Impartasit de Craciun si 1 Ian. - post de sarbatori?

[anna21]

În prealabil postat de sophia

@Anna21 -

Sophia, intotdeauna am crezut ca esti tanara, proaspat casatorita si plina de curiozitate..
de aceea mi-am permis sa dau sfaturi. Care sfaturi au fost uneori aiurea. Acum ca ai dat detalii despre tine inteleg ca nu te cunosc, nu sunt in locul tau, nu stiu cum as gandi in locul tau.
Iarta-ma.

[Fani71]

În prealabil postat de costel

George, inainte ca omul sa fie impartasit se spune "se impartaseste robul lui Dumnezeu (numele) spre iertarea pacatelor si spre viata de veci". Parintele Staniloae spune ca aici e vorba de pacatele nemarturisite din nestiinta. Deci, indraznesc sa spun ca si prin aceasta taina se poate darui iertarea pacatelor.

Exact asta vroiam sa spun si eu.
Prin spovedanie se iarta pacatele, dar si prin impartasanie. Pacatele mici, zilnice, din fiecare secunda. Si ni se da si puterea de a lupta impotriva lor.
Ajunge sa recitim rugaciunile de pregatire.

[Fani71]

În prealabil postat de GeorgeS

Cand preotul -duhovnic rosteste dezlegarea la spovedanie se roaga pt. toate pacatele facute cu voie sau fara voie. Deci si pentru cele care din nestiinta sau uitare nu le-am marturisit. Dar de aici si a te impartasi fara spovedanie, ca si asa se iarta pacatele, este cale lunga....

Nu este vorba de pacatele mari, foarte grave. Pentru acestea e nevoie de spovedanie (spovedania este necesara si pentru a primi indrumari, si pentru a nu ne pacali despre viata naostra duhovnicieasca, si pentru ca nu suntem spinguri in Biserica si avem nevoie de un martor poentru pocainta) Este vorba de pacatele mai mici, pe care le-am putea marturisi ceas de ceas.

[Fani71]

În prealabil postat de dorinastoica14

Am mai spus în altă postare:şi preoţii învaţă de la credincioşi.Când un preot va vedea că eşti smerit şi te consideri nevrednic sau ne pregătit pentru a te împărtăşi nu te va obliga să o faci ,iar dacă îi vei cere canon(post,rugăciune,acatiste,mătănii ,milostenie şi chiar amânarea împărtăşaniei) nu te va certa şi nici nu te va refuza ci se va bucura căci"bucurie se face în cer pentru un păcătos care se pocăieşte".

Ei, totusi, Dorina, daca un preot imi da mie binecuvantarea sa ma impartasesc, eu sa refuz? Hm.
Dimpotriva, sfantul Nicodim Aghioritul in cartea pe care o cita si AnaMaria mai sus spune sa ne rugam de preoti si sa-i batem la cap sa ne lase sa ne impartasim.

Oricum, nu as vrea sa fiu acuzata de mandrie si spirit de razmerita. Eu am inceput sa ma impartasesc des si cu spovedanie nu de fiecare data pentru ca asa m-a sfatuit parintele duhovnic, pentru care am admiratie si respect si de la care am invatat multe lucruri.

[Fani71]

În prealabil postat de GeorgeS

Cand preotul -duhovnic rosteste dezlegarea la spovedanie se roaga pt. toate pacatele facute cu voie sau fara voie. Deci si pentru cele care din nestiinta sau uitare nu le-am marturisit. Dar de aici si a te impartasi fara spovedanie, ca si asa se iarta pacatele, este cale lunga....

Parinte, sfintia voastra va spovediti de fiecare data, inainte de fiecare liturghie?

[anna21]

În prealabil postat de Fani71

Parinte, sfintia voastra va spovediti de fiecare data, inainte de fiecare liturghie?

Fani, aceasta nu este o intrebare tocmai cinstita!
Si, da, cred ca poti sa nu te duci la impartasanie, chiar daca ai binecuvantare.. daca iti amintesti lucruri grave nemarturisite, daca te superi pe cineva, daca... in primul rand trebuie sa ne cercetam pe noi insine.

(Poate fi si extrema cealalta, in care sa-ti fie frica sa te apropii.. dar cred ca este o atitudine mai buna, totusi).

[Fani71]

În prealabil postat de anna21

Fani, aceasta nu este o intrebare tocmai cinstita!
Si, da, cred ca poti sa nu te duci la impartasanie, chiar daca ai binecuvantare.. daca iti amintesti lucruri grave nemarturisite, daca te superi pe cineva, daca... in primul rand trebuie sa ne cercetam pe noi insine.

(Poate fi si extrema cealalta, in care sa-ti fie frica sa te apropii.. dar cred ca este o atitudine mai buna, totusi).

Sigur, daca imi amintesc sau daca am facut ceva grav intre spovedanie si impartasanie (am insultat pe cineva etc). Sau daca pur si simplu esti oprit - nu merge trenul etc ;-)
Dar de ce nu este o intrebare cinstita? Parintele este foc si para impotriva celor care spun ca se poate impartasanie fara spovedanie de fiecare data, ne considera cuviosi cu ghilimele.. dar sfintia sa face lucrul asta, si nu cred ca vrea sa spuna ca este mai putin pacatos decat oricare dintre noi.
Daca nu acesta este motivul, sa ne explice totusi de ce nu este valabila si pentru preot aceasta cerinta.

[Daniel777]

În prealabil postat de sophia

@Anna21 - nu m-am referit in postarile mele la tine personal. Deci nu-ti mai face probleme, nu te-am criticat.
Am senzatia ca dimpotriva, aici in forum toti au tendinta sa critice si corecteze pe altii, fara insa a avea o baza, intrucat nu se stie nici daca ei insisi au dreptate, sau macar aplica pe pielea lor ceea ce predica.
Eu cand vorbesc despre ceva, sau am nelamuriri, ma raportez la mine insami, voi (Cristiboss, Anca etc.) evitati exemplul personal, evitati sa vorbiti despre modul in care faceti si reusiti voi anumite lucruri, dar va straduiti sa ne convingeti pe noi.

Am unele scurte rapsunsuri pentru voi toti:
1. In limba romana (dar si in altele) doua notiuni distincte pentru practic aceeasi actiune, in functie de modul in care o privesti/simti.
"a face sex" si "a face dragoste".
Eu le consider diferite. Prima este exclusiv carnala, a doua este plina de sentiment.
De aceea cand vorbesc despre relatii intre soti nu pot sa fac separatii: iubirea inseamna in acest caz multe la un loc, inclusiv relatie trupeasca
.
Casnicia asa fost lasata de la Dumnezeu, la fel ca si anatomia omului (animalelor si plantelor): sa aibe si relatii trupesti si sa se faca urmasi.
Casatoria nu a fost lasata a fi traita in forma de frate si sora si chiar am inteles din unele scripturi ca acest lucru este interzis.
De aceea eu nu accept in mare parte exemplele de sfinti sau persoane care traiesc in casnicie in paturi separate si frateste, fara se atinge.
Inteleg insa aici un un singur motiv: anticonceptional (adica abstinenta pentru a nu face copii peste numarul dorit/posibil).

Observ ca ma criticati voi pe mine in detalii intime: incercati sa ma convingeti ca sunt patimasa dupa sex, ca nu pot trai fara el, ca voua asa va rezulta din dorinta mea de a duce o casnicie normala.
Nu este asa. Eu nu stiu la ce varsta v-ati casatorit voi si v-ati inceput viata sexuala.
In general se intampla devreme, chiar f.devreme, tocmai pentru ca primeaza dorinta de sex.
Ei la mine nu a fost asa. Am trait f.bine fara si pana m-am maritat. Si asta a fost la...40 ani.
Tocmai ca am fost f.aspra cu mine si am renuntat mult.M-am lasat in traiul dorit de Dumnezeu si mi-am primit soarta asa cum a fost. Si asta m-a costat inclusiv posibilitatea de a avea copii.

Si daca acum vreau sa am macar o casnicie normala, cred ca am dreptul si m i l-am castigat cu greu.
Iar casnicie normala doresc si pentru sotul meu. Ceea ce doresc eu aici nu este pentru mine neaparat, eu pot si fara cel mai adesea, ci doresc sa-i ofer sotului meu iubirea si respectul cuvenit. Nici macar nu-mi cere el asta, ci asa simt eu.
Noi n-am avut parte de multa fericire in viata si fiecare gest este important pentru noi.
Si am mai spus, noi avem niste probleme care situeaza in extrema care se opune desfraului si patimei si ce mai vreti voi.


Fiindca se vorbea aici despre modul de a tine o sarbatoare:
Pentru mine nu cana aceea de lapte bauta inseamna a respecta pe Dumnezeu.
Daca tin post, il tin asa cum se cuvine. In perioada de post, pentru impartasanie, tin o saptamana (trupeste si alimentar). Sufleteste il tin mai mult, aproape permanent.
In rest, tin vinerea pana seara dupa vecernie.

Iar sarbatoarea: pur si simplu viata cuminte si normala, dar in respect fata de credinta. Am calendatul pe perete. Cand este sarbatoare o tin: nu spal, nu cos, ma duc la biserica, aduc anafura (la Boboteaza si apa sfintita acasa), ii povestesc sotului ce a fost la biserica (predica, Evanghelie, etc.), ne facem un program linistut impreuna, ma rog la sfintii pe care ii serbam in ziua aceea.
Dar asta nu exclude: mancare normala si iubire fata de sot (si trupeste atunci cand se intampla).
La noi nu functioneaza sexul dupa plan din pacate (biologic nu este posibil): acum da si acum nu, la apasare pe buton. Si Dumnezeu stie asta.
Dar se pare ca asta este unul din lucrurile ne-intelese si neacceptate in credinta.

Eu nu cer nimic ne-curat, sau pacatos si condamn in credinta si canoane numai fortarea omului in anumite tipare cand biologic nu se poate.
Vad ca sunt oameni care nu pot intelege acest lucru, fiindca la ei este totul snur si mai fac si copii.
De ce nu se intampla la toti oamenii asa? Numai Dumnezeu stie.
Dar de ce sa obligi un om sa faca dragoste cand nu poate biologic si sa-l pui sa faca to cand nu poate biologic.

Asta este de fapt intrebarea mea de fapt in toate discutiile.
La fel si cu mancatul.
Dumnezeu nu ne-a facut la fel. De ce atunci sa fim in aceeasi oala si sa fim considerati murdari, pacatosi si mai stiu eu cum, pentru ca suntem si simtim altfel.
Eu asta ma stradui sa aflu.
Asa vrea Dumnnezeu? Nu cred. Asa spun acele sute de canoane facute de alti oameni, dupa simtirea si puterea lor.
Nici macar nu pot sa-i critic pe acestia, fiindca nu este vina lor. Ei asa au trait, simtit, putut. N-or fi avut sotii/soti, or fi fost frigizi, vegetarieni, f.sanatosi trupeste si sufleteste. Au fost altfel.

Este ca si cum voi care aveti copii cereti celor fara copii sa simta si sa inteleaga anumite senzatii pe care ei nu le pot trai: sarcina, nastere, alaptare, probleme cu copii.
Si invers: noi sa va cerem sa stiti cum este sa nu ai copii, sa nu poti avea copii mai precis.
Nu se poate pur si simplu.

Eu nu cred ca esti o pacatoasa pentru ca faci dragoste in sarbatoare.Cred ca important este ca va iubiti,lucru destul de rar in casnicie,dupa un numar de ani.....Parintele Cleopa recomanda ca sa se uneasca trupeste martea si joia,nu in posturi sau in sarbatori.asta este o rigoare ,dar daca se incalca acest lucru nu este o greseala atat de mare.doar in ziua in care te impartasesti sa nu te unesti trupeste,asta cred ca ar fi o greseala.
Nu trebuie sa te consideri pacatoasa ca faci dragoste in sarbatori,dar totusi trebuie sa precizez un lucru: atunci cand vei putea sa aplici rigoarea parintelui Cleopa,deja e o treapta noua.Nu mai vorbesc de cei care dupa un timp traiesc ca un frate si sora,dar acestia sunt ascunsi si foarte putini.Caci ce mai este o virtute daca o dai pe fata?

In concluzie,din cate stiu eu Biserica este destul de toleranta in aceasta privinta,fiind un subiect sensibil si tratat ca atare.

Noi cerem tot mai putin de la noi insine, dar tot mai mult de la Dumnezeu. E si normal, ca doar a scazut credinta, dar ne credem mari credinciosi. Uitam ca nu putem sluji la doi stapani.

Cand cineva se considera fara de pacat, chiar si numai gandul acesta ar trebui sa fie un mare semnal de alarma!

[Daniel777]

În prealabil postat de Miha-anca

Noi cerem tot mai putin de la noi insine, dar tot mai mult de la Dumnezeu. E si normal, ca doar a scazut credinta, dar ne credem mari credinciosi. Uitam ca nu putem sluji la doi stapani.

Cand cineva se considera fara de pacat, chiar si numai gandul acesta ar trebui sa fie un mare semnal de alarma!

Eu cred ca prin acest comentariu o ataci indirect pe sophia.Eu asta vroiam sa subliniez,ca nu face ceva ce trebuie incriminat.Este o tare normala in urcusul duhovnicesc.