Sotul ideal

Femeia să se teamă de bărbat” când Hristos este capul bărbatului, dar când capul lui e păcatul şi „dumnezeul lui e stomacul”, n-are ce sfat e mântuire lua de la dânsul. Fără Hristos este mort, iar sfatul morţilor duce la moarte; acolo să nu mergeţi. De morţi să nu aveţi teamă. De cei ce nu se tem de Dumnezeu, nici voi să nu aveţi teamă. Toată teama să vă fie de păcat, căci pe aceasta au avut-o şi Sfinţii.

[heaven]

În prealabil postat de fallen

Nu pot sa pun filmuletul, si nu vreau nici sa-l descriu, ca nu prea e "crestinesc".

Dar totusi, fetelor, nu vreti sa incercam sa "incropim" ceva, o listuta cu mici dorinte pe care le avem de la sotiorii nostrii iubiti, ca sa fie toata lumea mai multumita?

De exemplu, mie mi-ar place, cand venim de afara, eventual cu cumparaturi si/sau cu copiii dupa noi, care avem, nu ar fi frumos ca unul din soti sa dezbrace copiii si sa puna hainele la loc/la uscat, dupa caz, pe ale tuturor, iar celelalt sa 'descarce' cumparaturile si apoi sa puna masa? Si daca unul termina mai repede, n-ar fi frumos sa mearga sa-l ajute pe celalalt?

Si apoi, cand se fac mai mari copilasii, nu ar fi frumos sa fie invatati sa-si bage singuri hainele la loc? Dar pentru asta sa stiti ca au nevoie de exemplul tatalui, ca daca acesta le lasa aruncate, ei n-or fi mai fraieri, nu?

Un alt aspect, consider eu, esential in educatia copiilor, este ca tatal sa nu "faca figuri" la masa, sa vina cand este chemat, sa nu-l uite Dumnezeu in fata televizorului/calculatorului si sa nu isi manifeste cu voce tare nemultumirile privitoare la meniu...

Iarasi ar fi de importanta vitala sa se evite discutiile in contradictoriu, mai ales jignirile, ofensele, vorbele urate, iesirile violente, chiar si ironiile la adresa celuilat sot, macar in fata copiilor. Chiar si bunicii ar face bine sa nu ii critice pe parinti de fata cu copii.

Poate iarasi ar fi bine ca parintii sa nu-si exprime ideile "anticrestine", politice, "fotbalistice" chiar, de fata cu copii, care din admiratie le-ar putea prelua si propavadui mai departe, la scoala sau afara, dand nastere la conflicte.

Nu este bine nici ca unul din soti sa-i permita copilului ceva ce celalalt i-a interzis, sau sa contrazica o invatatura pe care i-a dat-o, dupa principiul ca "vreau sa-l pregatesc pentru viata, sa nu fie luat de fraier, etc".

Dar pentru asta e necesar ca ambii parinti sa fie familiriazati cat de cat macar cu invataturile crestinesti, ca daca unul sau ambii sunt obsedati doar de cariera, succes si bani, s-ar putea sa nu mai aiba dispozitia necesara sa se implice si in viata de zi cu zi si sa lase totul in seama femeii, de obicei, sau a altor persoane (bunici, guvernante, etc).

Ceea ce tu descrii nu este o lista de dorinte ca pentru Mos Craciun,ci lucruri firesti,care insa,tin de maturizarea fiecaruia dintre parteneri si a relatiei implicit.Doar ca asta nu se produce peste noapte,ci in timp,cu rabdare,dorinta de acceptare,cunoastere a celuilalt.
Inseamna depasirea egoismului,a propriilor temeri,dorinta de implicare profunda din partea ambilor parteneri si ca relatia sa mearga.Conflictele,suferinta,fac si ele parte din acest proces de maturizare,insa comunicarea,acceptarea reciproca,negocierea,ajuta ca lucrurile sa se aseze pe fagasul lor.
De obicei ruperea relatiilor are loc atunci cand unul sau ambii parteneri refuza sa se maturizeze si sa isi paraseasca propriul egoism,propria rigiditate,neimplicandu-se intr-un mod profund in relatie,ci ajunge sa impuna in mod abuziv celuilalt regulile sale.
Prin relatia de cuplu,Dumnezeu ne provoaca cel mai mult sa invatam lectiile necesare pentru fiecare dintre noi si cu siguranta nu se pune problema ca am ales prost sau bine,ci pur si simplu avem langa noi acel om potrivit pentru fiecare in acel moment,ce sa ne ajute in acest proces de evolutie,maturizare,crestere spirituala.

Dupa cum spunea si heaven important este sa treci la lucruri concrete si nu la pierdere de timp. Treci la fapte concrete Fallen, adica vorbeste cu sotul tau si roagate. A face aici o lista cu dorinte, eu o consider pierdere de timp.

[heaven]

În prealabil postat de fallen

Am citit undeva ca daca noi am sti ce vrem, I-ar fi mai usor si lui Dumnezeu sa ne dea.

Ce vrea El de la noi? In principal, sa respectam cele zece porunci.

Ai dreptate...este important sa stii ce vrei.
Multi oameni se supara ca partenerul nu le implineste nevoile afective,isi imagineaza ca "el/ea ar trebui sa stie",ca e de la sine inteles ca "daca ma iubeste ma va face fericit/a"!
E o iluzie sa credem asta...cum va sti altul ce anume ne implineste,cand noi nu avem habar sau daca avem,tacem malc si asteptam de la celalalt sa ghiceasca?
Iar referitor la a doua chestiune...personal cred ca Dumnezeu,mai presus decat orice porunca isi doreste sa invatam porunca iubirii.

[dobrin7m]

"Toţi umblăm după fericire. Toţi o dorim, toţi o căutăm. Intru direct în intimitatea sufletelor voastre. Căutaţi fericirea în sufletele voastre. Nu o căutaţi în afara voastră. Să nu aşteptaţi fericirea să vină din altă parte, decât dinlăuntrul vostru, din sufletul vostru, unde Sălăşluieşte Domnul Iubirii, Hristos. Dacă veţi aştepta fericirea din afara voastră, veţi trăi decepţii peste decepţii şi niciodată nu o veţi atinge. Să vă spun atât: Căutaţi Iubirea şi trăiţi-o cu multă smerenie. Tare mult doresc să nu vă gândiţi la căsătoria voastră, absolut deloc. Cu cine mă voi mărita? Cum va fi el? Cine va fi el? Etc. Sunt gânduri inutile, fără sens, deşarte. Aceste preocupări arată că în sufletul vostru încă nu s-a stabilit certitudinea adâncă a adevărului. Să aveţi o singură grijă. Sufletul. Să trăiţi curat, în frica lui Dumnezeu. Să iubiţi pe Hristos, să vă dăruiţi toată fiinţa Lui, printr-o trăire curată, în rugăciune." Valeriu Gafencu - Scrisori din inchisoare

Daca toata lumea ar face asa (sa caute in suflet dupa iubire si fericire si sa o daruiasca), casatoria fiecaruia ar fi o nunta in trei tu, el si Hristos.
Daca nu va fi asa, inseamna ca inauntru in voi nu este iubirea, nu este fericirea.

[mela me]

Foarte frumoasa postarea ta, mi-a placut mult!
"Să aveţi o singură grijă. Sufletul"


Multumim frumos!

[georgiana_s]

În prealabil postat de Traditie

Ceea ce îi face pe oameni diferiti între ei este ori cultura (cunostintele, inclusiv cele mistice) ori patimile, ori amândoua.

Sotul ideal e cel despatimit si luptator cu patimile.

Foarte de acord!

[Ekaterina]

În prealabil postat de fallen

Dar totusi, fetelor, nu vreti sa incercam sa "incropim" ceva, o listuta cu mici dorinte pe care le avem de la sotiorii nostrii iubiti, ca sa fie toata lumea mai multumita?

De exemplu, mie mi-ar place, cand venim de afara, eventual cu cumparaturi si/sau cu copiii dupa noi, care avem, nu ar fi frumos ca unul din soti sa dezbrace copiii si sa puna hainele la loc/la uscat, dupa caz, pe ale tuturor, iar celelalt sa 'descarce' cumparaturile si apoi sa puna masa? Si daca unul termina mai repede, n-ar fi frumos sa mearga sa-l ajute pe celalalt?

Si apoi, cand se fac mai mari copilasii, nu ar fi frumos sa fie invatati sa-si bage singuri hainele la loc? Dar pentru asta sa stiti ca au nevoie de exemplul tatalui, ca daca acesta le lasa aruncate, ei n-or fi mai fraieri, nu?

Un alt aspect, consider eu, esential in educatia copiilor, este ca tatal sa nu "faca figuri" la masa, sa vina cand este chemat, sa nu-l uite Dumnezeu in fata televizorului/calculatorului si sa nu isi manifeste cu voce tare nemultumirile privitoare la meniu...

Iarasi ar fi de importanta vitala sa se evite discutiile in contradictoriu, mai ales jignirile, ofensele, vorbele urate, iesirile violente, chiar si ironiile la adresa celuilat sot, macar in fata copiilor. Chiar si bunicii ar face bine sa nu ii critice pe parinti de fata cu copii.

Poate iarasi ar fi bine ca parintii sa nu-si exprime ideile "anticrestine", politice, "fotbalistice" chiar, de fata cu copii, care din admiratie le-ar putea prelua si propavadui mai departe, la scoala sau afara, dand nastere la conflicte.

Nu este bine nici ca unul din soti sa-i permita copilului ceva ce celalalt i-a interzis, sau sa contrazica o invatatura pe care i-a dat-o, dupa principiul ca "vreau sa-l pregatesc pentru viata, sa nu fie luat de fraier, etc".

Dar pentru asta e necesar ca ambii parinti sa fie familiriazati cat de cat macar cu invataturile crestinesti, ca daca unul sau ambii sunt obsedati doar de cariera, succes si bani, s-ar putea sa nu mai aiba dispozitia necesara sa se implice si in viata de zi cu zi si sa lase totul in seama femeii, de obicei, sau a altor persoane (bunici, guvernante, etc).

Ai punctat cu multa pricepere unele din nemultumirile sotiilor fata de sotii lor. Finalul mi s-a parut a fi de fapt concluzia mesajului tau. Este de dorit ca cei doi soti sa incerce in viata lor sa se raporteze la Dumnezeu in tot ce fac, in educatia copiiilor, in relatia lor, etc. M-a intarit un cuvant al unui Parinte care spunea ca in casnicie sunt situatii in care unul din soti se jertfeste mai mult decat celalalt, se daruieste mai mult, iubeste mai sincer, este dispus sa ofere mai mult. Toate astea implica de multe ori suferinta, durere, dar daca le va face cu marinimie, va fi o cale prin care va atrage harul lui Dumnezeu. Mai devreme sau mai tarziu, toate acestea ii vor fi rasplatite, chiar daca el nu urmareste acest lucru.

[moldoveanu]

În prealabil postat de fallen

...De exemplu, mie mi-ar place, cand venim de afara, eventual cu cumparaturi si/sau cu copiii dupa noi, care avem, nu ar fi frumos ca unul din soti sa dezbrace copiii si sa puna hainele la loc/la uscat, dupa caz, pe ale tuturor, iar celelalt sa 'descarce' cumparaturile si apoi sa puna masa? Si daca unul termina mai repede, n-ar fi frumos sa mearga sa-l ajute pe celalalt?

Si apoi, cand se fac mai mari copilasii, nu ar fi frumos sa fie invatati sa-si bage singuri hainele la loc? Dar pentru asta sa stiti ca au nevoie de exemplul tatalui, ca daca acesta le lasa aruncate, ei n-or fi mai fraieri, nu?

Un alt aspect, consider eu, esential in educatia copiilor, este ca tatal sa nu "faca figuri" la masa, sa vina cand este chemat, sa nu-l uite Dumnezeu in fata televizorului/calculatorului si sa nu isi manifeste cu voce tare nemultumirile privitoare la meniu...

Iarasi ar fi de importanta vitala sa se evite discutiile in contradictoriu, mai ales jignirile, ofensele, vorbele urate, iesirile violente, chiar si ironiile la adresa celuilat sot, macar in fata copiilor. Chiar si bunicii ar face bine sa nu ii critice pe parinti de fata cu copii.

Poate iarasi ar fi bine ca parintii sa nu-si exprime ideile "anticrestine", politice, "fotbalistice" chiar, de fata cu copii, care din admiratie le-ar putea prelua si propavadui mai departe, la scoala sau afara, dand nastere la conflicte.

Nu este bine nici ca unul din soti sa-i permita copilului ceva ce celalalt i-a interzis, sau sa contrazica o invatatura pe care i-a dat-o, dupa principiul ca "vreau sa-l pregatesc pentru viata, sa nu fie luat de fraier, etc".

Dar pentru asta e necesar ca ambii parinti sa fie familiriazati cat de cat macar cu invataturile crestinesti, ca daca unul sau ambii sunt obsedati doar de cariera, succes si bani, s-ar putea sa nu mai aiba dispozitia necesara sa se implice si in viata de zi cu zi si sa lase totul in seama femeii, de obicei, sau a altor persoane (bunici, guvernante, etc).

Tu te iei de aparente si nu de fond. Problema nu e ca barbatul acela nu vrea sa aseze hainele copiilor ci ca nu iubeste aproapele cum ar trebui. Neimplicarea lui este efectul si nu cauza. Cauza este neiubirea, egoismul, egocentrismul etc. Daca ar iubi ar face acele lucruri din dragoste, nefortat de nimeni si cu mare placere.
Tu ceri doar sa se schimbe efectele dar daca cauza ramane atunci acest lucru este imposibil. Poti sa te abtii 2-3 zile dar pana la urma ce s-a acumulat erupe cu si mai mare forta. Trebuie cautate acele cauze si solutionata acolo problema. Iar solutia vine automat cand harul lui Dumnezeu se salasluieste in sufletul cuiva. Din pacate se intampla rar si nu dureaza. Deci e mult mai complicat, drept dovada si starea in care se afla lumea.
Pe de alta parte nici femeile nu sunt tocmai lipsite de aceleasi metehne: egoism->mandrie. Nu o data am vazut femei care erau nemultumite de sotii lor ca nu sunt ca altii. Ba ca nu e destept ca ala, sau bogat ca alalaltu, sau intelectual ca altul etc. Uitand ca tot ele (desteptele) i-au ales.
Concluzie: suntem cu (aproape) totii robi pacatului si doar suntem multumiti vis-a-vis de manifestarile acestuia in altul si nu de prezenta pacatului per se.

[tabitha]

În prealabil postat de moldoveanu

Nu o data am vazut femei care erau nemultumite de sotii lor ca nu sunt ca altii. Ba ca nu e destept ca ala, sau bogat ca alalaltu, sau intelectual ca altul etc. Uitand ca tot ele (desteptele) i-au ales.

Citeam odată undeva că femeile își aleg soții în speranța că or să se schimbe, în timp ce bărbații își aleg soțiile în speranța că NU or să se schimbe (ele). :) Tu probabil că nu ești căsătorit, dacă crezi că-și pierde cineva vremea să-și compare consoarta cu unul sau altul, și așa să se decidă dacă-i mulțumită sau nu.