![]() |
![]() |
|
#221
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Deci ce valoare mai au celelalte criterii propuse?
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau. |
#222
|
|||
|
|||
![]() Citat:
O melodie care o stim deja. Ce n-a inteles doamna/domnisoara sau mai stiu eu cum doreste sa fie adresata, este ca iubirea de eretici nu inseamna lasarea garzii jos cand e vorba de relatiile lor cu turma care din pacate de cele mai multe ori nu sunt de pe postura de oi potentiale ci ce lupi rapitori. Cu alte cuvinte, imi place lupul atunci cand este in padure - are rolul lui, de exemplu de a curata padurea de mortaciuni si alte animale bolnave, dar cand nu se multumeste doar cu ele si vine la mine in curte sa se infrupte, n-am cum sa-l iau in brate. Revenind si la povestea cu fii lui Dumnezeu, ca sa detaliez, ca poate am fost prea subtil sau ma rog, poate unii in dragoste de eretici au trecut cam repede prin abc -ul catehizarii ortodoxe, stim poveste in care Dumnezeu avea doi fii. Unul ascultator si altul nu prea, care prefera sa-si traiasca fiosenia din cu totul alta perspectiva. Ei bine, si acela era si a ramas fiu, cel putin ca statut legal si atat timp cat nu l-a prins moartea printre straini si mizerii, insa nu era asa cum trebuia sa fie un fiu. E drept, era si el iubit, trebuie sa fie iubit, dar nu pentru mizeria in care se zbate si nu atat timp cat nici prin cap nu-i trece sa se intoarca acasa decat cel mult pentru o alta transa de bani. Probabil e mai greu pentru unii sa inteleaga mizeria in care se zbate un sectar mai ales ca are el grija sa se bata tare si des cu caramida in piept ce om evoluat moral este el, mai ales comparat cu ortodocsii din recensamant (ca pe aia din Biserica oricum nu are habar de ei si nici nu vrea sa-i cunoasca). Insa spiritual vorbind, mai ales haric, ea exista, ca daca n-ar exista, ar fi in Biserica si nu pe coclauri. Sa tragem nadejdeca totusi sfarsitul nu-i va prinde astfel - in acest sens da, trebuie sa existe dragoste. Sa speram ca am lamurit si aceasta chestiune.
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau. Last edited by AlinB; 28.01.2013 at 01:25:30. |
#223
|
|||
|
|||
![]() Citat:
(Deh, cine sapa groapa altuia... Si fiecare pasare pe limba ei...) |
#224
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Previzibil, dealtfel... |
#225
|
|||
|
|||
![]()
Lupta cu pacatul este ilustrata in Vietile Sfintilor. Iata niste fragmente din viata Sfantului Efrem Sirul, a carui pomenire se savarseste chiar astazi.
,,Odată își lăsă patria și aceasta fiindu-i poruncit ca dumnezeiescului Avraam, a ajuns la cetatea Edesa, pe de o parte, pentru închinăciunea sfintelor moaște, care erau întru dînsa, iar pe de alta, pentru întîlnirea cu un oarecare bărbat dintre cei cuvîn-tători, ca să ia model de viață de acolo. Acest lucru îl cerea de la Dumnezeu, adesea, zicînd: "Doamne, Iisuse Hristoase, Stăpîne al tuturor, învrednicește-mă ca, intrînd în cetatea Edesa, să mă întîlnesc cu acel bărbat, care va fi puternic a-mi grăi cele spre folosul sufletului". Astfel rugîndu-se, cînd a ajuns la porțile cetății, era îngrijorat: cum adică se va apropia de acel bătrîn, ce va afla de la dînsul și ce folos va dobîndi? Deci, călătorind astfel cu ațintirea minții, o femeie îndată îl întîmpină și aceasta era desfrînată. Negreșit al lui Dumnezeu lucru era acesta; căci pentru cele bune, de multe ori le rînduiește tainic pe cele potrivnice. Deci, sfințitul Efrem, astfel întîlnind pe desfrînata, stătea uimit oarecum, căutînd către dînsa, mîhnindu-se și pătimind întru sine cu sufletul, că nu i s-a împlinit cererea după rugăciune, ci cu totul potrivnic. Iar ea văzîndu-l, iarăși privea la dînsul cu ochi necuvioși. Și fiindcă astfel multă vreme se priveau unul pe altul, vrînd s-o rușineze și întru sfiala ce se cuvine femeilor a o aduce, i-a zis: "Pentru ce nu te rușinezi, o! femeie, privind la mine cu ochii ațintiți?" Și aceea zise: "Dar mie așa mi se cade a privi la tine, că din tine și din a ta coastă sînt luată. Iar ție ți se cade a te uita nu către noi, ci în pămînt, din care ai și fost luat". Acestea auzindu-le Efrem a mulțumit și femeii, pentru folosul ce a avut din vorbele ei, și lui Dumnezeu cu fierbințeală îi înălța mulțumire; care chiar prin cele fără de nădejde de multe ori poate face lucruri bune. Deci, după ce au trecut zile destule, în cetatea Edesei dumnezeiescul Efrem era, locuind aproape de dînsul, o desfrînată care s-a făcut organ de răutate al vicleanului. Și printr-însa, ca prin șarpele cel dintîi, năvălea asupra dreptului. Deci, de vreme ce s-a întîmplat, că dumnezeiescul Efrem fierbea niște bucate, acea femeie deschizînd fereastra care era în perete, se plecă cu nerușinare, apoi cu obrăznicie căutînd la cuviosul, îi zise: "Binecuvintează, părinte". Iar el cu blîndețea cea cuviincioasă lui și cu graiul îi zice: "Domnul să te binecuvinteze". Și aceasta iarăși cu rîs necuvios a zis: "Dar ce lipsește bucatelor tale?". Iar acela a zis: "Trei pietre și puțin noroi, ca fereastra aceasta să se astupe". Aceea cu obrăznicie a zis: "Pentru că te-am cinstit, aceasta a făcut întru tine mîndrie? Eu voiesc a dormi împreună cu tine, iar tu de prima dată mă deznădăjduiești?". Însă precum aceea avea graiuri satanicești, astfel și el cu mult mai vîrtos n-a fost lipsit de cuvinte duhovnicești, căci a zis: "De voiești împreună cu mine a dormi, trebuie s-o faci unde-ți voi zice eu". Iar aceea, dacă a auzit cuvîntul, a și întrebat de locul unde voiește a dormi. "Nu într-alt loc, a zis el, decît chiar în mijlocul cetății voi dormi cu tine". Iar ea a zis: "Dar nu ai sfială și rușine de bărbații ce ne vor vedea dormind în mijlocul cetății?". Deci, femeia aceea dorind să vîneze sufletul cel pătimaș, n-a voit a cunoaște ceea ce zice Solomon: Că ochii Domnului Celui Preaînalt de milioane de ori mai luminați sînt decît soarele; căci caută peste tot căile oamenilor. Atunci sfîntul a răspuns îndată: "Dacă ochii oamenilor i-ai judecat că sînt puternici a rușina sufletul și a-l opri de la fapta cea rea, dar oare de ochii lui Dumnezeu, care văd toate cîte se lucrează în ascuns și întru arătare, nu ne vom teme și nu ne vom spăimînta cu mult mai vîrtos?". Acestea destule au fost ca să înduplece pe desfrînata a se depărta de vicleana poftă către dînsul și să se căiască de cele dintîi fapte rele ale ei. Căci îndată apropiindu-se și căzînd la pămînt, cerea iertăciune de dobitoceasca și neînfrînata ei pornire. Apoi, făcînd adevărată pocăință, a luat povățuitor și dascăl pe Sfîntul Efrem în calea cea către mîntuire. Iar el fiind gata a sluji unei cereri ca aceasta, o sfătui cele cuviincioase, spre a nu merge iarăși, după cum zice dumnezeiescul Ieremia, în urma gîndurilor inimii celei rele; apoi s-a îngrijit a o aduce într-o mînăstire femeiască, spre a face fapte bune. Și în scurt, pe aceea care a voit a-l împie-dica din calea cea dreaptă, el mai vîrtos întorcînd-o de la calea cea rea, a avut ca rod al dreptății întoarcerea ei spre calea mîntuirii." Sursa:http://paginiortodoxe.tripod.com/vsi...rem_sirul.html Last edited by antoniap; 28.01.2013 at 06:45:43. |
#226
|
||||
|
||||
![]()
Linștiți-vă fraților!
Nu mușcați așa ușor.
__________________
Îmi cer scuze celor pe care i-am supărat! "Trebuie sa mori înainte de a muri Pentru a nu muri atunci când mori" |
#227
|
||||
|
||||
![]() |
#228
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Si acum as vrea sa mi se spuna ce nu e corect in acest articol, de a trezit atatea reactii. Eu nu vad nimic "vatamator", cum se exprima cineva intr-o postare anterioara. Deci, ce anume din articolul de mai sus v-a facut sa protestati? Argumentat va rog. Faptul ca articolul a aparut pe un site protestant sau neoprotestant nu are valoare ca argument, atata timp cat articolul nu aduce atingere credintei ortodoxe. |
#229
|
|||
|
|||
![]() Citat:
A arata ca cineva face greseli la limba româna sau de ortografie, nu este egal cu "a sapa groapa altuia"; chiar dimpotriva, altfel profesorii ar "sapa groapa elevilor", ori nu e cazul. Chiar crezi ca este o greseala asa mare a uita o litera, desi sensul frazei ramane neschimbat?!? Last edited by Miha-anca; 28.01.2013 at 13:05:04. |
#230
|
|||
|
|||
![]() Citat:
|
|