Impartasit de Craciun si 1 Ian. - post de sarbatori?

În prealabil postat de Daniel777

Eu cred ca prin acest comentariu o ataci indirect pe sophia.Eu asta vroiam sa subliniez,ca nu face ceva ce trebuie incriminat.Este o tare normala in urcusul duhovnicesc.

Ceea ce am scris este in general. Spune-mi te rog daca am gresit.

[Daniel777]

În prealabil postat de Miha-anca

Ceea ce am scris este in general. Spune-mi te rog daca am gresit.

Daca ai vorbit in general,e un lucru general valabil.Eu am avut impresia ca te referi la comentariul meu.

[GeorgeS]

D-na Fani71, mai intai, nu sunt eu duhovnicul d-tale dupa cum nici d-ta nu esti duhovnicul meu. Deci viata mea duhovniceasca ma priveste pe mine si pe parintele la care ma spovedesc, dupa cum viata d-voastra duhovniceasca va privesc exclusiv pe dumneata si pe duhovnicul pe care il ai. El da seama inaintea lui Dumnezeu despre cum te indruma in drumul spre imparatie. Doar ca fapt divers, sa stii ca sunt preoti (si nu putini) care se spovedesc in fiecare saptamana, tocmai pentru a fi pregatiti sa slujeasca cat mai bine Marelui Arhiereu care este Hristos.
Nu stiu daca ati bagat de seama, eu nu am facut aprecieri nominale spre nici unul dintre membrii acestui forum ,nu i-am categorisit, nu i-am facut credinciosi sau pacatosi pentru ca nu am acest drept. Nu m-am bagat in viata nimanui de aici, nu sunt eu duhovnicul nimanui de aici, nu mi se va cere raspuns pentru nimeni de aici. Eu am incercat sa trag un semnal de alarma spre o practica care este neconforma cu ortodoxia romaneasca, aceea a impartasirii fara spovedanie,si mi-ati sarit unii in cap ( majoritatea care locuiti in strainatate, dar nu toti). Sper din tot sufletul ca aceasta practica care este straina de duhul ortodoxiei sa nu ne afecteze ( prea mult) si pe cei din tara.
In rest, faceti ce vreti. Daca vreti , impartasiti-va cum va lasa duhovnicul. Postiti atat cat va spune el. De va ingaduie asa la Sfanta Impartasanie , este treaba si raspunderea lui. El va da seama , nu voi. Asa spinoasa este aceasta problema incat nimeni din lumea aceasta nu-l poate determina pe un duhovnic sa dezlege ceea ce el considera de nedezlegat, dupa cum nu-l poate intreba de ce a fost mai ingaduitor la dezlegare. Totul se petrece intre penitent si duhovnic si ,nimeni, nu se amesteca in aceasta treaba. Va doresc de asemeni sa va mantuiti asa cum doreste fiecare si Dumnezeu sa vada ravna si jertfa fiecaruia.

În prealabil postat de Fani71

Nu este vorba de pacatele mari, foarte grave. Pentru acestea e nevoie de spovedanie (spovedania este necesara si pentru a primi indrumari, si pentru a nu ne pacali despre viata naostra duhovnicieasca, si pentru ca nu suntem spinguri in Biserica si avem nevoie de un martor poentru pocainta) Este vorba de pacatele mai mici, pe care le-am putea marturisi ceas de ceas.

Imi vine greu sa cred, ca Dumnezeu ne iarta pe bucatele: odata pacatele mari, si alta data pacatele mici. El ne IARTA si ne restaureaza! Doar noi nu apreciem, si continuam sirul pacatelor.

[sophia]

@GeorgeS - as vrea sa nu va suparati pe noi. Mie imi sunt f.utile raspunsurile dumneavoastra.
1.Cred ca Fani a avut in intrebarea ei o curiozitate generala de a afla despre preoti. Si eu sunt tentata sa pun asemenea intrebari, inlcusiv preotului meu, ca sa-mi dau seama cum se intampla lucrurile la preoti.
Nu stiu de ce insa nici preotii si nici calugarii nu vorbesc despre aceste lucruri sa le spunem private. Nu stiu de ce. Mai degraba mirenii discuta despre ele.
Preotii nu vor. Au ceva de ascuns?
Adesea ne dorim sa vedem si simtim preotii mai ca oameni obisnuiti, mai aproape de noi cu tot ceea ce au si nu atat de departe.
Aici pe forum am aflat unele lucruri (referitor preot si preoteasa), n-am vazut in viata mea o cununie, sau hirotonie de preot. Am vaut doar o inmormantare (numai slujba de la biserica insa).
Si eu sunt tentata sa aflu daca preotul se spovedeste, daca respecta niste reguli, pentru ca sunt situatii cand mi se pare ca este mult mai usor la ei fata de mireni.

Spuneati ca trebuie si la mireni sa fie aceleasi reguli ca si la preoti. Eu imi permit sa va contrazic, pentru ca un preot alege de buna voie o cale, o profesie care implica niste reguli si renuntari. Are si responsabilitati fata de enoriasi/mireni poate. Ei capata,asa cum spunea si Geo Nektarios, un har special la hirotonie, care ii da o sfintenie si o datorie in plus fata de mireni.

Eu personal ii consider doar oameni si mi-e chiar mila de ei pentru regulile stricte care le sunt impuse. Eu nu-i consider mai presus de oameni.

Exista situatii in care m-am intrebat referitor la preotul meu cum procedeaza el si ce dezlegari primeste de la duhovnic, daca ii marturisteste niste probleme. Si am impresia ca nu prea. Si de aceea, chiar daca eu in momentul in care el iese in usa altarului se pleaca in fata noastra (am inteles ca-si cere iertare de la noi), il iert ca om tot timpul, pentru anumite fapte ma intreb cum de mai poate el singur sa intre in altar si sa se si impartaseasca.
Spun "nu prea", pentru ca daca ar fi facut-o, ar fi fost poate si sfatuit sa gaseasca o solutie de rezolvare.
ma gandesc eu ca poate sunt dezlegati si iertati mai usor, pentru ca sunt...preoti si trebuie sa tina slujbele.
Ce-ar fi daca un preot ar avea un pacat si nu i s-ar da dezlegare si n-ar putea sa tina slujba intr-o zi?
Iar ca sa nu se impartaseasca la fiecare Liturghie, asta cred ca se poate, ca si la mireni. Nu sunt pregatit, n-o fac.
Si daca se intampla ceva neprevazut si nu mai apuca sa merga la duhovnic? Intra totusi in altar si ia impartasania?
Am inteles ca au niste canoane pentru situatii speciale...?

2. Revenind la subiect - am citit si eu modul in care trebuie un preot sa se pregateasca pentru Liturghie si ce post sa tina. Si mi se pare totusi incompatibil cu viata lui de familie. Li se da familie, dar li se ia inapoi practic.
De ex. mi-a spus preotul meu ca ei nu au voie sa petreaca, sa manance de Craciun, sau Anul Nou, etc., pentru ca de la o anumita ora trebuie sa se pregateasca, sa nu mai manance si bea nimic. Deci nu pot nici merge la rude, sau prieteni sa petreaca.
Renuntarile semnate de preoteasa: si aici am niste nelamuriri.
La fel ca si la mireni, i se cere si ei ca femeie sa faca prunci. Si daca trebuie sa posteasca tot timpul si astea pica des si in zilele ei fertile, cum face?
Ca nu e vorba sa renunti o data, sau o zi, ci mereu si mereu.
Asta este problema aici.
Spune multa lume aici, si dvs. ca nu moare nimeni daca se abtine o data. Asa este, dar asta se repeta mereu, in fiecare saptamana, luna si an.
Si intreb mereu fara raspuns: stiti cate zile raman peste an pentru sot si sotie. Am sa fac eu acest calcul.
In mod normal sunt numai 8 zile pe luna. Daca mai scadem sarbatori din luna cu liturghie, raman 2-3 zile in luna. Mai scadem din an posturile mari. Deja 94 de zile de post plus cate or mai fi de Sf. Petru si Pavel (anul acesta am inteles 30 zile). Mai sunt si alte zile de post in an.
Cat ne raman nou si cat daruim lui Dumnezeu. Se compara? Nu. Noi oamenii nu putem sa fim pentru noi (sot/sotie), nici cand suntem casatoriti. Nu ni se da voie
Si femeile inca mai si alte zile in luna cand nu pot.
De asta spun sa fim rationali si sa nu cadem in extreme.
Si revenind la preotese: sa ceri sa semneze niste lucruri de acest fel? Sa ceri sa nu se mai apropie de sot...dar sa faca prunci, sa ceri sa fie buna, etc. si etc. si sa-l iubeasca, dar sa stea departe de el, ca si asa el lispeste atata de acasa. Este crestin?
Pana la urma poate ca e mai bine ...necasatorit....si ca preot si ca mirean.

Si plus de asta: la mancare se mai da dezlegare, la trup niciodata.
Mai este ceva: poate ca preotilor si calugarilor le este pe de o parte mai usor in acest sens, pentru ca au o forta mai mare care ii sustine, cu mici exceptii.
Mi-a spus un preot batran odata: "iti spun ca fiicei mele - nu esti ca cele din alte vremuri, nici sfanta, ele aveau ceva special care le sustinea, o forta (prin credinta) care le dadea puterea de a indura si renunta. Nu poti fi ca ele."
Daca ei altceva in schimb, noi ce avem sa ne dea forta? Si noi intr-adevar nu putem sa fim/devenim ca ei.

Ma intreb insa adeseori, oare ce forta de renuntare au preotii de mir care au cunoscut o viata normal si n-o mai pot duce (vaduvi, divortati) si traiesc si in lume?

[Noesisaa]

Sophia, nu stiu daca e drept sa cainezi pe cineva daca si-a ales un anumit drum cu anumite restrictii care ii erau cunoscute dinainte, si care pana la urma nu omoara pe nimeni. Am doua prietene din liceu maritate cu preoti. Ambele au casnicii bune. Cu una dintre ele m-am intalnit chiar in ajunul anului nou pe strada, am intrebat-o unde merge, si mi-a spus, spre mirarea mea, ca se duce sa cumpere niste mancare de post. Eu bineinteles, "cum, e post? ce post e? acum?" Si ea mi-a spus ca da, fiindca sotul ei are sa citeasca Molitfele Sf Vasile cel Mare, ei toata casa (stau cu parintii ei) postesc pe 31 dec. Unora li s-ar parea chestia asta un sacrificiu nemaipomenit, adica cum, cand toata lumea mananca fripturi, tu sa mananci fasole? Dar ea a spus-o cu cea mai mare naturalete, fara urma de parere de rau ... Si ii admir mult. (Asta venind de la o fata care in liceu de-abia tinea post o saptamana in Postul Mare, si in rest carne in fiecare zi, parintii ei la fel...cat se pot schimba oamenii.)

[sophia]

În prealabil postat de GeorgeS

De-abia acum inteleg si eu multe dintre problemele voastre. Anul trecut , cand am fost la cursurile preotesti nu i-am crezut pe parintii profesori cand ne-au spus depre problemele ortodocsilor romani din diaspora. Preoti care trebuie sa faca si altceva decat preotia ca sa supravietuiasca, care trebuie sa faca multe compromisuri si abateri de la canoane si tipic pt. ca sa placa credinciosilor, impartasanie deasa fara spovedanie , fara post , fara infranare, relatii trupesti in zile de sarbatoare (zicand ca nu este pacat) si fara a putea atrage atentia sau a admonesta pe cineva , de frica sa nu-i jignesti pe credinciosi si sa nu mai vina deloc la biserica! La sfarsitul prelegerii , parintele care a conferentiat a intrebat in sala care dintre noi ar dori sa slujeasca in diaspora? I s-a raspuns: in aceste conditii ,NIMENI ! Mie, cel putin imi este mult mai frica de Dumnezeu si de calcarea poruncilor Lui decat de oameni si de parerea lor.
Fratilor, voi credeti ca Ortodoxia romana are nevoie de "aggiornamento" ? Oare parintii, bunicii, strabunicii si toti inaintasii nostri au fost in greseala si nu s-au mantuit ca nu s-au impartasit zilnic? Nu credeti ca traind in mijlocul celor de alte credinte (catolici si protestanti) aveti tendinta sa imprumutati elemente ale credintei lor , dar care intra in contradictie cu ortodoxia? Nu vedeti ca in ortodoxie se pune accent pe jertfa, taierea voii, ascultare, Sfanta Traditie, rugaciune din inima (nu formala) , si nu pe ceea ce ne convine sau ne face placere ? Voi doriti har ieftin, mantuire usoara ,fara prea mult efort, dar nu stiti ca cele bune cu anevoie se dobandesc?
Din pacate, acest fel de a trai ortodoxia a intrat si in tara. Am fost surprins sa aflu ca si la noi in oras (nu la mine in parohie, ca a noastra este la tara), se gasesc cate un grup de "cucernici" si "cucernice" care se impartaseau in fiecare duminica, fara post si spovedanie. Dupa ce a venit Preasfintitul Vincentiu si a schimbat unele lucruri (staretul de la manastire) , acesti asa-zisi "cucernici" au disparut pt. ca li s-a cerut sa se pregateasca pt. impartasanie. Mie greu sa cred ca si-au schimbat parerea, mai degrab au schimbat biserica, pt. ca duhovnic probabil ca nu au.
Vai, vai ce vremuri ne-a fost dat sa traim! Ca maine auzim ca nu mai este suficienta o Sfanta Liturghie pe zi (ca sunt prea multi credinciosi care se impartasesc mancati, bauti nu conteaza cum) , trebuie sa slujim dimineata, la pranz si seara cate o liturghie, ca sa fie si celor care se intorc de la lucru. Nu mai este nevoie de duhovnic, ce sa te tot spovedesti la unul care este tot atat sau mai pacatos ca tine? Te spovedesti direct la Dumnezeu, sau intri pe mail si primesti dezlegare tot electronic.( nu se vede mana care binecuvinteza, dar ce conteaza asta, important ca te-ai spovedit, ai spus ce ai vrut, ai ascuns tot ce ai vrut si ai primit on-line dezlegare).
In aceste conditii, fratilor , ma fericesc ca am o parohie misionara de 70 de familii, ca babele mele imi dau ascultare si nu ies din cuvantul pe care il rostesc oficial si nu comenteza cand le canonesc la Spovedanie. Ma fericesc ca pot sluji netulburat de inovatiile care incearca sa le introduca unii sau altii in cult, in credinta si in traditia bisericii.
Dumnezeu sa va ierte, sa va binecuvinteze si sanatate trupeasca si sufleteasca sa va daruiasca!

GeorgeS - nu astea sunt problemele in diaspora.
1. Preotii se straduiesc sa fie corecti.
Dar in diaspora biserica si preotul este mai mult decat in tara, se poate compara putin cu cei de la sate, dar e si mai greu decat acolo.
In diaspora biserica este si un loc al comunitatii, un loc social. Acolo se aduna romanii, acolo se rezolva si probleme sociale ( se cauta adapost, de lucru, ajutor in diverse probleme), acolo se petrec sarbatori impreuna, se fac diverse activitati cultural-sociale, excursii, se cauta sfat, etc. Se fac si scoli/gradinite in unele locuri.
Nu peste tot se intampla, in functie de vointa oamenilor.

Tot biserica mai este si un loc de afirmare si sprijin moral pentru multi. Nu au serviciu, familie, prieteni si atunci la biserica pot sa fie printre oameni si sa spuna " aici sunt, stiu asta si asta, asta e partea mea de facut in biserica" si sa capete satisfactia si recunosterea personala pe care altfel n-o au.
Si cauta/gasesc ocupatii in acest fel: unul este solist la strana, altul dirijeaza, altul face finantele, altul administreasza biserica, altul se ocupa de event-management si public relation, altii fac curat, altii ajuta in altar (copii si adulti), altii poate ceva cultural (ex. o revista).

Preotul in diaspora este si (ne-oficial de fapt) seful comunitatii in multe locuri. Are si rol de prieten, sfatuitor, socializeaza cu oamenii (vizite, mailuri, etc.), reperezinta biserica peste tot si chiar comunitatea.
Asta pe langa sarcinile lui obisnuite. Si de multe ori are mai multe biserici in grija, iar oamenii mai louiesc si f.imprastiat in loclaitati mici.
Nu stiu cat este platit, trebuie sa mai faca si altele ca sa se intretina.

De aceea nu este timp de duhovnicie, sau agape, sau cateheza, etc. Foarte putine slujbe (maslu cam deloc, vecernii cam deloc)
De aceea suntem trimisi la plimbarte cu cerintele noastre.
Si de aceea avem nevoie de preoti mai multi din tara.

Mai pot sa fie presiuni din partea oamenilor, sau chiar dorinta preotului de a multumi cumva celor pe care ii cunoaste si ii ajuta. Pe unii ii mai sustine sa se afirme, etc.
Mai este si problema ca in diasporamulti o duc mai rau paote ca in tara: muncesc (daca au unde) in conditii mizere, cu sacrificii, ceva ce nu este la pregatirea sau palcerea lor.
Altii care nu au de lucru si deci nici bani pica si in stari de depresie, nu-si permit multe.
Si atunci se straduie preotul sa le mai usureze poate suferinta, dar nu cred ca incalca asa canoane.
Cei despre care vorbeam au ca am observat cau dezlegari, poate ca cer ei. Am intrebat aici ca stiu si eu ince conditii se pot da.
Dar depinde si de fiecare daca vrea si cere asa ceva.

Plus probleme administrative cu biserica: cladire care este a altora, lipsa bani pentru intretinere si mai nou se cere si chirie pe cladire, m ai multe slujbe in aceeasi zi si discutii cu orarul (si mai multe liturghii in aceeasi zi - canon incalcat) sau impartirea chletuielilor si...a spatiului. Nu-i voie aia, aia, ailalalta.

In concluzie : GeorgeS, avem nevoie de preoti, de mai multa grija din partea B.O.R, de biserici/bani.

2. In ceea ce priveste influente de la alte confesiuni/religii - nu mai mult ca in tara.
Sigur ca vedem la altii, dar daca preotul nu accepta...
Sigur ca trebuie sa ne adaptam la unele reguli. Dar nu inseamna ca se incalca si canoane.
Si sa stii ca am putea prelua si noi unele lucruri de la altii.
Eu nu stiu cum a fost biserica unica, acum 2000 de ani si cum s-a scindat lucrurile: ce este acum corect la ortodocsi si ce a ramas corect la catolici.
Poate ca unele lucruri de la catolici au ramas de la biserica initiala unica si sunt cele adevarate si au fost schimbate, scoase la noi.
Ex. darea pacii intre crestini, care mie imi place, slujbe mai scurte.

Mai sunt probleme legate de Pasti in anii cand nu cad impreuna si se fac separatii si tulburari intre oameni (unii sunt in post in timp ce altii deja petrec, unii au zile libere, altii nu etc.).

Si inca ceva: noi crestinii suntem nevoiti a cerem si sa primim spriin social.profesional de la catolici si evanghelici. Ei se implica mai mult in social, ajuta imigrantii.
B.O.R nu exista in diaspora. Nici un ajutor, nici ore de religie in scoli, nici nimic altceva.

[sophia]

@Noesisaa - ce spui tu face parte mai degraba din sacrificiile casniciei in general.
Da, ai ales o persoana impreuna cu profesia lui. Faci sacrificiul pentru ca il iubesti si trebuie sa tii casnicia.
Totusi nu este drept ca unul sa trebuiasca sa impuna altuia ceva prin profesia lui.
Nu stiu daca fetele alea erau chiar asa fericite in sufletul lor, si familiile lor la fel (copii, etc.) sa tina post de revelion, de Craciun etc.
Sunt obligate la acest sacrificiu.

Si imagineaza-ti un preot care este pus sa aleaga: ori sotie ori profesie (daca este vaduv sau divortat si nu mai are voie sa se recasatoreasca). Si daca mai sunt si copii la mijloc...
Ce-ar trebui sa aleaga? Sa invete poate alta meserie? Sa piarda familie si copii?

[Noesisaa]

În prealabil postat de sophia

@Noesisaa - ce spui tu face parte mai degraba din sacrificiile casniciei in general.
Da, ai ales o persoana impreuna cu profesia lui. Faci sacrificiul pentru ca il iubesti si trebuie sa tii casnicia.
Totusi nu este drept ca unul sa trebuiasca sa impuna altuia ceva prin profesia lui.
Nu stiu daca fetele alea erau chiar asa fericite in sufletul lor, si familiile lor la fel (copii, etc.) sa tina post de revelion, de Craciun etc.
Sunt obligate la acest sacrificiu.

Si imagineaza-ti un preot care este pus sa aleaga: ori sotie ori profesie (daca este vaduv sau divortat si nu mai are voie sa se recasatoreasca). Si daca mai sunt si copii la mijloc...
Ce-ar trebui sa aleaga? Sa invete poate alta meserie? Sa piarda familie si copii?

Dar Sophia, nu asa se pune problema, sau nu asa ar trebui sa se puna problema. Daca te casatoresti din dragoste cu cineva care are o meserie care nu este de instalator, de exemplu, si mai mult ai dragoste fata de Dumnezeu sacrificiile de fapt sunt minore. Stiu oameni carora a tine post miercurea si vinerea este un lucru de neconceput, "e prea greu", dar stiu altii carora nu li se pare nici pe departe un lucru neobisnuit, ci o fac din dragose fata de Hristos si Jertfa Sa, si au de gand sa faca treaba asta toata viata lor, poate cu unele scapari din cand in cand. La fel si cu dragostea fizica, la fel si cu celelalte. Bineinteles toate trebuie facute impreuna, si trebuie sa fie amandoi perfect de acord, altfel nu.

Nu am auzit de nici un preot care sa fie fortat sa aleaga intre nevasta si profesie. Daca ramane vaduv nu-l trimite nimeni la manastire, decat numai daca vrea si nu are copii de intretinut...La fel si cu cei divortati.

[sophia]

@Noesisaa - un preot divortat sau vaduv (la vaduv nu stiu sigur), nu are voie sa se recasatoreasca. Ori ramane preot, dar singur, ori se recasatoreste, dar nu mai este preot. Una din doua.
Tu nu stiai asta?

O preoteasa este pusa (scria cineva aici pe forum) sa semneze la episcop niste renuntari daca vrea sa se marite cu un preot (ceva legat de viata cu el, post, sex, etc.). Deci daca-l iubeste si il vrea, renunta la ea.
Eu asa am inteles.

Si da, ai dreptate - daca il iubesc pe omul ala, imi este usor sa fac niste compromisuri. Daca insa sunt fericita cu adevarat...este altceva. O fac pentru el, dar nu pentru mine.
Nu stiu daca sesizezi nuanta.

Invers - daca o fac fara a fi pusa, obligata (de episcop, canon, sau mai stiu eu), atunci este altceva.