Confirmare minunată: romano-catolicii trebuie (re)botezaţi

[dobrin7m]

În prealabil postat de cezar_ioan

Acestea şi multe altele pe care le-ai scris, m-aş bucura, Mihaela, să ţi le aşezi singură în faţa conştiinţei tale şi să dialoghezi cu tine însăţi.
Fără acest exerciţiu al onestităţii, tu cu tine, nu poţi părăsi marasmul chinului sufletesc.

P.S. Sunt psiholog, nu psihiatru şi sunt tânăr (chiar azi am împlinit 46 ani), iar nu bătrân. Măcar aceste banale diferenţieri să le faci, dacă pe cele mai delicate le-ai zăpăcit de tot.

Am spus si o repet, probabil iar ai omis sa citesti:
"In rest, raspunsurile mele atacurilor lui Cezar, recunosc ca am gresit, sunt om cu pacate, pe care mi le recunosc, nu mi le ascund, dar am nadejde ca Bunul Dumnezeu ma va invata si de acum incolo sa ma curat de ele.
Dumnezeu sa va ajute pe toti si sa va rugati si pentru mine."

Nu am facut decat sa ma apar in fata jignirilor tale. Intr-un fel am dorit sa iti raspund cu aceeasi moneda pentru a simti si tu ca e momentul sa inveti sa nu faci nimanui ceea ce tie nu iti place sa ti se faca.

Am indraznit oarecum ca eu cea ce suge laptic sa incerc sa iti dau o lectie de viata , daca vrei sa o primesti bine, daca nu, nu.

[cezar_ioan]

Dau în brânci, taică Dragoş, p-aici, precum vezi..., păcatele mele...
Da nici mata nu eşti mai tinerel, însă văz că te ţii bine, taică...:)), pesemne n-ai mâncat carne de porc ca mine şi nici cu îngerii ortodoxismului nu prea ai luptat, fericitule!....

Deh, taică, viaţa-i grea, căldura mare...
Baston uşor, tăicuţă!

[cezar_ioan]

În prealabil postat de dobrin7m

incerc sa iti dau o lectie de viata

Altceva mai bun nu găsişi de făcut... of!

[dobrin7m]

În prealabil postat de cezar_ioan

Altceva mai bun nu găsişi de făcut... of!

inteleg, nu ai nevoie esti gata invatat. urmez sfatul lui Catalin , de acum incolo te voi ignora.

Vă propun să gândim la cuvintele de mai sus. Ce înseamnă jignirea? Este același lucru cu ocara, termen întâlnit în scrierile bisericești?
Suntem de acord cu toții, cred, că este dureroasă, că rănește. Mă întreb, însă, ce anume rănește în noi? Demnitatea? Amorul propriu (iubirea de sine)? Mândria? Imaginea pe care dorim s-o avem în fața celorlalți? Este de preferat, oare, s-o răbdăm, sau s-o respingem și să cerem reparații?
Pe de altă parte, contează dacă interlocutorul a avut sau nu intenția de a ne răni? Sunt convins că da.
Uneori o face chiar cu scopul de a ne face rău, alteori, însă, poate s-o facă doar ca să ne testeze (să vedem apoi noi înșine cum îi facem față) sau poate s-o facă, așa cum spunea Daniel Ortodox, ca să rănească mândria din noi. Sau poate vrea să ne trezească dintr-un somn ucigător de suflet, din vreo boală sufletească de care nu suntem conștienți.

Totuși, oricare ar fi motivul, cred că felul în care trebuie să răspundem ocărilor îl cunoaște orice creștin. Și putem, în felul ăsta, să schimbăm paguba în folos duhovnicesc.

În prealabil postat de DragosP

Moşule!.....

Subscriu.
Vreau să spun: La mulți ani! :)

[Decebal]

În prealabil postat de cezar_ioan

P.S. Sunt psiholog, nu psihiatru (...). Măcar aceste banale diferenţieri să le faci, (...).

Păi dacă nu eşti psihiatru cum de ţi-ai permis şi cum de îţi permiţi să dai diagnostice psihiatrice, şi direcţionate special şi făcute aşa la grămadă (la general, fără o ţintă fixă), şi fără să ai vreo dovadă, fără vreo consultaţie? Şi s-ar putea chiar şi fără vreun drept, pentru că nu ştiu dacă psihologii au dreptul de a pune diagnostice psihiatrice. Vrei să îţi fac un mic inventar despre diagnosticele pe care le puneai pe aici pe forum? Sau nu te "auzeai" când vorbeai despre paranoici, despre nevrotici, despre obsedaţi? Oare astea nu sunt boli psihice, şi oare ele nu sunt de dreptul şi competenţa psihiatrilor? Sau şi psihologii îşi permit?

Dar am văzut că unii au aşa nişte obiceiuri de diagnosticare psihiatrică pe aici pe forum ... Nu vreau să mă apuc acum să dau nume (nu este cazul aici al lui Ioan Cezar), dar ce pot să spun este că unii vor plăti binişor la Dumnezeu pentru cuvintele şi faptele lor, făcute la adresa mea sau cu referire la mine, scăpate aşa "din greşeală", dar pe care le-am reţinut şi voi avea grijă ca Dumnezeu să ţină cont de ele. Şi cu dedicaţie specială pentru cei care nu au putut să nu se "împiedice" de mine: "Staţi liniştiţi, bisericarilor, că Dumnezeu nu are nevoie de "serviciile" voastre, de slugăreala, de limbismele voastre şi, vai, de lipsa voastră de orice coloană vertebrală, de orice conştiinţă creştinească minimală! Vă întrevăd o plată până la ultimul codrant!"

Gaz peste foc... De parcă n-ar fi și așa destul de cald.
Fraților, e vreme de rugăciune, de liniștire, de îmblânzire a inimilor, de smerire. Să învățăm de la Maica Domnului.
Poate ar trebui abandonat subiectul ăsta atât de fierbinte (împreună cu toate patimile care-l însoțesc), măcar până trece postul.

În prealabil postat de N.Priceputu

Gaz peste foc... De parcă n-ar fi și așa destul de cald.
Fraților, e vreme de rugăciune, de liniștire, de îmblânzire a inimilor, de smerire. Să învățăm de la Maica Domnului.
Poate ar trebui abandonat subiectul ăsta atât de fierbinte (împreună cu toate patimile care-l însoțesc), măcar până trece postul.

Amin!!!

Ar trebui acest topic închis, măcar pt. o perioadă.

[dobrin7m]

În prealabil postat de N.Priceputu

Vă propun să gândim la cuvintele de mai sus. Ce înseamnă jignirea? Este același lucru cu ocara, termen întâlnit în scrierile bisericești?
Suntem de acord cu toții, cred, că este dureroasă, că rănește. Mă întreb, însă, ce anume rănește în noi? Demnitatea? Amorul propriu (iubirea de sine)? Mândria? Imaginea pe care dorim s-o avem în fața celorlalți? Este de preferat, oare, s-o răbdăm, sau s-o respingem și să cerem reparații?
Pe de altă parte, contează dacă interlocutorul a avut sau nu intenția de a ne răni? Sunt convins că da.
Uneori o face chiar cu scopul de a ne face rău, alteori, însă, poate s-o facă doar ca să ne testeze (să vedem apoi noi înșine cum îi facem față) sau poate s-o facă, așa cum spunea Daniel Ortodox, ca să rănească mândria din noi. Sau poate vrea să ne trezească dintr-un somn ucigător de suflet, din vreo boală sufletească de care nu suntem conștienți.

Totuși, oricare ar fi motivul, cred că felul în care trebuie să răspundem ocărilor îl cunoaște orice creștin. Și putem, în felul ăsta, să schimbăm paguba în folos duhovnicesc.

dupa parerea ta urmatoarele cuvinte apartinand lui Cezar, sunt jigniri sau ocari? eu zic ca sunt jigniri, pentru ca nu face decat sa aduca cuvinte abjecte si ironii, unui om pe care nu il cunoaste, legandu-se din punct de vedere fizic de om.

"am tot scris mereu împotriva putregaiului "

"îţi cunosc deja patternul (nevrotic) de conduită"

"Ştiţi ce încep să cred? Că tu şi Mihaela, cu puţină îmbărbătare reciprocă aţi putea fi întemeietorii primului club UFO de pe forum. Dacă îi daţi drumul, vă trimit şi eu nişte materiale, semnate de mine şi premiate la concursurile şcolare, printr-a şaptea..."

"Doar imaginaţia delirantă a unor comentatori idolatri"

si "aprecierile" continua legat de intelect, de psihic, etc.

Vreau doar sa reamintesc ca a treia postare a mea pe acest thread, pe la pagina 3 a fost urmatoarea:

"Tocmai asta spuneam Cezar, ca si daca nu aparea aceasta fotografie eu tot credeam ca cel botezat canonic in sfanta noastra Biserica este umplut de har dumnezeiesc. Nu am nevoie de fotografii, de confirmari de nimic, cred cu tarie acest lucru: in Sfanta noastra biserica ortodoxa harul dumnezeesc lucreaza. despre alte biserici nu stiu, e treaba lor. mie imi e suficient ce am in biserica mea."

care confirma de la inceput ca nu sunt amatoare de minuni, de efecte, cum a tot incercat sa acuze pe jumatate din acest thread acest om, Cezar. Pur si simplu a vrut sa jigneasca gratuit, in mod grosolan o femeie, si mai avea pretentia sa nu ii raspund cu nimic.

Acum mai crezi ca a vrut sa raneasca mandria din mine sau pur si simplu a vrut sa jigneasca.
Te intreb N. Priceputu daca eu acum iti spun, a sa gratuit, ca asa am eu chef, ca esti nebun, dus cu pluta ca asa vad eu ca sunt mare psiholoaga, cum te simti? ocarat si ranit in mandrie sau jignit la propriu?