Datarea Radiometrica – Ipoteze

În prealabil postat de bin000

Catalin cred ca nimeni nu poate calcula varsta Pamantului caci nimeni nu stie starea initiala de la care sa se porneasca calculele.Nici in sprijinul miliardelor de ani nici in sprijinul miilor de ani.Pur si simplu nu se poate sti.E ca si cum ai vrea sa afli din ce an era productia de vin din butoaiele din Cana Galileii.

La ce te referi prin "pornit calcule"?

[bin000]

În prealabil postat de abaaaabbbb63

La ce te referi prin "pornit calcule"?

Da chiar...de la ce "pornit calcule" pentru analiza vinului de la nunta din Cana la care Iisus a transformat apa in vin...ce poate sa-mi spuna un om de stiinta despre acel vin?

[AlbertX]

În prealabil postat de bin000

Catalin cred ca nimeni nu poate calcula varsta Pamantului caci nimeni nu stie starea initiala de la care sa se porneasca calculele. Nici in sprijinul miliardelor de ani nici in sprijinul miilor de ani. Pur si simplu nu se poate sti.

bin000, doar partial ai dreptate.

Ateii evolutionisti considera prin conventie ca singularitatea ar fi momentul de la care trebuie masurata varsta universului si astfel ei au estimat ca ar avea peste 10 miliarde de ani ... desi la baza teoriei lor sta credinta ca universul exista dintotdeauna ... deci in mod corect ar fi trebuit sa se spuna ca universul are o infinitate de ani iar cele 10 miliarde de ani sunt numarate de la singularitatea care nu se stie cand anume a aparut, daca a aparut sau daca exista dintotdeuna.

Crestinii ortodocsi considera prin credinta ca momentul de la care trebuie masurata varsta universului este cel mentionat in Sfanta Scriptura si astfel estimeaza ca ar avea cca 7500 de ani.

Aparent, s-ar putea trage concluzia ca la baza celor doua variante de datare a varstei universului ar sta "credinta" dar desigur ca este gresit acest rationament. Daca unii cred ca Dumnezeu exista iar altii cred ca Dumnezeu nu exista nu inseamna ca au in comun "credinta", banuiesc ca este evidenta diferenta.

Este destul de clar ca un evolutionist teist poate considera ca Dumnezeu sta la baza tuturor lucrurilor si ca orice varsta ar avea universul nu e asa de important acest aspect din moment ce el a fost creat de Dumnezeu.
Atunci cand ne raportam la logica si filosofia evolutionista, acest rationament este perfect corect. Atunci cand ne raportam la invatatura si credinta Sfintilor Parinti, o invatatura total diferita de filosofie (multi fac confuzia) acest rationament este total gresit.

Este bine sa evitam orice confuzie care se poate face intre filosofie si religie. Interpretarea filosofica sau alegorica a Facerii este gresita, iar acest lucru este afirmat foarte clar de catre Biserica Ortodoxa, singura pastratoare a Sfintei Traditii

Extras din http://www.crestinortodox.ro/carti-o...tie-79742.html

Poate fi despartita Sfanta Traditie de Sfanta Scriptura?

Nu. Ele sunt de nedespartit. Caci in lumina Sfintei Traditii intelegem cu adevarat Sfanta Scriptura si, in lumina Sfintei Scripturi, pretuim si iubim Sfanta Traditie.

Care ar fi consecintele despartirii lor una de cealalta?

Consecintele negative ale unei astfel de despartiri s-au manifestat printr-o talmacire gresita a Sfintei Scripturi, neintelegeri, erezii, schisme si, in final, despartirea Bisericii Sobornicesti.

Cine este chemat sa pazeasca textul Sfintei Scripturi si curatenia Sfintei Traditii, neintinate?

BISERICA Ortodoxa, pentru ca ea este, dupa cuvintele Apostolului, "stalpul si temelia adevarului" (I Tim. III, 15).
Pastrarea Sfintei Scripturi si a Sfintei Traditii neintinate este, in primul rand, datoria ierarhiei bisericesti.

[catalin2]

În prealabil postat de bin000

Catalin cred ca nimeni nu poate calcula varsta Pamantului caci nimeni nu stie starea initiala de la care sa se porneasca calculele.Nici in sprijinul miliardelor de ani nici in sprijinul miilor de ani.Pur si simplu nu se poate sti.E ca si cum ai vrea sa afli din ce an era productia de vin din butoaiele din Cana Galileii.

Nu-i vorba de calculat varsta, ci de demonstrat ca nu e vorba de miliarde sau milioane de ani. Urmareste te rog mesajele mele, de poate arata acest lucru.

[AlbertX]

Extras din http://filosofiepebega.blogspot.ro/2...eligioasa.html

Separatia stiintei de religie

Aceasta separatie este sustinuta, printre altii, de gânditori precum Soren Kierkegaard, Ludwig Wittgenstein si Hans Kung.

Pentru primii doi, religia nu are nevoie si nici nu poate fi justificata sau întemeiata rational. Nu am credinta pentru ca sunt "cert" ca exista Dumnezeu sau viata dupa moarte. Cred chiar daca toate dovezile rationale mi-ar indica spre faptul ca nu exista Dumnezeu sau nemurirea sufletului.

Daca îmi întemeiez rational credinta, reduc religia la metafizica si stim ca nu avem niciun "motiv" pentru a socoti ca certa metafizica (Religia spune: Fa acesta! - Gândeste asa! - dar ea nu o poate întemeia si daca încearca sa o faca, atunci ea respinge; caci pentru fiecare temei pe care-l da, exista un temei opus care este valabil. Mai convingator este sa se spuna: Gândeste asa! - oricât de ciudat ar parea acest lucru sau Nu doresti sa faci acest lucru ? - asa de respingator cum este).

Aceasta ne livreaza doar presupozitii ce nu pot fi verificate prin exercitiul ratiunii. "Cât ar suna de ciudat, relatarile istorice din Scriptura s-ar putea dovedi, în sens istoric, false, si totusi credinta ta nu ar pierde nimic prin aceasta: nu însa pentru ca ea s-ar referi, bunaoara, la adevaruri universale ale ratiunii! Ci mai curând deoarece credintei nu-i pasa de dovada istorica (de jocul dovezilor în istorie). Aceasta relatare (Scriptura) este însusita de oameni cu credinta (ceea ce înseamna dragoste)".

"Mi se pare ca o credinta religioasa nu poate fi decât ceva de felul unei angajari pasionate fata de un sistem de referinta. Asadar, desi este credinta, ea este de fapt un mod de a trai sau un mod de a judeca viata. Ea este o însusire pasionata a acestui mod de a vedea".

"Viata te poate educa sa crezi în Dumnezeu si exista, de asemenea, experiente care fac acest lucru; dar nu viziuni sau alte experiente ale simturilor care ne arata existenta acestei fiinte, ci, de exemplu, suferinte de diferite feluri. Iar acestea nu ni-l arata pe Dumnezeu în felul în care o impresie senzoriala ne arata un obiect, nici nu ne lasa sa facem presupuneri în legatura cu el. Experientele, gândurile - viata pot sa ne impuna aceasta notiune".

[catalin2]

În prealabil postat de abaaaabbbb63

Ok atunci. Am mai gasit cate ceva:
http://www.lpl.arizona.edu/~matthewt....html#sediment
Intreaga lucrare este foarte interesanta. Tot un crestin, dar care sustine un pamant vechi de miliarde de ani.
"It is not the purpose of this paper to discuss theology, but this author firmly believes that a literal interpretation of Genesis allows for an Old-Earth view that is consistent with mainstream science. I say this only to emphasize that this paper is not intended to oppose any Christian beliefs, or to tear down anyone's faith. Rather, the purpose of this paper is to ensure that our Faith is based firmly on Truth, and not merely wishful thinking."

In primul rand e irelevant ce crede un eterodox, importante sunt argumentele sale.
Iar articolul este mult mai slab decat toate de pana acum. In prima parte spune acelasi lucru, ca nu s-a luat in calcul subductia. Pare si mai vechi, ca se da 30 de milioane, nu 15. E ceva spus in lipsa de argumente, pentru ca in partea a doua arata ca de fapt au spus si de subductie. Si incearca in acesta a doua parte sa faca o varza, cred ca nici el nu mai e in stare sa repete ce a spus. Daca am tradus eu corect din engleza, spune ca autorul care a calculat cantitatea de sedimente ce dispar prin subductie ar fi estimat o cantitate mai mica de aluviuni aduse de rauri decat primul autor. Ceea ce e o aiureala, autorul nu a calculat in funcite de acest lucru, ca doar aluviunile nu se duc direct la falii. el a calculat pentru cantitatea de sedimente ce exista deja in oceane. E si logic, la cei 2 cm si ceva cat de misca placa, cat sediment se poate duce?
Ramane valabil argumentul.

[AlbertX]

Extras din Sf Nicolae Velimirovici - Simboluri si semne

Un istoric Englez (Gibbon), scriind despre Roma Cezarilor, spune că pe atunci religia era văzută de popor ca adevărată, de filosofi - ca mincinoasă, de oamenii de stat - ca folositoare.

Şi astăzi, în Europa Creştinată, se pot auzi asemenea declaraţii. Deseori se repetă zisa: "Religia este filosofia poporului de rând!" Dar, întrebăm noi, care religie? Acel istoric Englez vorbeşte despre religia păgână, închinătoare la idoli. Dacă aceea se numeşte religie, atunci e o nebunie să numim Creştinismul religie. Ce unire este între Hristos şi Veliar?

Creştinismul [ortodox] nu e religie, în rând cu toate celelalte religii omeneşti, nicidecum, ci Creştinismul este descoperirea cerească a adevărului, Vestea de Bucurie a neamului omenesc, nu de la om sau înger, ci de la Însuşi Dumnezeu Făcătorul.

Hristos a zis: "Veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi". De ce vă va face slobozi?
Tocmai de religii, de filosofiile omeneşti, de concepţiile mincinoase ale lumii, de silnicia tuturor rătăcirilor lumeşti, care se împotrivesc Adevărului, sub orice nume ar fi ele şi pe orice tavă ar fi servite. În acest sens, spune şi marele Apostol: "Vedeţi să nu vă fure cineva cu filosofia şi deşartă înşelăciune, dupre predania oamenilor, dupre stihiile lumii, şi nu dupre Hristos". /Col. 2:8/

Pentru că adevărul este unul, iar cugetările omeneşti sânt multe. Adevărul este totdeauna acelaşi, şi totdeauna egal cu sine.
Adevărul lui Hristos nu este paralel cu nici un sistem făurit de raţiunea personală a unui om.

Dar, despre aceasta, doar în treacăt şi doar ca să vă întăresc în convingerea următoare: Creştinismul nu e nici una dintre religii, nici una dintre filosofii, ci organismul cu totul aparte, original şi desăvârşit al adevărului dumnezeiesc viu, purtător de lumină şi purtător de mântuire.

Aţi auzit că scolastica Romană l-a adoptat pe Aristotel ca filosof oficial, cu toate că învăţătorul bisericesc apusean Tertullian a zis: "Filosofii sânt patriarhii ereziei".

Creştinismul are înţelegerea sa aparte despre viaţă şi despre lume, organică şi sistematică, însă deosebită de toate filosofiile omeneşti.

[AlbertX]

Extras din Teza de Doctorat "GNOSTICISMUL PRIMELOR TREI SECOLE CRESTINE DIN PERSPECTIVA CERCETARILOR ACTUALE"
a Pr. Drd. Adrian Cazacu:

"...disputa dintre Biserica si gnosticism reprezinta prima etapa a unui conflict de durata între credinta crestina si filosofie, ale carui consecinte nu trebuie sa ne scape din vedere.

Statutul primelor comunitati crestine este mai mult decât incert, astfel ca un dialog pe picior de egalitate cu filosofia elenistica ar fi fost imposibil. În acest context, doar învatatura de credinta putea sa faca o diferentiere clara.
Atunci când primele grupari gnostice încearca sa (re)interpreteze kerigma apostolica, dintr-o perspectiva mistic-filosofica, pozitia tinerei Biserici este radicala: falsii propovaduitori ai dreptei credinte trebuie combatuti si eliminati fara drept de apel.

De aceasta data nu mai este vorba de o simpla disputa filosofica, ci de contestarea însesi a legitimitatii structurale a credintei crestine. Virulenta primilor autori crestini nu este de mirare daca luam în calcul faptul ca primele atacuri nu se îndreapta împotriva Bisericii în sine, ci împotriva persoanei lui Hristos, Cap al Bisericii, Cel pe a carui morte si înviere se fundamenteaza întreaga vietuire crestina.

Afirmatia Sfântului Apostol Pavel din I Cor. 15, 13 – 14 – Daca nu este înviere a mortilor, nici Hristos nu a înviat. Si daca Hristos nu a înviat, zadarnica este atunci propovaduirea noastra, zadarnica si credinta voastra. – nu are în vedere un simplu aspect teoretic al doctrinei, ci o situatie concreta, creata de cei care într-un fel sau altul contestau realitatea învierii lui Hristos.

Analiza din cea de a doua parte a lucrarii noastre este dedicata iudeognosticilor. Termenul este discutabil printre istoricii gnosticismului, el fiind intru totul agreat de savanti redutabili precum Birger Pearson, Gedaliahu Guy Stroumsa sau Edwin Yamauchi, însa relativizat de Gilles Quispel. Între acestia, Yamauchi are probabil pozitia cea mai echilibrata în sensul ca desi admite existenta unui gnosticism pre-crestin, de influenta iudaica, adevarata dezvoltare a acestuia are loc doar în mediul crestin.

Date fiind aceste ambiguitati ce îsi asteapta înca rezolvarea, am optat pentru analizarea unei liste de grupari iudeo-gnostice,
urmând într-o mare masura pe cea a cardinalului Jean Danielou, formulata în lucrarea sa Biserica Primara:
1. Nicolaitii; 2. Cerint; 3. Simonienii; 4. Menandru; 5. Satornil; 6. Barbelognosticii; 7. Sethienii; 8. Carpocrate si 9. Basilide.

Privite în ansamblu, ele se caracterizeaza prin câteva trasaturi comune, usor de identificat si, totodata, extrem de utile pentru întelegerea fenomenului gnostic în general:
1. abordarea alegorica a Vechiului Testament;
2. folosirea surselor apocrife iudaice;
3. existenta unui mit unitar, în centrul caruia se afla un stramos mitic, identificat fie cu Barbelo, Seth, sarpele etc.

Un loc aparte l-am alocat, de asemenea, valentinianismului, considerat de catre cei mai multi cercetatori drept sistemul gnostic cel mai evoluat si mai bine sistematizat. În cazul valentinienilor vechile preocupari exegetice ale gruparilor iudeo-gnostice sunt amplificate. De aceasta data, un rol important îl joaca interpretarea textelor evanghelice si a celor pauline într-o cheie cu profunde valente platonice si neoplatonice. Chiar terminologia folosita este preluata din sfera filosofiei si încarcata cu semnificatii suplimentare, teologice.

Exegeza vetero-testamentara este încetul cu încetul trecuta în plan secundar, initiindu-se un tip nou de hermeneutica biblica, axata deopotriva pe alegorie si literalism. Încercând sa delimitam câteva trasaturi principale ale gnozei valentiniene, putem concluziona urmatoarele:
1. este o gnoza de tip aproape exclusiv intelectualist;
2. baza acesteia o reprezinta coabitarea dintre mitul gnostic în formele sale iudeocrestine si cultura elenistica;
3. terminologia folosita este de factura preponderent platonica, cu unele trasaturi stoice si epicureice;
4. mitul gnostic este prezentat într-o forma sistematizeaza ce urmareste invariabil o serie de puncte fundamentale din punct de vedere doctrinar;
5. scindarea în diferite curente de gândire nu reprezinta o ruptura la nivelul mitului, ci o încercare de adaptare la o realitate culturala anume si de impunere a autoritatii diferitilor reprezentanti;
6. influenta sistemului valentinian asupra evolutiei ulterioare a gnosticismului este covârsitoare, putând fi identificata atât la multe dintre sectele medievale, precum si la curentele moderne de gândire.

La fel de problematica este raportarea gnosticismului la dualism datorita faptului ca multe dintre sistemele gnostice nu prezinta în mod necesar o opozitie radicala a principiilor, mai mult în majoritatea cazurilor demiurgul nu este un principiu egal Tatalui descris ca nenascut, necuprins si necunoscut, ci un produs al unei erori a ultimului aeon al Pleromei, Sophia. Pentru a putea raspunde acestei probleme, am apelat la seturile de opozitii radical / moderat si anticosmic / procosmic, formulate de Bianchi.

Concluzia noastra este ca la baza gnosticismului sta o abordare de tip dualist a întregii realitati. Presupunerea unui pseudo-dualism al gnosticismului nu poate fi verificata decât daca pornim de la ideea ca singurul dualism existent este cel radical, or multe dintre sistemele gnostice opereaza cu o forma moderata a acestuia, fara a pierde prin aceasta solutie, statutul de curent religios dualist.

Ca nota finala, am concluzionat ca gnosticismul, în ansamblul sau, ramâne un fenomen pe cât de interesant, pe atât de contradictoriu în ceea ce priveste perceptiile asupra lui. Cercetarile intreprinse asupra acestuia nu au reusit înca sa îl încandreze în mod definitiv în sfera religiosului. Astfel, vom întâlni un numar impresionant de studii în care gnosticismul este definit fie ca sistem religios, ca structura religioasa compozita sau chiar ca religie de sine statatoare, opusa radical atât crestinismului cât si iudaismului sau filosofiei eleniste.

Nu trebuie sa scapam din vedere, învatatura Bisericii, potrivit careia gnosticismul a fost si a ramas una dintre cele mai versatile erezii cu care aceasta s-a confruntat. La fel de important este însa faptul ca pozitia ecleziala nu se fundamenteaza doar de datele obtinute în urma analizei stiintifice, ci si pe traditia sa dogmatica, istorica si duhovniceasca. Din aceasta perspectiva, atitudinea sa intransigenta nu poate fi nici condamnata, nici înlocuita cu o pozitie mai mult sau mai putin toleranta.

[AlbertX]

Extras din Sf Nicolae Velimirovici - Simboluri si semne

Care este esenţa lucrurilor? Altfel spus, din care element sau protomaterie au fost zidite toate lucrurile din lume?
Încă filosofii antici îşi puseseră problema aceasta, care nici până în ziua de astăzi nu a fost lămurită, nici scoasă de pe ordinea de zi.
Oare va fi ea lămurită vreodată? Niciodată. Şi marele savant German du Bois-Reymond a zis: „niciodată.”

Numai materialistul European şi nihilistul Indian sânt de părere că au rezolvat această problemă. Pentru materialistul European, materia este esenţa întregii lumi create. Dacă îl întrebaţi: „Care materie?,” el vă va deschide istoria filosofiei, din care vă vor răsuna în urechi sute de filosofi materialişti, însă nici măcar doi nu vor cuvânta la fel. „Ce este această protomaterie?,” întrebaţi voi. Iată răspunsurile lor: apa (Thales), aerul (Anaximandru), focul (Empedocle), pământul (Holbach), eterul (Gustave Le Bon), protoplasma (Holbach), electricitatea (materialiştii cei mai recenţi), Bosonul Higgs (Peter Higgs). Oare nu este limpede, din învălmăşeala presupunerilor de tot felul, că această problemă a fost cel mai puţin lămurită de către ei, cei cărora li se pare că au lămurit-o pe deplin?

Pentru nihilistul Indian, esenţa tuturor lucrurilor este nimicul, pentru că totul este umbră şi nălucire. Dacă nimic real nu există şi dacă lumea este himeră, atunci, bineînţeles, este lipsit de noimă să mai punem problema „care este esenţa acestui nimic, acestei himere?”
Noi ne permitem, însă, un raţionament de felul următor: dacă s’a hotărât că totul este nimic, cine a hotărât şi cu ajutorul a ce? Negreşit, un om, cu ajutorul raţiunii. Aşadar, înseamnă că omul, cu raţiunea sa cu tot, este ceva. În orice caz, nici nihilistul n’a rezolvat problema esenţei lucrurilor.

Şi atunci, unde ne aflăm după 3000 de ani de filosofare despre esenţă? În faţa unei probleme pe de-a întregul nerezolvate şi deschise. Iar de vreme ce oamenii nu au putut rezolva problema aceasta, oare putem căuta altundeva? Bunăoară, la Sfânta Scriptură a lui Dumnezeu?

Ce spune Sfânta Scriptură despre esenţa lucrurilor? Nimic. Cu desăvârşire nimic. Înseamnă că, în această privinţă, Ziditorul lumii nu a găsit de trebuinţă să ridice câtuşi de puţin vălul de pe această mare taină a Sa. Nici ca Mântuitor al lumii nu a binevoit să dea vreo descoperire în privinţa acestei taine. Aşadar, Sfânta Scriptură a lui Dumnezeu nu ne descoperă nimic cu privire la esenţa lucrurilor şi fiinţelor acestei lumi, însă ne descoperă multe, foarte multe, cu privire la însemnătatea ei.

Raţiunea, pentru oameni neapărat trebuincioasă, pe care Dumnezeu a descoperit-o, nu se referă la esenţă, ci la însemnătatea lucrurilor. Însemnătatea lucrurilor este mântuitoarea ştiinţă de carte, pe care Tatăl cel ceresc a dăruit-o tuturor fiilor săi. Chiar s’ar putea spune că esenţa cuvântătoare a lucrurilor este însemnătatea lucrurilor.

Ce este esenţa unei litere scrise? Oare cerneala cu care a fost scrisă litera ori sunetul pe care îl desemnează? Chibzuiţi la aceasta. Şi ce este esenţa unui sunet: oare vibraţia aerului sau însemnătatea pe care îl are sunetul acela? Apostolul Ziditorului
spune: „În lume sânt cine ştie câte feluri de glasuri, şi nici unul dintr’însele este fără de înţeles.” /I Cor.14:10/ De la Dumnezeu nu se poate lua cu sila nici o taină, până ce n’o vesteşte El Însuşi.

Dar despre protoesenţa lucrurilor create, în sens filosofic, Ziditorul nu le-a vestit nimic oamenilor – fără îndoială, pentru că oamenii nu au nevoie să ştie aşa ceva pentru a-şi îndeplini rostul pe care-l au pe pământ.

„Unde ai fost când am temeluit pământul? Ci spune-mi, de ai cunoştinţă?... Când s’au făcut stelele, lăudatu-m’au cu glas mare toţi îngerii mei.”[Iov 38:4, 7] Dacă ar fi ca omul să se bizuie doar pe raţiunea sa în cercetarea esenţei lucrurilor, ar trebui să fi fost de faţă la actul Zidirii lumii. Iar lucrul acesta este cu neputinţă. Dar şi atunci – presupunând că omul ar fi fost de faţă la Zidire – oare ar fi priceput şi înţeles, dacă Ziditorul nu i-ar fi descoperit şi lămurit?

Iar simbolismul lucrurilor este necontenit înaintea ochilor noştri, întotdeauna nou şi curat, precum cea mai nouă ediţie a unei cărţi. Şi călăuza prin acest simbolism minunat, Sfânta Scriptură a lui Dumnezeu, Descoperirea lui Dumnezeu, este mereu înaintea ochilor noştri.

Cine ştie dacă cercetarea esenţei lucrurilor a făcut mai bun pe cineva... Dar, peste tot, se ştie faptul acesta: conştientizarea însemnătăţii lucrurilor lui Dumnezeu a făcut mai bune şi mai luminate nenumărate suflete. Aceste suflete fără număr, ştiute şi neştiute, pline de bucurie sfântă, L-au şi proslăvit cu adevărat pe Ziditorul lor, Cel Unul, Cel Viu. Şi acum Îl proslăvesc în Împărăţia Cerurilor, în împărăţia realităţilor duhovniceşti, împreună cu îngerii cei cereşti.

[AlbertX]

În prealabil postat de catalin2

Nu-i vorba de calculat varsta, ci de demonstrat ca nu e vorba de miliarde sau milioane de ani.

Daca nu ati inteles de ce nu trebuie facuta confuzia dintre religie si filosofie am sa va rog sa recititi pasajele de mai sus,
de cate ori este nevoie, pana veti intelege.

Daca veti intelege acest lucru veti intelege si cat de lipsita de importanta este "datarea radiometrica" din aceasta perspectiva.

Catalin, unui agnostic oricat de mult ai incerca sa-i "demonstrezi" ceva cu care el nu este de acord nu vei reusi, n-ai observat?

Referitor la "demonstratiile" creationistilor neoprotestanti sau catolici referitoare la "varsta tanara a Pamantului" ele trebuiesc privite cu rezerva si filtrate prin raportarea la Sfanta Traditie ... care nu a fost atat de preocupata de aceste "demonstratii" ... iar din acest punct de vedere sunt total de acord cu afirmatia de mai devreme a lui bin000 - "Pur si simplu nu se poate sti" - e vorba doar de credinta !

Pot da pariu cu oricare dintre voi ca abaaaabbbb63 sau amicii lui atei se vor face ca nu au vazut textele de mai sus ... probabil dintr-un motiv foarte simplu - sunt prea lungi si plictisitoare pentru ei, nu le inteleg si nici nu-si doresc sa le inteleaga.