi credinţa voastră. Înnoiţi-vă puterile de muncă, strângeţi cu sârguinţă roadele pământului. Fiţi liniştiţi căci pământul din Tisa, Dunăre şi Marea Neagră, l-aţi câştigat în întregime.Păstraţi-l cu sfinţenie, apăraţi bogăţia lui prin munca şi iubirea voastră.
Fraţi români,În voi stă nădejdea şi puterea acestei ţări. Voi sunteţi şi fericirea zilei de mâine. Iar voi să nu vă agonisiţi blesteme, ci binecuvântări.Duşmanii ne atacă la Nistru şi la Tisa. Ei încearcă să tulbure şi pacea înăuntru ţării.Mântuirea noastră e munca, cinstea, iubirea de neam şi credinţa în Dumnezeu.Fiţi cu luare aminte, chemaţi la calea adevărată şi pe cei care s-au rătăcit şi au trecut în rândurile celor fără neam şi credinţă. Strânşi în jurul tronului şi uniţi sub umbra steagului tricolor vegheaţi la liniştea ţării.Spuneţi străinilor şi înstrăinaţilor care încearcă să ne tulbure, că în jurul nostru s-a format o gardă naţională care veghează şi va lupta contra celor ce voiesc să semene neînţelegeri între noi.Români de pretutindeni, muncitori, meseriaşi, soldaţi şi ţărani, fiţi vrednici de strămoşii noştri şi de înălţimea vremurilor pe care le trăim.
Cercul român al meseriaşilor, Sindicatul tracţiunii C.F.R., Sindicatul profesional C.F.R., Societatea invalizilor de război, Breasla fierarilor etc.""Conştiinţa" Anul I. Nr. 1, 30 August 1919.



ATITUDINEA PRESEI JIDĂNEŞTI
Este necesar de subliniat atitudinea presei jidăneşti în acele momente de mare primejdie pentru neamul românesc. Ori de câte ori naţia românească a fost ameninţată în existenţa ei, această presă a susţinut tezele care conveneau mai bine duşmanilor noştri.După cum, urmărind evenimentele, uşor se poate vedea că aceleaşi teze au fost combătute cu înverşunare ori de câte ori ele erau în favoarea unei mişcări de renaştere românească.Îngrijorările noastre au fost pentru ei zile de bucurie, iar bucuriile noastre au fost pentru ei zile de doliu.

LIBERTATEA
Libertatea aşa de mult contestată azi mişcării naţionale, era atunci ridicată la rangul de dogmă, întru cât ea trebuia să servească cauza nimicirii noastre.Iată de pildă ce scria "Adevărul" din 28 Decembrie 1919 sub semnătura lui Emil D. Fagure (Honigmann):"...Acordându-se dreptul de liberă manifestare partidului socialist, nu se poate susţine că se acordă un privilegiu acestui partid. Oricare ar fi partidul care ar voi să manifesteze, va trebui să se respecte acest drept...".



URA
În aceeaşi foaie putem citi:"Ura trebuie să fie veşnic călăuza contra partidului de ucigaşi care a domnit în cap cu Ion Brătianu".Ura iudaică împotriva Românilor e binecuvântată. E susţinută; se face apel la ea. Nu e o crimă. Nu e o ruşine medievală.Când e vorba însă ca Românii să-şi apere drepturile lor încălcate, acţiunea lor este etichetată drept ură şi ura devine un semn al barbariei, un sentiment înjositor pe care nimic nu se poate clădi.”
(Corneliu Zelea Codreanu,”pentru legionari”)

[antiecumenism]

-Corneliu Zelea Codreanu un adevarat roman si crestin care s-a opus deschiderii cursurilor universitare fara slujba religioasa:

DESCHIDEREA UNIVERSITĂŢII DIN IAŞI ÎN TOAMNA ANULUI 1920



“...Pentru prima oară în istoria Universităţii ieşene, senatul universitar anunţă deschiderea cursurilor fără preoţi şi fără serviciul religios. Pentru a înţelege cineva durerea noastră, trebuie să ştie că această solemnitate era, neîntrerupt, de o jumătate de veac, cea mai frumoasă sărbătoare a universităţii. Veneau: tot senatul universitar, toţi profesorii, toţi studenţii şi cei nou înscrişi; era prezentă elita intelectuală a Iaşiului. Mitropolitul Moldovei sau Vicarul oficia slujba în aulă, binecuvântând începutul muncii pentru cultura poporului român. Dar acum universitatea noastră se dezbrăca, printr-un gest al senatului universitar, de podoaba tradiţiei ei semiseculare.Mai grav: universitatea Iaşiului creştin, cea mai înaltă şcoală românească, proclama în ceasurile grele de atunci, lupta contra lui Dumnezeu, alungarea lui Dumnezeu din şcoală, din instituţii, din ţară.Profesorii Universităţii din Iaşi, afară de cei 4-5 cunoscuţi, au primit cu mare satisfacţie hotărârea păgână a senatului, acest pas înainte, care va scoate „ştiinţa românească” din „barbarie” şi din „prejudecăţile medievale”. Studenţii comunişti jubilau, jidănimea triumfa, iar noi, câţiva, ne întrebam cu durere: oare cât mai este până când vor fi dărâmate bisericile iar preoţii în odăjdii răstigniţi în altare?Un număr de vreo opt studenţi naţionalişti, care ne aflam în Iaşi, am umblat zadarnic pe la uşile multor profesori, încercând să-i convingem a reveni asupra măsurilor luate. Repetatele noastre intervenţii n-au dus la nici un rezultat.Şi atunci, în ajun, am hotărât un lucru grav: să ne opunem cu forţa la deschiderea universităţii.Ne-am culcat cu toţii în str. Suhupan nr.4, sediul acţiunii noastre, pentru a rămâne grupaţi. La 6 dimineaţa eu am plecat înainte cu Vladimir Frimu, urmând ca ceilalţi să vină după noi. Am închis şi baricadat uşa din dos a universităţii, lăsându-l pe Frimu acolo.Eu am făcut un afiş scris cu creionul roşu, pe care l-am lipit pe uşa cea mare de la intrare: „Aduc la cunoştinţa domnilor studenţi precum şi a domnilor profesori, că această universitate nu se deschide decât în urma slujbei religioase tradiţionale”.Restul camarazilor n-a venit decât târziu, prea târziu.De la ora 8 au început să vină studenţii. Eu am rezistat singur la uşă până la ora 9 şi jumătate, când în faţa universităţii se adunaseră peste 300 de studenţi.În momentul când profesorul Müller de la matematici voia să intre cu forţa, i-am spus: „Când aţi intrat profesor la universitate aţi jurat pe cruce. Pentru ce vă ridicaţi cum împotriva crucii? Sunteţi un sperjur, pentru că aţi jurat într-un lucru în care nu aţi crezut, iar acum vă călcaţi jurământul.Atunci studenţii, peste 300, în frunte cu Marin, şeful comuniştilor, cu Hriţcu, cu Ionescu de la Botoşani, s-au repezit asupra mea, m-au ridicat pe sus, au deschis uşa de la universitate, m-au introdus în sala paşilor pierduţi, unde m-au purtat ca într-un vârtej de la un capăt la celălalt al sălii timp de aproape o jumătate de oră, dându-mi cu bastoanele şi cu pumnii în cap. Nici o apărare şi nici o ripostă nu mai era posibilă, deoarece eram prins la mijloc şi împins din toate părţile primind lovituri de pretutindeni.În sfârşit am fost lăsat. Pe când stăteam într-un colţ şi mă gândeam la nenorocul înfrângerii mele, au sosit şi cei şase. Biruinţa adversarilor n-a durat însă mult pentru că peste puţin timp secretarul universităţii s-a coborât de la rectorat şi a afişat următoarele: „Se aduce la cunoştinţa tuturora că rectoratul a hotărât ca universitatea să rămână închisă până Miercuri, când se va deschide cu serviciul religios”. Era un mare triumf pe care l-am primit cu o bucurie nespusă.Miercuri dimineaţa, peste două zile, în sala arhiplină de lume din întreg oraşul s-a oficiat serviciul religios. Pe mine m-au felicitat toţi. A vorbit neîntrecut de frumos profesorul A. C. Cuza.De atunci mi s-a înrădăcinat credinţa care nu mă va părăsi, că cel care luptă, chiar singur, pentru Dumnezeu şi neamul său, nu va fi învins niciodată.”
(Corneliu Zelea Codreanu,”pentru legionari”)

[antiecumenism]

PREŞEDINTE LA SOCIETATEA STUDENŢILOR ÎN DREPT

“În toamna aceea am fost ales preşedinte aş Societăţii Studenţilor în Drept.Societatea Studenţilor în Drept, ca şi toate celelalte societăţi pe facultăţi, avea ca scop activitatea ştiinţifică de completare şi aprofundare a studiilor în domeniul respectiv.Aşa bunăoară, sub preşedinţia lui Nelu Ionescu, cu doi ani înainte de mine, Societatea Studenţilor în Drept ţinea şedinţe aproape săptămânal. Un student citea o carte de drept sau în legătură cu dreptul, o rezuma în şedinţă, o critica şi apoi urmau discuţii contradictorii.Eu am păstrat norma generală, dar am venit cu ceva nou. Toate aceste lucrări şi referate nu se puteau face decât având ca obiect problema jidănească în lumina ştiinţei.Se citeau lucrări asupra acestei probleme în România şi în străinătate, asupra puterii iudaice internaţionale, asupra istoricului acestei probleme la noi şi aiurea. Studiam mijloacele de luptă întrebuinţate în contra noastră, spiritul şi mentalitatea iudaică şi preconizam mijloace de luptă şi de apărare. Urmau, după fiecare expunere, discuţii, completări şi la urmă formularea adevărului stabilit pentru ca fiecare să poată pleca lămurit. Apoi, în continuare, căutam în aceleaşi şedinţe, să realizăm:
a. identificarea la fiecare pas a acestui spirit şi mentalităţi iudaice infiltrate pe nesimţite în felul de a cugeta şi a simţi al unei însemnate părţi dintre români;
b. dezintoxicarea noastră, eliminarea iudaismului introdus în cugetarea noastră, prin cărţi de şcoală, de literatură, prin profesori, prin conferinţe, prin teatru, prin cinematografie;
c. înţelegerea şi demascarea planurilor jidăneşti mascate sub atâtea forme. Căci avem partide politice, conduse de români, prin care vorbeşte iudaismul; ziare româneşti, scrise de români, prin care vorbeşte jidanul cu interesele lui; conferenţiari români, autori români, gândind, scriind şi vorbind jidăneşte în limba română.
Am început să ne dăm seama, studiind toate acestea, că pentru prima dată în istorie, poporul român a venit în contact cu un neam care întrebuinţează ca arme de luptă şi distrugere, ca armă naţională, viclenia şi perfidia.Românul n-a cunoscut decât lupta dreaptă. În faţa noilor mijloace jidăneşti, el s-a găsit dezarmat. Ne-am dat seama că totul se reduce la cunoaşterea inamicilor şi că în momentul în care noi, românii, îi vom cunoaşte, îi vom învinge.”
Îndreptarele de orientare la aceste şedinţe erau scrierile geniilor noastre naţionale, Bogdan Petriceicu Haşdeu, Vasile Conta, Mihail Eminescu, Vasile Alecsandri etc., şi mai cu seamă, scrierile şi prelegerile profesorului Cuza, scrierile profesorului Paulescu, lecţiile de educaţie naţională ale profesorului Găvănescul.Toate scrierile profesorului Cuza erau, nu o dată citite, ci de trei-patru ori citite şi studiate. În special cursurile sale de economie-politică ce tratau, de la înălţimea catedrei, în chip strălucit, chestiunea jidănească, chemând pe români la înţelegerea celei mai grave probleme prezente a lor, ne-au fost călăuză în fiecare moment în sforţările pentru cunoaşterea ei. Cel mai mare noroc al nostru şi deci al românilor a fost profesorul Cuza, unul dintre cei mai străluciţi cunoscători ai problemei jidăneşti din lume, căruia îi datorăm puterea noastră de a ne orienta faţă de toate manoperele jidăneşti.Cursurile lui, de o mare înălţime academică, erau urmărite de toţi studenţii cu o nemaiîntâlnită atenţie. Amfiteatrul Facultăţii de Drept era totdeauna neîncăpător. Încă multă vreme de acum încolo, Universitatea ieşeană nu va mai avea un profesor ale cărui predici de naţionalism să trezească un interes asemănător.
În acest timp, viaţa multora dintre noi începe să-şi găsească un rost unic pe deasupra tuturor intereselor: acela de a lupta pentru neamul nostru primejduit în existenţa sa."

(Corneliu Zelea Codreanu,”pentru legionari”)

[catalin2]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Fotografia pare trucata, desi calitatea slaba face imposibila afirmarea cu certitudine a acestui lucru.
In orice caz, simbolul legionarilor nu era svastica, ci o cruce verde peste care se suprapune un grilaj negru.

Nu e trucata, explicatia e simpla. Nunta a fost in 1925, cand Codreanu era in partidul lui AC Cuza, infiintat in 1923. Acest partid avea zvastica drept simbol: http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_C._Cuza
E oarecum ceva pozitiv pentru Codreanu, despartirea de AC Cuza, care punea accentul pe antisemitism.

[antiecumenism]

În prealabil postat de catalin2

Nu e trucata, explicatia e simpla. Nunta a fost in 1925, cand Codreanu era in partidul lui AC Cuza, infiintat in 1923. Acest partid avea zvastica drept simbol: http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_C._Cuza
E oarecum ceva pozitiv pentru Codreanu, despartirea de AC Cuza, care punea accentul pe antisemitism.

poate ai dreptate:

“Existau în Germania mai multe organizaţii politice şi doctrinare antisemite, cu multe foi, cu manifeste, cu insigne, toate însă şubrede. Studenţimea de la Berlin şi cea de le Jena era împărţită în societăţi şi număra foarte puţini antisemiţi. Masa studenţească cunoştea vag problema. De o acţiune studenţească antisemită sau măcar de o orientare doctrinară similară celei de la Iaşi nu putea fi vorba. Am avut multe discuţii cu studenţii de la Berlin, în 1922, care desigur astăzi sunt hitlerişti şi mă mândresc să le fi fost eu profesorul în antisemitism, ducându-le acolo din adevărurile învăţate la Iaşi.De Adolf Hitler am auzit pentru prima dată pe la mijlocul lunii octombrie 1922. Mă dusesem în Nord-Berlin, la un muncitor care fabrica „zvastici” şi cu care legasem bune relaţiuni. Numele său era Strumpf şi locuia în Salzwedeler Strasse 3. Acesta mi-a spus: „se aude de o mişcare antisemită pornită la München de un tânăr pictor de 36 de ani, Hitler. Mi se pare că acesta este acela pe care îl aşteptăm noi, germanii”. Viziunea acestui muncitor s-a împlinit. Eu am rămas cu admiraţie pentru puterea lui de intuiţie datorită căreia el a putut desprinde cu antenele sufletului lui din zeci de oameni şi fără să-l cunoască, cu zece ani înainte, pe acela care va birui în 1932, unind sub o singură mare comandă întreg poporul german.”

(Corneliu Zelea Codreanu,”pentru legionari”)

[Dumitru73]

În prealabil postat de catalin2

Nu e trucata, explicatia e simpla. Nunta a fost in 1925, cand Codreanu era in partidul lui AC Cuza, infiintat in 1923. Acest partid avea zvastica drept simbol: http://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_C._Cuza
E oarecum ceva pozitiv pentru Codreanu, despartirea de AC Cuza, care punea accentul pe antisemitism.

" Diferența majoră dintre cele două formațiuni, dintre Codreanu și Cuza, ține de faptul că Cuza nu a ieșit niciodată din cadrele politice existente în România interbelică. El a mers întotdeauna pe calea luptei parlamentare, a preferat întotdeauna să se raporteze la cadrul legislativ, nu a acceptat niciodată acțiunea violentă în stradă." citat din likul tău. cu adevărat pozitiv.

[catalin2]

În prealabil postat de Dumitru73

" Diferența majoră dintre cele două formațiuni, dintre Codreanu și Cuza, ține de faptul că Cuza nu a ieșit niciodată din cadrele politice existente în România interbelică. El a mers întotdeauna pe calea luptei parlamentare, a preferat întotdeauna să se raporteze la cadrul legislativ, nu a acceptat niciodată acțiunea violentă în stradă." citat din likul tău. cu adevărat pozitiv.

Asa este, dar eu ma refeream la antisemitism. In schimb miscarea legionara s-a axat pe asasinatul politic.

În prealabil postat de antiecumenism

poate ai dreptate:

“Existau în Germania mai multe organizaţii politice şi doctrinare antisemite, cu multe foi, cu manifeste, cu insigne, toate însă şubrede. Studenţimea de la Berlin şi cea de le Jena era împărţită în societăţi şi număra foarte puţini antisemiţi. Masa studenţească cunoştea vag problema. De o acţiune studenţească antisemită sau măcar de o orientare doctrinară similară celei de la Iaşi nu putea fi vorba. Am avut multe discuţii cu studenţii de la Berlin, în 1922, care desigur astăzi sunt hitlerişti şi mă mândresc să le fi fost eu profesorul în antisemitism, ducându-le acolo din adevărurile învăţate la Iaşi.De Adolf Hitler am auzit pentru prima dată pe la mijlocul lunii octombrie 1922. Mă dusesem în Nord-Berlin, la un muncitor care fabrica „zvastici” şi cu care legasem bune relaţiuni. Numele său era Strumpf şi locuia în Salzwedeler Strasse 3. Acesta mi-a spus: „se aude de o mişcare antisemită pornită la München de un tânăr pictor de 36 de ani, Hitler. Mi se pare că acesta este acela pe care îl aşteptăm noi, germanii”. Viziunea acestui muncitor s-a împlinit. Eu am rămas cu admiraţie pentru puterea lui de intuiţie datorită căreia el a putut desprinde cu antenele sufletului lui din zeci de oameni şi fără să-l cunoască, cu zece ani înainte, pe acela care va birui în 1932, unind sub o singură mare comandă întreg poporul german.”

(Corneliu Zelea Codreanu,”pentru legionari”)

Singur a spus-o: intre fascismul lui Hitler si legionarismul lui CZC exista o legatura de simpatie evidenta din aceste rinduri. Nu asa vorbesti de un adversar sau neutru, fie ideologic fie personal!

În prealabil postat de catalin2

Asa este, dar eu ma refeream la antisemitism. In schimb miscarea legionara s-a axat pe asasinatul politic.

In ce baza faci aceasta afirmatie, Catalin?